Capitolul 34

 

Capitolul 34 ⁠☆ De la tigru la pisoi.

După ce am terminat de mâncat împreună cu Sun, m-a adus înapoi în cameră să împachetez câteva lucruri. Deși, ca să fiu sincer, eu făceam toată treaba, urmând ordinele lui despre ce lucruri merg unde.

A stat pur și simplu acolo, rezemat de tăblia patului, scărpinându-și burta ca un rege.

Dar nu m-am putut abține să nu râd. Credeți sau nu, din oala aceea mare de Bua Loi, am reușit să prind doar un mic bol, nu să mă satur.

Cât despre Ai Sun? A distrus toată oala aia afurisită. Chiar și cele douăsprezece ouă dulci pe care le făcuse Khun Orn, dispăruseră. Și acum? Abia putea merge.

-Ia-mi doar două cămăși, Micuțule... Uh!

Am înlemnit în toiul mișcării și m-am uitat la el neîncrezător. Pentru numele lui Dumnezeu... a fost un râgâit sau un bivol de apă, pe moarte?

-Uf! Ai Sun!! De ce ești așa?! A fost dezgustător!

-Sunt plin, Micuțule. Abia mă pot mișca acum. A spus-o pe un ton epuizat, cu o grimasă jalnică. Doamne, a fost amuzant. Am încercat să nu râd, dar tot i-am aruncat o mică ,,lovitură”.

-Așa e. Asta se întâmplă pentru că ești așa lacom. Cum naiba ai mâncat toată oala aia?! Într-o zi, o să mori de la atâta mâncare. Dar... stai!! N-ai spus că n-o să mă mai numești Micuț?!

-Heh... Dacă nu vrei să-ți spun așa, atunci ar fi bine să  începi să-mi spui P'Sun.

-Uff... dar e ciudat. Spune-mi cum vrei. Asta e cămașa la care te refereai?

Am schimbat repede subiectul, scoțând din dulap cămașa pe care o arătase mai devreme și am pus-o în geantă.

Uite, să-i spun "P'Sun" când suntem singuri așa... e prea jenant...

-Da, și acela. Cel alb... ah... să ai un faen e foarte bine.

Doamne, ce nenorocit arogant.

Stătea acolo, rezemat de o pernă, cu mâinile împreunate la ceafă, fluierând de parcă nu i-ar fi păsat de nimic. Așa că am ripostat fără ezitare, ironizându-l.

-Da, da, și să ai un soț e așa...convenabil!! Oops!!

Dar înainte să-mi dau seama ce spusesem... gura mea se mișcase deja mai repede decât creierul meu.

-...Ce ai spus, Micuțule? Ai Sun a înlemnit preț de cinci secunde înainte să întrebe.

-N-am spus nimic!

-Hmm? Dar sunt destul de sigur că tocmai am auzit... că N'Nu a spus că are un soț acum. He-he...

-Ai Sun!! Idiotule! Dacă ai auzit, de ce te prefaci că n-ai auzit?!

-Pentru că micuța mea soție drăguță, e prea distractivă. Nu rezist să nu o tachinez.

...

Toată fața mi s-a înroșit. Nu aveam nimic de spus. Așa că, în loc de a riposta, m-am întors în liniște la împăturitul hainelor lui și la împachetat.

-Hi, hi... Între timp, el stătea tolănit de tăblia patului, fluierând și privindu-mă cu acel zâmbet arogant.

După ce am terminat cu hainele, m-am uitat în jos la sertarul de sub dulap care fusese lăsat deschis  și m-am înroșit din nou instantaneu. Nu puteam explica de ce eram atât de agitat, dar era imposibil să nu fiu. Întregul sertar era plin cu lenjeria intimă a lui Ai Sun.

-Toate împăturite și organizate...

-Ăă... Sun!

-Înțeleg....

-Ai Sun!!

-Hm... da? M-ai strigat pe nume atât de dulce, ți-e deja dor de mine? Afișa acel zâmbet obraznic, sprâncenele ridicate, ochii mijiți. Chiar dacă vederea mea nu era limpede ca cristalul, simțeam că se purta din nou enervant de arogant.

-Nu!! Aveam de gând să întreb... ăă... aveam de gând să întreb...

-Ce?

-Câte perechi de lenjerie intimă vrei să iei? am spus eu fără să îl privesc în ochi, întorcându-mă repede spre sertarul deschis.

-Heh... și eu care credeam că o să întrebi ceva picant.

