Capitolul 70

 

Capitolul 70

 Își urmărește soția? Dacă vrea să o urmărească, poate să o urmărească.

 

You Shulang a împins ușa băii. Se mutase în locul acesta cu aproape o lună în urmă, dar se trezea din nou scrutând fiecare colțișor. Îndreptându-se spre oglindă, s-a holbat la reflexia care îl privea fix. Tenul lui nu mai era la fel de plăcut, întreaga sa ființă părea cufundată într-o posomorâre estompată, nuanțată de un curent subteran de ostilitate iritabilă.

Ce făcuse el ieri în baia aia?Degetele i s-au încleștat pe marginea chiuvetei, încheieturile ieșind treptat în evidență, apăsate atât de tare încât deveniseră albe, cu o tentă albăstruie. Un tremur ușor i-a străbătut tot corpul. Cu o zi in urmă, chiar acolo, făcuse ceva pentru prima dată de la despărțirea de Fan Xiao, de aproape două luni, se masturbase.Privirea i s-a mutat, iar spre oglindă și i s-a părut că vede versiunea sa de acum douăzeci și patru de ore…

O siluetă care deschisese dușul, apa fierbinte curgând în cascadă, iar aburul produs care se învârtea în spațiul închis. Și-a lepădat hainele, rămânând complet gol sub torentul de apă. Părul său, îmbibat de stropii fierbinți, era dat pe spate de pe frunte. O mână se sprijinea de perete, în timp ce cealaltă urma calea apei, alunecând peste propria piele înfiorată, pe măsură ce mâna se mișca treptat mai jos... Ușor, în mijlocul sunetului apei care se revărsa, alte sunete ambigue au început să se alăture, prinse în limitele acelui spațiu mic. Zgomotele înăbușite și răgușite, semănau prea puțin cu sunetele plăcerii. A continuat mult timp, atât de mult încât brațul a început să-i amorțească și să-l doară, colțurile ochilor devenind roșii din cauza căldurii aburitoare. Și totuși, simțea că lipsește ceva, se clătina perpetuu pe marginea acelui punct critic, incapabil să atingă pragul final, fără a ajunge niciodată pe deplin la eliberare. You Shulang era cuprins de furie, mâna lui mișcându-se cu o forță nemiloasă. Dar, în cele din urmă, totul a fost în zadar. În afară de durere, actul nu i-a adus nicio senzație plăcută. În cele din urmă a renunțat. Apa se prelingea pe șuvițele de păr care îi acopereau fruntea, picurându-i în fața ochilor și formând o perdea de apă, ascunzând zâmbetul trist și ironic al bărbatului.

Ce i-a lăsat Fan Xiao? Pe lângă înșelăciune și durere, nu mai rămăsese decât un corp complet distrus de suprautilizare. Încă își amintea expresia feței lui Fan Xiao de acum câteva clipe, ca și cum ar fi privit o jucărie ținută bine în palmă, marcată cu o etichetă exclusivă. Câteva cuvinte i-au răsunat în minte.

,,Nu-i așa că acum poți găsi plăcere sexuală doar fiind f*?” Tonul umilitor al bărbatului fusese direct și tăioas. You Shulang, se simțea ca o stridie sfâșiată de o lamă ascuțită, miezul său cel mai intim și vulnerabil fiind dezgolit, fără niciun loc unde să se ascundă. Iar carnea moale și fragilă expusă în interior nu adăpostea o perlă prețioasă, ci o dorință murdară, una care îl făcea de rușine, una pentru care se detesta pe sine însuși. Și-a amintit brusc de zilele de liceu, când orientarea sa sexuală era expusă și se confrunta cu izolarea și hărțuirea. Privirile scrutătoare din jurul său, uneori voalate, alteori flagrante, jignurile și disprețurile, fie ele intenționate sau din neglijență, excluderea și chinul, uneori născute din răutate, alteori doar pentru amuzament.Acea perioadă din viața lui fusese extrem de dificilă, însă nu se putea compara cu nici pe departe ceea ce îndura acum. După toți acești ani, aceasta era prima dată când You Shulang simțea că nu mai putea rezista, prima dată când se simțea descurajat în fața adversității și prima dată când nu îndrăznea să privească spre viitor.

