CAPITOLUL 46

 

Capitolul 46

 Pedeapsa.

-Fostul tău iubit? Încă mai are cheia de la casa ta? Vocea lui Fan Xiao s-a strecurat ca un șarpe rece, încolăcindu-se încet în jurul gatului lui You Shulang.

-A uitat să mi-o dea înapoi, iar eu am uitat să o cer. Mâna directorului s-a așezat pe antebrațul bărbatului, strângându-l ușor, ca și cum l-ar fi îmbrățișat. Apoi a alunecat în jos, prinzându-l pe Fan Xiao de încheietura mâinii.

-Nu știam că va veni astăzi. Hai să mergem, vom ieșii împreună.

   Dormitorul era slab luminat. Fan Xiao stătea cu spatele la fereastră, jocul de lumini și umbre făcându-i expresia de nepătruns. După un moment de tăcere, și-a scuturat mâna care îl ținea. Un zâmbet batjocoritor i-a apărut în colțul buzelor atrăgătoare.

-Normal că împreună. Știi, după o despărțire, o persoană o poate face cu adevărat pe cealaltă să sufere. Nimic nu funcționează mai bine decât să-l lași pe fostul, să descopere că ai deja un iubit ascuns în camera ta.

-Fan Xiao... You Shulang părea oarecum neajutorat.

-Ne-am despărțit amiabil. Nu este nevoie să-l faci să se simtă prost. Și tu ești partenerul meu legitim, recunoscut public, nu un iubit secret care trebuie ascuns.

-Așa este, nu? Zâmbetul de pe buzele lui Fan Xiao s-a încălzit ușor, dar întunericul din ochii lui nu s-a retras complet. Brațul său lung s-a întins, trăgându-l brusc pe You Shulang într-un sărut. A fost un fel de sărut sălbatic, performativ, împingându-l deliberat pe bărbat înapoi de panoul ușii în care s-a bătut din nou. I-a devorat respirația, mușcându-i buzele înroșite. Apoi,a șoptit lângă acele buze:

-Din moment ce directorul You nu vrea ca el să se simtă prost, atunci nu voi ieși să-l fac să se simtă rușinat de el însuși prin comparație. Apăsând pe mânerul ușii, Fan Xiao l-a împins pe You Shulang, acoperit de culoarea poftei, afară din dormitor.

-Shu.....Shulang?Lu Zhen aproape că s-a ciocnit de el. S-a ferit în lateral exact la timp, cu ochii plini de șoc. Nu-l mai văzuse niciodată pe You Shulang așa, hainele dezordonate, ciufulit, respirând rapid, cu buzele înroșite de un roșu aprins. Nuanțe pătate de nori trandafirii se întindeau de sub ureche până în adâncul gulerului, și cine știe câte alte semne sugestive se ascundeau sub acele pijamale subțiri. O singură privire a fost suficientă pentru a ști exact ce se întâmplase în spatele acelei uși. Lu Zhen a deschis gura, dar nu i-a ieșit niciun sunet. Era acesta tot You Shulang pe care îl cunoștea? You Shulang, din trecut, care chiar și după intimitate  arăta întotdeauna calm și detașat. Bărbatul care fuma în singurătate, tăcut? Fumul pe care îl expira era ca un văl ușor, eteric, care îl izola, făcând lumea sa impenetrabilă pentru ceilalți.

Cel care stătea în fața lui purta în ochi nemulțumire și o urmă de reproș, amestecate cu o neputință profundă, o dragoste nuanțată în egală măsură de afecțiune și iritare.

Nu era You Shulang pe care-l cunoștea Lu Zhen.

-Lu Zhen, ai venit aici cu un motiv anume? You Shulang și-a îndreptat repede pijamaua, și-a trecut degetele prin păr pentru a-l aranja cu o mișcare simplă, în timp ce mâna i-a coborât, și și-a șters discret umezeala persistentă de pe buze. Dacă cineva trecea cu vederea urmele amoroase de pe corpul său, el era din nou You Shulang calm și corect. Lu Zhen a aruncat o privire spre ușa dormitorului  închisă, sărind complet peste întrebarea lui You Shulang.

-Înăuntru... este al tău... You Shulang a dat din cap.

-Iubitul meu, da.

-Ah, înțeleg... S-a simțit ca și cum o lovitură grea l-ar fi lovit pe Lu Zhen direct în piept. Și-a coborât repede privirea, pleoapele ascunzând luciul brusc de lacrimi care i se năpustise în ochi.

-Mă gândeam... M-am gândit că nu te vei întâlni cu cineva atât de curând...

