Capitolul 40

 

Capitolul 40 ⁠☆ Supărare 🔞🔥

-Ai Suea, ce naiba i-ai făcut lui nong Nu?

-Da, serios. Săracul copil e bosumflat de când s-a urcat în mașina mea. Ce naiba îi faci?

Ai Zak și Ai Man m-au îmbrățișat și m-au întrebat.  Ne aflam la Piața Lan Pho Na Kluea. După ce ne-am lăsat hainele și lucrurile la casa de pe plajă din Bang Saen, ne-am înțeles cu toții să cumpărăm ingrediente proaspete pentru o petrecere cu grătar seara. Așa că am mers acolo, deoarece fructele de mare erau incredibil de proaspete, practic direct de pe barcă.

În acel moment, ticălosul ăla mic, nu voia să se apropie de mine. Se ținuse de ceilalți tot timpul de când coborâserăm din mașină. În drum spre destinație, am luat doar două mașini, a mea și a lui Ai Zak. În furgoneta lui încăpeau  o grămadă de oameni, așa că Nu, a mers cu el împreună cu N'Ploy și N'Narin. Am mers singur în față pentru că ticălosul ăla a refuzat să meargă cu mine.

-S-a îmbufnat?

-Da. Ce naiba ai făcut de l-ai făcut pe Nu să se îmbufneze? a insistat Ai Man.

-Dream m-a sunat.

-Dream? Te referi la Dream aia? Micuța aia , dotată, vechea ta aventură?

-Mm. Am dat din cap, fără să fiu prea atent, din moment ce ochii îmi erau ațintiți asupra ticălosului ăluia.

-La naiba!! Sunt atât de gelos pe tine, omule! Când o să aibă vreodată cineva ca mine, un bărbat frumos, bogat și bine dotat, un faen ca ăsta?

Ai Man a rânjit și s-a sprijinit de mine, doar ca Ai Zak să-l tragă deoparte și să-i spună:

-Și al meu e mare. Nu te interesează?

-Uf!! La naiba, Ai Zak, ce naiba?! Mi se face pielea de găină, omule.

-He,he...

-Ia-ți nenorocitul de braț de pe mine!

-Haide, brațul meu e obosit.

-Îți place la nebunie să mă îmbrățișezi, nu-i așa?!

-He, he. Deci, ai răspuns la apelul fostei tale chiar în fața lui N'Nu? a întrebat Ai Zak, ținându-l încă de umeri pe Man.

-Nu! A răspuns faen-ul meu.

-Faen!! La naiba!! Sunt atât de gelos, omule. Vreau și eu unul!

-Mă poți avea...

-Taci dracului din gură, Ai Zak! Știu ce voiai să spui.

-A, mă cunoști atât de bine?

-Sunt prieten cu tine de zeci de ani, nenorocitule. În secunda în care deschizi gura, deja știu ce urmează să zici.

Am clătinat din cap spre cei doi idioți, sătul. Evident că se plăceau, dar nu voiau să recunoască. Man era deosebit de indiferent. Dacă Zak nu mărturisea, jur că Man, și-ar fi petrecut toată viața fără să-și dea seama că cel mai bun prieten al lui plănuia să se năpustească asupra lui.

I-am lăsat pe clovni în urmă și m-am dus la ticălosul acela mic, care stătea cu prietenii lui, holbându-se insistent la ceva...

-Uau, Rin, vino să vezi asta! Crabul e imens și încă e viu! A strigat entuziasmată Ploy.

- Unul atât de mare, trebuie să fie scump. I-a răspuns sec Narin.

-Scump sau nu, nu-mi pasă, pentru că azi ne răsfață P'Sun, he,he. Imaginează-ți doar cum îl faci la grătar, pe cărbune, apoi torni sos de fructe de mare peste el... ahh!! Doamne, deja am apă în gură.

-Acum că ai spus-o, nici eu nu mă pot opri să mi imaginez. Mătușă, cât costă crabul ăsta mare? a întrebat Narin vânzătoarea, pentru că după cuvintele lui Ploy a început și ea să poftească.

