Capitolul 29

 Capitolul 29 ⁠☆ Gândirea excesivă 🔥❗

-Nu pot... nu din nou, Sun. Gata, serios... A spus Nu cu o voce răgușită, complet epuizat, în timp ce Sun îl ridica ușor din pat.

-Știu, a răspuns bărbatul încet.

-O să te spăl ca să putem dormi. L-a sărutat ușor pe Nu pe creștetul capului, plin de tandrețe, iar tânărul putea simți asta. Sun i-a spălat părul lui Nu și l-a șamponat, curățându-i cu grijă fiecare parte a corpului fără nicio urmă de ezitare sau dezgust.

-Desfă picioarele.

-S-Sun... Pot să o fac singur...

Fața lui Nu s-a înroșit  când și-a plecat capul, vorbind cu o voce atât de moale încât  părea mai mult o șoaptă. Acum stătea într-o poziție compromițătoare cu Sun în cadă, față în față, cu ambele picioare ale lui Nu peste coapsele lui Sun. Amândoi erau complet goi. Nu, nu voia să-i mărturisească lui Sun cât de tare îi bătea inima în acel moment. Fața îi ardea de căldură în timp ce privea trupul gol al lui Sun stând chiar în fața lui. Și pe deasupra, bărbăția lui Sun, deși se luptase deja de patru ori, stătea încă nemișcată, îndreptată direct spre Nu. În momentul în care Sun i-a spus să-și desfacă picioarele, genunchii lui Nu au început să tremure, nici măcar nu s-a putut îndura să-l privească pe Sun în față.

-O voi face eu... Pot să o fac...

-Nu fi încăpățânat. Abia te poți mișca, darămite să stai jos. Lasă-mă pe mine să mă ocup de asta. Vocea lui Sun era fermă, complet serioasă, fără urmă de tachinare.

-Ah!!

Fără să aștepte răspunsul lui Nu, Sun și-a strecurat un deget, adânc în intrarea moale și delicată, dintr-o singură mișcare rapidă, luându-l complet prin surprindere pe Micuț. În același timp, mâna liberă i-a despărțit picioarele tremurânde.

-Mm... Sun... mă doare... din nou!! Sun și-a răsucit degetul în cercuri lente înăuntru, adunând lichidul gros și tulbure care încă mai rămăsese acolo.

-Întinde picioarele mai mult... Nu pot face asta cum trebuie, a spus Sun printre dinți, cu vocea încordată. Încerca din răsputeri să nu se uite prea mult la fața sau corpul lui Nu, pentru că, în acel moment, se chinuia să-și țină din nou sub control propria dorință crescândă.

Doar simțind acea piele netedă, căldura intrării mici și delicate a lui Nu strângându-i degetul, lui Sun i-a fost aproape suficient  să-și piardă controlul și să-l imobilizeze pe Nu pentru încă o rundă.

-Mmm... Sun... nu chiar așa adânc, locul acela... ah!! A gemut Nu când Sun a adăugat încă un deget, rotindu-l și curbându-l în interior, lovind punctul sensibil din adâncul trupului micuț. Tot corpul lui Nu tremura, mâinile lui au apucat rapid marginea căzii, ținându-se strâns pentru echilibru.

-La naiba... cum naiba ar trebui să mă abțin așa?

-Ah!! Ahh... Sun!! a strigat Nu când Sun și-a scos brusc degetele, l-a apucat de talia subțire și l-a tras aproape, apoi, cu cealaltă mână, și-a ghidat lungimea și a împins până la intrarea strânsă a lui Nu, cu o singură mișcare.

-Shhit!! E al naibii de incredibil... În momentul în care a împins complet înăuntru, intrarea lui Nu s-a încleștat puternic în jurul lungimii lui, făcându-l să scoată un geamăt profund, plin de dorință. Nu, l-a pălmuit pe Sun peste umăr, nu prea tare, de teamă că l-ar putea rănii.

-Iarăși...? Ai spus că nu vei mai face asta!!

