Capitolul 37

 

Capitolul 37 ☆ Grija. 🔞🔥

-Cum ar putea Phi să te părăsească vreodată când te iubește atât de mult? A izbucnit Sun, imediat după ce Nu l-a implorat, înainte să-l sărute pe obraz și să-l îmbrățișeze.

-Scoate-l... Nu, a vorbit atât de încet încât aproape a șoptit, fața îi  ardea de jenă când și-a dat seama că o făcuse cu Sun în mașină, în timp ce afară, mulțimi de oameni se plimbau în jurul lor. Și cu doar o clipă în urmă, îl strigase din greșeală pe Sun Phi fără să se gândească. Cuvintele îi scăpaseră, împreună cu o rugăminte, aceea de a  nu-l părăsii. Toate acestea din cauza sentimentelor pe care le avea pentru Sun în acel moment, fără să-și dea seama măcar că îl lăsase deja, să intre complet în inima lui.

-Poți să-mi spui Phi așa la nesfârșit? a murmurat Sun lângă urechea lui, în timp ce mâna lui îl ținea aproape și îl mângâia protector pe Nu pe cap.

-Mm...a răspuns Nu încet, aprobând, în timp ce îl îmbrățișa și mai strâns pe Sun.

-Te iubesc, Nu. Te iubesc, te iubesc, te iubesc, te iubesc atât de mult... Sun și-a slăbit strânsoarea și și-a ridicat încet mâinile pentru a-i mângâia ușor fața, întorcând-o spre el. Și-a mărturisit dragostea iar și iar înainte de a-și apăsa ușor buzele pe cele delicate ale lui Nu.

Micuțul a închis ochii, simțind pe deplin căldura buzelor lui Sun. Acesta a ținut sărutul acolo o vreme, fără să mai insiste, înainte de a se retrage încet. S-a aplecat din nou spre el până când fețele lor aproape s-au lipit, vârfurile nasurilor atingându-se unul de celălalt. Respirațiile lor fierbinți s-au amestecat, făcându-le inimile să bată nebunește.

Nu, a deschis ochii pentru a întâlni privirea lui Sun. Băiatul se întreba dacă ar trebui să exprime sentimentele care îi năvăleau în inimă în acel moment. În cele din urmă, s-a hotărît să vorbească.

-S... Sun.

-Da...

-Eu... adică...

-Lasă-mă să stau așa o vreme înăuntru, bine? Nu vreau să mă retrag încă... Vreau să fiu în tine toată ziua, Nu.

-Ah... idiotule afurisit!! Nici măcar nu ești om!!

-Heh, doar glumeam. Ridică-te puțin, a zâmbit Sun către Nu cu blândețe înainte de a-l ruga să se ridice încet, din moment ce cei doi erau încă conectați.

În timp ce Nu se ridica cu grijă, și-a înfășurat rapid brațele strâns în jurul gâtului lui Sun pentru a-l susține. Sun a întins mâna după șervețelele pe care le ținea întotdeauna în mașină, scoțând de acolo câteva. Când Nu s-a ridicat, Sun s-a retras încet și a folosit șervețelele pentru a-și șterge propria secreție care se prelingea înapoi, din intrarea delicată a lui Nu, înainte de a se curăța și el.

După ce Sun a terminat, Nu și-a tras în grabă pantalonii care încă îi atârnau în jurul coapselor înainte de a se întoarce încet și a se așeza pe scaunul din dreapta. Dar Sun l-a prins, nelăsându-l să se ridice din brațele lui.

-Sun... ce faci?

-Unde te duci?

-La baie, a răspuns Nu încet, plecându-și capul, jenat atât de Sun, cât și de el însuși pentru că făcea astfel de lucruri, într-o mașină parcată într-un loc public.

-Te duc eu.

-Bine, dar lasă-mă să ies.

-Lasă-mă să o țin în brațe pe soția mea un minut. Cu aceasta, Sun și-a strâns brațele în jurul corpului lui Nu, sprijinindu-și capul de pieptul lui ca un copil care caută afecțiune. Nu, nu s-a putut abține să nu zâmbească, privind în jos la părul frumos și coafat îngrijit al lui Sun. Gândul pe care îl avusese mai devreme despre mărturisirea sentimentelor sale i-a reapărut, ar trebui să o spună sau nu?