 Fan Xiao fusese cel mai mare pariu din viața lui. Frumusețea, blândețea, pasiunea lui Fan Xiao  chiar și vulnerabilitatea și imprevizibilitatea sa, toate deveniseră un farmec care îl atrăgea și îl tenta seducător pe You Shulang. Chiar și cel mai stăpân pe sine abia putea rezista unui atac premeditat îndelung.  Shulang își permisese să se scufunde tot mai adânc pas cu pas, aruncându-se cu totul, cu o inimă plină de iubire, doar pentru a cădea în pânza încărcată de răutate pe care o țesuse Fan Xiao.

„Sunt doar o glumă”, și-a spus You Shulang. Nu s-a uitat la Fan Xiao. Privirea și-a îndreptat-o ​​peste umărul bărbatului, spre luminile împrăștiate din clădirea de vizavi. În spatele acelor ferestre, se mișcau din când în când siluete neclare. În fiecare strălucire caldă se afla un cămin fericit, oameni fericiți.

Ce frumos... Doar că acele raze de lumină erau prea departe de el.

-Felicitări, domnule președinte Fan. Laptopul dumneavoastră conține acum o altă înregistrare video pentru adulți. You Shulang i-a oferit un zâmbet slab, superficial.

-Este suficient de clar? Dacă nu, îi pot oferi președintelui Fan un spectacol live chiar acum. Fan Xiao se pregătise pentru o bătaie, încordându-și chiar mușchii la cea mai mică mișcare a lui You Shulang. Totuși, tot ce primise fusese acea batjocură nonșalantă și ironică. S-a încruntat ușor, simțind brusc că chiar și o bătaie ar fi fost mai bună.

-Shulang….

-Ai nevoie de asta? Ochii lui You Shulang au înghețat.

-Dacă nu ai nevoie de asta, te rog să pleci. L-a împins cu forță pe Fan Xiao, tonul său trădând deja nerăbdare.

-Sunt obosit azi. Mă mut mâine. Nu mă deranjează dacă mai vrei pe la spate o noapte. Și încă ceva, a mers spre sufragerie și și-a turnat niște băutură într-un pahar.

-Îmi voi da demisia de la Changling mâine. Fă ce vrei. Oamenii trebuie întotdeauna să plătească un preț pentru acțiunile lor. Asta mă include și pe mine și îl include și pe Huang Laoshi, desigur. You Shulang a dat pe gât băutura dintr-o singură înghițitură.

-Te include și pe tine, Fan Xiao.

-Ai de gând să renunți la Changling? Să-ți abandonezi laoshi-ul? Tonul lui Fan Xiao avea sunetul frenetic al cuiva ale cărui calcule au dat greșit.

-Fan Xiao, se pare că n-ai înțeles un lucru. Expresia lui You Shulang era detașată, iar ochii lui adânci, calmi și liniștiți.

-Vina nu mă cuprinde, așa că nimic din toate astea nu are nicio legătură cu mine.

S-a îndreptat spre intrare și a deschis ușa.

-Fan Xiao, nu sunt bodhisattva despre care vorbești. Nici măcar nu mă pot salva pe mine, așa că cum ar trebui să-i salvez pe alții? Deși, chiar și acum, eu tot nu înțeleg de ce nutrești atâta răutate față de mine. Dar nu contează. Nimic nu mai contează. Și-a înclinat ușor capul.

-Vă rog, domnule președinte Fan. Afară, cerul se întunecase și mai mult. Doar lumina din dormitor era aprinsă, strălucirea ei  revărsându-se din ușă și subțiendu-se pe măsură ce se întindea. Când a ajuns în colțul îndepărtat al camerei de zi, era deja prea slabă pentru a-și face treaba, înghițită de umbre.

  Fan Xiao stătea exact în colțul acela întunecat, sprâncenele și ochii săi contopindu-se cu noaptea, trăsăturile sale devenind neclare. A rămas tăcut mult timp înainte de a vorbi.