-Dar soția mea e prea sexy... și prea drăguță. Încă o rundă, bine? Te rog, Nu? Sun și-a afișat cel mai frumos zâmbet și a vorbit dulce, folosind acel ton calm și cochet pe care îl păstra de obicei pentru fete, unul căruia nimeni nu-i putea rezista vreodată. Dar...

-Nu!! Nu încerca să-mi vorbești cu drag doar ca să mă bagi în pat! Dă-mi drumul Sun, chiar nu mai pot. Dacă continui, o să mă supăr serios pe tine! Nu, a făcut o față bosumflată, vorbind cu o fermitate neobișnuită.

Fața lui Sun s-a întunecat instantaneu și s-a retras încet. Văzându-i expresia, Nu a ezitat ușor. Sun nu a mai scos niciun cuvânt, s-a concentrat pur și simplu pe spălarea corpului lui Nu, în liniște și cu blândețe. Nici Nu, nu a spus nimic.

Atmosfera din baie devenise brusc greoaie, stânjenitor de tensionată. Nu, a început să se simtă neliniștit, aruncând priviri furișe la fața lui Sun, dar acesta a rămas tăcut și lipsit de expresie, continuând să-l spele până a terminat.

 Sun nu a uitat nici el să se spele. După ce a făcut duș, a schimbat cearșafurile, apoi s-a așezat la marginea patului și i-a șters ușor părul lui Nu, până când a fost complet uscat. Și-a adus chiar și propria pijama pentru ca Nu să o poarte, dar în tot acest timp, nu i-a spus niciun cuvânt.

-S... Sun... Când Sun nu a răspuns, Nu l-a strigat pe nume cu voce tare.

-Da? Ce este? a răspuns tânărul cu o expresie calmă și un ton neutru. Asta nu a făcut decât să îl neliniștească și mai tare pe Nu, temându-se că Sun era încă supărat din cauza a ceea ce se întâmplase mai devreme în baie.

-Ești... supărat?

-Nu.

-Nu e adevărat... Îmi cer scuze, bine? Băiatul mic și-a coborât capul și a vorbit cu o voce blândă, temându-se că Sun ar putea fi  supărat pe el.

-Ți-am spus deja că nu sunt supărat. De ce îți ceri scuze?

-Pentru că tu... ăăă... de ce ești așa tăcut dintr-o dată? Sun a respirat adânc, apoi l-a luat pe Nu în brațe din spate.

-Am tăcut pentru că încerc să mă controlez... să nu-ți mai fac ceva. Cu cât sunt mai aproape de tine, cu atât te doresc mai mult. Uneori nu mă pot controla. Recunosc, nu sunt bun la a mă opri când vine vorba de a face lucruri în pat... Dar promit că voi încerca. Sun și-a îngropat nasul în curbura gâtului alb al lui Nu și a tras adânc și lung aer în piept înainte de a ofta încă o dată. Nu putea simți reținerea lui Sun, era ca și cum încerca din răsputeri să-și înăbușe anumite sentimente din interior. În momentul acela, doar văzând silueta mică în propria pijama supradimensionată, Sun îl găsea pe Nu irezistibil de adorabil. Nemaiputând să se abțină, Sun și-a apăsat nasul încă o dată pe gâtul alb și moale al lui Nu. Băiatul s-a retras imediat, timid și cu inima bătându-i nebunește, înțelegând motivul din spatele acțiunilor lui Sun. S-a ascuns repede sub pătură, ghemuindu-se pe pat și lăsându-i loc lângă el, lui Sun. Acesta a zâmbit, a tras ușor pătura pentru a-l acoperi pe Nu cumva, apoi s-a dat jos din pat.

-Sun... unde te duci? În momentul în care Sun s-a întors să plece, Nu și-a ridicat capul de pe pernă și a întrebat, dezorientat.

Bărbatul s-a întors să privească, zâmbind către mica siluetă întinsă sub pătură, a cărei față era acum roșie și inima îi bătea cu putere, datorită zâmbetului său.

-Îți aduc niște medicamente. Pentru orice eventualitate, deja ți-a fost cald.

