CAPITOLUL 74

 

Capitolul 74

Tu ai câștigat, eu sunt prea obosit.

-Sari sau nu? Decide-te repede, Zhang Chen. Toată lumea începe să obosească.

Terasa de pe acoperiș era divizată de mulțime. Pe partea opusă lui Fan Xiao, Zhang Chen tremura cu adevărat în acel moment, piciorul suspendat în aer părea a fi încărcat cu o mie de jinuri , ca și cum o pereche invizibilă de mâini l-ar fi tras constant spre  abis .

S-a agățat cu disperare de balustradă, cu picioarele strâns lipite de perete, și a răcnit neîncrezător:

-Shulang, ești măcar un pic  uman?! La ce-ți folosește moartea mea? Mama a crescut un ingrat. În iarna aceea, ar fi trebuit să te lase să mori de frig în groapa de gunoi!

Tânărul era ca o fantomă malefică târându-se dintr-un infern dezlănțuit, cu venele de pe gât umflate.

-Poponar blestemat , ce te face atât de prețios? Cine te crezi?! Doar  te culci cu un bărbat de câteva ori, nu-i așa? Și tot mofturos ești?! Ar trebui să te umpli de recunoștință că cineva e dispus măcar să se culce cu tine, să facă acele lucruri dezgustătoare cu tine!!

Bărbatul din colț și-a ascuțit brusc privirea, ochii lui ca niște pumnale, strălucind cu o ferocitate înspăimântătoare. Pumnii i s-au încleștat până când încheieturile i-au  albit, o venă pulsându-i violent la tâmplă. A făcut un pas lung înainte, gata să se strecoare prin mulțime.

Shi Lihua a tresărit și l-a apucat rapid pe Fan Xiao de braț.

-Dacă te duci acolo acum, lucrurile nu vor face decât să se înrăutățească! Ar fi ca și cum ai recunoaște deschis că tu ai instigat dorința lui Zhang Chen de a sări de pe clădire!

Privirea lui Fan Xiao a devenit  aspră, cu o urmă de ezitare, iar el s-a oprit brusc. Expresia i s-a schimbat de la furie la o răceală glacială. Strângându-și buzele într-o linie subțire, s-a retras încă o dată în colț.

Vocea lui Zhang Chen a rămas stridentă. Observând expresiile ciudate de pe fețele personalului de salvare, acesta a arătat o urmă de satisfacție victorioasă.

-Shulang, nu te preface că ești mai sfânt decât mine. Ce, disprețuiești banii lui Fan Xiao? Ce a spus tatăl meu a fost perfect corect, doar aștepți să primești mai mult!

Chipul său contorsionat îl făcea pe Zhang Chen, altfel oarecum chipeș, să pară înfricoșător.

-Cine nu știe ce truc faci? Nu cumva doar te prefaci că ești greu de obținut, să-ți crești propria valoare? Bine, poți să complotezi și să calculezi cât vrei, dar ai putea măcar să-mi lași o cale de scăpare? Vreau doar să-mi păstrez slujba, e prea mult ce cer?!

Nici măcar vântul puternic nu a putut risipi cuvintele veninoase care ieșeau din gura lui. Ochii injectați ai lui Zhang Chen erau plini de răutate. -Ți-e frică să nu-ți stau în cale? Sau ți-e frică să nu iau o parte din banii tăi? Shulang, ești pur și simplu prea egoist!

Zhang Chen și-a încheiat în sfârșit tirada unilaterală. Pe acoperiș s-a făcut brusc o tăcere înfricoșătoare. Toate privirile s-au îndreptat spre You Shulang, scrutându-l pe acel bărbat, pe care propriul său frate mai mic îl zugrăvise ca fiind promiscuu, murdar și detestabil.

-Am fost prea indulgent cu el ultima dată, a mormăit Fan Xiao, strângând cu vârful degetelor cutia de chibrituri deja deformată.

-Țigara aia, ar fi trebuit să fie stinsă pe limbă.

Și privirea lui era fixată asupra lui You Shulang, iar o durere densă, ca un ac, a început să-i înțepe inima. Așadar, așa se simțea durerea de inimă, Fan Xiao și-a dat seama că nu-i plăcea deloc acea senzație.

În raza sa vizuală, You Shulang a zâmbit brusc. Deși buzele i se arcuiseră, chipul său semăna cu porțelanul de jad spart.

-Nu-i de mirare, a spus el, mă întrebam de ce ai devenit atât de lacom. Dacă te-ai încurcat cu Wei Linming, atunci totul are sens. Ai început chiar să-i spui Tată acum? You Shulang și-a ridicat încet capul, ochii lui arzând de o intensitate aprigă.

-Ai uitat cine e responsabil pentru toată suferința pe care a îndurat-o mama noastră în viața ei? Ai uitat toate faptele rele pe care le-a comis? Sau ai uitat cum țipa mama de groază doar auzindu-i numele?!

-Eu... Zhang Chen avea limba legată. Privirea lui vinovată s-a îndepărtat brusc, fața trecând de la palidă la roșie. Dar, după câteva clipe, a izbucnit din nou:

-Ce altceva aș putea face? La urma urmei, el e singura familie care mi-a mai rămas pe lumea asta.