-Nimic nu mai contează? În acel moment, vocea lui nu mai avea nicio urmă de panica sau agitația de mai devreme. Era ca niște valuri care se izbeau în noapte, joase și periculoase.

-Oare acest «nimic» mă include și pe mine?

-Fan Xiao, nu am timp să mă joc jocuri de cuvinte cu tine și nici nu vreau să tărâm asta de colo colo. Ai doar două opțiuni acum: fie ieși pe cont propriu, fie te fac eu să ieși. Ușa s-a deschis puțin mai larg, nerăbdarea lui You Shulang crescând.

-Dar chiar nu am chef să te bat acum, așa că te rog, președinte Fan, fă-mi o favoare și ia-ți drumul.

În trecut, You Shulang își ridicase rareori vocea. Chiar și atunci când era enervat sau furios, își păstra calmul și bunele maniere. Era mult mai des indulgent decât restrictiv față de Fan Xiao. Chiar înainte de a se întâlni, You Shulang nu-i adresase niciodată un cuvânt aspru lui Fan Xiao, după ce deveniseră un cuplu, Fan Xiao se bucurase de fiecare picătură de tandrețe și toleranță a lui You Shulang, fără  tabu.

Dar acum, bărbatul care stătea în fața lui îl privea cu dezgust și nerăbdare. Acest lucru l-a făcut pe Fan Xiao, cel care jucase rolul făptașului, să se simtă brusc puțin nedreptățit.

Nefiind niciodată înfrânt, simțea pentru prima dată o neliniște și o panică imensă. Subconștient, degetele sale au atins ceasul de la încheietura mâinii, un nou obicei format după ce pandantivul său Buddha cu patru fețe fusese aruncat în coșul de gunoi de către You Shulang.

Acel ceas era un cadou de la You Shulang. Când i l-a oferit, i-a spus că își dorește ca Fan Xiao să găsească fericirea nesfârșită în fiecare clipă. Dar acum, cea mai mare dorință a lui You Shulang era pur și simplu să-l vadă plecând de acolo, rușinat! Nu-i mai păsa dacă Fan Xiao se simțea nefericit,  nici măcar nu-i mai păsa de Fan Xiao ca persoană!

Spusese odată că îl va iubi o viață întreagă, într-o anumită noapte fermecătoare. În intimitatea prelungă de după aceea, Fan Xiao își mărturisise dragostea de nenumărate ori, apoi se întorsese să îl întrebe pe You Shulang: „Mă vei iubi pentru totdeauna?”

Bărbatul, ținând o țigară în mână, se uitase în ochii lui și răspunsese pe cel mai afectuos ton pe care Fan Xiao îl auzise vreodată: „Atâta timp cât ai nevoie de dragostea mea, atâta timp cât și tu mă iubești.” Dar, totul se schimbase. Lui Shulang, nu-i mai păsa de nevoile lui, cu atât mai puțin de sentimentele lui. Mâna ascunsă în mânecă i s-a strâns încet într-un pumn. În lumina slabă, Fan Xiao și-a coborât ochii, și-a strâns buzele și a mers pas cu pas spre ușă. A trecut pragul exact așa cum își dorea You Shulang, dar înainte ca ușa să se poată închide, a răspuns nonșalant o remarcă aparent indiferentă.

-Se pare că directorul You nu mai dorește să aibă grijă de nimeni acum. În acest caz, bănuiesc că nu mai aveți nevoie să-i transmit salutările dumneavoastră frățiorului dumneavoastră.

Sprâncenele lui You Shulang s-au încruntat brusc.

-Ce vrei să spui?!

-Nimic special. Doar că fratele tău este în prezent consultantul meu personal. Fan Xiao s-a lăsat pe spate pe jumătate în prag și a murmurat lângă urechea lui You Shulang:

-Voi opri toate camerele, domnule director You. Poți dormi liniștit în seara asta.

Pași răsunau pe coridor. Fiecare pas pe care Fan Xiao îl făcea la plecare părea să-i calce direct în inimă lui You Shulang!