CAPITOLUL 62

 

Capitolul  62

 Confruntare.

 

  Bătaia frenetică și puternică în ușă, a spulberat atmosfera intimă a camerei. You Shulang a tras ușor în sus persoana lipită de pieptul lui, cu vocea răgușită în timp ce spunea:

-Cineva bate de ceva vreme. Du-te și deschide ușa. Fan Xiao i-a închis buzele, respingând cuvintele bărbatului:

-Ignoră-l. Concentrează-te, domnule director.

-Ar putea fi un vecin cu ceva urgent, Fan Xiao. Lasă-mă să verific. Cuvintele lui You Shulang erau fragmentate, intercalate cu sunete umede. Abia după un sărut adânc și prelung, Fan Xiao a mormăit încet un „La naiba”, înainte de a mârâi.

-Nu te mișca. Mă duc. Pur și simplu și-a pus o pereche de pantaloni de trening largi, dar chiar și așa, conturul acelei erecții mândre și impunătoare a lui a rămas clar vizibil. Cu răbdarea mocnind în sprâncenele încruntate și ochii mijiți, Fan Xiao a smucit ușa dormitorului și a ieșit cu pași mari.

Temându-se că ar putea face probleme, You Shulang și-a ridicat talia moale și dureroasă și a îmbrăcat un halat. Abia ajunsese în pragul dormitorului când a auzit exclamația lui Lu Zhen, care părea ascuțită și distorsionată de șoc.

-Fan Xiao, ce faci aici?!

Lu Zhen? Pașii lui Shulang s-au oprit. De unde îl cunoaște pe Fan Xiao? A împins ușa mai larg, doar ca să-i vadă pe cei doi bărbați înfruntându-se în holul de la intrare. Surpriza și furia a licărit în ochii lui Lu Zhen, tot corpul i s-a zbârlit ca un mic animal speriat, cu fiecare fir de păr făcut măciucă. Cât despre Fan Xiao… Privirea lui You Shulang s-a oprit asupra lui Fan Xiao. A văzut spatele bărbatului înțepenindu-se, mai drept ca niciodată, mâna dreaptă strângând în continuare clanța ușii atât de tare încât venele albastre i se vedeau proeminent pe dosul palmei, linia albăstruie-închisă de-a lungul ei era mai vie ca niciodată.  You Shulang a aruncat o privire spre zona din spatele urechii lui Fan Xiao. Acest tip de acțiune involuntară, aproape ca o inspecție, era ceva care îl enerva cu adevărat uneori.

Vena din spatele urechii lui Fan Xiao pulsa din nou, mai repede și mai violent decât înainte, acum chiar și tendonul gros de la gâtul său se umfla la unison, ca și cum fiara arogantă care se năpustise întotdeauna cu aroganță ar fi dat brusc peste un inamic mult mai formidabil decât ea. Lu Zhen a făcut un pas înapoi, a verificat de două ori numărul apartamentului de pe ușă, iar șirul familiar de cifre i-a reaprins furia! Deși era cu aproape un cap mai scund decât Fan Xiao, l-a împins brusc pe bărbatul impunător în fața lui și a răcnit:

-Dacă ai o problemă, vino la mine! De ce să te iei de You Shulang?! Cadourile pe care mi le-ai dat, le-am returnat deja, banii pe care ți-i datorez, ți-am făcut o promisiune! Ce vrei de la el? El și cu mine ne-am despărțit deja!

