CAPITOLUL 65

 

Capitolul 65 

Dezvăluirea adevărului.

 Cel mai faimos bar din oraș, nu ducea niciodată lipsă de fete tinere și cochete, care păreau să debordeze de afecțiune, deși ochii lor erau ațintiți doar asupra grosimii portofelului clientului. O escortă cu un corp superb și-a dat ochii peste cap și s-a plâns însoțitoarei de lângă ea pe un ton sarcastic.

-Bai Tao a dat complet faliment sau ce? Nu ar trebui să joace rolul pur și inocent? Cum a ajuns să se îmbrace așa azi? Uită-te la machiajul ăla, genele ei, aproape că mă ating. Însoțitoarea, a pufnit batjocoritor.

-Încearcă să se agațe de al Treilea Tânăr Maestru Bai. Cine din cercul nostru nu știe că lui îi plac femeile cu sâni mari, funduri proeminente și personalități dezinhibate?Fata care a vorbit prima și-a atins apreciativ, sânul bogat.

-Cu averea ei modestă, nici măcar nu merită să te uiți la ea.

-Fie că merită privită sau nu, l-a captivat deja pe al Treilea Tânăr Maestru Bai. Uită-te doar.

   Urmărind privirile acelor fete, într-un colț al camerei private, fata care odinioară avea o înfățișare pură, era acum îmbrăcată într-o rochie aprinsă, decoltată, ghemuită în brațele lui Bai Pengyu, cu părul întins și fața pudrată.

   Bai Pengyu dădea deja semne de beție, mângâind-o pe femeie în timp ce o ținea în brațe.

-Nu te-am mai văzut, ești nouă pe aici? Femeia a făcut o grimasă cochetă.

-Ce nouă? Al Treilea Tânăr Maestru pur și simplu nu ma avut în vedere,  mă simt atât de nedreptățită. Această nemulțumire  jalnică a ei a topit jumătate din corpul lui Bai Pengyu. Și-a strâns brațul în jurul taliei femeii și a insistat.

-Ce aș putea face ca Taotao a noastră să nu se mai simtă nedreptățită? Ce-ar fi dacă Gege îți cumpără o geantă? Fata și-a ridicat ochii înlăcrimați, privindu-l pe Bai Pengyu ca o căprioară.

-Cum aș putea suporta să-l fac pe Gege să cheltuiască bani? Îl voi cinsti pe Gege cu trei băuturi în schimb. Auzind acestea, Bai Pengyu a devenit și mai vrăjit. Femeile din cluburile de noapte îl vedeau întotdeauna ca pe o vacă de muls, aceasta era prima dată când întâlnea pe cineva care îi refuza banii.

-Bine, bine, bine, voi bea, voi bea. Mă vei pedepsi cu trei pahare. În seara asta sigur voi bea pe săturate, Taotao a mea. Bai Pengyu a întins mâna după paharul de vin, în timp ce cu cealaltă pipăia carnea moale de pe corpul fetei. Fata, profitând de un moment în care nimeni nu a observat, și-a dat ochii peste cap în secret și l-a blestemat în tăcere . „Mori prostule!”

Corpul lui Bai Pengyu fusese de mult pârjolit de alcool și desfrâu, se îmbăta repede. A lăsat o dâră  umedă de salivă pe gâtul femeii și a început să se îndrepte încet spre fața ei, pentru a o săruta. În timp ce buzele lui se apropiau de colțul buzelor ei, fata a închis ochii dezgustată, dar dintr-o dată, o mână i-a strâns încheietura și a smuls-o din brațele bărbatului.

  Bai Pengyu, cel beat, era deja mânat de poftă, cum putea tolera ca cineva să-l întrerupă? Și-a deschis ochii încețoșați, chinuindu-se să-și ridice pleoapele grele, și a înjurat.

-Cine dracu’ ești? N-ai niciun pic de bun simț?! Cum să intervii așa? Un râs gutural a animat brusc atmosfera. Cu doar câteva zile mai în urmă,  tipul ăla venise să-l caute însoțit de Fan Xiao. Iar nenorocitul ăla de Fan Xiao nu numai că i-a pus toată oala de rahat direct în cap, dar l-a și bătut zdravăn, chiar și când se gândea la asta, fiecare parte a corpului încă îl durea!

