CAPITOLUL 41

 

Capitolul 41

Mâna stângă și mâna dreaptă.

    O singură remarcă glumeață, iar Fan Xiao a trebuit să petreacă jumătate din noapte făcându-l să se împace cu el. You Shulang nu era un om meschin, totuși și-a menținut atitudinea distantă tot timpul, doar pentru a-l privi pe Fan Xiao râzând și agitându-se, lăsându-și starea de spirit mohorâtă și tristă să se risipească.

   Pe măsură ce se apropia noaptea, Fan Xiao a mers să facă un duș. Chiar dacă oferise o reprezentație demnă de premii, interpretând un act tragic în rolul unui bărbat cu dizabilități, cu o voință de fier, nici măcar asta nu-i adusese privilegiul ca You Shulang să-l spele. Tot ce a primit a fost punga de plastic supradimensionată pe care directorul You i-a legat-o cu grijă peste mâna rănită. În baie, Fan Xiao și-a scos atela din mână cu o indiferență detașată. Folosindu-și mâna dreaptă, acum complet recuperată, și-a dat jos pantalonii. Abia îi trăsese pe jumătate când o siluetă și-a proiectat umbra pe ușa de sticlă din exterior. You Shulang a bătut ușor în ușă.

-Fan Xiao, ai uitat să-ți iei prosopul.

Președintele era mofturos, când călătorea, își aducea întotdeauna propriile prosoape și halat de baie. Și-a scos pantalonii și s-a plimbat fără rușine cu penisul atârnând, apoi a tras ușa puțin întredeschisă.

-Mulțumesc. Sub pretextul prosopului, Fan Xiao voia să schimbe și câteva cuvinte, dar înainte să poată scoate măcar o silabă, ușa a fost împinsă din exterior. Din fericire, a făcut un pas înapoi la timp, salvându-și penisul greu care atârnâna de la a fi prins  în ușă. După duș, când a deschis din nou ușa băii, Fan Xiao, cu prosopul înfășurat în jurul taliei, a tresărit. You Shulang stătea rezemat de marginea ușii, ținând în mână un pahar de vin roșu. Postura lui era relaxată și languroasă, un zâmbet slab, evaziv, curbându-i-se pe buze. Când ochii i s-au ridicat spre el, au emanat o atracție fermecătoare. Inima lui Fan Xiao a început brusc să bată cu putere, gândurile i-au deviat de la cursul normal în timp ce căuta în minte, unde își păstra hotelul prezervativele cu plată la utilizare.

-Domnul director You a avut în sfârșit voința să deschidă sticla de vin?

Vinul roșu fusese adus de Fan Xiao în bagajul său și era chiar mai scump decât cel dat lui Lu Zhen. You Shulang nu era un mare amator de alcool și refuzase de două ori, împiedicându-l să-l deschidă. Lichidul roșu, încă neaerat complet, emana o aromă ușor acrișoară. You Shulang a chicotit ușor.

-Doriți un pahar? Privirea i-a coborât pe mâna rănită a lui Fan Xiao.

-Din moment ce această mână a dumneavoastră este încă inaptă, să vă servesc eu? Sfârșitul cuvintelor sale a fost apăsat ușor, purtând un sens care nu se potrivea cu formularea literală. Fan Xiao s-a gândit o clipă, apoi a îndrăznit să spună cu prudență.

-Atunci va trebui să-l deranjez pe directorul You. Bărbatul a zâmbit și i-a adresat o invitație.

-Bea de  aici.

- Să beau... de acolo? Fan Xiao a aruncat o privire spre canapea, dar totuși s-a apropiat ascultător de bărbat.

Căldura care radia din corpurile lor abia începuse să se amestece când You Shulang l-a apucat brusc pe Fan Xiao de gulerul halatului de baie și l-a izbit puternic de perete. Lichidul purpuriu s-a revărsat violent din pahar, câteva picături împrăștiindu-se, pătând halatul de baie alb imaculat al președintelui.

  Respirațiile li s-au amestecat. Zâmbetul din ochii lui You Shulang purta o licărire aprigă și periculoasă.

-Președinte Fan, cum ar trebui să bem asta? Un pahar plin sau doar o înghițitură? Piepul său s-a apăsat puternic pe pieptul celuilalt bărbat, cu un picior prins între ale sale, You Shulang a adoptat o poziție de imobilizare perfectă, ca de manual. Totuși, Fan Xiao, sub acest control puternic... s-a excitat.

-Orice preferă directorul You, vă voi urma exemplul.  Vocea lui era joasă și răgușită, ca pietrișul frecând inima, chinuitor și provocator.

-Atunci hai să bem mai mult. Paharul mare de vin roșu, plin pe jumătate, s-a izbit de buzele lui Fan Xiao cu o forță aprigă, marginea lovindu-i dinții, provocându-i un tremur incontrolabil. You Shulang și-a mișcat încheietura mâinii, înclinând paharul în sus, iar vinul roșu, acrișor a fost turnat într-un șuvoi constant în gura lui Fan Xiao. Acesta nu s-a eschivat și nici nu a opus rezistență. A înghițit continuu, mărul lui Adam fluturându-i în sus și în jos în mișcări rapide. În cele din urmă, a fost mai mult decât a putut înghiții. Lichidul roșu închis a început să se prelingă din colțul buzelor sale, alunecând încet în jos, desenând pe curba gâtului său o linie curată înainte de a dispărea în cele din urmă în faldurile deja ciufulite ale halatului său de baie. Priveliștea era un fel de senzualitate amorfă, letal de atrăgătoare. Respirația lui You Shulang s-a oprit. Forța reținerii sale s-a slăbit ușor. Smulgându-și privirea de la gulerul halatului, a întâlnit ochii lui Fan Xiao. Aceia erau ochii unei fiare sălbatice, flămânde, pline de o dorință fără sfârșit.