Lu Zhen îndurase o serie de lovituri grele, una după alta, de-a lungul întregii seri, iar acum, provocat de prezența vie și tangibilă a lui Fan Xiao, furia i-a izbucnit direct în inimă. Fără să stea pe gânduri, a tras concluzii pripite și a presupus că bărbatul năvălise ca un tâlhar care recuperează datorii ca să ceară plata. În timp ce Fan Xiao era împins înapoi de el, s-a ciocnit ușor de dulapul cu pantofi din spatele lui. Rama foto de cristal de deasupra s-a clătinat înainte și înapoi de mai multe ori, înainte de a se răsturna în cele din urmă și a cădea zgomotos pe podea. Geamul fin s-a spart instantaneu, claritatea sa strălucitoare transformându-se în bucăți fragmentate. Acele cioburi minuscule, sparte, ca niște rămășițe sfărâmate, au îngropat zâmbetul lui Fan Xiao surprins în fotografie. Președintele care stătea în fața fotografiei, și-a înăsprit privirea. Intenția lui inițială fusese să se prefacă inocent și să se joace de-a lotusul alb delicat și fragil , dar în schimb a sfârșit prin a-și sparge propria ramă foto. Asta era un semn rău. A atins pandantivul cu patru fețe al lui Buddha care îi atârna pe piept.

Numai eu pot fi cel care îl părăsește, dar faptul că el ia inițiativa de a mă părăsi? Inacceptabil.

 

„Mai întâi convinge-l să se întoarcă și apoi lasă-l baltă fără milă.”

Fan Xiao și-a dat seama brusc că You Shulang fusese deja convins să se întoarcă. Acum tot ce-i mai rămăsese era să-l părăsească fără milă. Și-a strâns încet pumnul, spunându-și că aceasta era o... oportunitate perfectă. Nepermițându-și să se gândească prea mult, Fan Xiao a vorbit cu un zâmbet slab și ambiguu.

-Ah , Zhenzhen , ce te aduce aici atât de târziu?

Odată cu rostirea numelui „Zhenzhen”, atmosfera din cameră s-a schimbat brusc. Lu Zhen și-a revenit în sfârșit! Privirea i-a căzut asupra fotografiei sparte de pe podea și asupra lui Fan Xiao cu pieptul gol. Fața i s-a făcut palidă ca moartea într-o clipă. Ochii lui au alunecat pe lângă bărbatul din fața lui și s-au oprit încet asupra lui You Shulang, care stătea lângă ușa dormitorului, îmbrăcat doar într-un halat. Tremurând, a întrebat:

-O, ShuShu, ce... ce se întâmplă? De ce este Fan Xiao în casa ta?

-ShuShu? Sprâncenele lui Fan Xiao s-au încruntat ușor. Și-a îndreptat privirea rece și înăsprită spre You Shulang, întrebând pe un ton nonșalant.

-Da, Shulang, de ce ar bate modelul meu la ușa ta în miez de noapte? Două persoane, ambele dând vina una pe că ealaltă. Acolo unde stătea You Shulang, deasupra capului său strălucea un reflector, o caracteristică a decorului de modă veche, unde perimetrul unui tavan suspendat era prevăzut cu un cerc de spoturi. Lumina se revărsa peste el, împrăștiindu-i-se pe păr în valuri sclipitoare, ca niște ondulații care uneori sclipesc peste un lac nemișcat, liniștit, solitar. Acea șuviță de păr negru fusese obsesia lui Fan Xiao, cu câteva clipe în urmă o sărutase iar și iar, amețit de parfumul trandafirilor sălbatici, aflați la sfârșitul înfloririi lor de primăvară și nuanțați de tristețe. Lumina de deasupra cădea și peste genele lui You Shulang, aruncând o umbră grea sub ochii lui, care îi ascundea privirea, făcând întreaga atitudine a bărbatului ambiguă și de nepătruns.

Când Fan Xiao s-a întors, Lu Zhen a văzut mai multe zgârieturi pe spatele lui. Ceea ce implica asta era evident! Bănuiala lui a fost în sfârșit confirmată. Vocea lui a devenit stridentă și tremurândă în timp ce arăta spre Fan Xiao, întrebându-l :

-You... Shulang, ce făceați voi doi?... Erați în pat împreună?

Nu a primit niciun răspuns, iar o întrebare întâmpinată cu tăcere reprezenta o confirmare tacită.

-El a fost ultima dată, cel care nu a ieșit din dormitor? Lu Zhen practic a strigat întrebarea.

-Da, a răspuns You Shulang prompt.