Auzind asta, Nu și-a întors repede fața în jos, s-a rostogolit într-o parte și a tras pătura pe spate ca să se acopere complet.

„Nu poți bate așa tare, fir-ar să fie? Oprește-te.” A mormăit silueta mică, simțindu-și inima bătând puternic. Cu cât pașii lui Sun se apropiau mai mult de pat, cu atât inima îi bătea mai tare în piept.

-De ce îți acoperi capul așa? Nu vei putea respira, l-a certat Sun încet înainte de a se așeza înapoi lângă el. L-a ridicat ușor pe Nu în poziție șezut și i-a dat trei sau patru pastile.

-Pot să sar peste medicamente? a întrebat Nu încet, strâmbându-se puțin în timp ce se uita la Sun, fără să-și dea seama cât de mult acțiunile lui semănau cu cineva care încerca să câștige afecțiunea tânărului.

-Nu. O să te îmbolnăvești. Mâine dimineață te scot afară.

-Ieșim afară?! Serios? Chiar ieșim afară, Sun? De îndată ce a auzit cuvântul ,, afară” băiatul nu și-a putut ascunde entuziasmul și instinctiv s-a aruncat și l-a îmbrățișat strâns pe Sun. Odată ce și-a dat seama ce face, l-a lăsat repede și a schițat un zâmbet stângaci și timid, tulburat și nesigur. Asta a fost suficient pentru ca băiatul, care de obicei era cea mai încăpățânată persoană din lume când venea vorba de a lua medicamente, să-și bage ascultător pastilele în gură fără să protesteze și să le înghită cu un pahar plin cu apă.

Sun a zâmbit văzând entuziasmul copilăresc al lui Nu.

-Ești foarte încântat, nu-i așa?

-Da... vreau să ies uneori. Îmi petrec fiecare zi blocat în apartament. Și tata nu vrea niciodată să mă lase să plec nicăieri, decât dacă mă furișez afară singur. În fine, unde mă duci?

Sun a observat totul la Nu. Doar auzind că ies afară l-a făcut să zâmbească fără să-și dea seama. Dar în momentul în care l-a menționat pe tatăl său, expresia feței i s-a întunecat. Sun și-a dat seama cu ușurință cât de mult își iubea Khun Phadet fiul. Nu era surprinzător că era protector și nu voia ca Nu să plece departe de casă. Chiar și Sun însuși, nu s-ar fi simțit confortabil să-l lase  pe Nu să iasă singur, fără el prin preajmă.

-Dacă Phi îi spune lui Nu, nu va fi o surpriză. Dar Phi știe că probabil lui Nu îi va plăcea.

-Atunci Nu... ăăă... Nu va dormi acum, ca dimineața să vină mai repede. He, he... Micuța siluetă s-a întins repede, ghemuindu-se și întorcându-se cu spatele la Sun. Încă nu se obișnuise ca Sun, să schimbe felul în care vorbea, folosind „eu” și „tu” , în loc de argoul obișnuit, dar după ce a observat că nu-l mai strigase Micuț și folosise în schimb numele real, Nu s-a simțit prea timid să-l numească pe Sun P'Sun așa cum își dorea.

-Heh... ești drăguț.

-Ă..!?

-Am spus că ești drăguț, Nu. Ești tare adorabil.

-Nu sunt... Adică... ce e drăguț în asta? Hai la culcare, mi-e somn.

Sun nu a răspuns, s-a ridicat din pat și de îndată ce Nu a auzit pași ieșind din dormitor, s-a ridicat brusc în șezut și s-a întors să-l privească.

-Unde te duci acum?

Sun a înlemnit la jumătatea drumului, zâmbind în sinea lui la cât de adorabil era Nu, înainte să-și aranjeze din nou fața într-o expresie neutră și să răspundă.

-Las paharul și o să sting și luminile. De ce te-ai ridicat? Sun i-a aruncat o privire scurtă lui Nu în timp ce răspundea, apoi s-a întors și a ieșit din dormitor.