-Ăsta e un crab negru cu ouă, dragă. Proaspăt prins. Tocmai l-am prins azi după-amiază. Trei sute de baht kilogramul!

-Stai puțin, nu cumva unul dintre ăștia are mai mult de un kilogram, mătușă? Sunt așa de mari.

-Cam, da.

-Bine, atunci, voi lua șase. Pot să-i aleg eu?

-Desigur, draga mea. Vânzătoarea i-a întins lui Ploy o pungă. Ea a luat-o repede și a început să aleagă crabii pe care îi dorea. Fiecare era legat cu o frânghie de paie, așa că putea alege fără să-și facă griji că va fi ciupită.

-Iei atât de mulți? a întrebat Narin, din moment ce șase crabi erau destul de scumpi.

-Nu sunt chiar atât de mulți! Câte unul pentru fiecare, evident. Tu primești unul, eu unul, Ai Nu unul. Ceilalți trei sunt pentru P'Sun și restul. Perfect.

-Ce mai faceți voi, fetelor? În timp ce grupul lui Ploy alegea crabi, vocea lui Sun s-a auzit din spate. S-a apropiat, și-a pus mâinile pe umerii lui Nu și s-a aplecat să se uite la crabii pe care îi alegea Ploy.

-O, P'Sun, ce moment perfect! Uite, crabi cu ouă negre, garantat vor fi divini! Ploy a ridicat unul mare pentru ca Sun să-l vadă, rânjind fericită.

-Ia-i pe toți! Adu-mi nota de plată mai târziu.

-Kyaaa!! P'Sun, ești cel mai dulce. Frumos și generos. Atunci Ploy nu se va abține!

-Hai, hai. Și tu Rin, orice vrei, alege. Nu-ți face griji pentru bani, voi plătii eu.

-D-da... A răspuns Narin încet, jenată. Nu jenată de cuvintele lui Sun, ci de priveliștea din fața ei: Sun stând lipit de Nu din spate, cu ambele mâini prinzându-i umerii, cu bărbia sprijinită pe umărul micului său faen în timp ce le privea.

-Hic !! Ploy...Nu, care tăcuse tot timpul, a vorbit în cele din urmă. Sun era încă surprins, întrucât Nu, nu protestase deloc că era atins în felul acela. Ceva ce nu permisese înainte.

-Hm? Ce este? Ploy tocmai terminase de ales șase crabi și s-a întors către prietenul ei.

-Ce?! O, Doamne, de ce plângi?! Ploy a intrat în panică când a văzut ochii prietenului ei roșii și umezi, cu lacrimi șiroindu-i pe obraji.

-N... Nu!! Narin a fost și ea șocată. Îl observase pe Nu abătut și trist încă de la plimbarea cu mașina și chiar și în timp ce alegea crabi, dar nu se gândise prea mult la asta. Când și-a văzut prietenul plângând brusc, s-a repezit înainte. Sun, la fel de surprins, a întors rapid corpul mic al lui Nu cu fața spre el, doar pentru a vedea că faenul lui chiar plângea.

- Hic !! Uhh... Sun! Nu, a izbucnit în suspine și și-a îngropat fața în pieptul lui Sun, sughițând și plângând necontrolat. Chiar și vânzătoarea a tresărit, iar trecătorii s-au întors să se uite. Ai Zak și Ai Man, care văzuseră scena de la distanță, au venit în fugă imediat.

-Shhh... nu plânge, curajosul meu. Spune-i lui P'Sun ce s-a întâmplat, hmm? Ți-a făcut cineva ceva? Zâmbește pentru mine. Sun a încercat să îl consoleze pe Nu, ținând corpul mic aproape, fără să-i pese de privirile din jur.

-Hic!! Nu a clătinat din cap ca răspuns.

-La ce vă uitați cu toții? N-ați mai văzut pe cineva plângând? a spus Ploy tăios la mulțimea care se făcea tot mai mare.

-Ai Nu, calmează-te mai întâi... P'Sun, cred că ar trebui să-l iei de aici, a sugerat Ploy cu blândețe.

