Capitolul 50

 

Capitolul  50

 Nu vom locui împreună.

    Până când You Shulang și-a revenit, urcase deja cu o treaptă mai mult decât intenționase. S-a întors și a coborât, oprindu-se la propria ușă. Tocmai își luase cheile când și-a amintit că încuietoarea ușii fusese deja înlocuită cu un scaner de amprente. Vechea încuietoare, împreună cu cheile pe care le folosiseră cândva el și Lu Zhen, fuseseră aruncate la gunoi de Fan Xiao. Gelozia lui Fan Xiao era cu adevărat excesivă. Gândindu-se la asta, You Shulang a zâmbit neajutorat, dar indulgent. Era primul său zâmbet în ziua respectivă, străpungând straturile de posomorâre care îl acaparaseră. A descuiat ușa cu amprenta și a lăsat-o deschisă. Ceea ce l-a întâmpinat nu a fost liniștea așteptată a unei case goale, ci aroma densă și bogată de curry.

Hota din bucătărie zumzăia. Printre zgomotul spatulei pe wok, câteva explozii de fraze thailandeze se strecurau din când în când printre agitație. Pe ecranul din peretele camerei de zi, rula o scenă plină cu găini zburând și câini sărind.

   You Shulang și-a schimbat pantofii și cărând servieta, s-a îndreptat spre colțul camerei de zi, lângă perete, care oferea o vedere completă asupra bucătăriei. Bărbatul înalt purta o cămașă neagră cu mânecile suflecate, dezvăluind forță și antebrațe sănătoase. Era înfășurat într-un șorț maro închis, părul îi era dat pe spate de pe frunte cu o bandă simplă ondulată. Liniile profilului său erau proeminente, trăsăturile adâncite. De fiecare dată când mișca spatula, mușchii  brațelor i se flexau și se umflau într-un ritm constant, stârnind dorințe primare în oricine privea. Sprijinindu-se de perete, You Shulang și-a mijit ușor ochii, gândindu-se că o „frumusețe” ca aceea nu își avea locul în bucătărie, ci în pat. Deodată, o explozie de flăcări a erupt de pe aragaz, amenințând să se urce de la fundul wok-ului în conținut. Fan Xiao a făcut un pas înapoi rapid și a înjurat, deși o făcea în thailandeză, nemulțumirea lui era evidentă.

-Lasă-mă pe mine să mă ocup. You Shulang și-a pus jos servieta și a intrat în bucătărie. Sub privirea uimită a lui Fan Xiao, a ridicat wok-ul de pe aragaz și a stins flacăra.

-Uleiul s-a împroșcat în flacără. S-a întors să se uite la Fan Xiao care stătea în spatele lui.

 -Ți-a fost frică?

-Când te-ai întors? Nu ai spus că ai nevoie de o jumătate de oră să ajungi? După ce a înăbușit limbile de foc, You Shulang a pus wok-ul înapoi pe aragaz și a pornit din nou gazul.

-Vino, domnule. A ordonat el zâmbind. Distanța dintre cei doi era abia cât un pumn, așa că Fan Xiao a interpretat în mod natural „vino aici” ca o invitație la îmbrățișare. În momentul în care i-a cuprins talia directorului din spate, a primit sărutul bărbatului. You Shulang i-a dat un sărut ușor în colțul buzelor.

-Mi-a fost dor de tine, așa că am condus puțin mai repede.

Inima lui Fan Xiao s-a umplut de  bomboane strălucitoare și colorate, o dulceață atât de intensă încât era aproape lipicioasă. L-a strâns pătimaș pe You Shulang în brațe, dorindu-și să-l poată contopi cu oasele și sângele lui. You Shulang l-a mângâiat ușor pe braț și l-a întrebat zâmbind.

-Nu știu să gătesc această mâncare. Ce trebuie făcut?Fan Xiao, mușcându-i lobul urechii, a murmurat.

-Ia doar supa. Lângă ei, supa care fierbea în oală, scotea abur fierbinte, alungând frigul pe care You Shulang îl adusese de afară.

-Nu mă așteptam să știi să gătești.

-Nu chiar... L-am sunat și l-am rugat pe bucătarul familiei mele din Thailanda să mă îndrume. Fan Xiao a scos din buzunar o rețetă mototolită, acoperită cu alfabetul Thai.

-O studiez de câteva zile, doar pentru acest weekend.