-Al treilea tânăr maestru, tu și el... Amestecul perfect de jenă și  ușor dezgust al femeii, a turnat exact cantitatea potrivită de ulei pe foc.

-N-am auzit niciodată că ești bisexual. Resentimentul pe care Bai Pengyu îl ținuse înăuntru luni întregi a izbucnit sub influența alcoolului! Nu-i mai păsa să salveze aparențele în fața lui Shi Lihua și nici nu-și amintea amenințările din trecut ale lui Fan Xiao. A sărit în picioare și l-a împins pe You Shulang.

-Nu veni să faci o scenă. Nu te-am atins niciodată, nici cu un deget. Agitația din acel colț a atras multe priviri. Cineva chiar a strigat, întrebând dacă Bai Pengyu are nevoie de ajutor.

-Nu am nevoie. Doar un homosexual dezgustător. Bai Pengyu a scuipat, apoi, clătinându-se, a arătat spre ușă. -Ieși dracului de aici. Nu-i strica distracția celui de-al treilea bunic. Shulang și-a ridicat încet pleoapele, privirea lui era stranie și rece, dar a spus zâmbind:

-Al treilea tânăr maestru, ești cu adevărat lipsit de inimă. Mă întrebam doar dacă am putea retrăi vechile noastre fantezii. Și-a pus mâna pe umărul lui Bai Pengyu, strângând mușchiul de acolo de două ori.

  Bai Pengyu deja detesta homosexualii, iar acest lucru combinat cu bătaia pe care o încasase ultima dată, îi lăsase cicatrici psihologice adânci. Acum, când You Shulang se aplecase și îl atingea, i s-a făcut instantaneu pielea de găină. Și-a scuturat violent brațul. Acaparat de o furie nebună, a urlat fără reținere:

-Nu mă mai deranja, nu sunt pasionat de porcăriile astea! A mârâit, arătându-și dinții.

-Cel care te-a molestat  atunci, a fost nenorocitul ăla ipocrit de Fan Xiao! Dacă vrei să retrăiești vechile fantezii, du-te și găsește-l! Ce, ai fost molestat o dată și acum ești dependent? Ești chiar un nenorocit! A, sigur, pe atunci probabil încă îl mai credeai un tip bun, nu-i așa? Bai Pengyu a râgâit aburii alcoolului.

-La naiba, sincer chiar și mie mi-a fost milă de tine pe atunci!

  În mijlocul zgomotului asurzitor, You Shulang stătea drept ca o tijă de gheață, ca o lamă veche și uzată, înfiptă într-un loc al dizolvării extravagante, absurdă, dar totuși superbă în decadența ei. Nu putea nici să despice haosul, nici să purifice lumea tulbure,  abia se putea proteja pe el însuși.

-Vino cu mine. A apucat-o din nou pe fată de încheietură. Bai Pengyu, care se așternuse din nou la pieptul fetei, era pe punctul de a izbucni iar în furie, dar ea l-a liniștit. Mâna ei a mângâiat ușor dosul palmei lui You Shulang. Sub machiajul greu, zâmbetul ei era sumbru.

-E în regulă. Pot continua. M-am obișnuit, într-adevăr, e în regulă. Și mai sunt bani de câștigat. Bărbatul, complet mistuit de poftă, se prăbușise deja pe jumătate peste ea, apăsând-o și îngropându-se din nou în carnea aceea moale, prea pierdut ca să-i mai pese de altceva. You Shulang și-a aplecat capul și a privit-o îndelung. Apoi a spus încet:

-Mulțumesc. S-a întors și a plecat. A lăsat în urmă acei demoni și monștri care dansau sălbatic, precum și acele suflete târâte în abis de nenumărate gheare răutăcioase...

