CAPITOLUL 86

 

Capitilul 86

 Sângele  de pe vârful degetului.

  You Shulang nu a rezistat și l-a adoptat ​​pe Tiantian. Povestea micuțului îi amintea de propria poveste. Ceea ce convenise cu Wu Yuping era ca procedurile de adopție să fie gestionate după moartea ei. You Shulang a petrecut trei zile analizând decizia de a-l adopta pe Tiantian. Experiențele repetate ale suferinței îi coborâseră  iar și iar, așteptările și dorințele față de viață. Rareori dezvolta dorința de a revendica ceva, sau pe cineva, ca fiind al său. Ultima dată când simțise un astfel de impuls fusese cu Fan Xiao.

Adoptarea lui Tiantian a fost chiar propunerea lui You Shulang. Și-a ascuns în mâneci, vârfurile degetelor care i se frecau unul de altul, purtând o urmă de neliniște, dar mai mult decât atât, de anticipare. Femeia era copleșită de recunoștință, totuși You Shulang a clătinat din cap.

-Ca să fiu sincer, am și eu motivele mele egoiste. Și eu sunt orfan, iar în lumea asta sunt complet singur. Sper ca Tiantian să-mi țină companie. Certificate academice, dovezi de angajare, extrase de cont, toate erau întinse unul câte unul în fața femeii.

-Mai este o chestiune foarte importantă, doamnă Wu, pe care trebuie să o analizați cu atenție. You Shulang a explicat cu răbdare:

-Sunt homosexual. Dacă crezi că orientarea mea sexuală va avea o influență negativă asupra educației lui Tiantian, mă poți refuza. Femeia a tăcut o clipă, în ochii ei bolnavi a apărut o urmă de luciditate, ca și cum ar fi văzut deja prin căile lumii.

-Eu am avut bărbat, deci la ce a ajuns până la urmă? Unele lucruri, atunci când sunt puse în fața vieții și a morții, pur și simplu nu mai par atât de importante. Când a ieșit din spital, în bolta cerească de deasupra complexului rezidențial de peste drum, artificiile ardeau deja strălucitor. În mijlocul exploziilor bubuitoare, oamenii își luau rămas bun de la anul vechi și îl întâmpinau pe cel nou, așteptând cu nerăbdare un viitor frumos. You Shulang s-a întors să privească fereastra strălucind în lumină, unde stătea silueta fragilă a femeii, iluminată intermitent de licăririle artificiilor. Îl urmărea plecând, sau asista la ultima strălucire a vieții ei? Shulang, nu voia să ghicească. Și-a mărit pasul și a pășit în frigul profund al nopții.

Era dificil să găsești o mașină în timpul Anului Nou Chinezesc, a mers mai departe pe stradă și s-a uitat la harta de pe telefon, i-ar fi luat douăzeci de minute să meargă pe jos până la cea mai apropiată stație de metrou. Magazinele de-a lungul străzii erau practic toate închise, doar firmele câtorva magazine alimentare împrăștiate rămăseseră aprinse. You Shulang intenționa să cumpere un pachet de țigări, dar apropiindu-se, a descoperit că între două magazine cu firme strălucitoare se afla o mică prăvălie cu găluște.

  Prăvălia cu găluște era încă deschisă. Fațada sa nu fusese transformată într-o vitrină de sticlă strălucitoare și nici nu avea o firmă luminată, ceea ce o făcea destul de discretă de la distanță. După ce a cumpărat țigările, You Shulang a scos una, a aprins-o, a strâns-o între dinți și apoi și-a pus mănușile la loc. A făcut trei sau cinci pași înainte, apoi s-a întors din nou. ,,Din moment ce e Anul Nou, ar trebui măcar să mănânci niște găluște”, și-a zis el.

Femeia care stătea aplecată peste tejghea, auzind mișcarea ușii, a ridicat privirea, apoi a strigat cu voce tare spre bucătăria din spate, să cheme pe cineva.

-Bai Ting, a intrat un client.

,,Bai Ting?”  Shulang a înlemnit o clipă. Perdeaua bucătăriei din spate a fost ridicată și o tânără fată purtând un șorț a ieșit. Întotdeauna își saluta clientul cu un zâmbet care îi arcuia sprâncenele și ochii, dar când l-a văzut pe You Shulang, expresia feței i-a încremenit de șoc.

-Chiar tu ești?

You Shulang și-a scos mănușile și a luat țigara din gură.

-Bai Ting, telefonul tău nu este conectat, iar tu ai fost imposibil de găsit. Cum ai ajuns aici?