Supa din wok fierbea și se învârtea, parfumul ei bogat de curry saturând atmosfera. Inima lui You Shulang, obosită de truda zilei, s-a înmuiat și s-a încălzit cu o tandrețe dulce-amăruie în acel moment. Relaxându-și coloana vertebrală, s-a lăsat pe spate în îmbrățișarea solidă a bărbatului.

-Îmi pare rău. Ți-am stricat atmosfera. Încă ținându-l în brațe, Fan Xiao s-a întins și a stins flacăra. Maxilarul său ferm i-a atins obrazul lui You Shulang, iar în același timp vocea sa blândă s-a auzit  ușor, fină și suavă ca ploaia de primăvară din Jiangnan în luna martie. 

-Cum să o strici? Nu-i  duminică seara? Weekendul nu s-a terminat încă, directorul meu You.

   Masa a constat în trei feluri de mâncare și o supă, deși gustul nu era extraordinar, tot nu l-a împiedicat pe You Shulang să-și umple bolul de două ori. La televizor rula un film vechi, ai cărui actori din Asia de Sud-Est, bărbați chipeși și femei frumoase, cu ochi adânciți și pomeți proeminenți, erau cu adevărat o  încântare pentru ochi. Perdele groase blocau lumina stelelor. În camera mică și pătrată, mai rămăsese doar strălucirea alb-negru a ecranului și parfumul bogat al mâncării. Atmosfera plăcută, care urma unei zile  epuizante îl făcea pe You Shulang să aprecieze și mai mult eforturile lui Fan Xiao, iar când directorul You își punea în minte să convingă pe cineva, putea topi complet o persoană, din carne până în măduva oaselor. Fan Xiao, redus la oase topite și tot tacâmul, a ajuns să trimită mai multe mesaje bucătarului familiei la mijlocul cinei, stabilind pe loc meniul pentru următoarele trei săptămâni consecutive. Nimic nu-l putea împiedica pe ,,Regele Oțetului” să se intereseze de ceea ce își propunea, în orice moment.

  Fan Xiao a luat o lingură de supă Tom Yum și a dus-o la buzele lui You Shulang, apoi a întrebat, prefăcându-se nonșalant.

-Cum gătește fostul tău iubit? În fața Regelui Oțetului, You Shulang simțea mereu un sentiment de neputință. Nu voia să îl vorbească de rău pe fostul lui iubit, dar știa și că Fan Xiao era sensibil, așa că nu putea decât să răspundă superficial, ocolind părțile importante.

-Era ocupat cu munca și rareori pășea în bucătărie.

 -Deci, tu ai fost cel care a gătit pentru el? Fan Xiao a zâmbit cu un zâmbet pe jumătate neclar, care nu era chiar un zâmbet,ci mai mult sarcasm.

-Slujba directorului You este într-adevăr destul de relaxantă. You Shulang a băut supa din mâna lui, apoi, brațul său lung s-a agățat de gâtul bărbatului, trăgându-l spre el pentru un sărut, o singură gură de supă împărțită între cei doi. În încurcătura de buze și dinți, You Shulang a murmurat cu un râs ușor.

-Baobei, data viitoare când faci supă, pune mai puțin oțet. Nu mă descurc. S-a ridicat și a luat inițiativa de a se așeza în poala lui Fan Xiao. Coborându-și capul, i-a sărutat ochii plini de o încântare surprinsă și a spus.

-În seara asta, nu vreau ca alții să ne deranjeze. Acesta este weekendul nostru. În acel moment, orice ar fi spus You Shulang era absolutul absolut pentru Fan Xiao. Mâna lui a alunecat sub cămașa bărbatului, plimbându-i-se pe spatele neted. Privirea lui era deja ca a unei fiare care își înconjoară prada.

-Un weekend atât de frumos, așa că ce facem acum, domnule director You? Directorul a acoperit mâna lui Fan Xiao, care îi era înfășurată în jurul taliei, și a aruncat o privire spre sertarul în care erau păstrate mănușile de piele.Fan Xiao își putea auzi năvala propriului sânge. A întins mâna, a deschis sertarul și a scos mănușile militare negre. Vocea i-a scăzut, joasă și răgușită.

-Deci... le vrei?

Distanța dintre ei nu conținea decât respirația lor. You Shulang a luat acele mănuși și le-a strecurat încet pe mâinile lui Fan Xiao, aproape respectuos în mișcările sale. Pielea a blocat orice căldură, reflectând o strălucire rece, estompată, ascetică și severă. Bărbatul a ghidat acea mână înmănușată, așezând-o încet pe propriul gât, privirea lui era ușor pierdută, brăzdată de cioburi fracturate și împrăștiate.