-Da? Pupilele lui Lu Zhen s-au înroșit brusc, chipul i s-a contorsionat vizibil, domimat aproape de nebunie.

-Shulang, știi măcar cine e?! El e Fan Xiao, cel care m-a angajat ca model al lui, cel care mi-a spus Zhenzhen , cel care mi-a tot dat cadouri, m-a tratat cu blândețe, cel care m-a făcut să te abandonez și să te înșel cu el!!

-Nu a existat nicio înșelăciune, l-a corectat ​​calm Fan Xiao, așezându-se pe scaun.

-Înșelăciunea necesită implicare emoțională, lucru pe care noi nu l-am avut niciodată. Zâmbetul lui Lu Zhen era sumbru și trist.

-Da, așa este, nu am fost îndrăgostiți niciodată. Te-ai prefăcut doar, m-ai făcut să cred că te-ai îndrăgostit de mine. Abia când am abandonat totul și am făcut un gest disperat, mi-ai spus în sfârșit că totul era al naibii de fals! Bine. Am fost păcălit și accept. Mi-am provocat singur asta! Dar, Fan Xiao, de ce ești aici?! Ciudat pervers, ce încerci să faci de data asta? Vocea lui Lu Zhen a devenit seacă și răgușită la final, la limita isteriei. În contrast puternic, tonul lui Fan Xiao era calm și precaut.

-A, înțeleg acum. A zâmbit ușor.

-Fostul tău iubit este actualul meu iubit, nu? Pentru că odată te-am respins, iar acum sunt cu iubitul pe care tu l-ai părăsit, ... te-ai enervat!

-Nu! Nu e așa! Era clar că Lu Zhen era într-adevăr pe punctul de a ceda, s-a îndreptat repede spre You Shulang și l-a apucat de braț.

-Șușu, nu-i asculta prostiile! E vina mea, sunt josnic. M-am despărțit de tine din cauza lui, dar el este într-adevăr un psihopat, un maestru în manipularea inimilor oamenilor. Nu știu de ce s-a jucat cu mine și acum vine după tine, dar trebuie să existe o legătură inevitabilă în spatele tuturor acestor lucruri! Degetele lui Fan Xiao s-au mișcat instinctiv pentru a învârti cutia de chibrituri. Sub lumina caldă, You Shulang deja își pierduse strălucirea intimității. Expresia lui era atât de calmă încât nu părea diferită de cea obișnuită. A întins chiar mâna să-l bată ușor pe umăr pe Lu Zhen, îndemnându-l să-și regleze respirația și să se calmeze. Fragila cutie de chibrituri a fost zdrobită încet în palma încleștată. O urmă de zâmbet i-a apărut pe expresia glacială. Fan Xiao a tras nonșalant un scaun și i-a spus cu blândețe:

-Zhenzhen, stai jos și calmează-te. Odată ce treci peste acest val emoțional, neînțelegerea se va lămuri.

-Nu-mi spune Zhenzhen!!

Furios, Lu Zhen era pe cale să izbucnească din nou, dar You Shulang l-a împins pe scaun și i-a întins o cană cu apă caldă și două bomboane de ciocolată.

-Lu Zhen, stăpânește-ți emoțiile. Buzele tale sunt palide acum, probabil ești din nou hipoglicemic. Nu vreau să leșini aici. Nu mai am obligația sau responsabilitatea să am grijă de tine. Fan Xiao a ridicat o sprânceană. Recile și detașatele manifestări ale lui Shulang față de Lu Zhen îl făceau fericit.

-Fan Xiao, a spus în clipa următoare You Shulang.

-Lu Zhen are anemie și nu suportă nici măcar provocările verbale. Dacă leșină aici din cauza batjocurilor tale, atunci responsabilitatea de a avea grijă de el va cădea asupra ta. La urma urmei... el a fost odată modelul tău.

Tonul său a rămas blând, dar cuvintele au fost nemiloase și directe. Cu toate acestea, au fost destul de eficiente, reducându-i cu succes pe ambii bărbați la tăcere.