……

  O farfurie cu găluște fierbinți a fost așezată în fața lui You Shulang. Bai Ting s-a așezat în fața lui, desfăcând o pereche de bețișoare de unică folosință pentru el.

Calitatea lor era medie, cu așchii de lemn ieșind vertical, a schimbat cu o altă pereche, dar erau la fel.

-Astea sunt bune, a spus You Shulang în timp ce le lua, dar nu s-a atins de găluște.

-Acum... ce se întâmplă cu tine? Poți să-mi spui?

Bărbatul de cincizeci de ani care tocmai își terminase găluștele, lăsase opt yuani pe masă. Bai Ting a îndesat banii bucată cu bucată în portofelul legat în jurul taliei ei. Cu capul plecat, a spus:

-Cred că... am întors pagina. Am o viață nouă acum.

Tonul ei avea o notă de scuză.

-Îmi pare rău, nici măcar nu ți-am spus un cuvânt. Am vrut doar... să întrerup legătura cu tot ce era înainte. Ți-ai făcut griji pentru mine, nu-i așa? Chipul simplu și neîmpodobit al lui Bai Ting părea cu câțiva ani mai tânăr decât înainte. Ca o fată care făcuse ceva greșit, trăda o neliniște, ca și cum s-ar fi așteptat la o mustrare.

-Ar fi trebuit să-ți spun...

-E de înțeles. You Shulang a zâmbit cu multă blândețe.

-Dacă aș fi fost eu, aș fi făcut la fel. A luat o gălușcă cu bețișoarele, a mușcat-o și a ridicat din sprâncene în semn de laudă.

-Are un gust bun. Tu le-ai făcut?

Bai Ting  din trecut, avea întotdeauna o urmă de melancolie și oboseală în ochi. Acum însă, o roșeață slabă îi colora obrajii, ca și cum ar fi primit cele mai mari laude. Ea a răspuns cu un „Mm” blând. You Shulang a mâncat mai multe găluște la rând înainte de a-și lăsa jos bețișoarele.

-Nu-ți face griji. Nu voi mai veni să te caut în viitor. S-a aplecat puțin în față, ca un frate mai mare către o soră mai mică, și a bătut-o ușor pe Bai Ting pe cap, glumind:

-Acest jucător, te roagă să-ți reiei viața.

Ochii fetei s-au înroșit, iar vocea ei avea un ton nazal.

-Mulțumesc, ge. Dacă există o ocazie, te rog să mă ajuți să-i mulțumesc și domnului Fan. You Shulang, care smulgea așchiile de lemn de pe bețișoare, a înlemnit auzind acele cuvinte. ...Cui să-i mulțumești?

Fata, fără să-i observe uimirea, a răspuns:

-Lui Fan Xiao. Numele domnului Fan este Fan Xiao, nu-i așa? O durere ascuțită i-a străpuns vârful degetului când o așchie de lemn i s-a înfipt în carne.

-Acum mai bine de jumătate de an, nu am vrut să accept acele treburi murdare la clubul de noapte și am fost amenințată de un șef mărunt de acolo. Mă investigase și știa despre problemele mele familiale. M-a amenințat că îmi va suna familia, dar văzând că tot nu voiam să fiu de acord, nu mi-a mai îngreunat lucrurile. Am crezut că această problemă s-a terminat, dar  după câteva zile, tata și fratele meu mai mic au venit să mă caute. Fuseseră reținuți și înainte. De data acea le-a fost frică să nu chem poliția, așa că m-au urmărit doar de la distanță și nu m-au hărțuit direct. Când eram la serviciu, unul dintre ei păzea intrarea principală, iar celălalt pe cea din spate, așa că nici măcar nu am avut șansa să scap.

Ochii fetei sclipeau de furie, iar dinții îi scrâșneau de ură.

-Am aflat abia mai târziu că reușiseră cumva să pună mâna pe niște droguri. Plănuiau să mă drogheze cu prima ocazie, apoi să mă ducă înapoi în orașul nostru natal sub pretextul că își vor duce fiica la tratament medical.

-Cum ai ieșit din asta până la urmă? You Shulang a ezitat o clipă și a întrebat din nou:

-Cum a ajuns această problemă să-l implice pe Fan Xiao? Chiar și  amintindu-și, fața fetei a pălit.

 -Nu aveam nicio cale de ieșire. Singura persoană la care puteam apela erai tu, dar nu am putut să te găsesc la telefon. În cele din urmă, nu am avut de ales decât să-l sun pe Bai Sanmiao. Era foarte îndrăgostit de mine pe atunci, când era beat, chiar spusese că vrea să se căsătorească cu mine.