-Tu nu le vrei?

 Alb și negru. Duritate și vulnerabilitate. Putere și umilință. Care om ar putea rezista unei astfel de tentații? Fan Xiao a ascuns orice urmă de emoție, expresia sa încordându-se într-o calmitate rece, specifică unui lider militar care deținea puterea în mâini. Dacă se uita la omul din fața lui, cineva pe care îl putea revendica și comanda oricum dorea, nebunia sângeroasă din interiorul lui creștea fără limită. Și-a intensificat brusc strânsoarea degetelor în jurul gâtului lui You Shulang, și a întrebat pe un ton calm, dar glacial.

-Îmi poți da orice vreau? În timp ce oxigenul i-a fost întrerupt, fața lui You Shulang a devenit ușor palidă. Și-a așezat mâna pe încheietura mâinii lui Fan Xiao și a răspuns cu puțină dificultate.

-Ce vrei? You Shulang a citat apoi replica care tocmai fusese rostită în filmul pe care l-au vizionat.

-Cea mai prețioasă iubire pe care o am, ți-am dat-o deja. Mâna lui Fan Xiao a tremurat, slăbind brusc strânsoarea. Dintr-un anumit motiv, o urmă de durere i-a străpuns inima. Înainte ca aceasta să se transforme într-un potop copleșitor, și-a coborât brusc corpul, l-a ridicat pe You Shulang peste umăr, a pășit repede în dormitor și l-a aruncat pe patul mare. Printre păturile care se agitau, cei doi s-au contopit în patima dorinței și a dorului. Degetele înfășurate în piele neagră moale se cufundau adânc în gură, sfâșiind fiecare geamăt insuportabil, tulburător. Pielea rece și nemiloasă îi strângea glezna și apăsa puternic, iar și iar, explorând limitele ultime de flexibilitate ale corpului uman. Călăul negru imobiliza proeminența oaselor fluturelui, folosind fiecare picătură de putere pentru a le sfâșia tandrețea, pentru a le împlini visele și dorința usturatoare și plină de speranță de a-și deschide din nou aripile...

-You Shulang. Fan Xiao l-a strigat pe nume.Ridicându-și pleoapele ușor, expresia bărbatului era oarecum amețită. A răspuns încet.

-Mm? Da,Fan Xiao... Vocea lui era joasă și răgușită, probabil din cauza epuizării, purtând o tandrețe profundă și blândă. Președintelui îi plăcea să-l audă strigându-i numele, mai ales în acele momente pasionale ale intimității lor. Felul în care îl rostea, transmitea un sentiment care inspira  o afecțiune neobișnuită. Era  o „dragoste” flagrantă, inconfundabilă. O multitudine de emoții au năvălit în ochii lui Fan Xiao, fierbinți, frenetici, dar reținuți, o dorință adâncă în măduva oaselor împletită cu o cruzime nemiloasă. Acestea pâlpâiau și se ciocneau, trăgându-l într-o luptă înnebunitoare.

„Kới nội tại kịn đội tại?”

(Nu crezi că ar trebui să fii mai  zgârcit? Atât de ușor.....te îndrăgostești de cineva.) Cuvintele i-au fost spuse lui You Shulang, dar sunau ca și cum le-ar fi spus pentru sine. Când directorul a deschis acei ochi blânzi, Fan Xiao și-a coborât pleoapele și s-a aplecat să-l sărute. Acel sărut, încărcat de agresivitate, părea o formă de eliberare, o declarație, el domina lumea lui You Shulang, domina emoțiile ridicole ale acestui mare binefăcător.

Dar, Fan Xiao, de ce nu ești fericit?

....

Au luat-o razna până târziu în noapte, până când toate puterile li s-au spulberat. După duș, în mod neobișnuit, cei doi nu au adormit unul în brațele celuilalt. În schimb, fiecare s-a întins la o margine a patului. Perdelele dormitorului fuseseră schimbate, nicio lampă sau bec argintiu nu lumina în cameră. Fan Xiao stătea întins cu ochii deschiși, privind în întunericul nemărginit, simțind respirația constantă a persoanei de lângă el. După mult timp, bărbatul s-a mișcat brusc. You Shulang s-a ridicat cu precauție, a ieșit din dormitor cu mișcări subtile și a închis ușa în urma lui. Cinci minute mai târziu, Fan Xiao a ieșit și el, iar pe balconul îngust a zărit silueta bărbatului. You Shulang era  îmbrăcat doar într-o pijama subțire de mătase, stătea pe balconul închis, dar fără încălzire, eteric și singuratic, asemănător fumului care se încolăcea în jurul degetelor sale. Fan Xiao a împins ușa balconului și a intrat. Din spate, i-a pus o haină peste umeri. Bărbatul a fost evident surprins. A scos țigara și l-a întrebat.