-Sun...

-Hm? N-a trecut nici măcar un minut, a răspuns Sun în glumă, frecându-și fața de pieptul lui Nu și ținându-l și mai strâns în brațe.

-Eu... adică...

... Băiatul a închis ochii, și-a înghițit frica și în cele din urmă, și-a adunat curajul să vorbească.

-Nu, îl....

Chiar când cuvintele erau pe punctul de a fi rostite, atât Nu, cât și Sun au înlemnit când au auzit bătăi în geamul șoferului. Uitându-se afară, au văzut-o pe Ploy care se holba înăuntru, încercând evident să spioneze. Uimit, Nu i-a spus imediat lui Sun să-l lase să plece, apoi a alunecat rapid din poala lui și s-a mutat înapoi pe scaunul din dreapta.

-Ai Nu! Hei, puștiule!! Ești în mașină sau nu?

-Ploy, cred că ar trebui să așteptăm la locul stabilit. Poate au ceva de discutat, a tras-o Narin de mânecă. De când parcase mașina, Sun pornise deja din nou motorul, dar nimeni nu a coborât. Narin și-a dat seama că Nu și P'Sun discutau probabil ceva important, altfel, ar fi coborât de mult.

-Despre ce or vorbi atât de mult timp? A trecut aproape o jumătate de oră deja! Mi-e foame! Uitați-vă la buzele mele, Ploypailin cea superbă moare de foame chiar aici!

-Am putea merge să mâncăm ceva. De ce stai prin preajmă să îl aștepți pe Nu?

-Pentru că mi-a lăsat ceva P'Sun ca să-i dau lui Nu, de-asta!

-Ai putea să i-o dai mai târziu.

-În niciun caz!! Trebuie să fie acum. Chiar acum. Chiar în clipa asta!

-Te cunosc prea bine, Ploy. Vrei doar să afli ce e în cutia aia, nu-i așa?

-Bingo!! Ai înțeles!! Sigur că vreau să știu. Haide, e doar o cutiuță mică, ce ar putea fi? Un inel? Un colier? Un ceas? O brățară? Cercei?

-Heh... serios, ești incredibilă. Bine, fă cum vrei. Mă duc înapoi să aștept la umbră, e prea cald. Împrumută-mi telefonul puțin.

-A? Unde e al tău?

-Bateria e descărcată.

-Ei bine, ai sunat non-stop, chiar dacă apelul nu a ajuns la destinatar. În plus, l-am rugat deja pe P'Phet, fratele meu, să investigheze. Nu-ți face griji, P'Chain va fi bine, a liniștit-o Ploy pe Narin, care încă părea încordată și îngrijorată de dispariția fratelui ei.

Chiar dacă Ploy însăși era neliniștită în sinea ei, încerca să nu lase asta să se vadă. Știa foarte bine că Chain îi spunea mereu lui Narin unde merge. Era cu siguranță neobișnuit ca el să dispară brusc, peste noapte. Dar, cum nu voia ca prietena ei să se streseze și mai mult, se forța să rămână calmă și să o consoleze.

-Sper că ai dreptate... dar am un presentiment rău, Ploy, a spus Narin, cu vocea încărcată de îngrijorare.

-Haide, nu te gândi prea mult. Hai să așteptăm până în seara asta. Dacă tot nu sunt vești despre P'Chain, ne vom ocupa atunci.

-Mm...

În timp ce cele două stăteau de vorbă, Nu a deschis încet portiera mașinii și a ieșit.

-Uau, credeam că ai murit acolo. Și de ce ești așa roșu la față, transpiri ca nebunul, a exclamat Ploy imediat când și-a văzut dragul prieten ieșind din mașină, roșu din cap până în picioare și ud de transpirație.

-Ăă... eu... vreau să spun...

-Nu, nu se simțea bine, așa că l-am pus să ia... niște medicamente, i-a întrerupt Sun, făcând o scurtă pauză înainte de a-i arunca tânărului un zâmbet, plin de subînțeles.

-Nu-i de mirare că a durat o veșnicie. Atunci e momentul perfect, Ploy îl împrumută pe Nu pentru o vreme, bine, P'Sun?