  Shulang își amintea că în acea perioadă tocmai se alăturase echipei de proiect, așa că, pentru a-și distrage atenția  și pentru a-l evita pe Fan Xiao, telefonul îi fusese închis aproape tot timpul.

Menționându-l pe Bai Sanmiao, fata a rânjit.

-Nu numai că a refuzat să mă ajute, dar chiar m-a batjocorit, spunând că, din moment ce câștigasem atâția bani, erau suficienți pentru a-mi construi o vilă în satul meu de munte. În acel moment, mi-am înăbușit furia din inimă și l-am întrebat cum te pot contacta. Mi-a spus pe un ton ciudat și sarcastic că, dacă vreau să te găsesc, îl pot contacta pe domnul Fan. Încheieturile bărbatului  s-au înțepenit în timp ce  strângea mâna, împingând așchia mai adânc. O picătură de sânge roșu aprins i-a curs din vârful degetului lui You Shulang.

-Tu ai fost cea care l-a contactat pe Fan Xiao din proprie inițiativă? Bai Ting a dat din cap.

-Am vrut să te contactez prin intermediul lui, dar a spus că lucrezi la un proiect de cercetare și că ești extrem de ocupat, nu era nevoie să te deranjez cu această problemă, deoarece el se putea ocupa de ea. Odată ce domnul Fan a intervenit, tatăl meu și fratele meu mai mic au plecat trei zile mai târziu. Temându-se că s-ar putea întoarce, domnul Fan mi-a spus să stau ascunsă în altă parte pentru o vreme. Odată ce am început să mă ascund, am început să trăiesc viața unui om normal și nu am mai vrut să mă întorc. Am preluat această prăvălie cu găluște din economiile mele acum, fiecare zi pe care o trăiesc este destul de liniștită și stabilă...

  You Shulang era cumva în transă, a auzit cuvintele ulterioare ale fetei, dar nu le-a procesat semnificația. Aproape întrerupând-o în mijlocul propoziției, You Shulang a întrebat:

-Fan Xiao te-a ajutat? Ce a făcut mai exact?

Văzând expresia ciudată de pe chipul bărbatului, Bai Ting nu a îndrăznit să fie neglijentă și a dezvăluit întreaga întâmplare.

-Fratelui meu mai mic îi place să joace jocuri de noroc. După ce a aflat asta de la mine, domnul Fan s-a prefăcut neatent și a aruncat chiar în fața lui câteva jetoane cu valoare mare dintr-un cazinou clandestin. Fratele meu le-a ridicat și s-a gândit că este incredibil de norocos. Având acele jetoane, a încercat în toate felurile posibile să găsească locul acela, unde să joace jocuri de noroc. În cele din urmă, a pierdut rău, risipind tot ce putea pierde și chiar a împrumutat mulți bani de la cămătari..Domnul Fan a spus că, în cele din urmă, a fost bătut. Cu degetul mic apăsat sub un satâr, a plâns în timp ce îl suna pe tata, implorându-l să vină cu banii ca să-l răscumpere. Bai Ting a pufnit.

-La vremea respectivă, domnul Fan aranjase deja să mă ascund în altă parte. Tata nu m-a putut găsi, așa că, firește, nu a avut de ales decât să cheltuiască averea familiei pentru a-și salva prețiosul fiu. O picătură de sânge i-a alunecat de pe vârful degetului lui You Shulang. El a spus cu o voce calmă:

-Chiar sună a fi stilul lui Fan Xiao.

Cum a plecat de la prăvălia de găluște, cum și-a luat rămas bun de la Bai Ting, cum a ajuns la stația de metrou, You Shulang nu-și amintea nimic din toate astea. Mănușile îi erau încleștate în mână. Când vântul rece a trecut pe lângă el, vârful degetului străpuns de așchia de lemn pulsa ușor de durere. Tot ce putea auzi erau ultimele cuvinte ale fetei care îi răsunau în urechi:

,,Am vrut să-i mulțumesc, dar a spus că acționează în numele Bodhisattva-ului, așa că, dacă vreau să mulțumesc cuiva, atunci ar trebui să-i mulțumesc Bodhisattva-ului, nu este nevoie să-i mulțumesc lui.”

Care  erau ultimele cuvinte pe care i le spusese Fan Xiao?„Bodhisattva, ești lider !”

...

Notă Maya: Deși Shulang a simțit primul, Fan Xiao a făcut-o mai intens, iar faptele lui dovedesc asta...✿⁠ ⁠♡