-Eu... nu e nimic... a murmurat Nu cu tristețe, dându-și seama că Sun nu așteptase să-i răspundă înainte să plece. Rămas singur pe pat, Nu s-a bosumflat, enervat că lui Sun nu părea să-i pese prea mult de el. S-a întins la loc, ușor îmbufnat.

„Ce naiba e cu mine... E doar un pahar. Doar stinge luminile. Nici măcar nu s-a uitat înapoi. De ce ?” a mormăit băiatul în sinea lui. Doar faptul că Sun nu s-a uitat înapoi la el, nu a stat să-i audă răspunsul, deși el a fost cel care a întrebat, cumva chestia aia l-a făcut pe Nu să-l doară inima, ca și cum ar fi fost pe punctul de a plânge.

Când a auzit sunetul luminilor stinse, s-a prefăcut că închide ochii și doarme. A simțit cum salteaua se lasă ușor în jos în timp ce Sun se urca înapoi în pat lângă el.

-Sting acum lampa de lângă noptieră.

...

Nu, nu a răspuns. Așa că Sun s-a întins și a stins lampa, camera întunecându-se  imediat. Dar o lumină  slabă, încă exista, deoarece lumina din baie fusese lăsată aprinsă.

-Am lăsat lumina aprinsă în baie. Dacă trebuie să mergi, trezește-mă, bine? Altfel s-ar putea să te împiedici.

-Mm.

...

Tăcerea s-a așternut între ei. Sun nu a mai spus nimic, nu a făcut nici măcar o mișcare să se apropie de Nu, lăsându-l pe băiatul  mic întins pe o parte cu spatele la el, neliniștit și incapabil să adoarmă. Timpul a trecut și totuși, Sun nu a spus nimic.

,,La naiba. Sigur, acum că m-a avut, nu-i mai pasă. De ce să mă scoată de la eveniment și să mă aducă aici? Să spună că mă place, că mă iubește, nimic din toate astea nu e real. Sunt atât de ușor de manevrat... Am cedat în fața a tot.”

-Hhic... Nu și-a pus repede o mână peste gură ca să-și înăbușe suspinul. Deodată, lacrimile i-au șiroit pe obraji, pieptul îl durea, o durere care îl străpungea până în măduva oaselor.

-Plângi din nou ca un copil... De ce plângi? Spune-mi, te rog! Sun, care stătuse întins acolo, privind spatele lui Nu și observându-l în tăcere o vreme, a vorbit în cele din urmă când a auzit suspinele.

Adevărul era că motivul pentru care Sun nu-l luase încă pe Nu în brațe... era pentru că se temea că nu se va putea opri, se temea că o singură îmbrățișare s-ar transforma în sărutări, atingeri și lucruri care să meargă prea departe. Sun era foarte viril. Putea să reziste toată noaptea. Era o persoană căreia îi plăcea sexul, motiv pentru care femeile se agățau adesea de el, chiar oferindu-i-se, atrase de cât de intens era în pat.

Și acum, că Sun era sigur de sentimentele sale, de ceea ce simțea cu adevărat față de Nu, acea dorință a devenit tot mai puternică. Se temea că Nu nu va putea să  suporte, motiv pentru care încerca atât de mult să se controleze. Doar întins în același pat... doar mirosul parfumului unic și blând al lui Nu era suficient pentru a-l trezi deja.

-N-Nu... Nu mă îmbrățișa... Hic!! Dar brațele puternice ale lui Sun au alunecat sub pătură, au înconjurat talia subțire a lui Nu și l-au tras într-o îmbrățișare. Sun și-a îngropat nasul în ceafa catifelată a lui Nu, inhalând adânc mirosul acela, incapabil să reziste, chiar dacă își dorea să facă mult mai mult de atât.

-Ce este? Ești iar supărat pe mine?

-Hhic ... uuf...Mica siluetă nu a răspuns, doar a continuat să stea acolo și să plângă.

