CAPITOLUL52

 

Capitolul 52

 

🕮Pe cine ai salva primul?

 

     Orizontul cenușiu și monoton al începutului de iarnă se contopea cu capătul îndepărtat al drumului, iar mașina aluneca înainte pe lângă trotuar ca și cum ar fi fost prinsă într-o călătorie fără sfârșit.

La un cimitir de la periferia orașului, You Shulang a încetinit. Roțile s-au rostogolit peste crengile de pin căzute, scoțând  sunete de rupere și sfărâmare.

  Când mașina s-a oprit, Fan Xiao a împins portiera. În momentul în care a scos capul, o rafală de vânt înghețat i-a lovit direct fața, frigul de afară și căldura din mașină s-au ciocnit atât de tare încât l-a străbătut un fior instant.

You Shulang a coborât de pe locul șoferului. Înconjurând autoturismul, și-a scos eșarfa. Când a ajuns la Fan Xiao, a ridicat-o și a așezat-o în jurul gâtului său, înfășurând-o de câteva ori cu o mână, acoperind jumătate din fața bărbatului sub căldura moale a materialului.

Fan Xiao a apăsat eșarfa în jos, dezvelindu-și gura.

-Nu am nevoie de ea. Nu e chiar atât de frig.

Poartă-o tu. You Shulang, care deja începuse să urce pe poteca de munte, i-a aruncat câteva cuvinte peste umăr, fără să se uite înapoi.

Eșarfa încă îi purta mireasma corpului, radiind o căldură confortabilă. Fan Xiao a tras aer în piept, sub firele țesute persista parfumul curat și proaspăt al loțiunii de după ras, era parfumul lui You Shulang.

-Așteaptă-mă. Colțurile buzelor îi erau ascunse în spatele eșarfei, lăsând vizibilă doar ușoară curbă zâmbitoare a ochilor. Președintele Fan a mărit pasul, ba chiar a alergat după silueta care se îndepărta.

Femeia din poza de pe piatra funerară, era cineva pe care Fan Xiao o mai văzuse, ea era în fotografia pe care o păstrase în secret.

You Shulang a așezat flori proaspete în fața pietrei funerare și a vorbit încet.

-Mamă...

A zâmbit cu o căldură blândă, cu maturitatea și calmul său obișnuit și pentru o clipă a semănat din nou cu un copil.

-Ți-a fost dor de mine? Caracterele pe care ți le-am spus data trecută, le-ai învățat pe toate? Când se va încălzi vremea, voi veni din nou să te învăț mai multe caractere. Din moment ce e prea frig acum, nu pot sta mult timp aici.

S-a întors ușor și a întins o mână spre Fan Xiao.

-Mamă, am venit astăzi pentru că vreau să-ți prezint pe cineva. Îl cheamă Fan Xiao și este partenerul meu.

Mâinile din interiorul mânecilor i s-au încleștat brusc, reacție provocată de expresia ușor surprinsă a lui Fan Xiao. Bărbatul a ezitat ușor înainte de a-și pune în sfârșit mâna într-a lui You Shulang, pășind înainte și oprindu-se lângă el.

-N-ai spus că dacă voi găsi vreodată pe cineva care să-mi placă, indiferent de sex, va trebui să-l aduc să-l vezi? Privirea adâncă a lui You Shulang s-a îndreptat spre Fan Xiao.

-Astăzi l-am adus. E chipeș, nu-i așa? Și se poartă foarte bine cu mine.

  Vântul rece a trecut pe lângă urechea lui Fan Xiao ca o săgeată șuierătoare, dar nu aceasta era adevărata lui natură. Voia ca gheața să se topească odată cu el în același vânt care acum îi dădea răspunsul. Înțelegând că acesta nu era decât o fantasmă într-o reacție instinctivă, mecanică, a ales cuvintele care erau cele mai avantajoase pentru el. În clipa în care vântul rece a trecut pe lângă, vorbele s-au risipit în gol, fără greutate, neavând nicio substanță.

În drum spre destinație, You Shulang i-a strecurat o bucată de hârtie împăturită. Fan Xiao a deschis-o și a constatat că era o promisiune de plată (o recipisă).

În cele din urmă, el și-a recăpătat puțin claritatea și a întrebat:

-Ce este asta?

