Capitolul 35

 

Capitolul 35 ☆ Îndrăgostit nebunește.

-Uau!! La naiba, Ai Suea, puternicul tigru s-a transformat într-un pisoi acum, nu-i așa? Ha ha ha! a spus Man, tipul jucăuș și cu limba ascuțită, tachinându-și prietenul apropiat înainte de a izbucni în râs, privindu-l pe amicul său târându-se ascultător pe podea sub comanda lui N'Nu.

Ai Suea părea complet sătul, s-a ridicat și s-a îndreptat spre prietenul său, care stătea rezemat de perete și privea rânjind.

-Nu ți-am spus să aștepți jos?

-Frate, dacă nu aș fi venit, aș fi ratat spectacolul! Ha ha ha!

-Auuu!! La naiba, Zak! De ce m-ai pălmuit?!

-Te-am pălmuit pentru Ai Sun. Ești al naibii de enervant.

-Ce-am făcut eu?! Ai văzut și tu, genul ăsta de scenă nu se întâmplă în fiecare zi, omule!

-Bine, dar serios... de data asta vorbești serios, Ai Suea? a întrebat Zak. Nu-l mai văzuse niciodată așa cu nimeni. Singura persoană pe care o adusese vreodată acasă era Aoi, fosta lui iubită, care obișnuia să vină și să plece ca și cum ar fi fost stăpâna casei.

-Total.

-Doamne!! Bărbatul a continuat să-și tachineze prietenul fără încetare.

-Bine, înțeleg. Dar mai bine te pregătești, frate, a spus Zak, bătându-și prietenul pe umăr. (Ceea ce Zak voia să spună era că : N'Nu devenise cel mai discutat nume din întreaga universitate și de pe rețelele de socializare. Doar simpla menționare a numelui de familie Hemwiphat și toată lumea din țară, chiar și copiii, știa cine era.)

-Da, știu. Dar pot să mă descurc, a răspuns Sun serios. Înțelesese exact despre ce îl avertiza Zak. Man, însă, s-a încruntat confuz. Nu înțelegea de ce Zak îi spusese lui Sun să se pregătească și nici nu înțelegea de ce Sun părea să înțeleagă atât de clar ce voia să spună Zak.

-Stai puțin, despre ce naiba vorbiți? M-am pierdut complet. Vă rog să-mi explice cineva, ca să-mi poată procesa creierul mic!

-Heh, heh. Sun a rânjit și a clătinat ușor din cap la gestul dramatic al lui Man.

-Stai nemișcat și taci. Nu trebuie să știi totul. Dacă ești curios, nu ajungi nicăieri, a spus Zak, luându-și brațul din jurul gâtului lui Man și ciufulindu-i părul.

-Uff, nenorocitule... Zak! De ce te joci mereu cu mine?!

-Pentru că ești un copil.

-Tine-ți râsul!

-Vrei să fii pălmuit?

-Ahh! Nu îndrăzni! Zak, mă voi lupta cu tine!

-Bine, bine! Gata, voi doi vă comportați din ce în ce mai mult ca un cuplu căsătorit, pe zi ce trece. Sun nu s-a putut abține să nu intervină și să-i despartă înainte ca totul să se transforme într-o încăierare în toată regula.

-Uită-te la el, Sun! Mereu se năpustește asupra mea! Bărbatul a alergat direct spre Sun și s-a agățat de spatele lui, dar în momentul următor a fost tras de pe el, instantaneu.

-Vino încoace. De ce naiba te ascunzi în spatele lui Ai Suea? Zak l-a urmat imediat, l-a apucat pe Man și l-a prins strâns de cap.

-Nu te mai juca cu capul meu, Zak!

-Da, da, ești o adevărată regină a dramei.

-Tu ești o pacoste!

-Bine, bine, încetați amândoi. Hei, unde e Jon? N-a venit cu voi?

-A, e plecat de ieri... a intervenit Man imediat ce Sun l-a menționat pe celălalt prieten apropiat al lor.

-Hei, Zak, l-ai sunat mai devreme, nu-i așa? Ce ți-a spus?

-M-am dus să-l văd la apartamentul lui în dimineața asta. A spus că nu se simte bine. Dar... nu știu, ceva nu pare în regulă.

-Cum adică? a întrebat Man imediat.

