Capitolul 43

 

Capitolul 43 ☆ Sfârșitul

Lumina soarelui dimineții unei noi zile, se revărsa prin crăpăturile ușilor și ferestrelor, căzând pe fața bărbatului care dormea ​​în pat, trezindu-l din somn. Sun și-a întins brațul pentru a îmbrățișa trupul mic pe care îl ținuse în brațe cu o noapte înainte , dar a găsit doar aer, exact ca atunci când petrecuseră prima noapte împreună.

Sun s-a trezit brusc, cu ochii larg deschiși. Patul de lângă el era gol. Nu, dispăruse. Inima i s-a strâns când privirea i s-a îndreptat spre dulap. Geanta pe care o făcuse cu o seară înainte lipsea.

S-a ridicat în grabă și s-a repezit la baie, dar și acea era goală. I-au tremurat mâinile, pieptul i s-a strâns de panică. Sun s-a repezit spre ușă, dar înainte să o deschidă, a observat un bilet cu lipici, cu scrisul familiar al lui Nu.

 

Către: P'Sun

„Strânge toate cele șapte fotografii ale noastre, bine? Te voi aștepta la ultima.”

 Nu

 

Imediat ce a citit biletul, Sun a simțit o greutate imensă ridicându-i-se de pe piept. O ușurare l-a cuprins instant. A deschis imediat ușa și a ieșit afară.

  A fost întâmpinat de o cărare cu forme colorate din hârtie, cocori, stele și inimioare,  împrăștiate pe podea, coborând scările până la ultima. Sun a zâmbit ușor și a început să urmeze cărarea.

Când a ajuns la scară, a găsit un borcan mare de sticlă. Înăuntru se afla o specie rară de orhidee îmbuteliată, exact cea  pe care Sun spusese odată că și-o dorește. Tânărul nu s-a putut abține să nu zâmbească în timp ce se așeza și lua borcanul de sticlă. Înăuntru erau zeci de puieți de orhidee tineri și rari, suficienți cât să poată fi plantați într-o grădină întreagă. Dar ceea ce i-a atras cel mai mult atenția, făcându-l să zâmbească cu gura până la urechi, a fost fotografia cu el și Nu lipită cu bandă adezivă pe partea din față a borcanului. Era o fotografie din noaptea în care Nu îl sărutase la club, chiar în prima lor noapte.

Imaginea îl înfățișa pe tânărul chipeș, îmbrăcat într-o jachetă roșie, stând pe vârful picioarelor pentru al  săruta pe celebrul model Sun, a cărui expresie șocată și ochi mari, au fost surprinse perfect. Sun a râs în hohote, amintindu-și de fața lui Nu în acel moment.

-Heh, micuțule puști, a murmurat el în sinea lui, zâmbind afectuos, mișcat de cât de drăguț și grijuliu fusese Nu să-i pregătească așa ceva. A luat fotografia din fața borcanului și a ținut-o în mână înainte de a continua să coboare.

Scările erau acoperite cu cocori de hârtie colorată, inimioare și stele, în timp ce luminițe sclipitoare și decorațiuni drăguțe, fiecare inscripționate cu „Nu” și „Sun”, se înșirau de-a lungul drumului.

Tânărul nici măcar nu și-a dat seama cât de mult i se lărgise zâmbetul pe măsură ce cobora pas cu pas, până când a ajuns la ultima treaptă, unde îl aștepta un alt borcan de sticlă. Înăuntru se aflau alte răsaduri rare de orhidee, dar de data aceasta, fotografia de pe borcan i-a făcut inima să tresară de emoție. Imaginea îl înfățișa pe Sun îmbrăcat și gata de ieșire, stând cu spatele la ușa dormitorului său. Ceea ce i-a făcut inima să tresalte a fost micul detaliu: degetele subțiri ale lui Nu se încrucișau în fața camerei, formând o inimă mică îndreptată spre el. Chiar dacă fața lui Nu nu era vizibilă, ci doar degetul mare și arătătorul, Sun a știut instantaneu că era el.

Își amintea clar ziua aceea. Se prefăcuse că iese în club cu Zak, Man și Jon, când, de fapt, se dusese să ia ochelarii făcuți la comandă pe care îi comandase pentru Nu. Aceea a fost noaptea în care Nu l-a sunat, rugându-l să nu iasă.

Sun a ridicat fotografia, ținând-o în mână cu un zâmbet plin de fericire.

A continuat să urmeze dâra de hârtie colorată, care ducea de la scări până în fața casei și apoi până la plajă. De-a lungul țărmului nisipos, apărea borcan după borcan, fiecare cu o altă fotografie. Când a ajuns la al șaselea borcan, entuziasmul lui Sun a început să crească, inima îi bătea din ce în ce mai tare. Știa că mai rămăsese doar o fotografie... și în sfârșit îl va vedea pe Nu.

În timp ce urma calea, a ajuns la ultimul cocor de hârtie, nu mai erau decorațiuni împrăștiate care să-l ghideze. În schimb, o sfoară roz se întindea din acel punct spre o formațiune stâncoasă mare din față.

Sun s-a ghemuit,  a ridicar capătul firului roz și l-a urmat pas cu pas. Cu cât se apropia mai mult de pietre, cu atât inima îi bătea mai puternic. Când în sfârșit a ajuns la ele, înainte să poată păși în față, un mic inel din aur alb a alunecat pe firul roz pe care îl ținea.

L-a prins în mână, tremurând în timp ce citea gravarea de pe banda interioară: numele său împletit cu al lui Nu.