-Răspunde-mi doar ca să le pot împacheta. Am spus-o încet, holbându-mă în continuare la lenjeria lui intimă, în mare parte alb-negru. Și serios, de ce naiba observam culorile lenjeriei lui intime?!

-Heh... nu e nevoie, dragul meu. O să împachetez eu lucrurile astea. Mă duc repede la baie, apoi putem pleca.

   Inima îmi bătea atât de tare încât a trebuit să-mi duc mâna la piept. Felul în care tocmai vorbise Ai Sun, nu era tachinator, nu era arogant. Vocea lui era joasă, calmă... caldă.

A coborât din pat, a întins ușor brațul și mi-a trecut o mână peste cap, mi-a oferit un zâmbet blând, devastator de frumos, apoi s-a întors și a dispărut în baie.

Nu mai bate așa...

Am mormăit în sinea mea, zâmbind ca un idiot. Încă mai simțeam căldura mâinii lui zăbovind pe capul meu. Era doar lenjerie intimă. Eram deja împreună,  eram iubiți. Care era marea problemă cu împăturirea unei lenjerii intime?

Gândindu-mă la asta, am băgat mâna în sertar și am ales trei perechi, din moment ce plecam doar pentru o noapte și ne întorceam la universitate a doua zi. Trei ar trebui să fie de ajuns.

Am luat două albe și una neagră, le-am împăturit cu grijă și le-am pus în rucsacul lui.

După ce am terminat de împachetat totul, Sun încă nu ieșise din baie. Și mai devreme, mergea foarte încet când a intrat, probabil pentru că îi era rău, din cauza mâncării.

A mâncat atât de mult încât mi-era teamă că va avea reflux acid sau ceva de genul ăsta.

Așa că am ieșit din cameră și m-am dus să o caut pe Benya ca să-i cer un pliculeț de ENO. Speram că mă va ajuta. După ce l-am primit, l-am dizolvat într-un pahar cu apă și l-am adus înapoi sus pentru el.

Când am intrat în cameră, el încă nu ieșise. Mi s-a făcut rău, mă temeam că s-ar fi putut întâmpla ceva. Eram pe punctul de a bate, când... ușa de la baie s-a deschis.

-Sun! Ești bine? L-am privit repede. Când a deschis ușa și m-a văzut, a ezitat o secundă. Apoi, în loc să răspundă, a zâmbit și m-a îmbrățișat lejer în jurul taliei.

-Heh... ți-ai făcut griji pentru mine?

-N-nu! Dar...ai stat acolo prea mult... am mormăit, evitând contactul vizual. Știam că inima îmi bătea mult prea repede de la apropierea lui.

-Ce ai în mână?

-Ăă... ți-am făcut... Poftim. Bea-l tot. Am ridicat privirea și i-am întins paharul spre gură. Și-a deschis gura ascultător și cumva, am ajuns să țin paharul și să i-l dau, din moment ce nu voia să-mi dea drumul la talie.

După ce a terminat băutura, am răsuflat ușurat.

-Mulțumesc, dragul meu. A rostit el zâmbind și mi-a plantat un sărut rapid pe obraz.

-Ah...

-Ha, ha... revigorant. Cred că m-am vindecat.

-Ei bine... dacă te-ai vindecat, atunci lasă-mă să plec. Trebuie să pun paharul ăsta deoparte. Geanta ta e pe pat, am împachetat totul. În timp ce îi explicam, am primit încă un pupic pe celălalt obraz.

-Sun!! De ce mă tot săruți?!

-Pentru că ești adorabil, Nu...Nu te mai purta așa drăguț cu nimeni altcineva, bine? Ai înțeles?

-Nu sunt drăguț... Pur și simplu lasă-o baltă.

-Bine, bine, te las. Dar am o condiție.

... Nici măcar nu am putut răspunde. Roșeam, ardeam, inima îmi bătea nebunește.

Apoi Sun și-a umflat obrazul și l-a înclinat spre mine, aducându-l aproape de fața mea. Știam exact ce voia.

-Ei bine? Hm?

...

-Dacă nu mă săruți, o să las pe altcineva să o facă. Am înghețat instantaneu.

-Să nu îndrăznești! Vrei să mori sau ceva de genul?! Enervat de ceea ce a spus, nu m-am putut abține să nu reacționez. Doar gândul că ar lăsa pe altcineva să-l sărute pe obraz era de ajuns să mă facă să-mi ies din minți. Și sincer, nici măcar nu știam de ce eram atât de furios, chiar dacă eram convins, că probabil doar mă tachina.