-Ah!! C-Ce faci? a țipat Nu surprins când Sun l-a răsturnat brusc pe spate și s-a urcat peste el. Fața i s-a înroșit, iar corpul îi ardea de căldură în timp ce privea silueta musculoasă a lui Sun, îmbrăcat doar într-o pereche de boxeri. Dar, chiar dacă inima îi bătea cu putere, durerea persista, făcându-l să se bosumfle din nou.

-Să nu mai plângi niciodată așa în fața mea. Vocea lui Sun era joasă, fermă, aproape severă. Ochii lui s-au întâlnit cu ai lui Nu, privind adânc în acei ochi încețoșați și plini de lacrimi și  emoție.

-Hic! Nu mă certa... E vina ta, Sun! Hu...hu...hu... De îndată ce Nu a vorbit, lacrimile care îi curgeau din ochi s-au revărsat, brăzdându-i  ambele părți ale feței. Sun nu s-a putut abține să nu zâmbească la răspunsul lui Nu.

-L-La ce zâmbești?! Nu zâmbi... Hic!! Vocea mohorâtă a lui Nu, nu făcea decât să-i îngreuneze situația lui Sun. Nu putea să-și ia ochii de la el. Pentru Sun, indiferent ce făcea Nu sau în ce dispoziție se afla, îl făcea și mai atrăgător, mai ales când Nu era atât de sensibil emoțional la lucrurile legate de el. Asta îl făcea pe Sun să simtă și mai profund.

-Soția mea plângăcioasă... Chiar trebuie să te iubesc  atât de mult? De îndată ce Nu a auzit acele cuvinte, fața i s-a încrețit. Buzele i-au tremurat, strânse în timp ce încerca să-și stăpânească suspinul care îi urca în gât. Dar, în cele din urmă, nu a putut. Doar auzindu-l pe Sun sugerând că-l iubește, lacrimile i-au curs încontinuu.

Nici măcar el însuși nu înțelegea de ce era atât de fragil emoțional. Doar gândul că Sun va pleca era suficient ca să-l facă să plângă, tot corpul îi tremura, o durere ascuțită înflorind în piept.

Deodată și-a aruncat brațele în jurul lui Sun, strângându-l tare. Acesta s-a aplecat să-l lase pe băiat să-l țină, iar Nu și-a îngropat fața în pieptul lui, plângând nestăpânit.

-Hhic !!... Din nou... Uff... Nu mă părăsi...  Nu mă părăsi, Sun... Vocea lui înăbușită tremura în timp ce striga aceleași cuvinte iar și iar, frânt și în lacrimi. Sun nu putea decât să-i mângâie ușor părul ca să-l consoleze.

-Chiar nu vrei să plec?

Nu, a dat imediat din cap printre lacrimi, brațele lui strângându-se și mai tare în jurul corpului lui Sun, ca și cum s-ar fi temut că ar putea dispărea.

-Cum aș putea să te părăsesc vreodată? Sunt atât de posesiv, atât de îngrijorat pentru tine... și încă nu ți-ai dat seama de asta, hmm? a vorbit Sun cu blândețe, liniștindu-l în timp ce se apleca încet până când fața lui a ajuns la nivelul feței lui Nu.

-Hhic... doar că nu ți-a păsat... uf... nu ai ascultat...  Vocea lui Nu s-a întrerupt în momentul în care Sun s-a aplecat și și-a lipit ușor buzele de ale lui. A fost un sărut tandru și prelung, fără patos sau presiune. Sun l-a ținut acolo, nemișcat, înainte de a vorbi cu o voce răgușită și joasă, respirațiile lor amestecându-se în spațiul dintre ei. Jumătatea inferioară a lui Sun se întărise, apăsând ferm pe abdomenul lui Nu, suficient cât acesta să o simtă clar.

-Cine a spus că nu-mi pasă...? Eu doar... te vreau. Nu a înlemnit la auzul cuvintelor lui Sun. În momentul în care a înțeles adevăratul motiv pentru care Sun păstrase distanța, fața i s-a înroșit și un val brusc de timiditate  l-a cuprins. Durerea grea din piept a fost brusc înlocuită de o senzație ciudată, de căldură, ca și cum inima i-ar fi fost aprinsă din interior. Și pur și simplu, toată durerea și supărarea păreau să se topească.