-Nu plec!! Hhh... hic!! Nu, și-a ridicat fața înlăcrimată ca să-i răspundă lui Ploy, uitându-se urât la ea printre lacrimi. Ploy a înlemnit de șoc.

-Cu ce am greșit eu de fapt? Rin, am făcut ceva? Ploy s-a întors către Narin, complet confuză. Dar Narin doar a clătinat din cap, la fel de pierdută ca și Ploy.

-Shhh, bine, nu plecăm. Dar spune-i mai întâi lui P'Sun, ce s-a întâmplat? Ești supărat pe mine?

...Hic!!  Nu, a clătinat din nou din cap, apoi a ridicat o mână ca să arate spre Ploy, care stătea în mână cu o pungă de crabi lângă Narin.

-S-sunt... atât de jalnici... crabii... sunt vii!! Hic... hm!!

-Te simți mai bine acum, hm?

Nenorocitul ăla mic și sensibil, a dat din cap spre mine. Nu m-am putut abține să nu-mi ador faen-ul. Ai Zak și Ai Man încă râdeau în hohote, iar până când am plecat în sfârșit din piață, petrecusem o veșnicie convingându-l pe ticălos, să se calmeze. A refuzat să meargă acasă, insistând să cumpere toți crabii doar ca să-i elibereze. Indiferent cine încerca să-ivorbească sau să-l consoleze, nu asculta pe nimeni, în afară de mine.

I-am explicat faen-ului meu iar și iar, l-am dus să se plimbe prin toată piața, încercând să-l ajut să înțeleagă. Părea că nu mai fusese niciodată într-un loc ca acela. Fiecare tarabă vindea fructe de mare vii, crabi, creveți, calamari, pești, toate ținute în rezervoare cu tuburi de oxigen. Clienții se agitau fericiți, cumpărând pește proaspăt. În cele din urmă, ticălosul ăla a fost de acord cu reticență să o lase pe N'Ploy să cumpere câțiva, dar numai cu condiția ca aceștia să nu fie vii. Vânzătorul i-a pus în liniște pe gheață, fără ca Nu să observe.

Totuși, mi-era teamă că toată lumea ar putea rata fructele de mare în seara aceea, așa că am decis să-l iau pe nemernicul ăla înapoi la noi în mașină. Pe drum, m-am oprit să-i cumpăr două pungi mari, cu ceva de ronțăit. A stat în mașină și le-a mâncat printre lacrimi.

Doamne, îl adoram atât de mult. Nu mai văzusem niciodată această latură a ticălosului ăluia. Și experiența directă cu el, m-a făcut să realizez și mai mult, că nu-l puteam lăsa niciodată să plece. Chiar dacă ar fi fost egoist din partea mea, nu aș fi rezistat.

Nu-l puteam pierde. Îl iubeam. Îl iubeam atât de profund. După ce ne  întoarcem la Bangkok, îl voi duce pe nemernicul ăla direct acasă la părinții mei. Trebuia să încep cu părinții mei, să le mărturisesc totul, că depășisem limita de „frate mai mic” pentru că acum, îl iubeam cu adevărat. Odată ce vorbeam cu familia mea, aveam de gând să fac la fel și cu a lui.

Când Khun Phadet se va întoarce din State, îi voi mărturisi personal. Dacă mă ceartă, mă pedepsește, îmi cere să  dovedesc,  orice ar vrea, o voi face. Dacă vrea să mă tragă la răspundere, îmi voi asuma responsabilitatea pentru tot ce am făcut.

Știam că prăpastia dintre familiile noastre era imensă. Dar ce puteam face? Mă îndrăgostisem deja prea mult. Pentru mine, acel ticălos era ca lumina ochilor mei. Fără el, aș fi murit. Și dacă ar fi trebuit să trăiesc fără el, atunci nu aș mai fi vrut să trăiesc deloc. Și nici măcar nu știam dacă acel ticălos mă iubea cu adevărat la rândul lui. Dar atâta timp cât nu mă respingea, atâta timp cât mă lăsa să stau lângă el așa, nu i-aș fi cerut nimic mai mult.