-Unde îl duci?

-Să iau ceva de mâncare de la 7-Eleven. Nu-ți face griji, o să am grijă de el, nicio furnică nu se va urca pe el, nicio muscă nu va bâzâi în jur. Hai să mergem!!

-Ăă... Ploy... Eu... Adică... deci, Sun, o să merg cu prietenele mele, bine?

Înainte ca Sun să poată răspunde, Ploy l-a apucat pe Nu de un braț și pe Narin de celălalt, trăgându-i. Sun era pe punctul de a-i urma când Man a apărut brusc și l-a oprit.

-Hei, Suea, despre ce ai spus că trebuie să vorbești cu noi? Ce se întâmplă? a întrebat Man în momentul în care a ajuns la Sun, încă agățat de cuvintele lui Sun despre nevoia de a lămuri ceva. Zak a rămas tăcut în spatele lui, fără să spună nimic.

  Telefonul lui Sun a bâzâit în buzunar. Le-a aruncat o privire prietenilor săi, făcându-le semn să aștepte, înainte de a-l scoate. Văzând numele pe ecran, a zâmbit și a răspuns rapid la apel.

-Sun... Sunt cu prietenele mele acum. Acea voce frumoasă, cea pe care Sun nu o putea confunda niciodată, se auzea încet din difuzor . Chiar dacă Nu vorbea încet, Sun o auzea perfect.

-Bine, vin să mă alătur imediat.

-V-vrei... ceva de mâncare?

-Heh, mi-e teamă că o să-mi fie foame, nu?

-Ei bine, conduci de atâta timp. Îți cumpăr ceva. Poți să mănânci în mașină. 

-Orice e în regulă. Orice cumpără Nu, mănânc  tot.

-Bine, atunci, îți aduc ceva.

-Mm..hm. Te iubesc, Nu.

-Ah...Știu deja.  Vocea lui Nu a șovăit nervos înainte să închidă repede.

-Au!! La naiba, Zak, doare îngrozitor! Imediat ce Sun și-a băgat telefonul în buzunar, Man a țipat brusc de durere, gemând și întorcându-se spre prietenul lui.

-Ce s-a întâmplat cu tine? a întrebat Zak imediat, părând ușor surprins.

-M-au mușcat niște furnici nebune. Probabil a vărsat cineva zahăr pe aici, e foarte dulce...

-Au!! M-ai lovit iar în cap!

-Tocmai te-am atins, n-a fost o palmă.

-Da, în fine. Dar nu ești câtuși de puțin surprins sau șocat acum?

-În legătură cu ce? Zak și-a încrucișat brațele, ridicând o sprânceană spre Man, în timp ce Sun a rămas tăcut acolo, privindu-i pe cei doi.

-Asta e, băieți! Cel mai bun tigru din grup tocmai i-a mărturisit dragostea lui Nong Nu! O, Doamne!! Man și-a aruncat imediat un braț în jurul gâtului lui Sun, arătând spre el cu cealaltă mână, vocea lui fiind plină de teatralitate exagerată.

-Și ce dacă? Sunt îndrăgostiți. Nu-ți mai băga nasul în treburile prietenului tău. Vino încoace, a spus Zak sec, în timp ce i-a luat brațul lui Man de pe gâtul lui Sun și l-a tras să stea lângă el.

-Hm... hei!!! Ce naiba e cu tine... ah... ce naiba... Ai Sun!! Sun!!

Pentru că fusese prea ocupat să se certe cu Zak, când Man s-a întors din nou, Sun plecase deja cu mâinile în buzunare, îndreptându-se spre minimarket ul benzinăriei. Man l-a tras repede pe Zak după el, ajungându-l din urmă.

-Stai jos, a ordonat Sun cu o voce calmă și plată, arătând din cap spre banca de lângă intrare.

-La naiba, nu folosi tonul ăsta, omule. Parcă mă ceartă tata, rahat... Bărbatul s-a strâmbat, dar s-a așezat vizavi de Sun. Zak s-a așezat lângă el.

-Bine, despre ce este vorba?

