CAPITOLUL 45

 

Capitolul 45

 Schimbă draperiile.

   Înclinându-și capul pe spate, și-a dezvăluit frumoasa curbă a gâtului, mărul lui Adam a devenit mai pronunțat, fluturând ușor într-o rostogolire blândă, oferind o priveliște deosebită, locului celui mai vulnerabil, ca și cum ar fi fost într-un sacrificiu ritualic. You Shulang poseda o rezistență remarcabilă, dar atunci când era împins dincolo de limitele sale, un geamăt ușor îi scăpa de pe buze.

-Fan Xiao, mușchii de pe interiorul coapselor i s-au încordat, degetele de la picioare i s-au îndoit, -Destul, e de ajuns. Vocea lui profundă, pătată de dorință, devenea și mai amețitoare și mai seducătoare. Fan Xiao și-a dus ticăloșia până la capătul puterilor, nu numai că nu s-a oprit, dar a împins și mai adânc, și mai tare, cu și mai multă intensitate.

-You, dragule, tu m-ai învățat toate astea. Fac bine? L-a apucat pe You Shulang de talie, trăgându-l cu forță pe bărbatul care era împins în sus cu fiecare impact, apoi, înapoi la locul lui, înainte de a-l lovi din nou puternic.

-Te rog, dă-mi un scor, dragule. Câte puncte primesc?

-Țigară. Vreau o țigară... You Shulang era ca un pește care moare pe țărm, tânjind cu disperare după o mână de apă doar pentru a rămâne în viață.

-Am nevoie de un ,,ruj”.

Fan Xiao și-a pus o țigară între buze, a aprins-o, apoi i-a adus-o. You Shulang a tras adânc un fum, încercând să calmeze tremurul persistent și senzațiillor copleșitoare care îi străbăteau corpul.

-Zero puncte. Degetele sale lungi țineau țigara lejer pe marginea patului, vocea lui fiind răgușită și joasă.

-Sexul ar trebui să fie o plăcere reciprocă, nu o parte cucerește, în timp ce cealaltă este împinsă în pragul colapsului.

-În pragul colapsului? Deci asta înseamnă că nu te-ai prăbușit încă? Fan Xiao s-a aplecat să-l sărute pe bărbat, murmurând încet pe buzele lui.

-You Shulang, felul în care arăți când în sfârșit te prăbușești trebuie să fie incredibil de frumos. Pasiunea care se aduna în ochii lui, nu se potolise încă complet când You Shulang a fost târât înapoi în torentul care se întețea încă o dată. Sunetul blocat în gâtul său nu mai putea fi reprimat, corpul îi tremura incontrolabil în spasme, iar țigara dintre degete aproape că i-a alunecat, scrumul căzând în fulgi moi, pierzându-și căldura. O umiditate strălucitoare a țâșnit în ochii lui You Shulang, expresia sa sfâșiată între o senzație copleșitoare și o rezistență încordată, alimentând doar o dorință și mai întunecată de a-l devasta. Fan Xiao nu se mai putea gândi la tehnicile pe care directorul You i le  explicase cândva, se mișca în întregime instinctiv și cu forță brută. Respirațiile lor aspre și neregulate se amestecau în aer. Fiecare împingere grea îi înflăcăra privirea lui You Shulang, spulberându-i reținerea puțin câte puțin și dezlănțuind complet dorința de mult timp îngropată în el.

-Mâna. Cuvântul i-a izbucnit, însoțit de dorință.

-Mm? Fan Xiao s-a uitat distrat la mâna care ținea țigara. Dar You Shulang a acoperit încet palma mare care stătea lângă corpul său, ghidând-o în sus, împletindu-și degetele. Ca și cum asta nu ar fi fost suficient de satisfăcător, a dus-o la buze și a sărutat-o încet, trasând de-a lungul venelor ridicate,  mângâieri și sărutări blânde, până la vârful degetelor. Și-a ridicat privirea și s-a uitat direct la Fan Xiao. Ochii aceia, de obicei atât de limpezi și ageri, erau acum încețoșați sub o licărire subțire de umezeală, o ceață sclipind sub genele sale lungi și dese,  dezvăluind o foame prădătoare adânc îngropată pe care nu o mai văzuse niciodată.

În timp ce privirile li se întâlneau, You Shulang și-a despărțit ușor buzele și a luat unul dintre degetele lui Fan Xiao în gură! Bărbatul  nu mai îndurase niciodată o astfel de ispită. Învăluit de acea căldură umedă și moale, a simțit explozii în interiorul corpului, sângele său clocotind instantaneu, urlând de o dorință nebună de a invada! Degetul său s-a înfipt brusc mai adânc, ajungând în spatele gâtului subțire. Abandonând orice rațiune și pierzând controlul, Fan Xiao s-a aplecat, împingându-se înainte ca o fiară în mijlocul unei vânători, dezvelindu-și colții în timp ce sfâșia carnea, dezlănțuind încă o furtună de sânge și frenezie...

