Capitolul 32

 

Capitolul 32 ⁠☆ Mae!

-Sun!! Hei!! Puștiule, ține-l cum trebuie pe Nu de braț!

- P'Sun, unde îl duci pe Nu? Mergi la baie sau vrei să faci ceva indecent? Hmm!! Ce adorabili!! Mă topesc...

Benya a strigat tachinator după ei cu un zâmbet viclean și o privire visătoare, în timp ce își privea fratele mai mare cum îl trăgea pe Nu de braț afară din cameră. Continua să ronțăie, să rânjească și să se zvârcolească atât de mult încât a uitat complet că mama ei stătea acolo și o privea.

De când lui Sun i se frânsese inima, Benya nu-și văzuse niciodată fratele aducând pe cineva acasă. Niciodată. Singurele dați când îl văzuse cu femei era când ieșea și le ducea la hoteluri, rareori avea aceeași față de două ori. Devenise rece, nu vorbea prea mult și nu o mai tachina cum făcea înainte. Dar când a văzut cum fratele ei îl privea în secret pe Nu, în timp ce erau în bucătărie, inima i s-a umplut de bucurie și dragoste pentru el, mai mult decât înainte. Încântarea  i se citea pe toată fața atât de mult, încât chiar și mama ei a început să bănuiască ceva.

-De ce zâmbești așa  Benya?

-Ah... Uau!! M-ai speriat, mae! De când stai acolo? Benya aproape s-a înecat cu orezul din gură când și-a dat seama brusc că mama ei stătea chiar lângă ea, cu brațele încrucișate, privind-o de parcă era pe punctul de a o interoga.

-Hm... Din momentul în care puștoaică asta mică a început să se zvârcolească și să se răsucească așa. Se comportă într-un mod total nepotrivit pentru o fată. De unde ai învățat un comportament ca acesta? Atât de îndrăzneț pentru vârsta ta.

-O, te rog, mamă... Am moștenit totul de la tine, evident... hehe.

-Benya!!

-Au!! Nu te apropia mai mult, mamă! Mă duc să-l întreb repede pe P'Sun! Hehe... Fata s-a ridicat și s-a dat înapoi când a văzut-o pe mama ei ridicând mâna de parcă ar fi fost pe punctul de a o plesni.

-Stai!! Încă un pas și o să simți palma mea! a spus mama ei tăios.

-Eee...Bine! M-am oprit! Ce înfricoșător... Benya a înlemnit pe loc și i-a zâmbit timid mamei sale. Era rar ca mama ei să vorbească pe tonul acela și încă își amintea, clar  usturimea palmei ei, de când chiulise de la școală. Și nu avea nicio intenție să mai trăiască sentimentul acela din nou.

-Du-te înapoi și termină-ți masa. Mae se va duce  după ei. Ce ascundeți voi doi? Să nu crezi nici măcar o secundă că Mae nu poate afla.

Benya a înlemnit, un fior rece i-a străbătut corpul, total șocată, pentru că nu scosese încă niciun cuvânt despre nimic din ceea ce se întâmpla între Sun și Nu.

-M-Mae!!

-Nu e nevoie să spui nimic. Stai jos și mănâncă. Mae se întoarce imediat.

-Dar...

Înainte să apuce să o oprească sau să spună vreun cuvânt, mama ei a plecat furioasă, mărșăluind imediat după fratele ei mai mare.

-La naiba... asta e rău.

,,S-Sun, ce faci?! Lasă-mă să plec!!” Vocea lui Nu a răsunat pe hol, urmată apoi de zgomotul unui sărut. Femeia a înghețat. S-a oprit brusc, ridicând rapid o mână să-și acopere gura, ascunzându-se în spatele colțului holului de lângă scări în momentul în care a văzut scena din fața ei. Nu era ca și cum mae a lui Sun nu observase nimic, își dăduse deja seama din felul în care fiul ei se uitase la Nu în bucătărie. Pur și simplu nu se așteptase ca ceea ce bănuia să se dovedească a fi real.

,,Aaaah!! Mă gâdilă, la naiba!!

Îți tachinezi soțul, nu-i așa?” Întrebarea a fost urmată de un alt sărut zgomotos.

,,Idiotule!! Ce te-a apucat, Sun?! L-lasă-mă!!” Din nou sărut.

,,Nu îți mai dau drumul.”

-D...Sun!

