Epilog

 

POVESTEA NOASTRĂ

Se spune că în orice poveste personajele se schimbă. Nu mai sunt aceiași de la început. Trebuie să înfrunte obstacole ca să-și atingă scopurile. Luptă, renunță, sunt fericiți sau triști, iar asta îi schimbă.

Ton (Boston) a ajuns fotograf independent în New York. A organizat o expoziție numită „În pat cu Boston”. Ne-a sunat să ne povestească. În prima zi, oamenii au văzut poza cu Nick, cea pe care o făcuse când l-a cerut de iubit. Ne-a spus că străinilor le-a plăcut mult poza și au întrebat dacă bărbatul din ea e iubitul lui. El a putut doar să spună că e un prieten. El și Nick au mers în direcții diferite, dar amândoi au succes. Filmul de animație la care a lucrat Nick a ieșit bine. Deși nu și-a luat diploma atunci, a rămas în gașca noastră și călătorim toți împreună.

Mew a absolvit ca șef de promoție cu onoruri. Acum e asistent administrativ. Îl ajută pe Top cu gestiunea la hostelul nostru și plănuiește să deschidă o cafenea cu librărie proprie, Arom Tuk Café, poate în Hua Hin.

Top va deschide o sucursală în Hua Hin, așa că le vizitează des pe mamele lui Mew, până când ambele l-au numit „fiu”. Cei doi nu mai sunt atât de „siropoși”, dar e semn că se iubesc mai mult. Certurile și reconcilierile fac parte din viață. Mew a rupt blestemul lui Top de a nu sta cu cineva mai mult de 3 luni; a trecut jumătate de an și încă rezistă.

Ray și Sand au continuat să viziteze copiii la orfelinat înainte să plece în SUA. Au închiriat o rulotă și au început un road trip din New York, după ce Ray a văzut expoziția lui Ton, călătorind spre vest. Ne sunau mereu pe video. În final au ajuns la Coachella. Vinul de prune „SandRay” se vinde bine la hostel. Ray înaintează lent și sigur, fără să se mai întoarcă în lumea lui întunecată. Plănuiește să adopte un copil în viitor.

April și cu mine avem propriile probleme. Am găsit oameni să administreze hostelul și deschidem noi sucursale. Am renovat magazinul tradițional într-unul de tăiței, unde Tom Saranphat e foarte popular printre clienții tineri.

Viețile noastre merg bine, chiar dacă prietenii sunt împrăștiați. Prietenii nu trebuie să stea toți într-un loc ca să se iubească. Relațiile sunt ca administrarea unui hostel: e nevoie de sprijin și de a rămâne împreună. Îmi iubesc prietenii atât de mult... Aceasta e povestea lui Cheum.

Nu... aceasta este povestea noastră.