-Sunteți amândoi siguri că Jon nu i-a făcut nimic lui Chain, nu-i așa? a întrebat Sun rece, punându-și o pereche scumpă de ochelari de soare negri și lăsându-se pe spate cu brațele încrucișate în timp ce aștepta răspunsul lor.

-Bineînțeles, omule. Ieri a spus că... ăă... se va descurca... singur, a început Man să vorbească puternic, dar vocea i s-a stins, bâlbâindu-se pe măsură ce amintirea serii anterioare i-a reapărut. El, Zak și Jon se puseseră cu toții  împotriva lui Chain, bătându-l rău. Acum, cu Sun întrebând asta atât de direct, lui Man i s-a strâns stomacul.

-Știi ceva, nu-i așa? A întrebat Zak, mijindu-și ochii ca și cum ar fi citit gândurile lui Sun.

-Chain a dispărut. Vocea lui Sun era calmă, rece.

-La naiba!!

-A dispărut?! au exclamat Man și Zak aproape simultan, deși cu cuvinte diferite.

-Da. Și acum, e cu Jon. Deci... aveți ceva să-mi spuneți voi doi? Sun și-a scos ochelarii de soare, s-a rezemat de bancă și și-a încrucișat brațele, uitându-se la fiecare dintre ei cu o privire pătrunzătoare și apăsătoare.

-Ăă... eu... adică... Man s-a uitat la Zak. Când Zak a dat ușor din cap, Man a început să povestească totul de la început, până în momentul în care Jon l-a încătușat pe Chain și l-a târât în ​​mașină. A explicat în detaliu minuțios, în timp ce Zak aproape că și-a ținut fruntea cu mâna de frustrare.

După ce Sun a auzit întreaga poveste, și-a scos imediat telefonul și l-a sunat pe Jon. Nu a durat mult până când a acesta a răspuns.

-Mm , ce s-a întâmplat, omule?

-Unde ești?

-Îmi... îmi pare rău , frate. Am avut niște treabă, așa că nu am putut veni cu voi...

-Te-am întrebat unde naiba ești?

-Eu... eu sunt ...

„Khun Chainthana Sinchaikan, vă rugăm să vă ridicați medicamentele de la ghișeul doi.”

Înainte ca Jon să poată răspunde, s-a auzit un anunț prin sistemul de sonorizare al spitalului. Numele strigat era al lui Chain.

-Sunt la spital...

-Au..!!

Sprâncenele lui Sun s-au încruntat. În timp ce îl aștepta pe Jon să continue, un strigăt de durere a răsunat slab în difuzor, iar Sun a recunoscut vocea instantaneu. Era a lui Chain.

-Stai liniștit. Mă ocup eu de asta.

-Nu!! Aaa!!

-La naiba!! Ți-am spus să stai nemișcat! Mă duc eu să iau medicamentele. Stai aici și nu îndrăzni să te miști!!

-Mă doare, nenorocitule! Nu mă atinge.

-Vrei să te rănești din nou, nu-i așa?

-Khun kha, acesta este un spital. Te rog să cobori vocea. Dacă vrei să te cerți, ieși afară.

-Eh... Sun a chicotit încet, pentru că deja putea prezice comportamentul prietenului său apropiat.

-Sun, închid acum. Rahatul ăsta e o bătaie de cap.

-Stai!! l-a întrerupt Sun înainte ca Jon să poată încheia apelul.

-Ce?

-Ai grijă... s-ar putea să nu mai poți ieși din asta.

-Din ce să ies, omule? Nu mai vorbi prostii.

-Hm... când mai exact îl aduci?

... Jon a înlemnit o clipă, șocat că Sun știa deja, în ciuda faptului că el, nu scosese niciodată un cuvânt.

-Ți-am spus să stai pe loc, la naiba!

-Să stau și să te aștept? Mai bine aș muri, idiotule.

-Bine, bine. Închid. Stai jos!! Sun, mai ești acolo?

-Mm...

-Îl voi aduce azi. Nu-ți face griji. Nu-l voi lăsa să moară așa ușor. Asta e tot deocamdată, trebuie să mă duc să-i iau medicamentele.

Cu asta, Jon a încheiat apelul.

-Ce a spus? a întrebat Zak imediat ce Sun a închis.

-Da, care-i treaba? Chain e încă cu el sau ce? a adăugat Man.