Mama lui Sun vorbea cu o voce tremurândă în timp ce privea scena din fața ei. Sun l-a sărutat pe Nu pe obraz și și-a îngropat fața în gâtul lui  înainte de a dispărea cu el în dormitorul său. Picioarele ei tremurânde s-au mișcat încet de după colțul holului. S-a hotărît imediat și și-a urmat fiul până la etajul doi al casei, oprindu-se în fața camerei lui Sun.

Ușa nu era complet închisă, fusese lăsată puțin întredeschisă. Mâna ei tremurândă s-a întins spre clanță și a împins-o ușor. Vocile din interiorul camerei s-au auzit, făcând-o pe femeia de vârstă mijlocie să înlemnească, apoi s-a retras încet până când s-a prăbușit lângă perete, secătuită de orice putere.

 

"De ce ești așa drăguț, hm?"

„Ai idee cât de aproape am fost să-mi pierd controlul... să mă trezesc și să nu-ți mai văd fața?”

„Știi că era să înnebunesc trezindu-mă fără să-ți văd fața...”

"D...Sun."

„Te rog... nu pleca niciodată fără să-mi spui din nou. Pot măcar să cer asta?”

„...”

„Nu mă părăsi. Rămâi cu mine. Lasă-mă să am grijă de tine, Nu.”

"V-Vorbești...serios?"

„...”

"C-Ce-i asta?"

„De fapt... am făcut două. Pe celălalt i l-am dat lui Ploy să ți-l dea ție, ieri, înainte de a doua rundă a concursului.”

„Și acesta?”

„Ăsta e al meu. Dar ți-l dau ție. În ziua în care vei fi pregătit, în ziua în care vei simți același lucru pentru mine, adu-mi înapoi colierul acela. Voi aștepta. Indiferent cât timp va dura, voi aștepta...”

„Ține minte ce-ți spun chiar acum. Ziua în care mă vei părăsi... ziua în care nu te voi mai vedea purtând acest colier... aceea va fi ultima zi în care voi mai respira...”

   În momentul în care a auzit acele cuvinte ieșind din gura fiului ei, mama lui s-a prăbușit în genunchi pe podea, cu ambele mâini strânse peste gura.

"Stai... Nu spune asta. Hic!"

„Dacă te pierd... nu voi mai putea trăi.”

„Hic! Ți-am spus să nu mai vorbești!”

"Fii faen-ul meu."

"Sun... hic... da... voi fi...”

„Pot... te rog?”

  Realizând ce urma să se întâmple, mama lui Sun s-a sprijinit repede de perete, plecând încet și cu grijă. Înainte de a pleca, nu a uitat să închidă ușor ușa și să o încuie în urma  ei, apoi s-a îndepărtat, complet secătuită de puteri...

-Mae! Mae! Mae!! Ești bine?

Vocea panicată a Benyei a răsunat. A scăpat farfuria cu orez pe care o ținea în mână și s-a grăbit să o prindă pe mama ei chiar înainte să se prăbușească pe podeaua bucătăriei.

-De cât timp știi?

Vocea slabă și tremurândă a mamei sale i-a sărit în ochi, în timp ce aceasta se uita direct la fața fiicei sale. Simțind că era rău, Benya a ajutat-o ​​repede să se ridice de pe podea și a condus-o să se așeze la masa din sufragerie.

După ce a așezat-o pe scaun, Benya s-a grăbit imediat să ia cutia cu medicamente pe care mae o adusese mai devreme, și care rămăsese în bucătărie.

-A-asta... ăsta e inhalatorul, mamă... ești bine? Benya a dus în grabă inhalatorul la nasul mamei sale, făcându-i aer cu o mână, evident panicată.

-Nu e nevoie! Mae e bine. Femeia a vorbit cu o voce calmă și sigură, cu o expresie încă severă și de neînțeles.

-D-Dar...

-Mae a spus că e bine. Ceea ce am întrebat a fost: de cât timp știi??

-V-vrei să spui... despre ce?

-Despre Sun!! De cât timp știi? Benya a înlemnit, a simțit un fior rece. Întrebarea directă a mamei sale a lăsat-o uluită. Nu și-a imaginat niciodată că mae va afla atât de repede. Și, judecând după fața și tonul acelei expresii... Benya habar n-avea în ce dispoziție se afla mama ei.

-De cât timp știi despre asta?

Tânăra a tresărit, pălind la față când mae a țipat la ea. Și-a întors repede privirea, surprinsă. Era prima dată în viața ei când mae țipa la ea și nu o mai văzuse niciodată așa.