M-am ridicat repede pe vârfuri și l-am sărutat apăsat pe obraz înainte să-mi trag fața înapoi.

...

-Nu o să las lucrurile să treacă așa, mă auzi? Dacă te văd vreodată lăsând pe altcineva să te sărute, sau dacă mai săruți pe cineva, ești mort, Ai Sun!! I-am arătat amenințător cu degetul, apoi l-am lovit ușor cu genunchiul, exact unde durea mai tare. Nu puternic, desigur. Nu voiam să-l rănesc cu adevărat.

A tresărit și instinctiv, s-a prins de zona inghinală. Profitând de acea ocazie, am plecat încruntat și m-am trântit pe pat, complet furios.

-Ah... iubitule, ce a durut! Nu-ți pare rău pentru micuțul Sun de aici de jos? Au... S-a prăbușit pe podea ca și cum tocmai ar fi fost lovit de o camionetă, prefăcându-se că suferă îngrozitor, chiar dacă știam că nu l-am lovit atât de tare.

-Regina dramei!

-Oof... M-ai prins, hm? Heh heh... Mi-a zâmbit timid și a început să se târască spre mine în genunchi, în timp ce eu mă așezam pe pat.

-Stai chiar acolo, Sun!

-Mă opresc!! Da, domnule, mă opresc acum! Îmi pare rău!

La naiba...

 -Ce naiba!!Puternicul tigru se teme de soția lui? Da, la naiba!!

 -Despre asta vorbesc, omule!

-Uau!! Plânge! Omule!! Zack!

Am fost complet luat prin surprindere când, de nicăieri, Ploy, P'Man și P'Zack, prietenii lui Sun, au năvălit în dormitor! Și bineînțeles, Ploy a fost prima care a intrat în fugă, trecând pe lângă Sun direct spre mine în pat.

-Eeeee!!! Nu, ești super tare! a țipat Ploy învârtindu-se ca un titirez, rânjind cu gura până la urechi și arătându-mi un mare semn de aprobare. Între timp, am rămas complet nedumerit, cum naiba au ajuns acolo.

-Stai! Cum ai ajuns aici?

-Am luat o mașină, evident, da.

-Deșteapto...

-Aw! Ai dispărut pentru o zi și deja mă tachinezi, nu-i așa? a răspuns ea, apoi a îndreptat un deget dramatic spre faen-ul meu.

-Omul tău a sunat și a cerut raport. În fine! Uite, ochelarii tăi și astea... telefonul și portofelul. Chiar ți-am încărcat bateria! Ploy a scotocit în geanta ei de umăr și mi-a întins o husă de ochelari. Mi-am amintit imediat, Sun îi dusese să mi-i repare. Un zâmbet mi-a apărut pe buze. Am deschis repede husa și mi-am pus ochelarii. Apoi am luat portofelul și telefonul și le-am îndesat în buzunar.

-M-Mulțumesc... Asta e o ușurare.

Imediat ce mi-am pus ochelarii, nu m-am putut abține să nu zâmbesc. Simțeam că în sfârșit puteam vedea din nou, ca și cum aș fi redevenit eu însămi. Totul în jurul meu părea limpede și precis, complet diferit de înainte.

-Apropo, asta e datorită faenului tău. M-a tot grăbit de la prânz să ți le aduc, a spus Ploy cu un zâmbet timid, arătând din cap spre Sun. M-am uitat la el și, bineînțeles, îmi zâmbea. M-am întors repede, eram încă cam supărat pe el.

-Mm... și Rin? N-a venit și ea?

-Ăăă!! Deci acum admiți că P'Sun e faen-ul tău, nu-i așa?

-Ce zici, Micuțule? Sunt faen-ul tău... sau al altcuiva?

Mi-am întors capul brusc ca să-l privesc urât în ​​clipa în care am auzit asta.

-Faen-ul meu, evident! Așa că nu te mai juca cu mine, Sun. Încă sunt supărat pe tine!

-Daaaa! Asta a fost de la P'Zack.

-Uf, uf... Un fluierat puternic s-a auzit dinspre P'Man. Iar Ploy a făcut o față uimită în momentul acela.

