Capitolul 30

 

Capitolul 30 ⁠☆ Soția și Mae.

    În lumina târzie a dimineții unei noi zile, lumina soarelui pătrundea prin perdeaua transparentă, căzând peste un corp puternic și gol, întins pe pat, acoperit doar de la brâu în jos. Căldura soarelui l-a trezit pe proprietarul corpului atletic, care a întins mâna să tragă persoana de lângă el mai aproape, dar nu a găsi nimic altceva decât aer.

-Nu...

Sun a mormăit amețit, brațul său musculos încă pipăind după trupul mic. Sprâncenele i s-au încruntat înainte să-și deschidă ochii.  Dintr-o dată, a sărit în sus, tresărind, cu inima strânsă când s-a uitat în jur și a văzut patul gol. Hainele pe care le purtase Nu, ale cărui gemete încă îi răsunau în minte de noaptea trecută, fuseseră împăturite cu grijă și așezate pe pat. Dar proprietarul lor, dispăruse.

-La naiba!! Nu!! Nu!! Nuuu!!

I-am strigat numele, suficient de tare cât să zgudui camera, dar nu am primit niciun răspuns. Inima a început să-mi bată cu putere și am devenit extrem de neliniștit. Trezirea și faptul că nu am mai văzut fața micuțului ăla m-au înfuriat profund. Am sărit din pat, și mi-am pus perechea de boxeri care fusese și ea împăturită cu grijă. M-am încruntat în timp ce priveam prin cameră, mizeria fusese curățată, totul era pus la loc. Podeaua strălucea impecabil. Dar nu aveam timp să-mi pese de asta. M-am îndreptat direct spre baie.

-Nu! Ești acolo? Mă auzi?

...

-La naiba! Am măturat tot ce se afla pe blatul de la baie, prăbușindu-le pe podea. Cioburi de sticlă, zăceau împrăștiate pe gresie. Pot descrie cum mă simțeam, doar într-un singur cuvânt: distrus. Aveam pieptul strâns și simțeam o amorțeală peste tot. Faptul că am intrat în baie și nu am văzut fața puștiului ăla m-a distrus.

Oare o să mă părăsească din nou...? În niciun caz. La naiba, nu. Îl aduc înapoi chiar acum.

Am strâns din dinți și pumnii, ieșind furios din baie, am mers direct la dulap. Mi-am pus un tricou, am luat cheile mașinii de pe noptieră și am ieșit în fugă din dormitor, îndreptându-mă spre parter.

-O, uau, uite cine s-a hotărât în ​​sfârșit să ne onoreze cu prezența. E aproape ora prânzului deja, știi?

-Taci! Mișcă-te.

-Ah...au!! O să cazi pe scări și o să mori, înainte să pui mâna pe faen, în ritmul ăsta.

-Poți să te miști? Mă grăbesc.

-Eeee!! Uite, nu mă mișc!! Benya, enervanta mea soră mai mică, radia. Habar nu aveam de ce era atât de veselă. A făcut o grimasă batjocoritoare în timp ce stătea chiar în mijlocul scărilor. Asta m-a enervat și mai tare. Chiar nu aveam timp pentru porcăriile ei.

-Te miști sau nu?

-La naiba, am să țin minte asta, P'Sun. Doar pentru o chestie  măruntă, o cerți pe surioara ta cu o voce înfricoșătoare? Stai puțin, îi spun lui Nu. Hm! Du-te unde vrei atunci! Doamne...

-Stai! M-am oprit brusc și am strigat imediat ce am auzit numele puștiului ăluia.

-Ce? Sora mea a făcut o grimasă și s-a văitat în timp ce își indrepta capul spre mine.

-L-ai văzut pe Nu?

-Oops!! L-am văzut sau nu? Hmm, oare l-am văzut sau nu? a continuat să mă tachineze, cu vocea aceea stupidă și batjocoritoare. Nu mai aveam răbdare. Am ieșit furios din casă și m-am îndreptat direct spre garaj, fără să mai rămân prin preajmă să aud alte porcării de la ea.

-Hei!! Ce naiba... P'Sun!! Ești supărat de-a dreptul?!