-Nu știu. Fața lui părea  încordată. Nu pot să explic...

-Omule, a spus că e rău. La ce te așteptai... să rânjească de parcă ar fi drogat sau ceva de genul?

-Da, poate că mă gândesc prea mult.

-Ce zici de Chain? Nu ați fost prea aspri, nu-i așa?a întrebat Sun despre fostul său prieten apropiat. Chiar dacă Chain i-o furase pe Aoi, Sun nu voia răzbunare sau ceva de genul ăsta. Voia doar să-i dea o lecție pentru că se jucase cu Nu. În adâncul sufletului, însă, încă își făcea griji pentru Chain, mai ales că știa care era situația familiei lui. După ce a aflat că părinții lui Chain muriseră și că acum era responsabil pentru sora lui mai mică și plătea pentru studiile amândurora, Sun nu s-a putut abține să nu simtă o oarecare compasiune. Totuși, nici nu voia să se implice prea mult.

-Nu e mort, stai liniștit. Jon l-a adus acasă ieri.

-Bine... bine.

-Pleci afară acum?

-Da. Voi, băieți, așteptați jos. Trebuie doar să pun câteva lucruri la punct în cameră. Cobor imediat. I-a informat Sun serios.

-Am înțeles, domnule! Așteptăm jos. Îngerul meu, N'Narin, mă așteaptă acolo jos. Plec... Auuu!! Zak, serios?! Iarăși?! Ți-am spus, nu te mai lua de capul meu!

-Vezi o fată și îți pierzi mințile. L-a dojenit Zak pe Man, enervat.

-Vezi-ți de treaba ta!

-Treaba ta este și a mea.

-Hei! Încerci să pornești un război mental cu mine, Zak?!

-Hm. Și dacă încerc?

-Atunci ia-ți brațul de pe mine odată! Ești greu de-a dreptul. Mă chinui mereu așa!

...

Sun a clătinat din cap la cei doi idioți care se certau din nou. Dar deja își dădea seama la ce se gândea Zak de fapt. A rânjit ușor și s-a întrebat cum de Man încă nu-și dăduse seama de comportamentul lui Zak.

După ce Zak și Man au părăsit camera, Sun a mai adunat câteva lucruri esențiale, s-a asigurat că dormitorul lui era ordonat, apoi și-a luat cheile de la mașină și s-a îndreptat la parter ca să se alăture celorlalți, gata să pornească la drum spre Bang Saen.

***

-Dacă ai nevoie la baie, spune-mi doar.

O voce caldă și blândă s-a auzit în timp ce urcam în mașina faenului meu. Chiar aseară acceptasem oficial să ies cu el. Ai Sun s-a întins să-mi ciufulească ușor părul și mi-a zâmbit blând. Acel mic gest m-a umplut brusc de o căldură profundă. Zâmbetul de pe fața lui frumoasă a făcut imposibil să nu-i zâmbesc la rândul meu. A zâmbit încă o dată, apoi și-a pus ochelarii de soare negri și și-a îndreptat atenția către drum înainte de a porni motorul.

Eram doar noi doi în mașină. N'Rin mergea cu Ploy în mașina din  spatele nostru, iar după ele, în ultima mașină, veneau P'Man și P'Zak. La început, trebuia să vină și Benya, dar nu era nimeni care să stea acasă și să se ocupe de treburile casnice, așa că nu s-a alăturat.

După ce Ai Sun a condus o vreme, gândurile mele s-au întors la P'Chain. Nu mă așteptam să plece. Mi-am întors capul să mă uit pe geamul fumuriu. Era întuneric din exterior, dar perfect senin din interior. Am privit peisajul care trecea, adâncit în gânduri, întrebându-mă cum aș putea să o ajut pe Narin să-și găsească fratele  și de unde am putea începe să-l căutăm pe P'Chain...

  Când Sun, și-a văzut faenul uitându-se în liniște pe geam fără să-i spună un cuvânt, iar tacere a cuprins mașina, s-a întins și a pornit stereo-ul, lăsând muzică liniștită să se audă în fundal. La început, Sun era vesel și relaxat, fericit  că îl avea pe Nu lângă el. Se uita din când în când cu drag la el. Ei bine, să spunem „din când în când” nu ar fi chiar corect... Mai degrabă, la fiecare zece secunde.