Lumina soarelui se strecura persistent prin draperiile strânse, revărsând câteva raze încăpățânate în cameră, luminând micile particule de praf care pluteau prin aer. O sesiune de ,,exerciții” care a început după micul dejun s-a încheiat în sfârșit chiar înainte de prânz. Aerul era încărcat de mirosul hormonilor, trupurile lor erau împletite,încă nedespărțite. You Shulang zăcea în brațele lui Fan Xiao, pielea lui albă fiind scăldată de o strălucire caldă, iar ceața slabă din ochi nu i se risipise încă. Umiditatea care i se agăța de genele ca niște pene de corb nu se uscase, făcându-l să arate ca o bucată de porțelan rafinat și prețios, născut cu un aer înnăscut de eleganță și fragilitate solitară. Fan Xiao și-a strâns brațul în jurul lui, apoi a pus țigara cu propriile degete între buzele lui You Shulang.

-Schimbă draperiile. Astea lasă să intre prea multă lumină. În sfârșit, You Shulang și-a revenit complet la realitate. Și-a amintit de perdelele opace cu trei straturi din casa lui Fan Xiao. Înclinându-și capul pentru a expira fumul, a întrebat.

-Nu-ți place lumina soarelui? Vocea lui era teribil de răgușită, ceea ce i-a stârnit lui Fan Xiao amintirile despre căldura umedă și moliciunea de acum câteva momente. Și-a frecat vârful degetelor, apoi și-a coborât capul pentru a-l săruta pe mărul lui Adam.

-Nu-mi place.

Trăsăturile proeminente și bine definite ale feței sale frumoase au risipit treptat căldura persistentă a dorinței. Buzele lui au fost apăsate în jos, expresia lui a devenit grea și tensionată, totul a devenit rigid și încărcat.

-În timpul tsunami-ului, mama s-a scufundat în apă. Rămăsesem fără chibrituri. În jurul meu era doar întuneric, nicio urmă de lumină. În acel întuneric, nu puteam vedea nimic, dar tot mă puteam amăgi crezând că mama era încă cu mine, că își ținea respirația doar puțin mai mult sub apă, că nu murise de fapt. Dar... Fan Xiao și-a pus repede țigara între dinți.

-Șase ore mai târziu, când apa mării s-a retras treptat, ușa de lemn a fost împinsă și deschisă. Lumina soarelui orbitor de puternică a intrat și am văzut fața palidă și distorsionată a mamei mele plutind în apă.

You Shulang s-a întors și l-a îmbrățișat, sărutându-i tâmpla cu sărutări moi și împrăștiate.

-You Shulang, întunericul nu e chiar atât de rău. Poate ascunde multă cruzime și poate proteja și partea slabă din mine.

Bărbatul a luat țigara de pe buzele lui Fan Xiao, a stins-o, apoi i-a lipit fața  de scobitura umărului său.

-Bine, le vom schimba. Adăug  încă zece straturi de material opac, da? În întuneric sau în lumina soarelui, oriunde vei fi, voi fi acolo cu tine. Cu un zâmbet slab, mâna i-a alunecat în jos.

-Nu-i așa că erai  tare ca piatra acum ceva timp? Asta nu se aliniază exact cu felul tău moale sau slab.

You Shulang glumea rareori în felul acela și firește, Fan Xiao înțelegea bunăvoința din spatele glumei. Inima îi era scufundată în apă caldă, ca și cum fire de miere s-ar fi înfășurat în jurul lui. Bucățile sfărâmate ale sufletului său păreau adunate, cârpite bucată cu bucată, până când, în sfârșit, a apărut o licărire a formei sale originale.

-Vreau să fiu în tine, a spus Fan Xiao, arătând în același timp solemn și vulnerabil.

-Să fac asta, mă face să mă simt mai confortabil decât să stau în întuneric. You Shulang a fost uluit pentru o clipă, apoi s-a înroșit, fiind cuprins de un amestec de jenă și indignare.

-Fan Xiao, te-am răsfățat mult prea mult. Începând de mâine, nu te vei mai întoarce în patul meu până când atât gura, cât și penisul tău nu vor învăța să se comporte bine.

   Tristețea s-a risipit. Fan Xiao l-a luat pe You Shulang în brațe și i-a spus slugarnic:

-Bodhisattva, atât trupul, cât și sufletul meu sunt prosternate la picioarele tale. Firește, orice spui tu este permis. Cum vrei tu să mă comport, așa mă voi comporta.

You Shulang nu voia să se mai certe cu el. Și-a pus pijamaua și s-a ridicat să facă duș. Mișcările lui nu erau prea constante, după ce fusese zvârcolit de atâtea ori, ajunsese să aibă dureri de talie. Fan Xiao s-a ridicat să-i maseze spatele, rămânând aproape de el și urmându-l centimetru cu centimetru, profitând de fiecare ocazie pentru a-l atinge. Chiar când se jucau nestingheriți, s-a auzit brusc sunetul ușii de la intrare. Ușa s-a deschis, împinsa de cineva care a și intrat înăuntru. După un foșnet slab, s-au auzit pași clari. A bătut la ușa dormitorului și o voce clară și cristalină s-a auzit din cealaltă parte.

-Shu..... Shulang, ești acasă, nu? You Shulang și-a îndreptat brusc capul spre Fan Xiao, doar pentru a întâlni o privire rece și ascuțită ca o lamă.

Maya