... Nu am răspuns, am continuat să merg spre mașină. Dar înainte să ajung la ea, am auzit-o pe Benya alergând după mine. M-am oprit și m-am întors să o privesc.

-Stai! Sun!! Oprește-te!! Pf, pf...

-Ce este?

 -Stai o secundă... Replica asta îmi suna familiar.

-Spune-mi, ce vrei?

-Doamne, dacă n-ar fi fost faptul că ai făcut ceva drăguț aseară, nici nu m-aș fi obosit să-ți spun.

 -Vei spune sau nu?

-Bine, bine! Dacă vrei să știi, verifică în bucătărie. Dacă ratezi prânzul, o să regreți. Asta e tot ce pot să spun...

Nu am așteptat ca sora mea obraznică să-și termine propoziția. M-am repezit înapoi în casă și m-am îndreptat direct spre bucătăria din spate, alergând până acolo.

-Ce... stai! P'Sun, serios?! Nu poți aștepta să mergem împreună?

În momentul în care m-am apropiat de bucătărie, am auzit râsete și voci familiare. Am grăbit repede pasul până am ajuns la intrare. Dar în secunda în care am pășit, am înlemnit, oprindu-mă brusc la vederea priveliștii din fața mea.

Inima îmi bătea cu putere, un val de ușurare mă cuprinsese ca un munte, care s-a ridicat de pe pieptul meu. Acele mâini albe și subțiri modelau ceva în palme. Fața aceea, zâmbind atât de larg încât ochii îi dispăreau, arăta atât de drăguță încât m-a făcut să zâmbesc fără să-mi dau seama.

Inima îmi bătea cu putere în timp ce priveam degetele subțiri ale lui Ai Nu cum rostogoleau cu ușurință bile mici de aluat multicolore. Eram complet fascinat. Arăta atât de adorabil încât am vrut să-l iau în brațe și să-l înăbuș în sărutări.

-Nu știam că Nu e atât de bun la gătit. Sincer, cred că ar putea fi chiar mai bun decât mine. Asta vorbea mae. Se oprise din tocat frunze de pandan ca să-i zâmbească călduros lui Nu.

-Ah... nu am făcut toate astea singur. Doar o ajut pe mătușa Orn. ​​E mult mai bună la asta decât mine.

-În niciun caz! Din punctul meu de vedere, e mai degrabă ca și cum ți-am oferit ajutor. Acel Tom Yum Goong, Pla Tod Sam Rod, Muek Neung Manao, Kaeng Jued Tofu, arată uimitor și au gust de mâncare dintr-un restaurant de top. Nu, sincer, aș spune că sunt chiar mai bune. Dacă Khun Kan ar fi aici, i-aș ,,cere mâna” ta, chiar acum.

-Ăă... mătușă Orn, atunci fă-o! He he...

-O, tu, mereu atât de tachinator.

-Ha, ha,ha!

Am stat acolo uluit, privind la scena din fața mea, mama și faenul meu înțelegându-se de parcă s-ar fi cunoscut de o veșnicie. Nu m-am mai putut abține. Îmi doream enorm să intru și să-l îmbrățișez, să-l sărut, să-l mângâi. Îmi era un dor nebun de el. Doar trezindu-mă și nevăzându-i fața, aproape că  înnebunisem. Și acum, văzând asta? M-a făcut să-l iubesc și mai mult decât îl iubeam deja. M-am mișcat din colțul  bucătăriei, gata să intru, dar apoi am înlemnit din nou când l-am auzit pe Nu întrebând-o ceva pe mama mea:

-Chiar atât de mult îi place lui P'Sun, Bua Loy Khai mătușă Orn?-Nu mă face să încep. De fiecare dată când vine acasă și nu-i fac mâncarea lui preferată, Bua Loy cu ouă dulci, stă îmbufnat zile întregi.

-Deci, îi place chiar atât de mult?

-O, da! Termină o oală întreagă singur. E preferata lui absolută. Și unde ai învățat să o faci, dragul  meu? Pari atât de priceput și natural...