-Da. Încă sunt împreună.

-La naiba!!

-La naiba!!

Zak și Man au exclamat în același timp. Fețele li s-au întunecat instantaneu, amândoi îngrijorați că Jon ar putea continua să-l terorizeze pe Chain.

-Ieri l-am atacat deja zdravăn, omule. Era practic o epavă, cum naiba a rezistat Chain până acum? a spus Zak, cu vocea încordată de îngrijorare.

-Pf... Sun, e rău? De-aia te-ai grăbit să-i spui lui Jon să-l lase să plece? Nu vreau să văd la știri că prietenul meu a omorât pe cineva. Nenorocitul ăla de Jon, pare calm și cumsecade, dar când e furios, dă totul!

-Heh... mă tem că nu-l va lăsa pe Chain să scape așa ușor, a spus Sun în timp ce se ridica în picioare.

-Ce naiba vrei să spui cu asta?

-Nu sunt sigur încă. Hai să așteptăm și să vedem. Dar nu-ți face griji, îl va lăsa să plece astăzi. Vocea și expresia lui Sun au rămas calme, ca și cum nu ar fi fost deranjat.

-Nu sunt sigur dar ...Ei bine, în fine. Doar auzind asta mă simt deja puțin mai bine. Man a oftat adânc, de ușurare.

-Omule, mi-e somn. Ce zici de o cafea? a sugerat Zak, simțindu-se mai ușurat acum că era convins că Jon îl va duce pe Chain. Oricum, nu era genul care să lungească lucrurile și, cum era aproape timpul să pornească din nou la drum, și-a înclinat bărbia spre cafenea.

-Da, idee bună. Mă duc mai întâi la toaletă, comandați voi.

-Ce vrei? O să comand pentru tine.

-Zak, idiotule. Ai Suea bea un singur lucru întotdeauna: latte cu gheață, shot dublu, lapte extra. Chiar trebuie să întrebi?

-Heh...Da, comandă ce a zis Man. Vă prind imediat din urmă.

-Bine, dar să nu dureze o veșnicie...! Zak, la naiba, stai cuminte!!

Înainte ca Man să se poată întoarce măcar, Zak i-a aruncat brusc un braț în jurul gâtului și l-a târât spre cafenea. Zak îi văzuse pe Nu, Ploy și Narin ieșind și cum obsesia lui Man pentru Narin scăpase de sub control, Zak l-a tras deoparte înainte să o poată observa.

Sun a clătinat ușor din cap spre prietenii săi înainte de a se întoarce, grăbindu-se să-l găsească pe Nu, doar pentru a-l întâlni chiar la ușă. Iubitul lui ieșea, cu brațele pline de genți. Ochii lui Sun s-au îmblânzit instantaneu când l-a văzut apropiindu-se.

-De ce ai cumpărat atât de mult? Sun i-a zâmbit lui Nu în timp ce acesta se întindea repede să-i dea gențile.

-Ăă... ei bine, mi-era foame.

-Ha,ha,ha, nu e deloc adevărat, P'Sun. Ar fi trebuit să îl vezi pe Nu cum alegea gustări! Tot ce e în punga aia a fost cumpărat pentru tine, a spus Ploy, rânjind malițios.

-Pentru mine? Sun a ridicat o sprânceană spre Ploy, dar și-a îndreptat zâmbetul către Nu. Zâmbetul acela aproape a făcut-o pe Ploy să se topească pe loc.

-Ăă... da... nu știam ce-ți place, așa că am cumpărat în plus, a murmurat Nu încet, uitându-se urât la Ploy în semn de avertisment. Dar fata a rămas acolo chicotind, foindu-se timid, fără cea mai mică urmă de frică.

-Ăă...P'Sun, unde au dispărut P'Man și P'Zak?a întrebat Narin cu un zâmbet luminos și vesel. După ce a auzit de la Nu că fratele ei, Chain, va veni acasă, starea ei de spirit se îmbunătățise considerabil.

-Sunt la cafenea. Vreți și voi ceva?

-Ah, dar am cumpărat deja Coca-Cola asta...  ar trebui să o arunc pur și simplu? Ploy a făcut un gest dramatic de bosumflare spre paharul uriaș de Coca-Cola din mână, prefăcându-se că ar fi vrut să-l arunce.