 -Te-am trezit când am ieșit?

-Ei bine... Fan Xiao l-a îmbrățișat pe You Shulang, sprijinindu-și bărbia pe umărul bărbatului și a rostit o remarcă ștrengărească.

-Se pare că încă nu l-am secat pe directorul You, din moment ce mai are suficientă putere să se ridice și să fumeze.

-La naiba. You Shulang a râs și a înjurat în șoaptă. L-a bătut ușor pe Fan Xiao pe mână.

-E frig afară. Du-te înapoi înăuntru. Vin la culcare după ce termin țigara asta.

-Te preocupă ceva? a întrebat Fan Xiao curious. You Shulang a făcut o pauză, apoi a clătinat din cap.

-Nu, doar am simțit doar nevoia să fumez o țigară.

-Sunt iubitul tău. Plănuiești să-mi ascunzi lucruri? You Shulang și-a înclinat capul într-o parte ca să-l privească, a ezitat o clipă, apoi a spus.

-Hai să intrăm. Îți spun eu. După ce a stins țigara, cei doi s-au întors în dormitor. Fan Xiao tremura de frig. You Shulang l-a tras pe pat și l-a ținut în brațe.

-O să vând acest apartament.

-De ce? Acest apartament al lui You Shulang era vechi, deși era situat în centrul orașului, nu era într-un district important. Valora niște bani, dar nu mulți. You Shulang nu avea pretenții mari în ceea ce privea dorințele materiale. Având în vedere caracterul său, nu s-ar fi gândit să vândă apartamentul decât dacă s-ar fi confruntat cu o dificultate majoră.Directorul You a tăcut. Fan Xiao a aprins o veioză de lângă noptieră.

-Ai dat peste vreo problemă?

-Am fost să-mi văd fratele mai mic în weekend. You Shulang a băgat mâna înghețată a lui Fan Xiao în propria pijama.

-Are nevoie urgentă de bani. Economiile pe care le am la îndemână nu sunt suficiente, așa că plănuiesc să vând această casă. Fan Xiao s-a gândit la cealaltă fază a tinereții din fotografia pe care o păstrase în secret.

-Cât este nevoie? Pot...

-Fan Xiao! You Shulang l-a întrerupt.

-Exact de aceea nu am vrut să-ți spun. Nu vreau să fii implicat în această chestiune. Dar, din moment ce agentul imobiliar va aduce oameni să vadă acest apartament mâine, chiar nu ar fi potrivit să nu-ți spun.

   Pe noptiera din dormitor se afla o ramă foto care conținea o fotografie izbitor de frumoasă a lui Fan Xiao. Fotografii ca aceea, erau împrăștiate prin toată casa aia mică de optzeci de metri pătrați. Când le-a expus prima dată, You Shulang a făcut-o doar pentru că se simțea neajutorat în fața geloziei lui Fan Xiao. Totuși, acum, că trebuia să le pună deoparte, o durere  îi copleșea inima.

-Suntem îndrăgostiți, da, dar în primul rând suntem amândoi indivizi independenți. Această problemă este încă în puterea mea de a o gestiona. Dacă într-o zi nu voi mai putea gestiona lucrurile singur, atunci îi voi cere ajutorul președintelui Fan. Fan Xiao cunoștea caracterul lui You Shulang mai bine decât oricine. Din moment ce vorbise atât de mult, el nu mai putea spune nimic. Privirea lui s-a întunecat ușor,  nemulțumită.

-Mută-te cu mine mâine. Acest apartament mic și jerpelit oricum nu merită păstrat, putem cumpăra unul mai bun în viitor. You Shulang a atins ușor palma lui Fan Xiao cu un deget.

-Am aplicat deja pentru cazare în căminul companiei, așa că...

Fan Xiao a scos o țigară și a ținut-o între buze, cu degetele sale reci.

-Directore You, și ce dacă?