Capitolul 40

 

Capitolul 40

La naiba cu el!

 

  Tăițeii udon se înmuiaseră, așa că You Shulang a ieșit să cumpere un alt bol. Înainte de a pleca, l-a întrebat gânditor pe Fan Xiao dacă ar fi în regulă să stea singur o vreme. Bărbatul s-a rezemat de ușă, privirea lui fiind fixată asupra lui You Shulang, vocea lui fiind joasă și sugestivă.

-Ce-ar fi dacă directorul You mi-ar lăsa costumul? I-a luat lui You Shulang un moment să reacționeze, înainte de a mormăi un „La naiba” încet, apoi a închis ușa în urma lui și a ieșit  să cumpere tăițeii. Până s-a întors, trecuseră douăzeci de minute. Fan Xiao părea perfect normal, cu excepția momentului în care s-a întors cu spatele, o urmă de amărăciune rece încă îi persista între sprâncene.

-Vino să mănânci niște tăiței. După ce s-a schimbat în haine de casă, You Shulang încă mai purta o răcoare persistentă de apă între degete, după ce spălase și clătise tacâmurile sub jet de apă înainte de a se așeza pe o parte a mesei joase. A luat tăițeii rotunzi și plini cu bețișoarele, i-a pus într-o lingură de supă, apoi i-a dat-o în mâna stângă lui Fan Xiao. Bărbatul a luat-o, a mâncat și a așteptat în liniște următoarea lingură. În mijlocul aburului care se ridica din mâncarea fierbinte, trăsăturile lui You Shulang păreau ceva mai blajine, privirea sa blândă dezvăluind în mod inexplicabil o urmă de tandrețe. În timp ce lua mai mulți tăiței, a spus:

-Când eram mic, am văzut odată un pisoi rătăcit. Și-a rănit și laba. Gândindu-mă la asta acum, semăna foarte mult cu tine. O parte din întunericul dintre sprâncenele lui Fan Xiao s-a estompat. A zâmbit și a întrebat încet.

-L-a păstrat Directorul You?Punând tăițeii în lingură, i-a răspuns calm.

-L-am hrănit de câteva ori. Era extrem de precaut și nu lăsa pe nimeni să se apropie de el, era foarte asemănător cu tine. Fan Xiao s-a dat înapoi pentru o clipă, apoi și-a mișcat ușor scaunul.

-Asta, pentru că stau destul de aproape de Directorul You acum, nu-i așa?Lingura i-a fost apăsată în mână și l-a auzit pe bărbatul din fața lui schimbând subiectul.

-Grăbește-te și mănâncă, altfel se vor înmuia din nou.

-Era frumos?

-Hm?

-Pisicuțul ăla.

You Shulang și-a luat înapoi lingura goală, clătinând din cap cu un zâmbet slab.

-Era murdar și urât. Din punctul ăsta de vedere, nu era deloc ca tine. Fan Xiao s-a aplecat ușor.

-Deci, domnul director You, spune că sunt chipeș? Camera era slab luminată, aroma bogată a tăițeilor umplând aerul. Spațiul închis părea să se micșoreze la acea remarcă jucăușă, distanța dintre ei părând brusc foarte redusă. O șuviță de tăiței a alunecat de pe bețișoare, stropind câteva picături de supă. Un om experimentat precum You Shulang avea, în mod firesc, o sută de răspunsuri potrivite la îndemână, gata să risipească atmosfera ambiguă care plutea între ei. Dar.....când cuvintele i-au ajuns pe buze, le-a înghițit la loc. În acel moment, întunericul dintre sprâncenele lui Fan Xiao dispăruse definitiv, durerea ascunsă risipindu-se încet ca niște fire care se desfăceau. Întreaga lui ființă părea relaxată și languroasă, o urmă de năzdrăvanie zăcea ascunsă din nou în ochii săi, se întorsese la firea lui obișnuită de ticălos. Supa s-a unduit ușor în timp ce You Shulang a luat o altă porție de tăiței cu bețișoarele, recunoscând încet.  