Totuși, Fan Xiao a devenit din nou nefericit.

-Mă duc să mă schimb, a spus brusc You Shulang. Pijamaua pe care o purta avea un stil conservator, acoperindu-l complet. Schimbarea în alta era, de fapt, complet inutilă.Totuși, se întorsese deja și se îndreptase spre dormitor. Silueta sa care se îndepărta, încadrată în privirile celor doi bărbați din spatele lui, rămânea, ca întotdeauna, elegantă și dreaptă. Abia când ușa dormitorului s-a închis, You Shulang, care folosise drept scuză schimbarea hainelor, s-a rezemat încet de panoul ușii. Nu-și mai putea menține calmul. Corpul i-a alunecat pe ușa rece până s-a așezat pe podea, îngropându-și fața în palme. Nu știa  cât timp se forțase să reziste sub acea lumină solitară. De când Fan Xiao strigase „Zhenzhen” la intrare, inima i se cufundase direct într-un abis înghețat, ca și cum toată căldura din corpul său s-ar fi scurs, iar respirația i s-ar fi oprit chiar în acea clipă. Corpul său încă purta parfumul persistent și decadent lăsat de Fan Xiao, carnea fragedă de pe piept încă îl durea,  o durere surdă și persistentă... Totuși, în doar câteva clipe, el și bărbatul acela trecuseră de la o distanță aproape zero, suficient de aproape pentru a se confunda într-o singură persoană, la o prăpastie de netrecut atât de vastă încât părea că zece mii de prăpastii abisale se întindeau între ei!   You Shulang a râs amar. Deci toate semnele și urmele fuseseră acolo de la bun început, el fusese doar orbit de poftă și de amăgirea sa! Ușa dormitorului s-a deschis din nou. You Shulang se schimbase într-o pijama obișnuită, din două piese. Adusese și o cămașă pentru Fan Xiao, aruncând-o peste bărbat cu o instrucțiune calmă: -Pune-o pe tine. Fan Xiao a aruncat o privire la expresia feței lui You Shulang înainte de a-și trage cămașa. În ochii lui, You Shulang părea complet normal, înfruntând astfel de circumstanțe haotice cu un calm aparte, ca și cum s-ar fi ocupat de treburile altcuiva. Fan Xiao nu se aștepta ca You Shulang să devină isteric, ceea ce era aproape imposibil, dar nu putea detecta nici măcar o urmă de panică sau durere pe chipul bărbatului.

„Chiar însemn atât de puțin pentru tine?” Nemulțumirea lui Fan Xiao s-a adâncit din nou.

Văzându-l îmbrăcându-și cămașa, You Shulang a tras un scaun și s-a așezat, menținând o distanță nici prea apropiată, nici prea îndepărtată de cei doi bărbați.

-O să vă pun câteva întrebări, a spus el încet, cu vocea aproape stinsă.

-Puteți alege să nu răspundeți, dar oricine refuză să răspundă va fi rugat să părăsească apartamentul meu.

-Tu întrebi, tu shushu, a răspuns Lu Zhen prompt.

-Șușu, pe naiba! a înjurat Fan Xiao, rostind cuvintele alene.

-Ce ești tu, un copil de trei ani, să-i spui «șușu» tot timpul? You Shulang i-a aruncat  o privire de avertisment înainte de a-i spune lui Lu Zhen:

-Schimbă felul în care mi te adresezi. Nu mai este potrivit. Tânărul părea ofensat, dar nu a mai insistat. You Shulang și-a aprins o țigară, ținând-o între dinți și întrebând încet:

-Lu Zhen, prin ce sursă te-a găsit Fan Xiao drept model?Imediat ce aceste cuvinte au fost rostite, Fan Xiao s-a încordat. Lu Zhen a răspuns ascultător.

-Managerul meu m-a anunțat. Inițial nu am vrut să accept, aveam și alte angajamente la vremea respectivă. Dar managerul meu a spus să renunț la tot, pentru că oferta aceea era mai profitabilă.