-Răspunde-mi chiar acum!!

Benya a tresărit din nou. Și-a mușcat buza strâns, ochii tremurându-i de emoție. Se simțea rănită, chiar frântă, doar pentru că fusese certată. Și, mai mult decât orice, nici nu era nevoie să răspundă ca să știe, că mama ei era evident furioasă din cauza lui Phi și Nu.

-Benya!!!!

-Hic ... răspund!! Poți să țipi la mine, să mă cerți, nu mă voi supăra pe tine, mae... Dar întreb... doar un lucru. Cu ce a greșit P'Sun? E chiar atât de greșit ca un bărbat să iubească un alt bărbat? Am aflat abia aseară. Nu știu de cât timp sunt împreună. Dar ce știu sigur e... Nu l-am mai văzut pe P'Sun zâmbind. Nu l-am mai văzut pe P'Sun arătând atât de fericit de ani de zile. Dacă ai de gând să încerci să oprești asta... atunci va trebui să treci mai întâi peste mine... Hic!! 

Benya a izbucnit în lacrimi. Doar faptul că mama ei a țipat la ea o durea deja destul, nici măcar nu făcuse nimic greșit. Dacă mama ei ar fi încercat să stea în calea fericirii fratelui ei iubit, nu ar fi stat pur și simplu degeaba și nu ar fi lăsat lucrurile așa.

-Hu... Deci acum știți cum să vă apărați unul pe altul? De fiecare dată când suntem în aceeași cameră, nu vă văd decât certându-vă ca niște pisici.

-Mai degrabă ca niște câini, nu? Hi ... Stai!! C-Ce vrei să spui cu asta, mamă? Benya părea nedumerită când mama sa a zâmbit ușor și a vorbit cu o voce mult mai blândă, apoi dintr-o dată nu s-a mai putut abține și a izbucnit într-un râs zgomotos.

-Ha..ha..ha!!

-M-Mae?! De ce râzi?!

-Nimic! a spus mama ei, cu vocea mai serioasă, încercând încă să-și rețină râsul, la vederea reacției uluite a fiicei sale.

-Mae!! Sunt atât de confuză acum!

-A, încă ești confuză? Vino cu mine. Cred că ar fi mai bine să pregătim ceva puțin mai dulce.

-Ce?! Benya părea uluită. Cu doar câteva clipe în urmă, mama ei arăta epuizată și severă, iar apoi zâmbea, sărea în picioare de pe scaun și se întorcea în bucătărie într-o dispoziție veselă.

-Haide, Benya!! Nu sta acolo. Mae a spus să mă ajuți să fac ceva dulce!

-Ceva mai dulce? Ce.. dulce?!

-Pentru dragul tău Phi, desigur. Nu-i așa că preferă dulciurile? Cât despre Bua Loi, mă îndoiesc că îl va împărți cu altcineva astăzi...

-De ce nu?

-Pentru că astăzi, viitoarea mea noră l-a făcut cu propriile mâini, de aceea. Tot nu ai înțeles nimic, hmm?

-V-viitoare noră?! M-Mae, vrei să spui... Nu?!

-Așa e. Asta primește undă verde de la Mae.

-CEE?!

....

  După ce am făcut sex cu soția mea sexy, de două ori, nemernicul  a început să se vaite că îi este foame. Uitasem complet că Mae și sora mea ne așteptau să ia cina cu noi.

L-am privit pe ticălos, care ieșea  din baie încruntat și mă privea cu o privire ucigătoare. Am ridicat o sprânceană spre el, apoi mi-am lăsat privirea să se plimbe pe corpul lui, din cap până în picioare. Ticălosul meu nu purta nimic altceva decât un prosop înfășurat în jurul părții inferioare a corpului. Partea superioară îi era complet goală, pielea netedă și albă, pieptul tonifiat, brațele frumoase, silueta aceea suplă... totul la el mă înnebunea. Pete slabe roșu-violet erau împrăștiate pe corpul lui. L-am privit, complet hipnotizat. Dacă aș fi putut avea încă o rundă, aș fi făcut-o cu siguranță...

-Termină, Sun!! Știu exact la ce te gândești!

Și iată!! Nici măcar nu mă cufundasem adânc în gândurile mele și el deja mă striga.

-Heh... La ce mă gândesc? Haide, spune-mi, la ce crezi că se gândește Phi-ul tău?

-Rahat!!