-Președintele Fan este într-adevăr extrem de chipeș.

....

   Forumul a durat o zi întreagă, o sesiune urmând după alta, în succesiune rapidă. Grămezi de materiale zăceau în fața fiecărui participant, printre care se aflau pliante promoționale pentru Bohai Shuxin Oral Liquid. Locul lui Fan Xiao era lângă fereastră. Nu departe, se întindea apa nesfârșită sub cerul albastru. Chiar și cu ferestrele închise, se putea auzi sunetul valurilor care se spărgeau în oceanul turbulent. You Shulang a schimbat locul cu el, punându-și propria carte de vizită pe locul de la fereastră. O distanță de un singur loc nu putea ascunde sunetul valurilor care se sparg, era evident, o mișcare prostească, însă dictată de bune intenții. Totuși, văzând privirea ușor recunoscătoare din ochii lui Fan Xiao, You Shulang a oftat în sinea lui. Bine, o să fiu doar un idiot de data asta.

Spatele lui Fan Xiao era rigid, colțurile buzelor îi erau strânse. O peliculă subțire de transpirație i se adunase pe frunte. Nu era iarnă în S City, dar acest anotimp cu siguranță nu era suficient de cald pentru a te face să transpiri. Amintiri vechi au reapărut odată cu vuietul valurilor, țipetele, teroarea, fundătura inevitabilă, apa  care creștea rapid, strigătele disperate de „Trebuie să rămâi în viață” și fața aceea care se scufunda sub suprafața apei...

Respirația lui devenea din ce în ce mai neregulată. Ambii pumni se încleștaseră puternic, unghiile aproape străpungându-i propria carne. Fan Xiao voia să se ghemuiască într-un colț întunecat, să abandoneze totul, inclusiv propria viață murdară și epuizantă. Deodată, o căldură i se răspândi pe picior. Căldura altcuiva se infiltra în carnea lui rece, ca un izvor de apă dulce care întâlnea pământul uscat, curgea prin venele lui, răspândindu-se prin membre și oase, încălzindu-i corpul rigid puțin câte puțin, trăgându-l înapoi din iluziile sfâșietoare. Era You Shulang. Își apăsase încet piciorul de cel al lui Fan Xiao. Viziunile suprapuse din fața ochilor lui Fan Xiao au început să se împrăștie. Claritatea i-a revenit în privire. Și-a reglat respirația, așteptând ca acea atingere accidentală să se risipească. Dar asta nu s-a întâmplat. Nu numai că nu s-a retras,ci întreaga gambă a lui You Shulang s-a presat pe piciorul lui. Sub masa de conferințe, picioarele lor lungi adiacente s-au strâns unul lângă altul, căldura corpurilor lor  infiltrându-se prin materialul pantalonilor de costum,  amestecându-se. Acest fel de confort intim, aproape privat, i-a strâns pieptul lui Fan Xiao. S-a uitat pieziș la bărbatul de lângă el. You Shulang, în vederea sa periferică, stătea încă drept și cum se cuvine, costumul impecabil, cămașa îngrijită, fiecare nasture încheiat până la gât. Era ferm, reținut, aproape ascetic. Doar fluturarea frecventă a genelor sale trăda tensiunea și jena pe care le simțea în acel moment. Sub privirea aproape arzătoare a președintelui, You Shulang și-a menținut poziția cu privirea ațintită înainte.

-Fiți atent la prelegere. Acest expert este foarte proactiv. În acea reamintire blândă și joasă, Fan Xiao a detectat cumva o notă de blândețe. S-a conformat, îndreptându-și privirea spre expertul de pe scenă. Doar că, prin ceața din ochii săi, îi era greu să vadă clar.

.....