Am mers la casa familiei mele de pe plajă, în Bang Saen, o casă din lemn cu două etaje, chiar pe țărm, cumpărată de tatăl meu cu ani în urmă. Veneam rar, dar era mereu impecabilă datorită unei menajere care făcea curățenie săptămânal. Curtea din față se deschidea direct spre  mare. Atmosfera din acel loc, îmi plăcea mai mult decât oriunde altundeva. Ori de câte ori eram stresat, mergeam adesea cu mașina să stau singur acolo.

 Era ora șase seara, soarele apunea. Stăteam întins în hamac pe balconul de la etajul doi, cu ticălosul acela sprijinit de pieptul meu, cu spatele lui lipit de mine. Brațele mele i-au înconjurat strâns talia subțire în timp ce priveam împreună apusul. Din când în când îmi apăsam buzele în părul lui moale sau îl sărutam pe obrazul neted. Îmi doream să pot opri timpul chiar acolo,  exact așa, pentru totdeauna.

Nu mă simțisem niciodată atât de relaxat, împăcat sau atât de complet fericit. Era ca și cum aș fi adormit un copil, l-aș fi liniștit după ce a plâns. Doar că acel copil era faen-ul meu. În acel moment, eram complet îndrăgostit, obsedat, posesiv și plin de tandrețe. Voiam să-l protejez, să am grijă de el, să-l consolez ori de câte ori era trist, ori de câte ori plângea. Voiam să fiu primul și singurul alături de el.

-Hic...

-Shhh... curajosul meu, nu mai plânge. I-am șoptit o consolare în timp ce îl sărutam pe obraz, pentru că nemernicul ăla încă mai sughița din când în când.

-Sun...

-Da? Ce este?

-Te-ai... săturat de Nu?

Vocea lui răgușită m-a întrebat în timp ce se mișca, întorcându-se cu fața spre mine, coborându-și capul pe pieptul meu, lipindu-și corpul mic de al meu și îmbrățișându-mă strâns. Întins acolo în hamac, sprijinindu-mi faen-ul care se agăța așa de mine, am înlemnit. Nu știam ce să fac. Habar n-avea cât de mult mă înnebuneau agățarea lui copilărească, bosumflarea și văicăreala lui. Dar eu... eu eram cel fără speranță. Cu cât vedeam mai multă drăgălășenie din partea lui, cu atât deveneam mai obsedat.

-De ce ai crede că P'Sun s-ar plictisi de tine? am răspuns, sărutându-i părul și obrajii iar și iar. Mirosea atât de bine încât de fiecare dată când îl sărutam mă excitam. L-aș fi putut ține în brațe, săruta și  mângâia zi și noapte și tot nu m-aș fi săturat niciodată.

-P... pentru că sunt așa copilăros. Hic!! Vocea ticălosului  tremura, ca și cum ar fi putut izbucni din nou în lacrimi. Mi-am strâns repede brațele în jurul lui și i-am răspuns.

-Dar îmi place!

-P... P'Sun?

Am înghețat. Era a doua oară în ziua aceea când eram uluit.

-Ce... cum m-ai numit?

-P'Sun!! Hic!!

Clar. Clar ca bună ziua, țiuind în ambele mele urechi. La naiba! La naiba, eram complet înnebunit. Mai mult decât blestemat, mai mult decât vrăjit. Brațele mi s-au strâns și mai tare în jurul lui, pieptul îmi ardea de căldură, deborda de fericire până când abia mai puteam respira. Doar auzindu-l strigându-mă „P'Sun”, cu vocea aceea dulce și fragilă, la naiba, era atât de drăguț încât voiam să-l țin doar pentru mine.

-Cât de mult o să mă faci să te iubesc, hm? am murmurat, mângâindu-i ușor părul moale.

...

-Cu cât te iubesc mai mult, cu atât înțeleg mai bine... dacă într-o zi Nu n-ar mai fi aici cu mine așa, m-aș dezintegra. Înțelegi?