-Ai grijă la gura ta. Vrei să ți-o dau din nou?

-Nu,să nu îndrăznești!! Tu ești cel cu corpul ăla nenorocit, Ai Sun!! Ah!!

M-am apropiat și i-am cuprins talia subțire din spate, apoi l-am sărutat direct pe obraz. Mirosul delicat al gelului de duș mi-a atins nasul și, la naiba, m-am excitat din nou.

-Ah!! Hei, te... ăă... te exciți iar sau ce naiba? S-a bâlbâit nenorocitul, cu vocea tulburată, în timp ce bărbăția mea s-a apăsat înțepenită și tare pe fundul lui rotund și ferm. Mi-am rotit șoldurile tachinator, atingându-l ușor.

...

Ticălosul s-a înroșit și și-a întors fața, evitându-mi privirea. Simțind acea dorință irezistibilă de a mă juca cu el, m-am aplecat și i-am mușcat ușor și jucăuș lobul roz al urechii, apoi am șoptit încet înainte să mă întorc să mă așez în pat ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Heh... doar te tachinam. Grăbește-te și îmbracă-te, înainte să nu mă mai pot abține. Când m-am întors în pat, am stat acolo și m-am uitat la soția mea cum se îmbracă ca un nenorocit pofticios. Indiferent ce făcea nemernicul ăla, orice mișcare făcea, la naiba, era pur și simplu prea frumos ca să nu-l privești.

Purta tricoul meu roșu cu mânecă lungă, cel care îmi venea mult prea strâmt. Dar pe ticălosul ăla, cu pielea lui albă și talia suplă, arăta uimitor. Contrastul îl făcea și mai atrăgător.

-Phi, de ce te holbezi la mine?! Întoarce-te, îmi pun pantalonii!

-Nu am voie să mă uit?

-Nu!! Nu ai! Și mie mi-e jenă, bine?! Ups!!

Nenorocitul a spus asta, apoi și-a pus repede o mână peste gură și s-a întors cu spatele la mine. Îmi plăcea la nebunie partea asta la el, cum spunea mereu din greșeală, ce gândea, cu voce tare.

Nevrând să o mai tachinez pe soția mea, m-am ridicat, am deschis ușa balconului, am luat o țigară și am aprins-o în timp ce așteptam ca ticălosul să termine de îmbrăcat.

Nu mă mai simțisem niciodată atât de relaxat. Fericirea îmi umplea pieptul. Mirosul blând al florilor plantate chiar de mine, plutea ușor prin aerul din jurul casei.

  Casa mea are două etaje, nu e chiar așa mare, dar curtea din jurul ei e spațioasă. Întotdeauna mi-a plăcut să cumpăr plante noi și să încerc diferite specii, plantând constant câte ceva.

Dar după ce m-am despărțit de fosta mea iubită, m-am oprit. Nu am mai cumpărat niciodată nimic nou, nu am avut grijă de cele care deja creșteau. Pur și simplu le-am lăsat. Dacă nu ar fi fost Mae, care le uda și le hrănea cu îngrășământ, florile și plantele s-ar fi ofilit deja.

M-am ghemuit pe balcon, am luat sticluța mică cu pulverizator, încă pe jumătate plină cu apă, și am început să pulverizez florile din ghivece. O țigară îmi atârna de buze în timp ce făceam asta.

Suculentele, bromeliile, plante-șarpe, smochin plângător, plante-păianjen, gardenii, plante de aluminiu, begonii, am pulverizat apă peste fiecare ghiveci. Era prima dată după ani de zile când am putut mirosi acele flori, ba chiar le-am simțit parfumul. Acel parfum blând și subtil al gardeniei m-a făcut să mă simt revigorat, calm, fericit într-un mod pe care nu l-aș putea descrie.

Înainte... de fiecare dată când miroseam acele flori, mă simțeam sufocat. Nici măcar nu suportam să fiu aproape de ele. Cu cât le vedeam mai mult, cu cât mirosul lor mă atingea mai mult, cu atât îmi aminteau mai mult de Aoi...

Nu știu cât timp am stat acolo, pierdut în gânduri, cu plantele și florile. Când mi-am revenit, fumasem deja câteva țigări.

Eram pe punctul de a mă ridica și de a verifica ce face nemernicul ăla mic, fiindcă era liniște de ceva vreme. Dar chiar când să mă ridic, am auzit sunetul a ceva trântindu-se cu putere de geamul de sticlă din spatele meu.