-Am urmat un curs de deserturi thailandeze. Am învățat și să gătesc mâncare thailandeză, tatălui meu îi place la nebunie, așa că îi fac des. Dar în ultima vreme nu am prea avut ocazia. Tata a fost ocupat cu munca...

Vocea lui s-a înăbușit la sfârșit. Mama mea a făcut o pauză înainte de a-i oferi un zâmbet larg și cald și de a spune:

-Ei bine, chiar dacă tatăl tău e ocupat, eu sunt mereu liberă. Ar trebui să vii să gătești pentru mine mai des... adică, dacă nu te superi.

-Bineînțeles că nu! N-am gândit niciodată așa, mătușă Orn. ​​Te rog, nu face fața asta. Promit că mă voi întoarce și voi găti pentru tine tot timpul. Nu, și-a strâmbat nasul în timp ce spunea asta, iar vocea lui, Doamne, era atât de dulce încât aproape m-a topit pe loc. Nu m-am putut mișca, am stat acolo zâmbind ca un idiot. Sincer, nu-mi puteam lua ochii de la el.

Mâinile lui, dând cu grijă formă aluatului. Fața aceea radiind, mai strălucitoare decât o  văzusem vreodată. Părea cu adevărat fericit făcând ceea ce făcea, și la naiba, era atât de frumos.

-Ah, ești pur și simplu prea drăguț... Vino încoace, lasă-o pe mătușa Orn să te sărute. Mama l-a sărutat ușor pe frunte pe Nu. Am înlemnit.

-Mae!!

Am țipat fără să mă gândesc măcar. Da, știam că era propria mea mamă, dar totuși... o parte ciudată și posesivă din mine a intervenit.

-O! Sun, vino aici chiar acum!

În momentul în care am intrat, ticălosul a părut puțin surprins să mă vadă. Nici măcar nu mă apropiasem de el când Mae a intervenit și mi-a blocat calea.

-O, Doamne! Sun!! Am fost extrem de nedumerit când Mae a venit și s-a uitat la mine de parcă ar fi fost în stare de șoc. La fel și ticălosul, a scăpat aluatul și s-a grăbit să se spele pe mâini imediat.

-Ăă... Mătușă Orn, îmi dai un prosop? a întrebat ticălosul cu o voce tremurândă, ochii lui privindu-mă fix.

-Da, dragul meu, așteaptă aici. Sun, eu mă duc să aduc trusa de prim ajutor.

-Da, mătușă.

-Ce se întâmplă aici? Trusa de prim ajutor? Cine e rănit? am întrebat, întorcându-mă imediat să mă uit la ticălos, prima mea impresie a fost că i se întâmplase ceva.

-Stai jos chiar acum! Tu ești cel rănit. Îți sângerează nasul! Of, ai nevoie să te odihnești uneori. Nu te mai forța așa. M-ai speriat de moarte. Stai jos și așteaptă puțin. O, momentul perfect, Benya e aici. Ai grijă de fratele tău, mă duc sus.

-Uh, Mae, nu e nevoie să te sperii. Fiul tău e  bine.

-Ai grijă cum vorbești, puștoaico.

-Uf, pur și simplu nu înțelegi. Lui P'Sun i-a curs sânge din nas pentru că stătea acolo și se holba la... cineva din camera asta, rânjind ca un prost îndrăgostit. Părea că era drogat sau ceva de genul... Am dreptate, P'Sun?

Nu i-am spus niciun cuvânt Benyei. Nu aveam nimic de spus. Acum că a menționat asta, simțeam că nasul meu era cam înfundat. Am ridicat dosul palmei să-l ating  și am înlemnit. La naiba. Chiar îmi curgea sânge din nas. Și pe deasupra, tricoul alb pe care îl purtam avea sânge în jurul gulerului.

-Vorbești mereu pe nerăsuflate. Și nu vă mai certați, voi doi. Nu, mă întorc imediat, dragul meu.

-D-Da, mătușă.

Ticălosul a răspuns cu o voce joasă și tremurândă, palid. S-a uitat la mine ca și cum ar fi fost pe punctul de a plânge. Apoi, încet, a început să meargă spre mine, unde stăteam în mijlocul bucătăriei.

