Capitolul 48

„Vino aici, Brick.” Day și-a chemat iubitul cu o voce scăzută, iar Brick s-a așezat lângă el și s-a lăsat îmbrățișat. Lacrimile lui Brick au început să curgă din nou, iar el a încercat rapid să le șteargă.

„De ce plângi?” a întrebat Day în șoaptă, mângâindu-i ușor spatele.

„Sunt distrus. Salmon pleacă mâine”, a spus Brick cu vocea sugrumată de plâns.

„Dacă nu te oprești, o să te doară capul. Hai mai bine să-i punem lucrurile în geantă și să-l pregătim de acum. Să nu fie haos mâine dimineață”, a răspuns Day. Brick s-a retras puțin din îmbrățișare.

„Putem să le strângem și mâine”, a spus el încet. Day l-a privit cu înțeles.

„Nu e bine așa. Știi că mâine o să tot amâni momentul plecării, nu?” a spus Day, privindu-l pe Brick, care era vizibil supărat. „Mai bine profită de timpul rămas ca să fii cu el. Salmon doarme acum, așa că pune-i lucrurile la loc. În plus, nu va pleca chiar de mâine dimineață cu avionul, pentru că Pim trebuie să mai stea puțin la Emma. Plecarea va fi poimâine târziu”, a adăugat Day, făcându-l pe Brick să se mai liniștească.

„Bine”, a răspuns Brick, începând să strângă hainele micuțului. Day l-a ajutat, adunând jucăriile una câte una. În timp ce le punea în geantă, Day își amintea de fiecare moment în care Salmon se jucase cu ele. Îl urmărea discret pe Brick, tăcând, pentru că îi înțelegea perfect durerea. Cei doi au terminat de împachetat totul.

„Brick, culcă-te. Sting eu luminile după ce verific casa”, i-a spus Day. Când s-a întors în cameră, l-a găsit pe Brick adormit, strângându-l pe Salmon în brațe, iar micuțul îi răspundea la îmbrățișare. Day a zâmbit la această imagine, s-a întins lângă ei și i-a cuprins pe amândoi.

A doua zi dimineață...

O mișcare bruscă l-a făcut pe Day să deschidă ochii. S-a uitat la Brick, care dormea cu spatele la el, dar a simțit ceva zvârcolindu-se sub pătură, chiar la mijloc.

„Salmon, cum ai ajuns aici?” a întrebat Day surprins. Inițial, micuțul dormea în partea cealaltă, lângă Brick.

„Vreau să dorm între unchiul Day și unchiul Brick”, a șoptit băiatul, iar Day a simțit cum i se înmoaie inima.

Brick a scos un sunet somnoros și a întins mâna să-l caute pe Salmon în locul obișnuit, dar nu l-a găsit. „Salmon!” a strigat el speriat.

„Sunt aici”, a răspuns micuțul de la mijloc. Brick s-a întors rapid și a răsuflat ușurat.

„M-am speriat groaznic, am crezut că ai plecat deja. De când ești treaz, Day?” a întrebat el.

„M-am trezit când s-a mutat el aici”, a spus Day, mângâindu-i capul lui Salmon. Micuțul se cuibărise între pernele lor.

„Vreau să dormim așa”, a spus băiețelul, luându-i de mână pe amândoi. „Îmbrățișați-mă, că mi-e somn.” Brick l-a privit cu milă, știind că nici copilul nu voia să se despartă de ei.

„Abia te-ai trezit și vrei iar la somn?” l-a tachinat Day.

„Mai dormim puțin, vă rog...” a insistat micuțul. Brick s-a uitat la ceas.

„Day, nu ne grăbim. Hai să mai stăm așa cu el”, a propus Brick. Day a verificat și el ora și a fost de acord. Brick l-a sărutat pe Salmon pe obraz, iar Day i-a strâns pe amândoi în brațe.

„Salmon, când te întorci la școală, să înveți bine, da?” i-a spus Brick.

„Hmm”, a încuviințat băiatul.