-Banii cu care l-ai ajutat pe fratele meu mai mic să-și plătească datoria, a spus You Shulang, uitându-se înapoi la el pe cărarea de munte,

-O voi considera datoria mea față de tine.

-De unde știi? Cum ai aflat...

-Mulțumesc. You Shulang l-a întrerupt pe Fan Xiao. A luat mâna înghețată a bărbatului și a strecurat-o în buzunarul hainei sale.

-L-am mai întâlnit pe cel păgubit, înainte. Nu e genul de persoană cu care să negociezi ușor. Așa că, în momentul în care fratele meu mai mic mi-a spus că problema era rezolvată, am știut că trebuie să fii tu. Am verificat și așa cum era de așteptat, a fost exact așa cum am crezut.

Coborârea muntelui a fost mai ușoară decât urcarea, iar acum, cei doi ajunseseră deja la mașină. Marginea era pustie și liniștită, niciun suflet prin preajmă, nici măcar o singură mașină care trecea.

Deodată, You Shulang l-a împins ușor pe Fan Xiao cu spatele la mașină, aplecându-și rapid propriul corp spre el.

Presiunea impunătoare nu era intensă, dar nici nu putea fi numită flirt. You Shulang l-a prins pe Fan Xiao de bărbie, făcându-l să se întoarcă cu fața spre el cum trebuie și l-a certat.

-Ți-am spus să nu te implici pentru că asta ar putea avea riscuri legale. Și totuși ai acționat pe la spatele meu și te-ai implicat complet.

Fan Xiao părea total nepăsător, ca un porc mort care nu se teme de apa clocotită. L-a tras pe You Shulang direct în brațe.

-Dacă e ceva ce se poate rezolva cu bani, atunci nu e mare lucru. Nu-ți face griji, nu vor exista riscuri. Tonul lui a devenit oarecum cochet, lipicios și indistinctiv.

-În principal pentru că tocmai ți-au fost înlocuite încuietorile, perdelele și patul din apartament, ​​toate fiind destul de scumpe, ar fi păcat să-l vinzi.

You Shulang nu avea cum să se descurce cu Fan Xiao. Și-a relaxat puterea din mâini și s-a cufundat în îmbrățișarea bărbatului. Deși corpul lui Fan Xiao nu era deosebit de cald, tot îl proteja de vânt.

-În aproape 30 de ani de viață, mereu am fost eu cel care stătea în fața celorlalți, adăpostindu-i de vânt și ploaie. Nu mi-am imaginat niciodată că cineva m-ar putea proteja pe mine, de vânt și ploaie în schimb. Vocea lui era joasă, răgușită și blândă, ca o adiere de vară.

-În toți acești ani, m-am obișnuit să fiu puternic, să perseverez indiferent de situație. Dar acum, am descoperit că pot fi și eu vulnerabil.

S-a retras ușor, întâlnind privirea bărbatului din fața lui.

 

-Faptul că sunt îngrijit și protejat de iubitul meu mă face să mă simt foarte bine. Fan Xiao, mulțumesc.

A sărutat ușor buzele bărbatului, risipind răceala de pe ele. Dar înainte ca tandrețea să poată înflori pe deplin, niște dinți ascuțiți i-au prins carnea moale. Printre respirațiile lor încâlcite, You Shulang a amenințat încet.

-Dar dacă vei mai îndrăzni vreodată să nu mă asculți, acționând pe la spatele meu, vei fi pedepsit fără clemență!

Ignorând durerea, Fan Xiao a adâncit cu nerăbdare sărutul. Nicio urmă de vânt rece nu a putut pătrunde printre buzele lor. Apoi președintele a vorbit, oferindu-i doar un răspuns aparent superficial.

-Așa cum poruncești, Directorul meu.

La întoarcere, mașina avea încălzirea setată la maxim, aducându-l pe Fan Xiao într-o stare de moleșeală. Tocmai era pe cale să adoarmă ​​când, dintr-o dată, probabil că un nerv se rătăcise, iar Regele Oțetului s-a activat.

-A fost și fostul tău partener pe aici?

 

-Ce?

 

-Ca să-i prezinte omagii mamei tale adoptive?

You Shulang a oftat în sinea lui.

-Nu. N-a fost niciodată aici.

Fan Xiao și-a îndreptat încet spatele, cu suspiciune întipărită pe față.

-Serios? Nu mă minți?

-Serios. Nu te mint.