Forumul a durat întreaga zi, urmat de un banchet de seară, unde mai multe persoane au profitat de fiecare ocazie pentru a-și promova noile produse. You Shulang a rămas calm și profesionist, în timp ce Fan Xiao a excelat în gestionarea atmosferei, obținând rezultate remarcabil de reușite. Când au ieșit din sala de banchet, o semilună curbată atârna jos pe cer, iar suprafața mării se unduia sub strălucirea farului, semănând cu o potecă îndepărtată, rătăcită, fără o destinație clară. Temându-se că frica ar putea fi declanșată din nou, You Shulang l-a îndemnat încet.

-Haideți, să ne întoarcem la hotel. Fan Xiao, însă, nu s-a mișcat. A privit oceanul întunecat și nesfârșit. Abia după ce a stat acolo mult timp a vorbit.

-Shulang, vino cu mine să ne uităm mai atent. Vocea lui era neobișnuit de răgușită, cu o notă ascuțită și rece.

-Ești sigur?

-Nu pot fugi de asta pentru totdeauna. După câteva momente de ezitare, Fan Xiao și-a lungit în sfârșit pasul și a pășit pe nisipul moale și fin. Câțiva turiști împrăștiați încă zăboveau pe plajă, presărați ici și colo în grupuri mici, dar atmosfera era departe de a fi zgomotoasă. Nisipul fin reținuse căldura transmisă de soare din ziua respectivă, dar pantofii lui de piele o țineau departe. Apa, presărată cu reflexii sparte ale luminii stelelor, părea și mai adâncă și mai întunecată, atât de întunecată încât nu-ți puteai da seama unde se termină și unde începe cerul. Era ca marginea universului, suficient de insondabilă pentru a evoca un sentiment de groază inexplicabilă. Cu cât se apropiau mai mult de țărm, cu atât bărbatul din fața sa mergea mai repede. Valurile se năpusteau, întinzându-se până la picioarele lui, aproape udându-i pantofii  lui Fan Xiao.

You Shulang a redus distanța cu doi pași rapizi, s-a apropiat de el și l-a apucat ferm. Palma lui a aterizat pe umărul bărbatului. Abia atunci și-a dat seama cât de tare tremura acesta.

-Fan Xiao! Oprește-te! Abia după ce a auzit acel îndemn, privirea goală din ochii președintelui, și-a recăpătat concentrarea. Fan Xiao și-a strâns colțurile buzelor într-un zâmbet care părea a spune: „Ce, crezi că mi-e frică să comit suicid?”

Mâna lui You Shulang a alunecat de pe umărul bărbatului de-a lungul brațului său, prinzându-i ferm încheietura mâinii. Cu o miscare rapidă, l-a întors către el.

-Dacă vrei desensibilizare, nu poți fi atât de nerăbdător. Pe plajă erau șezlonguri din răchită. L-a îndrumat pe bărbat să se așeze. Fan Xiao s-a comportat ascultător, ca o marionetă cu sfori, lăsându-se manipulat.

Cei doi stăteau foarte aproape, vârfurile pantofilor lor atingându-se și colțurile hainelor frecându-se unul de celălalt. Fan Xiao s-a apropiat instinctiv puțin de You Shulang, traversând un spațiu inconfundabil de intim. Directorul You a rămas așezat, nemișcat. A scos o țigară și a rulat-o cu pricepere între degete. Apoi a întrebat încet.

-După incidentul acela, nu te-ai mai întors niciodată  aici? Fan Xiao a dat mai întâi din cap, apoi a vorbit.

-După incident, am urmat un tratament psihologic intermitent timp de câțiva ani. Până la vârsta de optsprezece ani, am crezut că devin suficient de puternic pentru a înfrunta trecutul, așa că m-am dus la Pattaya. Dar înainte să văd apa, doar auzind sunetul valurilor, mi-am pierdut complet controlul.

Fan Xiao și-a frecat fața cu ambele mâini, ca și cum amărăciunea din adâncul inimii sale i-ar fi pătruns în fiecare centimetru al pielii.