-S-Sun...

L-am prins și l-am tras pe ticălos direct în poală și mi-am înfășurat strâns brațele în jurul taliei lui subțiri din spate. Dacă nu m-aș fi confruntat cu o sângerare nazală nenorocită, l-aș fi sărutat deja.

-S-Sun! Ce faci? Lasă-mă să plec!

-Nu te las!

-Lasă-mă! Mătușa Orn ne va vedea.

-Lasă-o să ne vadă. Atunci pot  să-i dau faen-ul meu lui mae să aibă grijă de el.

-E-ești nebun!!

Nu m-am mai putut abține. Roșeața aceea care i-a înflorit obrajii ticălosului, felul în care și-a plecat capul, la naiba, era prea drăguț. M-am aplecat și l-am sărutat ușor pe ceafa lui palidă, șoptindu-i aproape de ureche:

-De ce nu mi-ai spus că ai venit aici?

-Păi, dormeai... N-am îndrăznit să te trezesc.

-Data viitoare, spune-mi unde te duci. Nu mai dispărea așa, bine?

-Aaahh! Benya n-a văzut nimic, n-a auzit nimic, nu sunt deloc aici, continuați, o să stau de pază!

Doamne!

Am uitat complet că sora mea cea  nesuferită era încă în bucătărie. Și părea că și ticălosul tocmai își dăduse seama, pentru că a încercat imediat să se ridice exact când eram pe punctul de a-i spune ceva Benyei.

M-am ridicat imediat după el, i-am prins cu mâinile fața aceea de care eram absolut obsedat și l-am sărutat.

-Nnnh... Sun... ah!!

-Vine Mae!! a răsunat strigătul de avertizare al Benyei, iar eu mi-am retras buzele cu regret. I-am zâmbit ușor ticălosului, apoi m-am aplecat să-i sărut ușor fruntea netedă. După aceea, m-am întors și i-am șoptit la ureche:

-În seara asta, vreau încă o rundă.

... Ochii ticălosului s-au mărit, fața i s-a înroșit și m-a împins imediat ce a auzit vocea mamei mele strigând.

-M-am întors... O, Sun!! Ți-am spus să stai pe scaun și să-ți strângi nasul. Respiră pe gură deocamdată. Voi clăti prosopul ăsta cu apă caldă.

-Ă-ă... Lasă-mă să te ajut, mătușă Orn.

Înțelegeți ce vreau să spun? Faen-ul meu e al naibii de drăguț. Nu-mi puteam lua ochii de la ticălos nicio secundă.

-Perfect, dragul meu. Atunci te las pe tine. Doar nu îl uda prea mult, bine? Baia e în stânga, chiar lângă intrare.

-Da, mătușă.

Din senin, Mae ma lovit peste cap.

-Au, Mae! Pentru ce a fost asta?

-Pentru că nu mi-ai spus aseară că l-ai adus acasă! De ce n-ai spus nimic? Aș fi putut să-i pregătesc o cameră de oaspeți. Și de ce zâmbești? Mă asculți măcar? Ți se face rău? Nu ai febră... dar te comporți ciudat azi.

-Păi, l-am lăsat să doarmă în camera mea. Nu mi s-a părut mare lucru.

-Benya, cred că fratele tău nu e chiar bine astăzi. În mod normal, păzește camera aceea ca un dragon. Nici măcar mie nu mi se permite să intru acolo.

-Să ști Mae, eu doar dacă trec pe lângă camera lui, aruncă raze mortale.

-Deci, unde îl duci astăzi? Îmi povestea despre niște planuri mai devreme. Dar dacă nu te simți în stare, de ce nu stai acasă și te odihnești puțin?

Nici măcar nu am avut ocazia să răspund, pentru că ticălosul s-a întors cu un prosop umed în mână. Așa că am stat acolo liniștit, urmând instrucțiunile mamei, până când sângerarea mea nazală s-a oprit în sfârșit.

-Du-te și fă un duș  și vino înapoi să mănânci cu mine și cu Nu.

