Capitolul 51

 

 Capitolul 51

 Protejarea Mediului.

    Sala de sport de la Universitatea de Finanțe din orașul Lin era în curs de renovare. Două picioare incoronate de o pereche de pantofi de piele de înaltă calitate, au pășit peste cărămizi și moloz, ridicând un strat de praf. Traversând șantierul, Fan Xiao a văzut un tânăr care stătea lângă lacul artificial. Trăsăturile sale erau parțial ascunse de crengile goale de salcie, ceea ce ii îngreuna vederea.Fan Xiao s-a aplecat și și-a scuturat praful de pe cracul pantalonilor înainte de a se apropia fără grabă. Când s-a apropiat, a întrebat:

-Zhang Chen? Tu ești fratele mai mic al lui Shulang?

Președintele Fan  nu și-a atenuat prezența impunătoare și așa cum era de așteptat, acest lucru a înăsprit expresia tânărului. Cu o înclinare precaută a capului, a răspuns ezitant.

-Da, eu sunt. Bărbatul și-a coborât ușor privirea, scrutându-l pe tânăr. Nu semăna deloc cu You Shulang, trăsăturile lui erau puțin mai delicate, fața purtând încă urme de adolescență, deși o posomorâre vizibilă îi apăsa între sprâncene.

-Ai de gând să vorbești cu mine din picioare? a întrebat Fan Xiao rece.

-O, putem merge să stăm acolo.

Urmând indicația degetului arătător al tânărului, Fan Xiao a văzut o bancă lungă lângă lac. S-a încruntat ușor, dar a mers spre ea. Președintele se temea de frig, dar nu-i plăceau nici hainele groase, așa că purta doar o haină de lână. Din fericire, când a ieșit dun acasă în acea dimineață, sub insistențele tiranice ale lui You Shulang, și-a pus și un pulover.

Înfășurându-se mai strâns în haină, Fan Xiao s-a așezat pe bancă. Pentru că era oarecum nerăbdător, a trecut direct la subiect.

-Ți-am investigat deja afacerile. Ți-ai folosit identitatea de student absolvent al Universității de Finanțe pentru a păcăli persoane în vârstă să-ți predea economiile, apoi ai folosit acei bani pentru a tranzacționa acțiuni în numele lor și a câștiga comisioane din acestea. Fan Xiao s-a uitat la tânărul de lângă el, cu ochii plini de un dispreț evident.

-Nu e chiar mare lucru. Greșeala ta constă în lăcomia ta insațiabilă, nu numai că ai câștigat comisioane, dar ai și delapidat fonduri pentru tine. Mai mult, recent ai dat greș în tranzacționarea acțiunilor, pierzând cea mai mare parte a acestor bani, iar acum nu poți acoperi deficitul. Tânărul s-a grăbit să se apere, cu înverșunare.

-Conform contractului, eu sunt doar traderul. Dacă există o pierdere, aceasta ar trebui suportată de investitori. Nu are nicio legătură cu mine! Fan Xiao a scos o țigară și a ținut-o între buze, zâmbind ușor batjocoritor.

-Dar banii pe care i-ai păstrat pentru tine sunt mult mai mulți decât suma menționată în contract. A întrebat alene.

-Pot fuma aici? Dar fără să aștepte un răspuns, și-a aprins țigara oricum, trăgând un fum lung înainte de a expira un nor subțire.

-Ai crezut că poți pur și simplu să-i păcălești pe bătrânii ăia și să termini cu asta. Dar nu te-ai așteptat ca fiul persoanei în vârstă care a investit cel mai mult să nu fie cineva cu care să te joci. Nu numai că a angajat profesioniști pentru a aduna dovezi ale falsificării datelor tale, dar acum le folosește pentru a-ți extorca bani, amenințând că va arunca totul în aer dacă nu plătești.

   Fața tânărului era palidă, ca cerul gri-alb de la începutul iernii. Deodată, colțurile ușor ridicate ale ochilor săi s-au întărit cu o intensitate aprigă și a spus furios.

-Nu am venit aici să te ascult cum te lauzi! Nu mi-ai spus la telefon că ești prietenul lui You Shulang și că mă poți ajuta?!

Fan Xiao și-a ridicat pleoapele.

-Obișnuiești să-i spui fratelui tău, pe nume așa? A aruncat o privire peste ținuta tânărului, din cap până în picioare, erau toate produse de marcă.

-Din câte știu eu, cheltuielile tale sunt acoperite de fratele tău, dar în afară de ai cere bani, nu te-am văzut niciodată contactându-l din proprie inițiativă. Un zâmbet disprețuitor a apărut pe fața tânărului. A pufnit ușor pe nas.

-Tu și You Shulang sunteți într-un astfel de tip de relație, nu? Dacă vrei să-i intri în grații lui You Shulang, atunci fă o treabă bună ajutând-mă. După ce se termină totul, îl voi pune să mai doarmă cu tine de câteva ori.