Până mi-am dat seama ce tocmai ieșise din gura mea, era deja prea târziu. Gura mea se mișca întotdeauna mai repede decât creierul, mai ales când era el prin preajmă. Uitasem complet că prietenii lui Sun erau încă în cameră. Nu știam unde să mă uit sau ce să spun, așa că am apucat repede valiza lui mică, cea pe care i-o făcusem  și am prins-o de încheietura mâinii pe Ploy, trăgând-o după mine.

-Ă-ăă... Mă duc să aștept jos!

În timp ce treceam pe lângă Sun, care încă stătea pe podea, am bâlbâit stângaci cuvintele. Și el? Tipul ăla continua să afișeze acel zâmbet orbitor și arogant, de parcă tocmai ar fi câștigat la loterie. Aproape că am înlemnit când ni s-au întâlnit privirile. Inima îmi bătea cu putere, fața îmi ardea și pentru că recunoscusem oficial că suntem împreună, mă simțeam ciudat de posesiv. Adică, ridicol de posesiv. Doar gândul că ar fi putut lăsa pe altcineva să-l sărute mă înfuria.

Deci nu. Nu exageram. Aveam dreptate să fiu supărat.

M-am întors de la fața aceea frumoasă și m-am îndreptat furios spre ușă, unde stăteau P'Zack și P'Man cu priviri tachinatoare pe fețe. Asta m-a agitat și mai mult, așa că am tras-o pe Ploy și mai tare.

-Stai! Nu! Nu vreau să merg! Vreau să stau de vorbă cu P'Sun mai întâi, Nu. Nuuu!

....

-Ce te-a apucat? a întrebat Ploy în timp ce am târât-o afară din dormitorul lui Sun și am închis ușa în urma noastră.

-Nimic! Sunt bine! Doar că... ugh, în fine. În fine, hei... chiar te-a chemat Sun să aduci chestiile alea? Am schimbat repede subiectul, punând singura întrebare care mă sâcâia.

-Hmm? Da, sigur că da. Ploy și-a dat ochii peste cap dramatic.

-M-a sunat ieri să-mi spună că te aduce aici. Ai idee cu ce a trebuit să mă confrunt din cauza ta, Nu?

Și-a pus mâinile în șolduri și a început să vocifereze de parcă ar fi ținut lumea sub control timp de un secol.

-A trebuit să mă ocup de nenorociții tăi de bodyguarzi când ai dispărut de la eveniment, a trebuit să organizez o competiție pentru care nu m-am pregătit deloc, Chain a fost complet inaccesibil, iar aseară eu și Rin te-am căutat peste tot. N-am dormit nici o clipă, știi? Dacă nu te puteam găsi până după-amiaza asta, Rin era pe cale să depună un raport de dispariție!

Am clipit spre ea, cu ochii mari. Ploy nici măcar nu s-a oprit să respire.

-Asta nu e tot! A trebuit să mă confrunt și cu o armată nenorocită de jurnaliști care  întrebau unde ești! Slavă Domnului că a intervenit Ajarn Je și a dat un interviu despre un transformator ars și studenți răniți, așa că nu s-a putut organiza  runda finală. Toți jurații au fost de acord să încheie competiția și să bazeze rezultatele pe primele două runde... și fără surpriză, tu și Rin conduceați cu o diferență mare. Pe scurt, tu și Rin sunteți oficial reprezentanții departamentului nostru pentru competiția Freshy Night de luna viitoare. A încheiat cu un ultim oftat dramatic.

-Ăă... pot să mă retrag?

- Absolut nu! a izbucnit Ploy înainte să termin măcar propoziția.

Ca să fiu sincer, nu prea voiam să mai particip la concurs. Mai ales după ce Sun a făcut mare caz din asta, mi-a spus că nu-mi pot da jos cămașa și practic mi-a ordonat să renunț complet la concurs. Raționamentul lui? Era gelos.

Gelos, nu-i așa?

Am zâmbit când mi-a venit o idee. Din moment ce îi plăcea atât de mult să se joace cu mine, era timpul să mă răzbun pe el.

Heh heh...

-Cu mine vorbești? Gelos? Cine e gelos pe cine?

-Nu! Bine!! Rămân  în concurs.

-Da, așa trebuie să fie. Nu mai îndrăzni să spui prostii despre retragere sau renunțare, bine? Pentru că deja am luat cadourile de la fanclubul tău și le-am adus acasă. Ploy m-a bătut ușor pe umăr cu un zâmbet sec. Cât despre mine... eram și mai confuz decât înainte. Ce fanclub i-a dat chestii?

-C-ce? Ce chestii? Care club de fani?