   Lu Zhen nu se așteptase niciodată ca You Shulang să-i ceară să se întâlnească din nou. La cafeneaua de lângă complexul său rezidențial, imediat ce a ajuns la intrare, l-a zărit prin geam pe bărbat stând lângă fereastră. You Shulang slăbise mult, iar tenul lui nu arăta bine. Nu fuma niciodată în public, și totuși acum ținea o țigară neaprinsă între degete, evident oarecum agitat. Lu Zhen a deschis ușa cafenelei și a intrat. Abia când a ajuns lângă You Shulang, bărbatul și-a revenit din gânduri și a făcut un gest spre scaunul din față cu țigara neaprinsă.

-Ia loc. La fel de grijuliu ca întotdeauna, You Shulang comandase băutura caldă pe care Lu Zhen o bea de obicei. Abia după ce tânărul s-a încălzit puțin, l-a întrebat.

 -Ai adus lucrul pe care te-am rugat să-l aduci?Lu Zhen a dat din cap și a așezat geanta pe care o căra pe masă.

-Am rupt desenul când m-am enervat și l-am aruncat pe balcon. Nu l-am mai atins niciodată. Ai spus că vrei să-l vezi, așa că am adus bucățile aici. You Shulang a pus țigara neaprinsă pe masă, a deschis punga și a scos bucățile rupte de hârtie. La început nu le-a examinat cu atenție, doar a scotocit prin ele,  până când privirea i s-a oprit în cele din urmă asupra colțului uneia dintre ele. Exista un șir de caractere chinezești, dar între ele erau țesute și trei litere englezești.

YSL. Acestea erau inițialele în limba engleză pentru cele trei caractere ale numelui You Shulang. După un moment de contemplare, You Shulang și-a deschis aplicația de traducere de pe telefon, a făcut o fotografie a inscripției sanscrite și a încărcat-o. Cercul de pe ecran s-a rotit câteva secunde înainte de a o converti în chineză.

<< YSL – Bodhisattva care nu cade în păcat?>> Dacă nu cad, atunci trage-mă tu. S-a gândit mâhnit You Shulang.

....

   În ultimele zile, Fan Xiao se îneca în băutură noapte de noapte. Nu arăta ca un om care suferă de durere, încă avea acel zâmbet natural și totuși vorbea puțin, iar cantitatea de alcool pe care o consuma era departe de a fi mică. Chiar și chibriturile îi erau arse. Shi Lihua găsea adesea cutii întregi cu cadavrele lor carbonizate în coșul de gunoi. Au petrecut toată noaptea, împrăștiindu-se doar în primele ore dinaintea zorilor. Câțiva dintre ei au ieșit din ceața stridentă și decadentă a barului și s-au îndreptat spre parcare. Lui Fan Xiao nu-i plăcea niciodată să-și ia asistenții cu el în privat, dar Shi Lihua avea mereu unul pe urmele lui. Și-a aruncat un braț în jurul umerilor lui Fan Xiao, rânjind.

-A fost atât de greu să te conving să ieși cu mine în ultima vreme. Dar de când l-ai părăsit pe tipul ăla You, ești ușor de târât afară în fiecare zi. Am zis eu, ar fi trebuit să-l lași mult mai devreme. Shi Lihua a simțit cum mușchii de sub mâna lui  se înțepenesc pentru o clipă. Nedumerit, l-a bătut ușor pe Fan Xiao pe umăr.

-Ce s-a întâmplat? Îți este frig? Intră repede în mașină. Îl rog pe asistentul meu să te ducă acasă. Fan Xiao și-a retras brațul, expresia din ochii lui fiind imposibil de distins în noapte.

-Voi chema eu însumi un șofer. Altfel, dacă las mașina aici, nu voi avea ce să conduc mâine. S-a îndreptat spre mașina lui și s-a întins să deschidă portiera când, deodată, un zgomot s-a auzit din umbrele din colț. O flacără albastră fosforescentă ardea în întuneric un cerc de lumină de mărimea palmei. Cineva și-a aprins o țigară în acea strălucire, maxilarul inferior iluminat de lumina focului avea linii fine și familiare. Flacăra s-a stins, iar o siluetă slabă a pășit treptat sub felinar. Într-o mână ținea o țigară, iar cealaltă era băgată în buzunarul hainei. Umbra învăluită în întuneric a scos un sunet slab.

-Fan Xiao...