-Nici eu nu credeam că se va întâmpla atât de curând. Dar soarta ne-a adus împreună pe neașteptate. Vocea lui You Shulang a rămas blândă în timp ce a întrebat din nou:

 -Ți-am trimis deja lucrurile, lipsește ceva?

-A, da. Lu Zhen s-a întors, înclinându-și ușor capul, încercând să-și stăpânească umezeala care îi punea stăpânire pe ochi.

-Există un... tablou. L-am lăsat în spatele dulapului.

-Ți-l aduc imediat.

-Nu e nevoie, o voi face eu. Lu Zhen s-a dus până la marginea dulapului de depozitare și a băgat mâna în spațiul îngust dintre dulap și perete, scoțând un tablou portret. Era un portret absolut obișnuit, dar conștiința lui vinovată l-a făcut să-l țină într-un mod care ascundea cea mai mare parte a acestuia vederii. Era chiar primul portret pe care Fan Xiao îl desenase  pentru el, pe vremea când lumina soarelui pătrundea în studio, iar bărbatul îl strigase blând: „Zhenzhen”.

Inițial, Lu Zhen intenționase să se strecoare și să-l recupereze cât timp You Shulang era la serviciu. Nu se așteptase niciodată să dea peste un You Shulang aflat în vacanță, în mijlocul unui „exercițiu” pasional cu noul său iubit. Inima îl durea de tristețe și vinovăție în același timp. Incapabil să renunțe la trecut și indecis să înfrunte viitorul, Lu Zhen se simțea absolut nefericit, patetic până în măduva oaselor. Privirea lui You Shulang a alunecat ușor peste portret. A observat o semnătură asemănătoare sanscritei în colțul din dreapta jos, dar înainte să o poată vedea clar, Lu Zhen deja întorsese portretul spre el.

-Te-ai descurcat bine în ultima vreme? a întrebat Lu Zhen încet, strângând portretul în mână. You Shulang a dat din cap.

-Destul de bine. Zâmbetul tânărului era amar.

-Desigur... Ai deja un nou iubit. Gândindu-se la viața privată curată și simplă a lui You Shulang, și-a ridicat capul să întrebe:

-Cine este el? Îl cunosc? Nu ai mulți prieteni...

Înainte să poată termina propoziția, telefonul său a început să sune. Soneria specială i-a spălat instantaneu expresia amară, înlocuind-o cu una de surpriză plăcută. A scotocit prin geantă, scoțând rapid telefonul. Văzând numele clipind pe ecran, bucuria i-a înflorit pe față.

-Shulang, am ceva de rezolvat, așa că nu voi mai zăbovi.

-Bine. Portretul era destul de mare, așa că You Shulang l-a întrebat politicos.

-E nevoie să te ajut să-l duci la mașină?

-Nu, nu e nevoie, a spus Lu Zhen, incapabil să-și ascundă graba.

-Mă descurc, îl duc eu însumi. A împins repede ușa. Chiar când era pe punctul de a ieși în fugă și de a o închide în urma lui, You Shulang i-a amintit cu blândețe.

-Lu Zhen, cheia de la casă...

-Oh! Era să uit din nou. Tânărul i-a pus cheia în mână, a făcut un simplu semn de salut și s-a îndreptat spre parter. You Shulang l-a auzit răspunzând la telefon, dar după un singur „bună ziua”, nu a mai urmat nimic.

   Fan Xiao a închis și el apelul, apoi a închis direct telefonul și l-a aruncat neglijent pe pat. A ieșit agale și s-a sprijinit de tocul ușii dormitorului, cuvintele sale fiind ușor acide.

-Ți-a furat fostul tău iubit sufletul?You Shulang a închis ușa și a atârnat cheia returnată pe cârligul de pe perete.

-Nu mai fi așa gelos. Bărbatul a replicat cu o privire pătrunzătoare.

-Nici măcar nu mi-am încheiat conturile cu tine mai devreme. Fan Xiao s-a apropiat cu o relaxare leneșă pe umeri și șolduri, așezându-se peste umărul lui You Shulang ca și cum  nu ar fi avut oase. Ațâțând flăcările, a șoptit provocator.

-Te-a înșelat fostul tău iubit? A atins lobul urechii bărbatului cu buzele.

-Deși, sincer, mă întreb doar cine ar putea fi mai bun decât tine. Fostul tău iubit e orb? You Shulang l-a împins înapoi și a întins mâna peste părul ciufulit al lui Fan Xiao.

-Nu face presupuneri, nu bârfi, nu stârni probleme.