-Uf, Ai Nu, ești atât de exasperant! Și Rin la fel! Voi doi ar trebui să fiți la curent cu ce se întâmplă pe rețelele de socializare, bine? Uite... uită-te la asta, cu ochii tăi.

M-am încruntat și m-am uitat la ecranul telefonului lui Ploy, și am înlemnit.

-La naiba, cine e frumusețea aia?

-O, Doamne, inima mea nu mai poate suporta asta!!

Când am întrebat, Ploy a gemut zgomotos și s-a uitat la mine de parcă s-ar fi săturat. M-am holbat din nou la poză. Tipul fără cămașă care stătea pe scenă la concurs ieri... și fața lui... îmi era mult prea familiară. Am derulat în jos și am văzut că postarea avea peste un milion de aprecieri și zeci de mii de comentarii. Și ceea ce m-a lăsat cu gura căscată a fost numărul de comentarii care îmi menționau numele. Imediat i-am luat telefonul lui Ploy și m-am uitat la fotografie de aproape.

-N-niciodată... Ăsta... Ăsta nu sunt eu...

-Doamne! Ești bine? Serios, cum de nu te recunoști? Asta e a doua oară deja, știi! Dar trebuie să-ți spun, arăți sexy. Atât de apetisant. Atât de delicios. Aaaah! Doar când mă uit la poza asta, mă face să roșesc din nou. Nu-i de mirare că îl ai pe P'Sun, Casanova suprem, înfășurat în jurul degetului tău.

Nu mai ascultam  nimic din ce spunea Ploy. Eram prea uluit de imaginea mea. Fotografia unui tip slab, cu pielea albă, cu sfârcuri rozalii, sub lumina reflectoarelor, pe scenă, arăta al naibii de sexy. Și zâmbetul ăla... numai văzându-l, m-a făcut să roșesc. Am continuat să derulez prin comentarii, iar fiecare dintre ele m-a lăsat și mai mult cu gura căscată...

„N'Nu e așa drăguț și sexy, Doamne... Îl vreau!”

„Sfârcuri fierbinți, roz pe care vreau să le gust... aaaahhh!”

„Muschii aia sunt făcuți pentru mușcături!!”

„N'Nu, fii al meu!”

„Se zvonește că e încă singur!!”

„ Vreau să fiu nora miliardarului!”

„N'Nu ar trebui să fie neapărat soțul lui Jae.”

„Corpul ăla e perfect.”

„Fierbinte și sexy, absolut super, fără nicio concurență!”

„Dacă nu câștigă, o să fiu atât de confuz!”

„Absolut, numărul unu.”

„Nu e nevoie să cauți în altă parte luna din campus de anul acesta, trebuie să fie N'Nu, fetițooo!!”

„Uf. Umflătura aia. Vreau să o apuc!!”

„Pun pariu că e nebun în pat!!”

„E și mai sexy în persoană, ce gustare! M-am dus să-l văd ieri și aproape m-am înecat cu salivă...!!”

„Are cineva numele lui de utilizator?”

„Îmi bate inima cu putere!!!”

„O figură divină, ca o pictură a unui zeu...”

„Probabil lung și alb... dar nu chiar atât de gros, cred.”

„Îi ador sfârcurile, Doamne!”

„Soțul meu!!”

„Atât de fierbinte”

„Mi se face poftă doar uitându-mă la el.”

„Bine, la naiba, e sexy, chiar și mie, care sunt bărbat, îmi place de el lol”

„La naiba!”

„Vreau să-l fac al meu”

„De ce trebuie să fie atât de alb?”

„Așa drăguț, sunt îndrăgostită.”

„Doamne, sunt obsedată de el. Zâmbetul ăla ar putea topi lumea!”

„Îmi place”

„Ooh, e atât de frumos”

  Mai erau o grămadă de alte comentarii pe care nici măcar nu le citisem încă, dar Ploy  mi-a smuls telefonul din mână, înainte să apuc să continui să derulez.

-Vezi? Mă crezi acum?

-Ăă... da. M-am scărpinat în cap, jenat. Încă mă simțeam ciudat din cauza comentariilor și nu știam cum să reacționez.

-De aceea ți-am spus, nu ai cum să dai înapoi acum. Toate paginile cu «Băieți Drăguți» , paginile cu bârfe de la universitate, agențiile de știri, toate postează despre tine. Dacă te retragi acum, va fi haos! Și toate cadourile alea de la fanii tăi sunt încă la mine acasă, știi? Ieri a trebuit să încarc camioneta lui P'Jan, flori, păpuși, ciocolată, gustări și tot felul de chestii. Am umplut-o toată !