-Atunci, P'Sun trebuie să stea cu Nu... pentru totdeauna. Vocea lui blândă a răsunat clar în urechile mele, făcându-mă să înlemnesc din nou. Apoi și-a ridicat încet capul, s-a urcat în poala mea și s-a uitat la mine fără să-și întoarcă privirea. Avea ochii umflați și roșii de la plâns, iar asta m-a făcut să mă aplec și să-i sărut cu tandrețe.

-Promit. Voi rămâne așa, chiar lângă tine, mereu. Nu și tu rămâi cu mine, bine? Să nu-l părăsești niciodată pe P'Sun, dragul meu.

-P... promit.

Nu m-am putut opri din zâmbit când ticălosul ăla și-a ridicat degetul mic. Doar auzind acele cuvinte mă umplea deja de bucurie, dar mi-am unit degetul mic cu al lui oricum. Și chiar când m-am aplecat să-l sărut, el și-a ridicat brusc mâna să-mi acopere gura.

-A... închide ochii puțin!!

-Hm? Am ridicat o sprânceană nedumerit, neștiind ce punea la cale nemernicul mic.

-P'Sun, închide ochii!!  Mâna lui subțire s-a ridicat brusc să-mi acopere ochii și chiar m-a strigat din nou P'. Cum aș fi putut să nu mă supun când faen-ul meu se comporta atât de adorabil? Așa că am închis încet ochii, așa cum voia el.

-Ce-o să-mi faci, hm?

-Închide ochii... și nu îndrăzni să te uiți pe furiș.

-Bine, bine, am răspuns zâmbind. Nici nu știam cât de larg rânjeam. După ce am fost de acord, ticălosul și-a luat ușor mâna de pe fața mea, iar eu am ținut ochii închiși. Și apoi... am simțit o atingere delicată pe buze. Am știut instantaneu ce era acea atingere. Am rânjit și am încercat să rămân nemișcat, desfăcându-mi ușor buzele. După o clipă, limba moale a faen-ului meu s-a strecurat înăuntru. La naiba, era să-mi pierd mințile în clipa aceea. „Micul meu Sun” de acolo de jos s-a întărit atât de tare, încât durea. Și asta nu a fost tot, în următoarea clipă, am simțit presiunea șoldurilor lui moi frecându-se înainte și înapoi de umflătura blugilor mei.

Nu m-am mai putut abține. Mi-am strecurat limba și am tras limba lui mică în gura mea. Penisul meu era atât de tare încât mă durea. I-am tras talia subțire spre mine cu ambele brațe, ținându-l strâns, în timp ce cealaltă mână mi-a alunecat sub betelia blugilor lui, pentru a-i apuca și masa fundul rotund. Șoldurile mi s-au încleștat, frecându-mi „micuțul Sun” de posteriorul moale al faenului meu. La naiba, se simțea...era o nebunie. Îmi doream să-l imobilizez chiar atunci.

-Ahh!! G-Gata!!

Vocea ticălosului a răsunat în timp ce și-a desprins gura de a mea. Am deschis ochii și am văzut fața îmbujorată a faenului meu, în timp ce îmi zâmbea timid. Buzele lui roșii, erau umede și străluceau de la saliva mea,... La naiba, m-au făcut să vreau să-l prind și să-l devorez din nou.

-Încerci să-l ispitești pe P'Sun, nu-i așa?

-N... nu, n-am făcut asta!

-Prea târziu. Acum asumă-ți responsabilitatea pentru ,,micuțul meu Sun”. Heh... Am vorbit eu, , împingându-mi șoldurile puternic spre fundul ticălosului. Corpul lui mic s-a zdruncinat din cauza impactului și m-a lovit ușor pe umăr în semn de protest.

-Ah!! Ești dur tot timpul.

-Pentru că faenul meu mă tot tentează... faenul meu e al naibii de irezistibil, extraordinar de sexy.

-Ah...P'Sun, oprește-te imediat. Nenorocitul, mi-a împins fața la o parte când l-am sărutat pe obraz și am încercat să mă cuibăresc în gâtul lui alb.

-Mmm... bine. Am oftat adânc, luptându-mă să-mi stăpânesc dorința. Pe fața ticălosului se citea surprindere când m-a auzit expirând așa.