 

NU & SUN

Tânărul nu mai putea aștepta. A prins inelul strâns în mână și s-a grăbit spre partea din față a stâncii mari.

-Nu!!!

Sun i-a strigat numele tare, zâmbind în timp ce făcea asta, dar când a ocolit stânca, nu era nimeni acolo. Locul era complet gol. Chiar când dezamăgirea începea să-l cuprindă, Sun a privit în jos spre nisipul din fața stâncii...

Inima îi bătea nebunește, ochii i s-au umplut de lacrimi și un val de căldură i s-a răspândit în piept. A căzut în genunchi pe nisipul fin și a întins încet mâna să atingă literele scrise în fața lui, când, dintr-o dată, a simțit o pereche de brațe care îl înconjurau strâns din spate.

-Nu te iubește, P'Sun.

Vocea familiară și acele cuvinte șoptite lângă urechea lui au făcut ca lacrimile lui Sun să curgă necontrolat. S-a întors rapid și a îmbrățișat strâns persoana din spatele lui.

-Nu... hic ! Nu... Sun l-a strâns pătimaș, aproape ca și cum s-ar fi temut că persoana din brațele lui va dispărea. Nu, a zâmbit printre lacrimi, apoi a simțit căldura a ceva umed pe gâtul lui.

-P...P’Sun...De ce plângi? Nu plânge, te rog!

-Mulțumesc...hic mulțumesc, Nu. Și eu te iubesc. Te iubesc atât de mult... atât de mult, încât nu pot exprima în cuvinte...

Vocea tremurândă a lui Sun s-a auzit printre suspine. Nu a întins ușor mâna să-i ștergă lacrimile de pe obraji, apoi i-a luat mâna stângă și i-a pus inelul asortat. Acel inel  special pe care îl comandase cu ajutorul lui Ploy și Narin, care sosise cu o zi înainte. Se potrivea perfect pe degetul inelar al lui Sun.

După ce a terminat, Nu a întins mâna stângă spre Sun.

-Pune-l și tu pe al meu.

Sun a zâmbit printre lacrimile de pe fața sa, un zâmbet sincer care venea din adâncul sufletului, debordând de o fericire pe care nu o mai putea stăpâni.

-Nu am nimic să-ți dau, Nu. Eu...eu...

-Ah... cine a spus că nu ai nimic, P'Sun? Ai acest colier, a spus Nu, punând ușor o mână peste gura lui Sun înainte de a atinge pandantivul pe care Sun însuși îl comandase și îl prinsese la gâtul lui Nu.

Sun și-a strâns buzele, lacrimile căzându-i pe inelul din mână. Încet, cu degete tremurânde, a luat mâna stângă a lui Nu și i-a strecurat celălalt inel, cel pe care îl găsise atârnând de firul roz, pe deget. Nu mai avusese niciodată mâinile atât de tremurânde și nici nu se simțise vreodată atât de timid, de bucuros și copleșit în același timp. Apoi a ridicat mâna lui Nu și a sărutat-o ​​ușor.

Scena din fața lor i-a uluit pe Zak, Man, Ploy și Narin, care se ascundeau în spatele unei alte pietre din apropiere. Niciunul dintre ei nu se putea mișca, deși plănuiseră să iasă din ascunzătoare, să tragă cu confetti și să o pună pe Ploy să facă o fotografie cuplului, imediat după ce Nu și-a mărturisit dragostea. Acea fotografie trebuia să fie a șaptea și ultima.

Dar emoția profundă a momentului, dragostea și sinceritatea dintre cei doi, i-a lăsat încremeniți, cu ochii strălucind de lacrimi.

-Când ne întoarcem la Bangkok... vino cu mine să-mi întâlnesc părinții, bine?

-...P'Sun.

-Și în legătură cu tatăl tău, îți promit că, după ce ne întoarcem, îi voi mărturisi eu însămi totul. Sunt gata să-mi asum responsabilitatea pentru ce ți-am făcut, pentru tot. Doar... stai lângă mine. Fii cu mine. Susține-mă. Iubește-mă mult, mult timp, Nu.

-Hic... bine. Și... P'Sun, iubește-mă și tu mult, mult timp, bine? Nu mă părăsi niciodată. Te iubesc, P'Sun... hic... 

În acel moment, cei doi au căzut, unul în brațele celuilalt, ținându-se strâns. Ploy, încă ascunsă în spatele stâncii, s-a ridicat brusc și a apăsat pe declanșator, surprinzând momentul printre lacrimi.

Narin a aclamat și a bătut din palme, de lângă ea. Zak s-a întors către Man, l-a sărutat pe obraz și i-a mărturisit și el dragostea, înainte ca grupul să scoată un strigăt de bucurie și să arunce confetti în aer, sărbătorind dragostea prietenilor lor cu zâmbete strălucitoare și râsete.

....

 Sunetul celui mai recent iPad lovindu-se de o piesă de mobilier  a răsunat prin cameră, făcându-le pe zecile de gărzi de corp care fuseseră chemate să meargă să-și îndeplinească misiunea în Thailanda, să tresară de șoc.

O siluetă subțire s-a ridicat brusc de pe scaunul mare, ieșind din birou cu pași rapizi și furioși înainte de a se opri în fața ușii secretarului său personal.

-Hm! Pregătiți zborul chiar acum!! Anulați totul, totul! Pregătiți-i pe oamenii noștri. Zburăm în Thailanda astăzi!!

Sfârșitul volumului întâi.