   Fan Xiao a mușcat filtrul de țigară și a râs brusc. Odihnindu-și brațul pe spătarul băncii, și-a relaxat postura și și-a încrucișat picioarele.

-Este mai interesant decât mă așteptam. Se pare că această călătorie nu a fost în zadar, până la urmă.

Și-a scos țigara dintre buze și a vorbit cu o brutalitate desăvârșită.

-Chiar dacă fratele tău își vinde apartamentul, tot nu poate face rost de destui bani pentru a acoperi principalul plus compensația. Și fiul acelei bătrâne nu va aștepta să strângi bani. Dacă face scandal, cariera și viitorul tău vor fi ruinate. Privirea panicată a tânărului era ca niște crengi de salcie legănându-se în vânt, haotică și încâlcită. Abia după ce Fan Xiao s-a săturat de privit, a continuat:

-Am bani și am relații. Nu-mi este greu să mă ocup de problema ta. Fumul, purtând încă căldura corpului său, a sfâșiat aerul rece, luptându-se slab o clipă înainte de a se risipi încet.

-Totuși, nu trebuie să trec pe la tine ca să-i intru în grații  fratelui tău. Dacă vreau să mă culc cu el, pot să mă culc cu el de câte ori îmi doresc.

  Tânărul s-a ridicat brusc în picioare, cu gâtul umflat de furie înăbușită.

-Atunci de ce ai venit la mine? Să te uiți ca la o glumă?!

   Fan Xiao și-a ridicat încet privirea, o grimasă încruntându-i sprâncenele.

-Pur și simplu nu vreau ca fotografiile să fie mutate din loc.

-Ce?

Bărbatul a continuat cu nonșalanță.

-Îți voi plăti principalul și despăgubirile. Și fiul bătrânei a fost deja de acord să nu te urmărească în privința răspunderii. Avocatul meu redactează documentele chiar acum, probabil vom putea semna acordul de soluționare cu cealaltă parte mâine. Văzând cum ochii tânărului se luminează instantaneu, Fan Xiao a tărăgănat următoarele cuvinte:

-Totuși, există o condiție. Tânărul, încântat peste măsură, s-a prăbușit lângă el.

-Doamne, spune-mi, oricare ar fi condiția, sunt de acord!

-Atât de repede încuviințezi?  Fan Xiao a simțit o urmă de repulsie, iar vocea i-a înghețat.

-Condiția este: de acum înainte, stai departe de fratele tău. Nu alerga la el cu fiecare gunoi pe care îl creezi.

   Tânărul a înlemnit, zâmbetul dispărându-i imediat. Cu un pufnit sarcastic și batjocoritor, a spus.

-De parcă i-ar plăcea cuiva să se asocieze cu el. Apelez la el pentru că îmi este dator, este dator familiei noastre! Indiferent de situație, nu va putea niciodată să-și plătească datoria în această viață. Sprâncenele lui Fan Xiao s-au încruntat ușor.

-Ce însemnă asta?

-De ce nu te duci să-l întrebi pe You Shulang? a pufnit tânărul.

-Dar...Pe de altă parte, desigur că nu ar vorbi despre așa ceva. Fan Xiao a tăcut o clipă, apoi zâmbetul i-a revenit, nuanțat cu răutate.

-Zhang Chen, plătesc o sumă atât de mare de bani. Nu este corect să aud câteva povești vechi?

-Bine, ascultă atunci. Vrei să le auzi, nu există nimic ce nu pot spune. Tânărul și-a ridicat gluga hainei vătuite, învăluindu-și întreaga față în umbră, făcând imposibil de deslușit expresia feței.

-You Shulang nu este fratele meu biologic. Este un orfan pe care mama l-a luat de la groapa de gunoi. Avea șapte ani pe atunci și nu purta decât o cămașă subțire în toiul iernii, căutând resturi. Mamei i-a fost milă de el și l-a adus acasă. Mama avea o ușoară dizabilitate intelectuală. Nu știu cine este tatăl meu, nici ea nu știa. Eu și ea ne puteam baza doar unul pe celălalt, iar mai târziu, You Shulang ni s-a alăturat. Mama a făcut bani lipind cutii de carton, făcând treburi casnice și folosind o mașină de cusut pentru a coase tălpi interioare de pantofi, toate pentru a-i asigura educația, susținându-l până când a intrat la universitate. Dar el... s-a dovedit a fi homosexual.

   Răgetul răgușit și furios s-a împrăștiat în vântul rece, imposibil de spus care era mai rece, vântul sau vocea tânărului. Fan Xiao a tras din țigară.

-Și ce legătură are asta ?