-Nu, vino sus cu mine. L-am apucat de braț, plănuind să-l iau sus cu mine, dar Mae m-a lovit cu palma și l-a tras pe ticălos înapoi.

-Nu! Stă cu mine, terminăm deserturile. De ce ai nevoie să urce sus, doar să faci un  duș? Nu pui la cale nimic, nu-i așa? Toți trei, ticălosul, Benya și cu mine, am înlemnit o secundă la tachinarea ei. Probabil că a vrut doar să glumească, în stilul ei obișnuit... Dar adevărul? Mă atinsese  adânc. Pentru că nu mă gândeam doar la el, trecuse mult dincolo de asta.

Am vrut să-i spun lui Mae clar, sincer, că ticălosul era faen-ul meu. Dar încă erau prea multe lucruri care mă țineau pe loc. Trebuia să găsesc momentul potrivit să-i spun adevărul. Pur și simplu... nu era timpul, încă.

-Ăăă... mă duc să termin Bua Loy, a spus ticălosul încet, cu ochii în jos. Nu m-am putut abține, am ridicat brațul și i-am trecut ușor mâna prin păr, plin de afecțiune.

-Mă grăbesc să mă întorc să te văd...

-B-Bine.

La naiba. În seara asta, n-am cum să-l las să scape. Când ticălosul vorbește așa, jur, plutesc. I-am zâmbit înainte să mă întorc sus, în camera mea.

Odată ajuns acolo, a trebuit să strâng mizeria din baie, ceea ce, da, era numai vina mea. Totuși, a meritat, doar să văd cealaltă latură a ticălosului, atât de concentrat când gătește. Nu mă puteam opri din privit. Zâmbetul acela de pe fața lui, atât de fericit în timp ce făcea ceva ce îi plăcea... m-a făcut fericit și pe mine.

M-am surprins zâmbind singur în baie, chiar fluierând puțin în timp ce făceam un duș rapid și mă pregăteam. Voiam să mă întorc jos și să gust fiecare fel de mâncare pe care îl pregătea faen-ul meu.

După ce m-am schimbat în haine curate, am făcut o geantă și am pus și niște lucruri pentru ticălos. Plănuisem să-l duc la plaja Bang Saen, care nu era departe de casă.

Odată ce geanta a fost gata, nu am uitat să-l sun pe Khun Phadet, tatăl ticălosului, care era încă în străinătate. După ce l-am pus la curent, am sunat-o și pe Ploy, prietena ticălosului. Ieri fusesem cam grăbit, lucrurile lui, telefonul și geanta, erau încă la ea. Îl adusesem înapoi doar cu hainele de pe el. Totul era în ceață.

După ce am terminat apelurile, m-am dus la oglindă, mi-am coafat părul, m-am dat cu niște parfum, m-am aranjat puțin, apoi m-am îndreptat direct spre bucătărie.

Nici măcar nu ajunsesem încă în bucătărie, dar toată lumea era deja așezată la masa de afară. Mirosul mâncării m-a lovit și a trebuit să înghit în sec. Mae, așezată în capul mesei, a zâmbit când m-a văzut intrând. Benya stătea vizavi de ticălos.

Fără a fi nevoie de o invitație, m-am îndreptat direct spre scaunul gol de lângă faen-ul meu. Benya rânjea cu gura până la urechi, în timp ce Mae se uita puțin ciudat la mine.

Masa era plină de farfurii apetisante, garnisite cu legume și fructe aranjate cu delicatețe. Fiecare fel de mâncare era unul dintre preferatele mele, în special Bua Loy Khai Wan din bolul mare din centru, parfumat și absolut tentant.

M-am întors spre ticălos, mi-am apropiat scaunul puțin și mi-am strecurat mâna sub masă ca să-i prind degetele delicate. Am zâmbit, m-am aplecat să-i șoptesc ceva la ureche, mângâindu-i ușor mâna.

-Soția mea este uimitoare...

-S-Sun... Nenorocitul a încercat să-și retragă mâna, dar am apucat-o și am pus-o direct în poală. Doar fiind aproape de el, deja mă excitam.

-Ah!!