-S-stai, chiar așa? am întrebat, fără să-mi vină să cred. Mai văzusem doar în filme așa ceva.

-Da. Dar ne ocupăm de asta mai târziu. Hai să o găsim pe Rin mai întâi.

-Ce, Rin n-a venit cu tine? Sau a plecat să-l caute pe P'Chain?

-E aici. E jos, se uită la niște genți cu Benya. Tocmai am ajuns și te-am văzut intrând în camera aia cu o băutură, așa că te-am urmat înăuntru cu ceilalți.

-Cum ai ajuns cu P'Man și P'Zak?

-M-am întâlnit cu ei chiar în fața casei faenului tău.

-O, bine. Hai să o vedem pe Rin atunci.

-Da, dă-mi geanta ta, ți-o duc eu.

-Mulțumesc. Dar hei... e adevărat? P'Chain chiar a dispărut?

-Bineînțeles că e adevărat! Crezi că aș glumi pe seama a ceva de genul ăsta? Nu fi prostuț.

-E ciudat...

-Ce vrei să spui?

-Păi, chiar ieri P'Chain mă ajuta să fug de reporterii aceia. Cum a putut să dispară așa? Nu-i ciudat?

-Hm... Ai dreptate. Ultima dată l-am văzut când ne-a ajutat să te scăpăm de acei reporteri. Apoi... nimic. Am întrebat tot personalul și nimeni nu l-a mai văzut de atunci.

-Ce face Rin? am întrebat-o pe Ploy, simțindu-mă neliniștit. Era ciudat ca cineva să dispară fără un cuvânt. Și eram îngrijorat,  până la urmă, Narin era sora mai mică a lui P'Chain.

-Crezi că e bine? Bineînțeles că nu! Îl are doar pe fratele ei. Doar ei doi. Nici părinți, nici rude. Bineînțeles că e îngrijorată. De fiecare dată când P'Chain mergea undeva, îi spunea mereu. De data asta? Nimic. Nu e normal. Chiar și bicicleta lui e încă parcată la facultate, ea e acolo, dar nici urmă de el. Și pe mine m-a stresat.

***(Părinții lui P'Chain și ai lui Narin au murit într-un accident de mașină anul trecut, lăsându-i pe cei doi să se descurce singuri. P'Chain a lucrat noaptea, cântând, punând muzică în pub-uri și concurând cu bicicleta lui mare, pentru a câștiga bani, care să le asigure amândurora educația.)

-Da... e o treabă serioasă. Nu cred că mai vreau să ies. Ploy, hai să-l căutăm pe P'Chain, am spus încet, după ce mi-am dat seama prin ce trecuse familia lor. Am simțit brusc simpatie pentru P'Chain. Întotdeauna avusese grijă de mine în atâtea feluri, chiar dacă se apropiase puțin prea mult în ultima vreme. Totuși, eram sincer îngrijorat pentru el... ca Phi.

-Poți? Nu te ducea P'Sun la Bang Saen? Chiar mi-am făcut deja bagajul cu Rin. Și chiar dacă am merge să-l căutăm pe P'Chain acum, nu am ști de unde să începem. Rin și cu mine am petrecut toată noaptea până dimineața căutând peste tot unde ne-am  gândit că ar putea fi. Încă niciun semn de la el.

-Deci, ce facem?

-Nu prea putem face nimic. Nici măcar nu-l putem raporta dispărut încă, n-au trecut nici douăzeci și patru de ore. Rin e deja super stresată din cauza fratelui ei. Sincer, cred că ar fi bine să plecăm în această călătorie. O va ajuta să-și limpezească mintea. Dacă până mâine seară tot nu vom avea vești de la P'Chain, vom decide ce vom face atunci.

-Hmm... bine, hai să mergem jos.

După conversație, am coborât repede de la etajul doi și am găsit-o pe Narin stând acolo, cu o privire încordată, cu Benya, sora mai mică a lui Ai Sun, încercând să o consoleze pe canapeaua din sufragerie. Ploy îmi spusese mai devreme că Benya și Narin fuseseră la același gimnaziu, motiv pentru care erau destul de apropiate. Ploy și cu mine ne-am alăturat pentru a o consola pe Narin cât de bine am putut, nu voiam ca prietena noastră să se înece în griji...