-E nebunie cu tine. Nu poți rezista la chestii gratis, nu-i așa? Haide, mașina e acolo. Narin i-a dat lui Ploy o palmă ușoară peste mână.

-Dar P'Sun s-a oferit să ne trateze. Nu am vrut să-i refuz bunătatea, asta e tot. Corect, P'Sun?

-Ăă... ei bine, Rin o va duce pe Ploy înapoi la mașină. Mulțumesc foarte mult, P'Sun.

-Eh!! Rin, stai o secundă! Ploy s-a eliberat și s-a grăbit spre Nu. S-a aplecat și i-a șoptit ceva. Fața lui Nu s-a înroșit imediat. Ploy a zâmbit și a chicotit ușor înainte de a se întoarce să-i facă cu mâna lui Sun.

-Se pare că am ratat o gustare gratuită de la P'Sun. He,he, plec acum. Vă așteptăm în mașină. Cu acestea spuse, Ploy și Narin au cărat pungile cu gustări înapoi spre parcare.

-Ce ți-a șoptit?

-Ăă... n-nimic. Fața lui Nu era roșie ca focul, parțial din cauza căldurii, deși pielea lui albă  făcea să se vadă și mai mult, și mai ales din cauza a ceea ce șoptise Ploy. Îl lăsase tulburat, întrebându-se dacă ar trebui să-i urmeze sfatul sau nu.

-Vrei să aștepți în mașină? E cald aici, te duc eu. Sun l-a luat ușor pe Nu de mână, gata să-l conducă înapoi. Dar Nu s-a opus, rămânând ferm, în loc să-l urmeze.

-Sun!

-Da? Ce s-a întâmplat? Sun s-a oprit imediat din mers, s-a întors spre Nu și i-a apăsat dosul palmei pe frunte.

-Sunt bine... Trebuie doar să merg la baie, a mormăit Nu stângaci, evitând privirea lui Sun. Se simțea inconfortabil, resturi din eliberarea lui Sun erau încă acolo, iar el voia să se curețe. Sun părea să-și dea seama de asta, aruncându-i lui Nu un zâmbet cu subînțeles înainte de a-i spune să aștepte acolo. A cărat repede la mașină pungile cu gustări și mâncare pe care le cumpărase Nu, apoi s-a întors în grabă, și-a pus brațul în jurul umerilor Micuțului și l-a condus spre toaletă.

Mirosul familiar al lui Sun persista în jurul lui Nu, făcându-l să inspire adânc în timp ce mergeau. Îi dădea o senzație ciudată, dar plăcută. Odată ajunși înăuntru, Sun l-a condus la ultima cabină. În acel moment, toaleta era goală. Bărbatul i-a deschis ușa lui Nu, l-a urmat înăuntru și a încuiat-o repede în urma lor.

-Su... Sun, de ce ai intrat? Du-te și așteaptă... ! Înainte ca Nu să poată termina, Sun și-a lipit buzele de ale lui, strecurându-și limba înăuntru și sărutându-l intens, apoi s-a retras.

-Shhh... vrei să audă și alții?

-A-atunci ieși afară!

-Nu... Sun a rânjit, apropiindu-se tot mai mult până când Nu s-a izbit de toaletă.

-Stai jos. Mă ocup eu de asta, a murmurat Sun, arătând cu capul spre scaun. Lui Nu i-a căzut fața,  în niciun caz nu l-ar fi lăsat pe Sun să facă lucrul acela. Dar chiar când era pe punctul de a vorbi, niște pași au răsunat în toaletă, făcându-l să-și astupe strâns, gura cu mâna.

-Așază-te i-a șoptit Sun încet la ureche, trăgând  pantalonii scurți lui Nu, cu tot cu lenjerie intimă. Băiatul a intrat în panică și și-a mutat mâna care îi acoperea gura, refuzând să se așeze.

-Dacă nu te așezi, te voi avea din nou, chiar aici. Ce alegi?

-...Bine. Tot corpul lui Nu ardea, tremurând de jenă în timp ce se dezbrăca în fața lui Sun. După ce s-a așezat pe toaletă, Sun i-a ridicat picioarele și i-a dat jos complet pantalonii scurți, lăsându-l pe Nu gol de la brâu în jos.