Cu o ușoară grimasă subtilă, Fan Xiao l-a urmat pe You Shulang spre baie.

-Hai să facem duș împreună. Nu numai că You Shulang nu a refuzat, dar chiar i-a aruncat o privire jucăușă, fugară, seducătoare,  extrem de neobișnuită. Baia era mică, dar curată, cu zonele umede și uscate perfect separate, iar dușul despărțit de un geam. Oglinda era impecabilă, reflectând cu o claritate izbitoare urmele de pe gâtul lui You Shulang. Și-a trecut ușor degetele peste acele urme roșii, apoi și-a ridicat privirea spre Fan Xiao din oglindă, nici furios, nici enervat, buzele lui curbându-se într-un zâmbet slab, insesizabil.

-Să mă împingi afară din dormitor, într-o stare atât de jenantă, te-ai simțit bine? Coloana vertebrală a lui Fan Xiao a înțepenit și instinctiv, bărbatul a făcut un mic pas înapoi.

-Directore You, am devenit gelos pentru o clipă și am pierdut controlul asupra emoțiilor mele.

-Și acum le poți controla?

...Pot probabil...

-Bine. You Shulang a început să se dezbrace.

-Stai chiar aici și urmărește-mă cum fac duș, a spus el întorcându-se, apropiindu-se de Fan Xiao.

-Nu ai voie să te miști. Dacă te miști, nu vei avea voie să intri în camera mea sau să te urci în patul meu tot restul săptămânii. Hainele au căzut pe podea, una câte una. Sunetul apei curgătoare se auzea din baie, iar priveliștea nu putea fii estompată de acel singur geam de sticlă care îi separa pe Fan Xiao și You Shulang. Părul ușor ciufulit și umed al lui You Shulang era dat pe spate, dezvăluind o frunte netedă și curată. În timp ce își înclina capul în șuvoiul care se prăbușea, liniile ascuțite ale maxilarului său s-au încordat, făcându-i trăsăturile să pară și mai definite și mai netede. Avea umeri lați și un spate suplu și întins, o figură înaltă și bine construită, care părea suplă la prima vedere, dar era orice altceva decât fragilă. Șuvițe lucioase de apă șerpuiau pe corpul său gol, curgând de la sprâncenele arcuite și ochii reci spre gâtul lung, răspândindu-se peste clavicule înainte de a-i aluneca pe piept.

Pielea lui rece și palidă s-a încălzit sub abur, înroșindu-se într-un roz pal care îmblânzea austeritatea obișnuită a bărbatului. Talia lui subțire și îngustă s-a relaxat în timp ce You Shulang a început să se spele. Ce fel de atac senzorial mai era și ăsta! O urmă de timiditate, o doză de reținere și o urmă de provocare deliberată, dar aparent neintenționată...

   Mâna lui Fan Xiao a aterizat brusc pe mânerul ușii glisante și, înainte să o deschidă, a simțit o privire apăsătoare căzând asupra lui.

-Intri? A întrebat You Shulang calm. Mâna președintelui s-a blocat, rațiunea prăbușindu-se sub valul poftei. Asta era o pedeapsă! Stând afară, lângă duș, bărbatul și-a dat în sfârșit seama. You Shulang îl descifrase complet și știa exact cum să-l disciplineze cu o mustrare minoră, care lovea adânc. Corpul său era deja pe punctul de a-și pierde controlul, dar nu putea decât să se abțină neputincios. Când You Shulang  devenea extrem de serios, nimeni nu îndrăznea să-l contrazică.

-Am vrut doar să întreb dacă directorul You are nevoie de ajutorul meu. Dacă nu, atunci nu voi intra.

You Shulang a ridicat o sprânceană, privirea lui adâncă și atentă, lăsându-l pe Fan Xiao fără altă opțiune decât să schițeze un zâmbet neajutorat. Supus, s-a rezemat de chiuvetă, ochii lui erau ageri dar neclintiți, chiar dacă, în mintea lui, deja trecuse prin optsprezece poziții diferite. În baia înghesuită, acaparată de aburul care se ridica, mâna care stătea pe chiuvetă era din ce în ce mai strânsă, corpul bărbatului devenind din ce în ce mai fierbinte.....

 

Nota autoarei Su Erliang:

 

Nu putem lăsa starea lui de euforie să dispară atât de curând, hai să avem mai întâi câteva capitole dulci și să-l lăsăm pe Fan al nostru, să se distreze puțin. Masacrul emoțional își va face apariția în curând, așa că  mai așteaptă puțin. Directorul You este mult prea bun la a-și tachina „cățelușul”.

Maya