-Ai fost numit special pentru postul de model? a întrebat din nou You Shulang.

-Mm, el m-a numit, m-a ales anume.

You Shulang a dat din cap, fără să judece nimic. Apoi s-a întors către Fan Xiao.

-I-ai dat cadouri lui Lu Zhen?

-Am făcut-o, ca să-mi exprim recunoștința. Doar mici cadouri, nimic scump. Răspunsul lui Fan Xiao părea perfect direct.

-Coroana... a fost de la tine? You Shulang s-a uitat la Fan Xiao și a văzut că acesta a fost într-adevăr uluit, pentru o clipă.

-Era de la mine. M-am dus la compania lor ca să discutăm despre filmarea unei reclame și l-am văzut întâmplător pe Lu Zhen hărțuit. La urma urmei, suntem prieteni, așa că, evident, nu puteam sta să privesc. Ști cum funcționează: o mică favoare schimbată pe influență, așa că i-am rugat pe organizatori să-i dea coroana aceea lui Lu Zhen.

-În ziua aceea, când Lu Zhen a venit aici să ridice portretul, i-ai auzit vocea din cameră. Nu ai recunoscut-o ca fiind a prietenului tău? a insistat You Shulang.

   Fan Xiao a simțit brusc că în cameră era puțin cam cald, iar o ușoară transpirație i-a curs pe spate. Cu cât vorbea mai mult, cu atât făcea mai multe greșeli, așa că Fan Xiao a dat doar cel mai simplu răspuns:

-Nu l-am auzit.

Cu țigara ținută între degetul arătător și mijlociu, You Shulang a scuturat scrumul cu o ușurință exersată folosind degetul mare. Cenușa care cădea s-a împrăștiat pe jos, ca niște lacrimi care izbucneau brusc.

-Lu Zhen, îmi amintesc ziua în care ai venit să ridici portretul, ai primit un telefon. De la cine era?Apelul telefonic din ziua aceea rămăsese impregnat în memoria lui You Shulang. Un singur sunet de apel transformase tristețea lui Lu Zhen în bucurie, făcându-l să plece în grabă. You Shulang se gândise la momentul respectiv, că cel care sunase era probabil noul iubit a lui Lu Zhen.

-Ah! Lu Zhen a sărit în picioare.

-M-a sunat Fan Xiao. Am crezut că vrea să mă invite în oraș, așa că am plecat în grabă. Pleoapele i s-au ridicat brusc. Privirea lui You Shulang spre Fan Xiao era ascuțită și rece ca o lamă. După o pauză de câteva secunde, Fan Xiao a spus în cele din urmă:

-Chiar nu-mi amintesc asta. Lu Zhen, apelul pe care ți l-am dat în ziua aceea... chiar am vorbit?

...Nu. S-a închis, când am răspuns.

-Atunci trebuie să fi fost o atingere accidentală, o acțiune neintenționată.

-Fan Xiao, minți! Lu Zhen nu s-a mai putut abține.

-Spui că mi-ai dat doar cadouri obișnuite, spui că tot ce ai făcut a fost doar să mă ajuți să ies dintr-o situație dificilă. Pot face diferența dintre o interacțiune normală și avansurile flirtante!

Fan Xiao a scos un sunet de „tsk”, exprimând un dispreț total.

-Încă ești la vârsta la care îți place să visezi. You Shulang a intervenit prompt pentru a-i opri pe cei doi din ceartă. El a întrebat:

-Când v-ați văzut ultima dată?

-Cu mult timp în urmă. Fan Xiao a răspuns superficial. Lu Zhen a adăugat:

-Pe patru noiembrie, am refuzat un loc de muncă important doar ca să te întâlnesc în ziua aceea. Fuseseși plecat la întâlniri în afara orașului înainte de asta și dintre toate zilele, a trebuit să vii să mă întâlnești exact când eram programat să lucrez. Am pierdut mulți bani doar ca să te văd. Gândindu-mă acum, chiar nu a meritat deloc!