-Sun!! Pot să o fac și eu!

-O voi face eu. Desfă picioarele.

-Nu!

-Atunci...!! Sun s-a ridicat, desfăcându-și fermoarul pantalonilor. Chiar atunci, sunetul unor pași s-a auzit dincolo de cabină, urmat de scârțâitul unei uși vecine care se deschidea. Inima lui Nu s-a oprit. A închis ochii strâns, și-a acoperit fața cu ambele mâini și și-a desfăcut încet picioarele, așa cum îi ordonase Sun.

-Soția mea e atât de drăguță...

Tot corpul lui Nu tremura în timp ce Sun îi șoptea răgușit la ureche, respirația lui caldă atingându-i pielea. Un val de căldură s-a răspândit prin el, deși nu îndrăznea să se uite. Ambele mâini îi acopereau fața, lăsându-l orb la ceea ce făcea Sun.

Între timp, tânărul s-a ghemuit în fața lui, desfăcându-i ușor coapsele mai larg și ghidându-l înapoi spre rezervorul toaletei.

Sun a trebuit să respire adânc, pentru că scena din fața lui l-a întărit ca fierul, instantaneu. Blugii lui de firmă, erau atât de strâmți încât, partea de jos chiar il durea. O frumoasă deschizătură roz se afla chiar în fața lui, ușor roșie și învinețită, împreună cu „micuțul Nu”, adormit.

Sun și-a ținut respirația și a băgat repede mâna în buzunarul pantalonilor, scoțând un tub de lubrifiant pe care îl luase mai devreme din mașină, ceva ce păstrase acolo mult timp. A stors puțin în mână până când s-a acoperit bine, apoi a început încet să mângâie și să atingă ușor deschizătura frumos colorată.

-Simți, iubitule?

-Ah!! Nu a tresărit în momentul în care a simțit un fior rece jos, dar nu a îndrăznit să deschidă ochii să se uite. Sun a strâns din dinți în timp ce întindea încet gelul din abundență peste intrare, apoi a început să-și strecoare ușor un deget înăuntru.

Nu și-a încleștat dinții tare, mutându-și mâna care îi acoperise fața în jos pentru a-și acoperi gura, încercând să-și înăbușe gemetele. Sun a strecurat două degete înăuntru, răsucindu-le și curbându-le pentru a curății propriul lichid, care se mai afla acolo. După o vreme, s-a auzit din cabina alăturată sunetul unei toalete în care s-a tras  apa, urmat de sunetul unei uși care se deschidea și al cuiva care ieșea.

-Ahh!! Sun!! a strigat Nu cu ochii mari când i-a deschis, doar ca să vadă că Sun își folosea gura să-i provoace plăcere.

-Uh!!... Mmm... Mâna subțire încerca să-i împingă capul lui Sun, dar cu cât împingea mai mult, cu atât Sun își înfigea degetele mai adânc. Nu tremura din tot corpul. Privind în jos, a văzut cum gura lui Sun sugea și ciugulea vârful membrului său. Bărbatul a lins și a înghițit lichidul dulce care se prelingea din vârful roz al penisului lui Nu, în timp ce acesta a trebuit să-și ridice tricoul și să-l muște ca să nu scoată vreun zgomot. Sun s-a uitat la Nu. Limba lui a alunecat de-a lungul tijei, lingând până la cele două sfere rotunde. Le-a luat în gură și și-a învârtit ușor limba în jurul lor.

-Uh... ahhh! Nu s-a încordat, mâinile sale care îi împingeau capul lui Sun acum i-au strâns  părul din cauza plăcerii intense. Sun a zâmbit satisfăcut, lingând alternativ cele două testicule alb-rozalii înainte de a lua complet membrul de dimensiune perfectă al iubitului său în gură, mișcând în sus și în jos în mod repetat. Nu și-a încleștat dinții și s-a încordat din tot corpul, era chiar la câteva secunde distanță de orgasm.

-Sun!! Uh... scoate-l, sunt pe cale să termin, uh!! Ahhh... Nu a încercat să-și folosească toată puterea să-i împingă capul când era aproape să se elibereze, dar Sun doar a rânjit și și-a mișcat degetele înăuntru și în afară în frumoasa intrare a lui Nu și mai repede.