Fan Xiao s-a prăbușit din nou în scaun, ridicând vocea.

-De ce? Totuși voi doi ați fost împreună o bună perioadă.

You Shulang l-a privit pieziș. Văzând expresia arogantă și triumfătoare de pe chipul lui, ca a unui copil care tocmai câștigase un joc, nu a putut decât să răspundă neajutorat.

-Era tânăr, avea puțină experiență de viață și erau unele lucruri pe care nu le putea înțelege. Nu știa nimic despre ce pățisem eu înainte.

Pe măsură ce gândurile i se învârteau la nesfârșit în cap, tensiunea din sprâncenele lui Fan Xiao s-a potolit încet, dar un fior rece a început să-l învăluie, infiltrându-i tot corpul. A privit pe geam și a vorbit cu un ton calm și distant.

-Deci, Directorul You crede că eu sunt prea bătrân? Sau simți că inima mea pură nu are nevoie de protecție?

You Shulang l-a privit, dar tot ce a văzut a fost profilul izbitor de frumos al bărbatului. A aprins luminile de avarie și a tras mașina pe marginea drumului. Apoi l-a luat de mână pe Fan Xiao, împreunând degetele, unul rece și unul cald.

 

-Ca să fiu sincer, când eram cu fostul meu iubit, întotdeauna mă simțeam ca și cum aș fi avut grijă de un copil. Lăsându-se pe spate în scaun, You Shulang a privit lungul drumului din față în timp ce vorbea încet.

-În afară de viața de zi cu zi, rareori aveam o comunicare spirituală mai profundă. Credeam că a-l iubi înseamnă a avea grijă de el, a-i oferi un mediu confortabil și liniște sufletească cât mai mult posibil.

 

-S-a despărțit de mine foarte brusc. Nu l-am întrebat motivul, pentru că mi-era teamă să nu-l fac de râs. În acele zile, întreaga lui ființă era distantă, mintea lui era  departe de mine. Ceea ce se întâmpla era evident.

Fan Xiao și-a întors fața spre You Shulang, cu o licărire indescifrabilă în ochi. Observând că vârful degetelor îi era încă înghețat, You Shulang le-a frecat ușor și a mărit temperatura cu încă câteva grade.

-La prima vedere, păream mărinimos, dar sincer, l-am cam judecat pentru că m-a dezamăgit. Dar mai târziu, mi-a spus că, de fapt, eram foarte rece cu el. Că mă izolam și că el nu putea niciodată să pătrundă în lumea mea. Asta îl făcea profund nefericit și constant nesigur.

Abia atunci mi-am dat seama că nu-mi doream niciodată cu adevărat ca el să mă cunoască complet și nici nu-mi păsa în mod special să-i înțeleg gândurile. O urmă de auto-reproș a apărut pe fața lui You Shulang. -Se pare că nu l-am iubit chiar atât de mult.

-Și... Pentru mine,ce simți?

Mâna lui You Shulang a fost brusc strânsă de Fan Xiao, care fusese întotdeauna atât de autoritar, dar în acel moment părea în mod surprinzător puțin nervos.

-Despre tine? Expresia lui You Shulang s-a stins pentru o clipă, apoi a râs și a clătinat din cap.

-Nici eu nu știu. Înainte, fie că interacționam cu oamenii, fie că începeam o relație, trebuia mereu să analizez avantajele și dezavantajele, să cântăresc dacă era potrivit sau nu. Dar cu tine, am făcut toate prostiile posibile și mi-am asumat fiecare faptă fără nicio obiecție.

-Shulang...Încleștându-și degetele, Fan Xiao s-a aplecat și a vorbit cu o voce joasă și fantomatică.

-Atunci, dacă eu și fostul tău am cădea împreună într-un lac, pe cine ai salva primul?

You Shulang a rămas uluit o clipă, apoi i-a revenit stăpânirea de sine. A mormăit un „la dracu’” încet, și-a scuturat mâna din cea a lui Fan Xiao și a pornit motorul.

-Ești în țară doar de puțin timp și totuși ai învățat deja o grămadă de glume stupide. Pe cine aș salva? Nu v-aș salva pe niciunul dintre voi, fie că trăiți, fie că muriți, nu mi-ar păsa!

    Mașina a alunecat înainte, ridicând în spatele ei un nor de praf învolburat.

…