-Întâlniri în afara orașului? a murmurat You Shulang. După o clipă de gândire, a tras un fum din țigară și și-a dat capul pe spate ca să exhale. Privind ceața densă care i se întindea în fața ochilor, a râs slab, neputincios.

-Cum este numele de contact al lui Lu Zhen salvat în telefonul tău? Ar trebui să fie „lu”, nu-i așa? a întrebat You Shulang. Când cei doi se întorseseră de la seminarul din S City și se aflau la aeroport, Fan Xiao răspunsese odată la un apel de la „lu” chiar în fața lui.

-A fost emoționant să răspund la un apel de la fostul meu iubit chiar în fața ta? Fan Xiao își încrucișase picioarele, iar vârful piciorului care se legăna ușor a înțepenit brusc. Instinctiv, a întins mâna după telefon, doar pentru a descoperi că You Shulang îl scosese deja din buzunar.

-Lu Zhen, sună-l pe Fan Xiao.

-Bine!

-Shulang, nu ai încredere în mine?Fan Xiao s-a îndreptat spre el și a vorbit pe un ton acuzator.

-Data trecută, cu tot incidentul cu Xue Baotian, nu m-ai crezut și acum e la fel, din nou. Pur și simplu nu merit încrederea ta sau doar te agăți de umbre, cuprins de paranoia ?

You Shulang, și Fan Xiao stăteau pe părți opuse, privirile lor întâlnindu-se în aer, una întunecată și meditativă, cealaltă feroce și tăioasă, sfâșiindu-se în tăcere. Împărtășiseră atâtea, atâtea momente de contact vizual înainte, momente blânde, momente pasionale, momente pline de o afecțiune tăcută. O făceau de ceva vreme, o făcuseră ieri, și cu doar câteva clipe în urmă. Totuși, dacă îi priveai în acel moment, simțeai că aparțineau unei alte vieți. Apelul lui Lu Zhen a fost inițiat, soneria și vibrația activând simultan. Ochii celor trei persoane s-au fixat instantaneu asupra telefonului. Pe ecran dansau câteva caractere chinezești: „Modelul chinezesc 1”.

You Shulang: …….

Lu Zhen: !!!

În atmosfera liniștită, Fan Xiao s-a ridicat încet, apoi a îngenuncheat în fața lui You Shulang, ridicându-și capul ca să-l privească, ochii îi erau plini de o tristețe profundă și dureroasă.

-Știi ce am salvat în contactele mele? A luat telefonul lui You Shulang și și-a format propriul număr. După un semnal sonor de scurtă durată, s-a auzit un ton de apel. Două caractere au apărut pe ecranul întunecat.

,,Lumina.”

-You Shulang, eu nu iubesc lumina, dar te iubesc pe tine. Te văd ca pe raza de lumină din viața mea care poate risipi întunericul. Te consider salvarea mea, credința mea. Totuși, în cele din urmă, nu ai crezut niciodată în mine. Poate... nu m-ai iubit niciodată. În timp ce eu, te consideram dragostea vieții mele, persoana alături de care să-mi petrec întreaga viață, tu căutai constant așa-numitele «dovezi solide» că te-am înșelat și erai pregătit să mă părăsești în orice moment. Lumina din ochii lui Fan Xiao părea să se sfărâme în zece mii de fragmente:

-Shulang, te iubesc, dar sunt și obosit. Nu suport să fiu pus la îndoială iar și iar de persoana pe care o iubesc, interogat ca un criminal de fiecare dată. Vreau să mă prosternez la picioarele tale, dar nu ca un păcătos. Noi... ar trebui să ne despărțim.

Privindu-l pe You Shulang, cuvintele lui Fan Xiao, rostite unul câte unul, păreau o lamentare. Totuși, în urechile lui răsuna vocea tachinatoare a lui Shi Lihua.