Gura lui a supt și s-a înfășurat mai intens în jurul ,,micului Nu”, acum complet treaz. După o clipă, a simțit cum membrul lui Nu se zvârcolește în interiorul gurii sale.

-Aaa! Sun!!

Nu a strigat, incapabil să-și mai stăpânească vocea. Organul tare din gura lui Sun a tresărit și a eliberat valuri de fluid fierbinte. Corpul lui Nu tremura și se zvârcolea în ritmul fiecărei zvâcniri. Sun a înghițit toată eliberarea lui Nu înainte de a-și retrage încet gura.

-A fost mult, nu-i așa?Nu l-a plesnit pe Sun peste braț, apoi și-a acoperit repede fața din nou, jenat.

-Ia-ți mâinile de pe față. Sun i-a tras ușor mâinile lui Nu de pe față, îndemnându-l să se uite la el. Când Nu a deschis ochii, buzele lui Sun erau chiar acolo, în fața lui. Sun l-a sărutat ușor și cu dragoste pe frunte, înainte de a se retrage.

-Te iubesc, dragul meu. Obrazul moale al lui Nu a fost sărutat încă o dată de nasul ascuțit al lui Sun, trimițându-i căldură până în adâncul inimii la auzul acelor cuvinte de dragoste.

-Stai nemișcat, te voi spăla. Doar stai cuminte. Sun i-a mângâiat ușor părul lui Nu cu o mână, în timp ce cu cealaltă și-a retras încet degetele de la intrarea delicată. Apoi a întins mâna după pulverizatorul de bideu și a clătit ușor orificiul lui Nu.

-Când te speli, fă-o așa, a spus Sun, privindu-și iubitul, în timp ce îl învăța cum să se curețe singur. Sun a ținut duza bideului lipită de deschiderea delicată a lui Nu, care se strângea și se relaxa ca răspuns. A pulverizat încet apă înăuntru, apăsând duza mai aproape până când a atins-o, apoi a eliberat un jet mai puternic.

-Ahh!! Sun, a-intră apa... a tresărit Nu, apucându-l strâns pe Sun de umeri cu ambele mâini. Sun doar a zâmbit, ridicându-și fața pentru a-i privi expresia lui Nu, cu o afecțiune pură. Nu crezuse niciodată că poate iubi pe cineva atât de mult.

După ce a lăsat apa să curgă înăuntru o vreme, Sun a oprit-o și i-a spus ușor lui Nu să o împingă afară.

-Dă-i drumul, nu fi timid, nu te jena de mine.

-A...ești nebun?

...

Sun știa deja că Nu nu va îndrăzni să o facă, niciodată. Nu a insistat mai mult, doar i-a zâmbit iubitului său până când, dintr-o dată, și-a apăsat ușor brațul pe stomacul lui Nu, iar acesta a fost luat prin surprindere. Apa dinăuntru s-a revărsat imediat, împreună cu zgomote jenante, și tot ce rămăsese acolo a fost eliminat.

Sun l-a curățat pe Nu așa de încă câteva ori, fără să arate nici cea mai mică urmă de dezgust. După ce a terminat, l-a condus afară.

În timp ce ieșeau împreună, un bărbat îmbrăcat în negru, purtând ochelari de soare, se spăla pe mâini lângă chiuvete, aruncând o privire în direcția lor. Sun l-a ignorat, ținându-l repede de mână pe Nu și ieșind. Afară i-au găsit pe Man și Zak stând pe aceeași bancă, tachinându-se ca de obicei. Man i-a întins lui Sun latte-ul cu gheață pe care i-l cumpărase. Sun l-a acceptat, a stat puțin de vorbă cu prietenii lui, apoi s-au despărțit cu toții și s-au întors în mașini înainte de a-și continua călătoria...

🤭𝐻𝑎, ℎ𝑎... 𝑑𝑜𝑖 𝑛𝑒𝑏𝑢𝑛𝑖 𝑓𝑟𝑢𝑚𝑜𝑠̗𝑖! Ne revedem în curând. Să fiți bine!

Maya♡