Dar Nu, habar n-avea că era urmărit. Era pierdut în gânduri, privind fix prin geamul lateral al mașinii, urmărind peisajul, cu o expresie blândă și tristă. Fiecare mișcare minusculă, fiecare expresie, Sun observa totul. Și acel sentiment de veselie pe care îl simțise mai devreme, se risipise.

Nu, nu părea deloc prezent mental, chiar dacă se îndreptau spre plajă. Gândurile lui, erau în altă parte, evident la Chain. Într-atât încât nici măcar nu se uitase la Sun, darămite să-i observe expresia de pe față.

Neliniștea care se acumulase în el l-a cuprins încetul cu încetul. Sun și-a scos telefonul și a trimis un mesaj în grupul lor de chat, anunțând pe toată lumea că va opri la următoarea benzinărie. Man a fost primul care a răspuns, urmat de Ploy. Sunetul notificării LINE s-a auzit în mașină, dar Nu, nu părea să observe nimic. Continua să se uite pe geam, complet inconștient de tot ce-l înconjura. Asta a făcut să-i fie și mai greu lui Sun.

 O durere ușoară l-a înțepat în piept, urmare a faptului că era complet ignorat. Iar starea mohorâtă a lui Nu nu făcea decât să înrăutățească situația. Doar văzând acea expresie tristă, acel sentiment de nefericire pe care îl emana, Sun se simțea de zece ori mai rău decât se simțea Nu însuși.

A strâns mai tare volanul. A virat încet de pe șosea și a intrat în benzinărie, conducând mai atent decât de obicei, pentru că Nu era în mașină cu el.

Când a ajuns în parcarea din fața toaletelor, a tras încet pe dreapta și a parcat. Nu știa ce se întâmpla cu Nu. Și-a păstrat un ton cât mai calm și blând posibil, apoi, în cele din urmă, a întrebat:

-Te simți bine?

....

M-am trezit din gânduri în clipa în care am auzit vocea lui Sun.

-Ă... Ce ai spus?

-Te-am întrebat dacă ești bine.

-Sunt... sunt bine. Nu știam ce altceva să spun, așa că am spus doar atât. Am continuat să mă uit pe geam și nu m-am întors să-l privesc.

Muzica din mașină s-a oprit brusc. Probabil a închis-o. Am tresărit puțin când am observat că mașina deja intrase într-o benzinărie. Când ajunseserăm acolo ?

Când m-am întors să mă uit la el, mi-am ferit repede privirea din nou. Pentru că expresia de pe fața lui Sun... nu era deloc plăcută.

-Faptul că ești cu mine... te face să te simți inconfortabil, Nu?

Acele cuvinte, pătate de durere, m-au lovit direct în piept. M-am întors repede să-l privesc. Vocea lui părea că își reținea dezamăgirea, iar fața lui spunea totul, părea complet abătut. Brațele îi erau încordate, venele îi ieșeau în relief de-a lungul antebrațelor, vizibile pentru că purta doar un maiou fără mâneci. Cât despre jachetă...

-S-Sun... Am tresărit din nou când m-am uitat în jos și am văzut geaca lui Sun atârnată pe mine. Nici măcar nu-mi dădusem seama când mi-o pusese.

...

Nu a mai scos niciun cuvânt, doar și-a întors fața. Mâinile i se strângeau atât de tare pe volan încât tremurau. M-a cuprins vinovăția când mi-am dat seama ce făcusem și am înțeles imediat de ce se comporta așa.

-Sun... Sun... Am întins mâna și i-am atins ușor brațul, dar nu s-a uitat la mine. Nu a vorbit. Ochii i se înroșeau, lacrimile i se adunau în ochi. Inima mi s-a strâns. Mi-am retras repede mâna,  temându-mă să mai spun ceva.

Nu știam ce să spun sau să fac ca să-l fac să înțeleagă. Dacă aș fi adus vorba de P'Chain, știam că s-ar fi supărat. Așa că am decis să ies în liniște, plănuind să-i cumpăr o băutură rece. Dar când am întins mâna spre portiera mașinii, o mișcare bruscă din spate m-a făcut să înlemnesc.

Brațele lui puternice m-au înconjurat, trăgându-mă înapoi spre pieptul lui lat. Spatele mi s-a lipit de el în timp ce mă ținea strâns.