„Și dacă te supără cineva, mă suni imediat să-i spunem unchiului Day să rezolve”, a adăugat Brick râzând.

„Unchiule Day, tu o să mă aperi?” a întrebat micuțul curios.

„O să-i spun mamei tale să te dea la cursuri de Taekwondo sau Judo. Așa o să înveți să te aperi singur când nu sunt eu acolo”, a explicat Day.

„Ce e dodo?” a întrebat Salmon nedumerit.

„Judo”, l-a corectat Brick chicotind. Apoi s-a întors spre Day: „De ce vrei să-l pui să învețe așa ceva? O să se lovească”, a spus el îngrijorat.

„E necesar. Nu putem fi mereu lângă el. Trebuie să știe să se descurce singur”, a replicat Day.

„O să învăț! Vreau să fac Judo!” a strigat micuțul cu încredere, deși nu prea înțelegea ce presupune asta. Day a zâmbit satisfăcut.

Telefonul lui Day a sunat. Era Nan. Brick s-a ciulit imediat, curios.

„E Nan”, i-a șoptit Day lui Brick, apoi a răspuns. „Da? Ce s-a întâmplat?”

(„S-a rezolvat. Ți-am trimis pozele pe telefon. Dacă ai nevoie de video pentru șantaj, zi-mi, am o copie.”) a spus Nan.

„Cum se simte?” a întrebat Day.

(„Doarme dus, încă nu s-a trezit. L-am bătut până m-am plictisit, a încasat destui pumni.”) a răspuns Nan.

„Nu crezi că ai exagerat puțin?” a întrebat Day amuzat.

(„Am luat-o personal, cred.”) a râs Nan.

„Când îi dai drumul?”

(„După ce îl fac să fie total supus. Când ești liber, anunță-mă să vii să vorbești cu el de față cu mine. Te asigur că n-o să se mai atingă niciodată de Brick.”) a spus Nan cu încredere.

„Bine, ne auzim în câteva zile. Până atunci, ai grijă să nu te implici emoțional prea tare... haha”, a glumit Day.

(„Uau, chiar așa mă crezi? Nu sunt amator!”) a replicat Nan râzând, apoi au închis.

Brick îl privea pe Day cu o curiozitate imensă, în timp ce Salmon se uita de la unul la altul.

„Ce a zis, Day?” a întrebat Brick.

„Totul e sub control. Nan îl ține pe Mac până ne întoarcem noi. O să rezolvăm după ce pleacă Salmon”, a explicat Day.

„Unde pleci? De ce nu mă iei și pe mine?” a întrebat Salmon, auzind că unchii lui plănuiesc ceva după plecarea lui.

„E vorba de muncă, micuțule. Nu mergem în vacanță”, l-a liniștit Day.

„Vă e teamă că plecăm fără tine?” a întrebat Day zâmbind. Salmon a dat din cap că da.

„Nu mergem nicăieri fără tine cât timp ești aici. Te așteptăm pe tine să pleci întâi, bine?” a spus Brick, iar Salmon a zâmbit larg, mulțumit.

„Ce vrei la micul dejun? Îți fac orice poftești”, a propus Day.

„Spaghete!” a strigat Salmon imediat.

„Bine, atunci lăsați-mă să mă ridic ca să pot găti pentru voi.” Salmon a ezitat puțin, voind să mai stea cu ei în pat. „Mai stăm puțin și apoi mergem”, a cedat Day, lăsându-l pe micuț să-i fugărească prin pat cu râsete veseli.

După ce micul dejun a fost gata, Day i-a chemat la masă. Salmon, plin de entuziasm, a vrut să-i hrănească el pe unchii săi. I-a dat spaghete lui Brick, apoi lui Day, fiind foarte mândru de gestul său. După masă, Day i-a trimis la duș.

„Ce s-a întâmplat?” a întrebat Day când l-a văzut pe Brick intrând în bucătărie cu o față îngrijorată.

„Day, vino repede... Salmon e supărat și nu vrea să mă asculte”, a spus Brick.