-Din nou?! C-Ce vrei să spui cu ,,te vreau”? Tocmai am făcut-o... A mormăit Nu încet, cu o voce slabă, cu fața  arzând de jenă pentru cât de direct fusese Sun.

-Pot să mai am o rundă... te rog! Vocea lui Sun era joasă și fără suflu, încărcată de dorință. Nu, putea simți asta, putea simți căldura care radia din corpul lui Sun. Simțea umezeala pe abdomen, vârful masiv al excitației lui Sun apăsând și odihnindu-se acolo, plin de dorință.

Inima lui Nu bătea nebunește. Nu se așteptase ca Sun să spună asta cu voce tare  și cu siguranță nu se așteptase să-l dorească atât de mult, chiar și după ce  o făcuseră de atâtea ori, deja. Nu a rămas tăcut, inima bătându-i atât de tare încât îi răsuna în urechi, incapabil să răspundă.

...

Văzând expresia conflictuală de pe chipul lui Nu, Sun a oftat adânc, apoi i-a zâmbit ușor băiatului de sub el. Și-a înclinat capul și și-a lipit nasul de obrazul lui moale. I-a sărutat ușor obrazul neted, atingându-i  pielea  cu degetele. Apoi, pe un ton calm și sincer, a vorbit cu vocea lui fermă, fără măcar o urmă de tachinare. Nu simțea clar, fiecare atingere și fiecare cuvânt nu conțineau decât tandrețe.

-Dacă nu ești de acord, nu voi face nimic. Voi încerca mai mult să mă controlez. Doar... stai cu mine, bine? Acum și întotdeauna, a spus Sun cu blândețe.

A dat la o parte șuvițele de păr care îi cădeau pe frunte lui Nu, apoi s-a aplecat și l-a sărutat tandru.

-Phi te iubește, Nu.

-S-Sun!! Nu, a simțit căldură înflorindu-i adânc din piept, până în măduva oaselor. Chiar dacă îl auzise pe Sun spunând „Te iubesc” înainte, de data aceasta se simțea complet diferit, mult mai puternic. Pentru că acum era pe deplin conștient. Pe deplin prezent. Și pe deplin sigur... că inima lui îl lăsase deja pe Sun să intre.

-Vise dulci, dragostea mea. Sun s-a întins lângă el, strecurându-și un braț sub capul lui Nu, trăgându-l ușor spre el. L-a sărutat din nou pe frunte, ținându-l strâns. Nu, fără ezitare, s-a adăpostit mai aproape de căldura lui Sun, și-a cuibărit fața pe pieptul lui și l-a cuprins în brațe.

-Vise dulci, Sun...

-Mâine te scot în oraș, a răspuns Sun cu un zâmbet blând, sărutându-l ușor pe cap. Amândoi au tăcut o vreme, învăluiți, unul în căldura celuilalt. Dar chiar când Sun era pe punctul de a adormi...

-S... Sun.

-Hmm? Ce este? Trebuie să folosești baia? Te duc eu.

-Nu... eu doar... ăăă...

-Ce s-a întâmplat? Te doare undeva? Ți se face rău?  Vocea lui Sun era plină de îngrijorare în timp ce a întins repede mâna, apăsând dosul palmei pe fruntea lui Nu, pe obrazul lui, apoi pe gât. Dar Nu, nu era cald. Asta i-a alinat puțin îngrijorarea lui Sun.

-Sun...

-Da?

-Dacă vrei să o faci din nou... e în regulă.

Vocea blândă a lui Nu abia i-a ieșit de pe buze, dar Sun a auzit-o clar. Un rânjet i-a apărut pe buze în întuneric.

Și în clipa următoare, camera s-a umplut de sunetele vocilor lor, împletite în plăcere și nevoie, crescând și descrescând în ritmul iubirii lor profunde și intense, până aproape de zori...

+