Brusc, vocea lui Zhang Chen a căpătat o notă tânguitoare.

-Când eram mic, toate dulciurile pe care le primeam erau cumpărate în secret de el. Prima mea pereche de pantofi sport care erau cu adevărat ai mei, prima mea ieșire la sala de jocuri, prima dată când am mers cu motocicleta... Știu că ar trebui să-l urăsc, dar m-a ajutat să-mi îndeplinesc atâtea dorințe simple, dorințe pe care le are  orice copil obișnuit!

-Deci l-ai urmat la jocurile de noroc? a întrebat brusc You Shulang.

-Nu am... Panica și vinovăția de pe fața lui Zhang Chen erau evidente. Inima lui You Shulang s-a cutremurat brusc, o cacealma pe care o aruncase ca să-l testeze se dovedise a fi adevărată.

Și-a frecat fața cu putere, cu o oboseală incontestabilă între sprâncene. -Jucătorul ăla jegos, dacă el și soția lui ar fi putut avea un fiu, oare s-ar fi obosit să-ți ofere o afecțiune atât de ieftină și părintească? Ai văzut cu ochii tăi cum jocurile de noroc i-au distrus familia. Chiar vrei să-i calci pe urme?!

Din subtila schimbare a expresiei lui Zhang Chen, You Shulang a știut că bănuiala sa fusese, încă o dată, confirmată. A scos un râs amar.

-Ai mai făcut o dată aceeași cascadorie cu săritul când erai tânăr și ai obținut cu succes ceea ce îți doreai. Doar o fărâmă de lumină palidă mai rămăsese la orizont, incapabilă să pătrundă în inima blocată de straturi peste straturi de obstacole. You Shulang a ridicat mâna obosit.

-Zhang Chen, dacă vrei să sari, atunci sari. Dar dacă sari, nu te aștepta la compasiune, nu ești vrednic de compasiune!

Zhang Chen s-a înfuriat deodată. A strigat de parcă și-ar fi pierdut mințile:

-Crezi că vreau să mă agăț de viață? Crezi că vreau să te ameninț cu viața mea? Totul este din cauză că am indus în eroare clienții de top! La început, câștigam, dar în cele din urmă... în cele din urmă, am pierdut totul, am pierdut o sumă uriașă! Și nu am putut să-i refuz pe cămătari. Acum cămătarii sunt pe urmele mele pentru a-și recupera banii! Dacă nu pot să-i plătesc înapoi, mă vor târî de aici și îmi vor vinde organele!

Ajuns în acest punct, You Shulang a făcut o scurtă pauză, apoi, după o scurtă reflecție, și-a ridicat pleoapele.

-Tot acest act de ,,sărit de pe acoperiș”... ai fost instigat de Wei Linming?

Fața lui Zhang Chen era plină de lacrimi și secreții nazale.

-Ce altceva puteam face? Nu puteam decât să pun mâna pe banii lui Fan Xiao, să-i plătesc pe cămătari și apoi să-mi dau seama de restul. Dar tu… Ochii lui păreau gata să scuipe foc.

-Mi-ai stricat planul! Ști asta? Să-mi strici planul e ca și cum mi-ai lua viața!

You Shulang îl privea în liniște pe Zhang Chen,  fața aceea cândva familiară, acum devenită ciudată și urâtă.

-Mi-am încălcat promisiunea. Fața bărbatului era la fel de calmă ca cerul după ploaie.

-Când mama a murit, mi-a cerut să am grijă de tine. Îmi pare rău că nu am reușit să fac asta cum trebuie. Și îmi pare și mai rău că... de acum înainte, nici nu mai intenționez să am grijă de tine. Zhang Chen, ești pe cont propriu acum.

După ce a spus asta, You Shulang și-a îndreptat spatele și s-a îndreptat spre intrarea pe acoperiș.

Privind acea retragere, Zhang Chen a intrat complet în panică. Pentru prima dată, și-a slăbit strânsoarea de balustradă, întinzând o mână spre You Shulang.

-Nu pleca! Nu poți pleca! Ce ar trebui să fac dacă pleci?!

Nimeni nu l-a băgat în seamă. Tivul hainelor lui You Shulang s-a ridicat ușor în vânt, ondulându-se într-un arc în aer.

Privind fix spatele solid la care se uitase încă din copilărie, Zhang Chen a deschis brusc gura și a scos un strigăt răgușit și disperat.

-Ge! Nu poți să mă abandonezi pur și simplu!

Poate din cauza panicii extreme, corpul său s-a clătinat excesiv, făcând balustrada să tremure din nou. Scăldat în transpirație rece, Zhang Chen a aruncat instinctiv o privire în jos, spre baza clădirii de dedesubt. Instantaneu, un val de amețeală l-a cuprins! Zidul vertical al zgârie-norilor, sticla reflectorizantă întinzându-se la nesfârșit în jos, arăta ca o potecă care ducea direct în iad!

Panica s-a transformat în șoc! Puterile i-au părăsit trupul lui Zhang Chen. S-a clătinat de două ori și era cât pe ce să se arunce direct de pe clădire!