Day a mers în dormitor și l-a găsit pe micuț doar în lenjerie, stând pe podea cu brațele încrucișate. „De ce nu te îmbraci, Salmon?” l-a întrebat el calm.

„De ce îmi pui hainele în geantă?” a întrebat băiatul încet.

„Pentru că azi mergem la Emma. Trebuie să le avem pregătite”, a explicat Day, așezându-se lângă el.

„Nu... vreau să le las aici!” a protestat Salmon.

„De ce?”

„Pentru că o să mă întorc repede!” a spus micuțul. Day a dat din cap cu înțelegere și s-a întors spre Brick.

„Crede că dacă îi strângem lucrurile, înseamnă că nu mai vrem să se întoarcă. Vrea să-și lase hainele aici, cu ale noastre”, a explicat Day. Brick a rămas uimit de cât de profund gândea copilul.

„Bine, puiule, le lăsăm aici pe toate”, l-a asigurat Brick. „Dar trebuie să luăm măcar câteva pentru diseară, că dormi la Emma. Alege tu două rânduri de haine.”

Salmon s-a ridicat imediat și a început să caute în valiză. A ales două seturi de haine de casă, pe care Brick și Day i le cumpăraseră, nu haine de oraș. Brick a simțit iar cum îi dau lacrimile văzând alegerea micuțului.

„Ești sigur pe astea?” a întrebat Day. Micuțul a dat din cap hotărât. După ce s-a îmbrăcat, Day l-a sărutat scurt pe Brick: „Nu mai plânge în fața lui, fii tare”, i-a șoptit el.

Au ajuns la casa bunicii lui Brick. Salmon stătea în poala lui Brick și îl strângea tare de gât, refuzând să-i dea drumul.

„Du-l înăuntru, aduc eu bagajul”, a spus Day. Când au intrat, bunica i-a întâmpinat cu drag.

„Ați ajuns? Intrați, intrați!”

Day și Brick au salutat politicos. Wa, vărul lui Brick, a apărut și el în cameră. „De ce se ascunde micuțul ăsta?” a întrebat el văzându-l pe Salmon lipit de Brick.

„Salmon, vino la bunica să te îmbrățișeze”, l-a chemat bătrâna, dar micuțul nu se mișca.

„Salmon!” l-a strigat Day pe un ton monoton. Băiatul a oftat, s-a dat jos din poala lui Brick și s-a dus să o pupe pe bunică, ascultându-l pe Day ca de obicei.

„Pim s-a întors deja?” a întrebat Day.

„E pe drum, am trimis șoferul să o ia de la aeroport. Zborul lor spre casă e mâine la ora 11”, a explicat bunica. Brick a pălit la auzul orei.

Day și Brick s-au retras în dormitor cu Salmon, care nu se mai dezlipea de ei. În timp ce Brick era la baie, Salmon s-a cuibărit în brațele lui Day.

„De ce ești așa drăgăstos azi?” l-a întrebat Day mângâindu-l pe spate. Micuțul și-a lipit fața de umărul lui fără să zică nimic.

Mai târziu, s-au întins toți trei în pat la desene animate. Salmon punea întrebări întruna, iar unchii îi răspundeau cu răbdare. Brusc, s-a auzit o bătaie în ușă. Era Ploy, verișoara lui Brick.

„Day, a sosit Pim!” a anunțat ea.

„Mamă! A venit mama!” a strigat Salmon fericit, dar tot l-a tras pe Brick de mână să meargă cu el.

Jos, toată familia era adunată. Când i-a văzut pe părinții lui, Salmon a ezitat o secundă, uitându-se la Brick și la Day. Day i-a făcut semn din cap că e în regulă, iar micuțul a alergat în brațele lor. Pim și Frank l-au acoperit cu sărutări.

„Vă mulțumim enorm, Day și Brick, pentru că ați avut așa mare grijă de el”, a spus Pim zâmbind spre ei.

„N-aveți pentru ce”, a răspuns Brick cu vocea scăzută, strângând puternic mâna lui Day.