„Mai întâi să-l convingi să se întoarcă și apoi să-l părăsești fără milă.” Cu o lună în urmă, Shi Lihua îl întrebase rânjind: „Cum ai de gând să-l părăsești fără milă pe You Shulang? Să-i spui tot ce ai făcut? Să-i spui că nu ți-a plăcut niciodată de el!? Fan Xiao își amintea că a clătinat din cap la vremea respectivă. ,,Un bărbat cu o minte atât de puternică precum a lui You Shulang, nu ar păstra niciodată nicio fărâmă de dragoste pentru tine, odată ce ar ști că nu l-ai iubit niciodată. Numai făcându-l să regrete, făcându-l să se mâhnească, făcându-l să simtă că ți-a făcut o nedreptate, doar lăsându-l să vadă că cineva care l-a iubit profund a suferit o durere imensă din cauza lui, numai atunci se va înmuia, își va aminti încontinuu, va trăi în remușcări perpetue. Așa, doar așa îl părăsești fără milă.” Cu această discuție în minte, Fan Xiao își luase telefonul și se ridicase. L-a privit pentru ultima oară pe You Shulang înainte de a se forța să facă un pas spre ușă. Mâna lui a atins ușa, însă Fan Xiao a tremurat. Fiecare celulă din corpul său a țipat în semn de protest, nevrând să părăsească acea cameră. Chiar și colțurile ochilor au început să-l usture, în timp ce un lichid fără nume pentru el, se aduna  devenind din ce în ce mai mult, din ce în ce mai greu, amenințând să-i izbucnească dincolo de marginea ochilor și să izbucnească într-un torent.

Ar trebui să fii fericit! Grăbește-te și fii fericit! Fan Xiao, ai câștigat! L-ai învins pe prostul ăla, pe bodhisattva ăla, pe persoana aceea bună care nu înțelege suferința, pe escrocul ăla care folosește „speranța” pentru a-i îndemna pe alții să „fie puternici”! Grăbește-te și fii fericit! Te rog, fii fericit, Fan Xiao!

Și-a poruncit el și s-a îndrumat, iar și iar. Dar totul era în zadar! Dându-și capul pe spate, a încercat să elimine lichidul greu, era prea umilitor. Înainte ca această încercare să eșueze, Fan Xiao a împins ușa.

-Președinte Fan. You Shulang a vorbit brusc, schimbând formula de adresare. Un râs înfundat i-a izbucnit din adâncul pieptului. A scuturat scrumul de țigară, și a continuat cu un ton oarecum rece: -Spectacolul e puțin prea dramatic, puțin exagerat. Sprâncenele lui Fan Xiao s-au încruntat ușor. S-a întors cu spatele, și-a șters repede lacrimile, apoi s-a întors din nou spre You Shulang:

-Shulang, ce vrei să spui? Vocea lui You Shulang era ușoară și detașată, purtând o langurositate indusă de oboseală.

-Ceea ce vreau să spun este că președintele Fan este un actor bun, dar nu suficient de bun. Replicile de acum erau puțin false, nu suficient de convingătoare pentru a-i mișca pe jurați sau pe public.

-Shulang, nu ești genul care să fie sarcastic sau enigmatic. Explică-te clar. You Shulang a schițat un zâmbet slab, cu o expresie indiferentă.

-Într-adevăr, nu sunt bun la sarcasm. Așa că voi fi direct, domnule președinte Fan, aruncați o privire la primul mesaj de pe telefon. Fan Xiao a ezitat o clipă înainte de a deschide ecranul cu degetul, a găsit pictograma verde și a atins-o. În partea de sus se afla dialogul cu Shi Lihua, dar Fan Xiao nu-l contactase recent. Cu o atingere ușoară, firul de mesaje s-a deschis. O singură privire a fost suficientă, Fan Xiao a făcut instinctiv un pas înapoi! Brusc, a ridicat privirea spre You Shulang, doar pentru a-l vedea pe bărbat uitându-se înapoi la el. Ochii lui nu mai erau reci, în schimb, erau plini de o profundă… tristețe,