-Nu-mi face asta. Nu pleca nicăieri fără să-mi spui. Nu mă părăsi. Îmi pare rău... Te rog, nu mă părăsi...

Vocea lui tremurândă șoptea în spatele meu în timp ce își îngropa fața în ceafa mea, strângându-și și mai tare îmbrățișarea. O căldură s-a instalat, adânc în sufletul meu.

-Nu voi întreba... Nu voi cere răspunsuri. Îmi pare rău...

-Sun... hic !!

Nu știam ce e în neregulă cu mine. În ultima vreme, lacrimile mele erau atât de la suprafață. Eu eram cel care greșise. Și totuși, el își cerea scuze. Fără ceartă. Fără furie. Fără  voce ridicată, nimic  asemănător față de  cum era înainte.

M-am întors, l-am călărit în poală și l-am îmbrățișat strâns.

-De ce îți ceri scuze... hic

-Pentru că mi-e frică să nu mă părăsești... Nu pot face asta, Nu. Nu pot continua fără tine...

-Să te părăsesc? Niciodată n-aș pleca, am mormăit, vocea mi-a fost înăbușită de pieptul lui puternic. Mirosul lui familiar, m-a calmat. Mi-am strâns și mai tare brațele în jurul lui.

Sărutul cald pe care mi l-a pus în creștetul capului m-a făcut să-mi ridic fața să-l privesc.

-Rămâi cu mine... mult, mult timp, bine?

Am dat din cap imediat, întâlnindu-i privirea, apoi mi-am pus capul înapoi pe pieptul lui.

-Promit... În momentul în care acele cuvinte mi-au ieșit de pe buze, am putut simți brațele lui înconjurându-mă și mai strâns, suficient de strâns încât să aud bătăile inimii lui Sun în piept.

-Te iubesc atât de mult... atât de mult încât doare. Să nu mai faci asta niciodată. Dacă pleci undeva, spune-mi. Îmi fac griji pentru tine. Doar să te văd trist... să te văd nefericit... mă omoară pe dinăuntru, știi asta?

-Hic... Îmi pare rău... Îmi pare rău că nu am vorbit cu tine. Îmi pare rău că nu am fost atent. Mă gândeam la P'Chain...

La menționarea lui P'Chain, am simțit cum corpul i se înțepenește puțin. Era ca și cum ar fi reținut ceva, gata să izbucnească. Dar m-am grăbit să-i explic mai întâi, înainte ca el să poată trage concluzii pripite.

-Ascultă-mă. Mă gândeam la P'Chain pentru că a dispărut ieri, înainte să înceapă concursul. De atunci, Rin și Ploy îl caută, dar încă nu e niciun semn de la el. Să o văd pe prietena mea plângând... să o văd atât de îndurerată... cum aș putea fi pur și simplu fericit și fără griji? Îmi pare rău că nu ți-am spus mai devreme. Hic ...

Nu voiam să-l mai aduc în discuție pe „el”. Dar în acel moment, știam exact unde se afla inima mea. Sentimentele mele pentru Sun, dacă era dragoste adevărată sau nu, nu eram sigur. Dar ceea ce știam era că îi dăruisem deja totul. Întregul meu suflet. Întreaga mea inimă. Și i le dăruisem doar lui...

-P'Chain a dispărut?

-Da... dar Sun, jur,  nu simt nimic mai mult de atât pentru el.

-Și cu mine, cum e...? Simți ceva pentru mine?

-Da!! am strigat aproape fără să mă gândesc. Și în momentul în care am spus-o, am înlemnit  complet confuz de mine însămi. De ce izbucnisem atât de repede? La ce mă gândeam?

Dar orice ar fi, la naiba cu asta. În acel moment, voiam doar să rămân așa în brațele lui Ai Sun. Doar să-l țin strâns. Mirosea atât de bine. I-am inhalat adânc parfumul și m-am cuibărit la pieptul lui lat, nevrând să mă mișc.

-Și eu. După o pauză lungă, a vorbit în sfârșit din nou.

M-am încruntat ușor și m-am uitat la el.

-Ce faci?

-Păi... dacă continui să mă îmbrățișezi așa... nu știu cât timp voi putea să mă abțin.

-Ahh...