-În seara asta... Te las să fii cu mine toată noaptea dacă vrei. Dar acum, P'Sun, ascultă-l  pe Nu.

În momentul în care am auzit asta, l-am sărutat imediat pe nemernic. L-am sărutat cât de blând am putut, cu dragoste adevărată. De data aceea m-a sărutat și el la rândul lui, stângaci.

„Doamne, îl iubesc atât de mult. Nici în zece vieți nu aș ​​ mai găsi o zână ca el”

-Îți dai seama ce tocmai ai spus...? Mi-am retras buzele și am vorbit cu o voce răgușită.

-Da, serios. Fac ce vrea P'Sun toată noaptea. Dar un singur lucru... tu, P'Sun, nu-l poți da jos, bine?

M-am încruntat când mi-a atins ceva la gât și m-am lăsat pe spate să-i privesc mâna subțire.

În clipa aceea am văzut colierul asortat, celălalt, nu cel pe care i-l cumpărasem și pe care i-l pusesem deja mai devreme. Nu mă așteptam să-mi accepte propunerea atât de repede, așa că am plâns. Lacrimile îmi curgeau pe față. Eram atât de fericit încât simțeam că pieptul îmi explodează, inima mi s-a încălzit și abia puteam vorbi. Singurul lucru la care m-am putut gândi era să țin corpul mic din fața mea cât de strâns puteam.

 -Uh..!! Mulțumesc... mulțumesc, Nu... stai cu P'Sun, fii faen-ul lui P'Sun. Mută-te cu mine, hai să locuim împreună.

-P... P'Sun!!

   Nu, a înlemnit de șoc, era prima dată când vedea lacrimile lui Sun. S-a agățat strâns de el, refuzând să-l lase să plece, simțind cum tot corpul lui Sun tremură. Nu, nu-i mai văzuse niciodată acea latură, nu-și imaginase niciodată că Sun ar putea fi așa.

 -Hic!!...

-M... să mă mut?

-Da. Mută-te cu mine.

-Dar... Tata...

-Mă voi ocupa eu de asta... Te iubesc, Nu. Vocea lui Sun tremura în timp ce își îngropa fața în pieptul lui Nu, ținându-l strâns în brațe.

-P'Sun, de ce plângi... Nu, se va muta... bine, mă voi muta!! Nu plânge, te rog!

Văzându-l pe Sun plângând, Nu a intrat în  panică și a acceptat repede, de teamă să nu-l întristeze. Dar înainte ca acesta să poată termina de vorbit, Sun i-a cuprins buzele într-un sărut profund, apoi l-a ridicat din hamac.

În momentul în care Sun l-a ridicat, Nu și-a înfășurat instinctiv picioarele în jurul taliei lui, agățându-se de el de teama de a nu cădea.

-Mmm... ahhh... Gemetele lui Nu i-au scăpat din gât în ​​timp ce Sun l-a sărutat puternic și fierbinte. Mâinile i-au alunecat pe sub elasticul pantalonilor lui Nu, frământându-i și strângându-i curbura moale a fundului. Ducându-l înăuntru, Sun a împins ușa balconului cu o mână, fără să-i pese măcar dacă era închisă bine, apoi s-a grăbit direct spre pat.

Au căzut împreună pe saltea, Sun l-a apăsat, devorându-i buzele, de parcă ar fi fost îngrozit că nu va mai avea niciodată o altă șansă.

-Te vreau... Vocea lui Sun era răgușită și fără suflare, plină de dorință. Se holba la fața lui Nu fără să-și întoarcă privirea, frunțile lor aproape atingându-se. Limba lui a conturat    buzele lui Nu, savurându-le cu dor, după ce fusese împins la o parte cu doar câteva clipe înainte.

-D-dar... am făcut-o aseară... apoi din nou azi-dimineață... chiar și la prânz... și la benzinărie, P'Sun... ah!!

Ochii lui Nu s-au mărit, un strigăt i-a scăpat de pe buze. Chiar când a terminat de vorbit, Sun i-a apucat mâna și i-a băgat-o în blugi. În momentul în care mânuța lui Nu s-a strecurat înăuntru, a atins bărbăția lui Sun, deja tare ca piatra sub materialul fin al chiloților lui.