Un foc ascuns a străbătut corpul lui You Shulang. Nu știa niciodată că putea fi excitat de un om atât de formidabil. Cu cât era mai greu de îmblânzit, cu atât își dorea mai mult să ridice biciul și să-l supună. Paharul de vin era gol. Cei doi bărbați gâfâiau încet, respirațiile lor amestecându-se în timp ce se priveau unul pe altul. Fan Xiao și-a  împins buzele pe marginea paharului, chiar când era pe punctul de a se apleca, You Shulang a făcut un pas înapoi primul. S-a retras destul de mult, coborându-și privirea în timp ce întreba.

-Când ți s-a vindecat mâna? Fan Xiao a fost luat prin surprindere, apoi a râs neajutorat.

-Deci pentru asta ești supărat. Și-a coborât capul,  să se uite la atela de pe braț.

-Cum ai aflat! Oh, când am deschis ușa să-mi iau prosopul de baie, am folosit mâna dreaptă.

La naiba. A simțit o înțepătură de iritare, fusese prea neatent.

-N-a trecut mult timp, doar două sau trei zile.

-Mă jucai pe degete? Era atât de amuzant? You Shulang a alungat instantaneu toate gândurile interzise de acum un moment, fața lui devenind rece.

-Sau serviciile mele ieftine l-au satisfăcut destul de bine pe președintele Fan?

-Da, am fost mulțumit, desigur că am fost mulțumit. Fan a scos un oftat, apoi și-a coborât genele, o ușoară melancolie așezându-se pe expresia sa.

-Te-am mințit. Nimeni nu a avut vreodată atât de multă grijă de mine de când aveam șapte ani. E vina mea că am fost prea lacom. You Shulang a tăcut o clipă. Văzându-l pe Fan Xiao începând să scoată atela, a pășit înainte și a dat la o parte mâna stângă a bărbatului, care părea stângace, aproape inutilă.

-Îți place că am grijă de tine? Tonul lui era foarte blând, dar purta un curent ascuns de pericol. Fan Xiao s-a lăsat instinctiv pe spate, dar nu  mai era niciun loc unde să se retragă.

-Atunci lasă-mă să ți-o scot. Cu o izbucnire bruscă de putere, You Shulang i-a prins brațul drept lui Fan Xiao la spate, imobilizându-l în colțul înghesuit. Cu câteva mișcări dibace ale mâinii, a scos atela. Bucata de plastic a lovit podeaua lângă picioarele lor cu un sunet ascuțit. You Shulang s-a aplecat în față, murmurând la urechea lui Fan Xiao.

-Shi Lihua a încercat să te sune chiar acum, dar nu a putut ajunge la tine, așa că m-a sunat pe mine în schimb. Ghici ce mi-a spus? A povestit că atunci când aveai șaisprezece ani, ai participat la un turneu de e-sports pentru stângaci și ai ocupat primul loc. Imediat ce au fost rostite aceste cuvinte, You Shulang a ridicat rapid piciorul și l-a lovit puternic pe Fan Xiao în spatele genunchiului drept. Pierzând sprijinul dintr-o parte, Fan Xiao a căzut într-un genunchi. Palmele i-au lovit podeaua, lăsându-l ușor ciufulit, dar colțul buzelor i s-a curbat în sus. Și-a lăsat corpul să  alunece în jos într-o mișcare lejeră și deliberată și s-a așezat pe podea, înclinându-și capul pe spate pentru a privi în sus spre bărbatul care stătea în fața lui.

-Shulang, mă crezi sau nu, nu te-am jucat și nici nu am vrut să te minimalizez. Da, am vrut să orbitezi în jurul meu, ca ochii tăi să nu se uite la nimeni altcineva decât la mine. Vocea lui a devenit mai grea și mai lentă.

-Spune-mi de ce crezi că se întâmplă asta?

Un tremur l-a străbătut, You Shulang și-a încruntat încet sprâncenele. A întâlnit privirea lui Fan Xiao, ochii lui se întunecau, se adânceau, încununați de emoții prea greu de descifrat.

-Nu știu. Și nici nu vreau să știu. Bărbatul s-a întors.

-Mâine, ești responsabil pentru tragerea cutiilor și organizarea documentelor. Acum ridică-te și du-te la culcare. Dar în spatele lui, Fan Xiao și-a ridicat colțul buzelor. Privirea sa profundă și mocnită s-a fixat asupra siluetei bărbatului care se retrăgea, o ciocnire turbulentă de intensitate rece și căldură arzătoare îi învăluia ochii, în timp ce o posesivitate frenetică amenința să izbucnească.

-Bine, a răspuns el încet.

Maya