-Bineînțeles că are legătură! În liceu, a fost demascat ca homosexual, iar acest lucru a provocat un scandal imens. A fost ostracizat de întreaga școală și hărțuit de delincvenți. Dar You Shulang era feroce. A luptat împotriva violenței cu violență și, după câteva bătăi brutale, nimeni nu a îndrăznit să-l mai atingă. A reușit să treacă fără probleme prin cele mai bune momente ale liceului și a intrat la universitate. Dar a sfârșit prin a mă ruina pe mine. Când a absolvit liceul, eu tocmai intrasem în anul doi. Acei bătăuși de la școală nu se mai puteau atinge de You Shulang, așa că au venit după mine! Știi cum am trăit în acei doi ani? Când tânărul și-a întors brusc capul, Fan Xiao i-a văzut ochii, injectați și înroșiți. -În fiecare zi, era gunoi pe scaunul meu. Uniforma mea școlară era udă. Am fost încolțit și bătut în baie de grupuri. Au spus că, din moment ce You Shulang era homosexual, iar eu sunt fratele lui mai mic... atunci trebuie să fiu o unealtă. Tânărul a început să tremure ușor.

-Aș fi putut îndura toate astea, la urma urmei, el este fratele meu, cineva pe care l-am admirat de când eram copil.

-Dar... Tânărul s-a aplecat, îngropându-și fața în palme.

-În ziua aceea, am fost bătut din nou. Când mama mi-a văzut fața învinețită și umflată, s-a dus la școală să încerce să-i convingă să nu mă mai lovească. Dar au râs de ea, au numit-o idioată. Toată lumea o batjocorea, spunând că în familia noastră aveam un homosexual, un idiot și un laș inutil!

-Mi-am pierdut cumpătul și m-am luptat. Mama a încercat să ne despartă... Vocea lui s-a sugrumat.

-În haos, cineva a împins-o. Și-a pierdut echilibrul, a căzut pe scări....și și-a rupt vertebrele cervicale. A zăcut pe un pat de spital două luni... apoi a murit. Vântul rece a șuierat, lăsând în urmă o notă lungă și tristă, ca o elegie jalnică. Totuși, a fost străbătută de o voce calmă, care i-a tăiat direct durerea nemărginită.

-Deși îmi pare rău, ce legătură au toate astea cu fratele tău?

-Nu au nici o legătură cu el?! Tânărul a izbucnit brusc.

-Dacă n-ar fi fost un homosexual nenorocit, nimic din toate astea nu s-ar fi întâmplat! Dacă nu s-ar fi opus atât de rău atunci, oamenii aceia n-ar fi ținut ranchiună, n-ar fi mers atât de departe cu mine, iar mama... mama n-ar fi murit!

-Cum naiba funcționează creierul tău? Fan Xiao a făcut o pauză, simțind că insultei îi lipsea forța, apoi a sortat în minte câteva fraze nou învățate, înainte de a vorbi din nou.

-Ți s-a trântit creierul de ușă? Ești slab și ușor de intimidat, dar îl învinovățești pe fratele tău că e puternic? Dacă ar fi lăsat oamenii să-l calce în picioare, crezi că ai fi ieșit nevătămat?

-Ce știi tu? Mama i-a salvat viața, dar el a cauzat moartea mamei mele! Deci You Shulang îmi este dator mie, îi este dator mamei mele! Nu va putea niciodată să plătească această datorie în viața asta!

Fan Xiao s-a uitat la tânăr, cu fața plină de durere și indignare. După un moment de contemplare, a zâmbit brusc.

-Mi se pare că înțelegi totul perfect, dar te prefaci prost, în timp ce ești pe deplin conștient. Vrei doar ca You Shulang să se simtă vinovat, să fie sclavul și calul tău de muncă pentru toată viața. S-a ridicat în picioare, cu degetele de la mâini înghețate.

-Mâine, la zece dimineața, du-te la Manfulou să semnezi acordul. Îți voi plăti banii, dar nu-i spune lui You Shulang că m-ai întâlnit vreodată. Spune doar că dovezile obținute de cealaltă parte sunt insuficiente și că trebuie doar să returnezi fondurile delapidate.

   Expresia tânărului s-a schimbat rapid. Într-o clipă, își revenise la acea atitudine ascultătoare și docilă. A repetat „Da” de mai multe ori. Înainte de a pleca, Fan Xiao a expirat ultimul fum. Și-a ridicat bărbia spre tânăr, privirea coborându-i pe mâna lui. Tânărul a fost oarecum uluit și și-a deschis mâna, confuz.

-Mai sus. A ordonat Fan Xiao. Cel care plătește este șeful, iar Fan Xiao deținea acum autoritatea absolută asupra tânărului. Mâna a fost ridicată puțin mai sus. Zâmbetul a dispărut de pe fața lui Fan Xiao. O bruscă urmă de răutate i-a întunecat ochii. Și-a scos țigara dintre buze și, fără cea mai mică schimbare a expresiei, a apăsat puternic vârful aprins în palma tânărului.

    În mijlocul țipătului sfâșietor de durere, Fan Xiao a vorbit cu un ton calm, nepăsător.

-Îmi pare rău, nu există niciun coș de gunoi prin apropiere. L-a bătut ușor pe umăr pe tânăr.

-Protejarea mediului este responsabilitatea tuturor. Cu aceasta, bărbatul înalt s-a întors și a mers înapoi pe unde venise.

....

maya♡