-Chiar nu-l vei lăsa pe P'Sun să facă asta? a rânjit Sun, cu vocea răgușită de poftă, în timp ce ochii i se fixau asupra feței lui Nu. Șoldurile i s-au mișcat, frecându-și penisul lung de mâna lui Nu. Când Nu a încercat să se retragă, cealaltă mână a lui Sun i-a prins încheietura mâinii, refuzând să-l lase să scape. Fața lui Nu s-a înroșit în timp ce Sun îl tachina, împingându-și bărbăția fierbinte în mod deliberat în mâna lui mică.

-P'Sun... e atât de mare!!

-E mare, dar îți place?

...Mm. Nu a dat din cap timid, cu vocea joasă și tulburată.

Și odată cu aceasta, strigătele lor au umplut camera, patul de lemn  scârțâind zgomotos în ritmul loviturilor neobosite ale lui Sun.

-Ahhh... la naiba... iubitule, P'Sun o să ejaculeze înăuntru, da... ahhh! Sunetul pielii care se lovea de piele răsuna strident în cameră. Sun își mișca șoldurile într-un ritm neobosit, izbindu-l pe Nu din ce în ce mai tare pe măsură ce se apropia de ejaculare. Micul corp  tremura violent sub el, cutremurându-se la fiecare împingere puternică.

-Ahhh!!! Aahhh...P'Sun... e-ești prea dur... ahhh!!

-Ahhh, la naiba... atât de strâns... mă strânge al naibii de bine!!

-P'Sun... ahhh!! O să... vin... ahhh!!

Copleșit de un extaz insuportabil, corpul lui Nu se zvârcolea și se convulsiona în timp ce bărbăția lui Sun îl pătrundea cu împingeri rapide și nemiloase. Fiecare plonjare puternică lovea adânc în interior, atingând acel punct sensibil iar și iar, până când întregul corp al lui Nu s-a încordat și a tremurat violent. Plăcerea era atât de intensă încât îl împingea dincolo de orice control, eliberarea sa a izbucnit într-un șuvoi fierbinte, incontrolabil, orgasmul țâșnind cu forță.

Nu a gâfâit de șoc văzând cât de mult eliberase, fără să fie măcar atins ,,acolo”. Lichidul vâscos i-a stropit fața și părul. Să-și vadă micul faen în felul acela... Sun a  înnebunit și mai tare. Și-a mișcat șoldurile mai puternic, mai repede, izbindu-l cu o forță brutală. Un zâmbet și-a făcut apariția pe fața lui Sun, în timp ce privea în jos, la trăsăturile roșii ale lui Nu, pătate de propria sa ejaculare. Apoi, fără ezitare, Sun și-a coborât capul și a început să lingă lichidul fierbinte de pe fața lui Nu.

-Iubitule, P'Sun își dă drumul... ahhh, la naiba... ahhh!! Geamătul puternic al lui Sun a umplut atmosfera în timp ce se izbea adânc, înfigându-și toată bărbăția în Nu, revărsându-și ejacularea fierbinte în puseuri puternice în gaura aceea strâmtă, arzătoare și roz.

De data aceea, Sun fusese mai dur ca niciodată. Putea simți cum potopul fierbinte al eliberării sale se revărsa adânc în Nu, mai intens, mai copleșitor decât oricând. Plăcerea l-a străbătut incontrolabil în timp ce s-a împins de încă trei, patru ori, pompând fiecare picătură în locul acela strâns. În cele din urmă, obosit și sleit de puteri, Sun s-a prăbușit peste Nu, complet epuizat.

-Vrei să mai facem o rundă?

-Mmm... n-nu, oprește-te... dă-te jos imediat.

-Dar P'Sun e deja pe tine, nu-i așa? Heh...Sun a rânjit răutăcios și a început imediat să-și miște șoldurile din nou, împingând pentru runda a doua.

-Ahh!! P... P'Sun... ahhh!!