-Mai târziu, am urmat o terapie de desensibilizare, vizionând videoclipuri cu oceanul, ascultând înregistrări cu valuri, iar și iar. Dar m-am săturat să nu mă pot controla și nu am vrut să mă confrunt cu acel coșmar din nou. În cele din urmă, nu am putut decât să renunț. A aruncat o privire spre întinderea de apă neagră ca smoala, apoi și-a retras repede privirea, o autoironie tristă însoțindu-i vocea.

-În toți acești ani, am fugit. Ca un laș.

-Și mie mi-e frică să înot. În lumina slabă, You Shulang a spus-o brusc. Vocea lui era lentă, grea, ca și cum ar fi fost apăsată de o ancoră de o mie de jin. ( Jin – unitate de măsură din China)

-Știi de ce? Fără să aștepte un răspuns, a continuat.

-Pe atunci, eram de fapt foarte bun la înot, excelent la prinderea peștilor cu mâna. Familia mea era săracă. Vara, toți băieții mergeu la șanțul râului din apropiere și puneau capcane de tip di-long ( cu o singură intrare) pentru a prinde pești. Privirea lui se odihnea peste întinderea de apă, ca și cum You Shulang ar fi putut revedea acele zile ale tinereții sale.

-Cine își punea capcana cel mai departe și mai adânc, prindea mai bine. Pe atunci, în Diyingzi ( cartier de mahala), doar un alt băiat și cu mine puteam înota bine, așa că prindeam întotdeauna mai mulți pești decât ceilalți. Nu știu când a început să mă vadă ca pe un rival. Nu mă suporta și chiar îl hărțuia pe fratele meu mai mic. Apoi, într-o zi, lacom după o captură mai mare, și-a scufundat capcana mult prea adânc. Când a coborât să o recupereze, picioarele i s-au încurcat în buruieni.

-Ai vrut să-l salvezi? Vocea lui Fan Xiao avea o tentă ascuțită și înghețată.

-L-am salvat, dar aproape m-a târât în ​​jos ca să devin o fantomă înecată împreună cu el. Deja intra în panică, se agăța de mine cu disperare, ținându-mi constant brațele și picioarele. Mai târziu s-a înecat cu o gură de apă și a leșinat, și abia atunci am reușit să-l trag înapoi la țărm. Fan Xiao a râs scurt și batjocoritor, dar nu a spus nimic.

-Râzi pentru că mă crezi sfânt? Dar nu sunt chiar atât de bun, You Shulang și-a pus țigara între buze, înclinându-și capul de la chibritul aprins de Fan Xiao.

-Fumatul nu este permis pe plajă. O voi ține puțin în gură. L-am salvat, dar nu am primit nicio recunoștință. M-a acuzat chiar că i-am furat captura. You Shulang s-a uitat la semilună, părul său negru căzându-i lejer pe frunte, genele coborâte ca aripile unui corb, ascunzându-i dezamăgirea din privire.

 -Un an mai târziu, a făcut aceeași greșeală din nou. Dar de data aceea.....am ezitat.

     Noaptea se adâncise, turiștii se împrăștiaseră, iar plaja a căzut brusc într-o liniște stranie. Chiar și sunetul valurilor părea îndepărtat. You Shulang a vorbit încet.

-Am stat pe țărm, privindu-l cum se zbate și cum strigă după ajutor, privindu-i capul mișcându-se deasupra și sub apă. Sentimentul de a fi reținut, de a mă scufunda incontrolabil din nou, după un an, m-a sufocat brusc. Linia maxilarului său ascuțit îi dădea o aură de eleganță și calm. Bărbatul a mușcat filtrul de țigară.

-De aceea, când m-ați întrebat dacă aș putea să ajut pe cineva aflat într-o situație de viață și de moarte, am spus: nu știu.

-A murit? a întrebat Fan Xiao.

-Nu. Totuși, m-am dus să-l salvez, am ezitat doar o clipă. You Shulang a scos cutia de chibrituri din buzunarul lui Fan Xiao, a aprins un chibrit și a aprins țigara, încălcând regulile pentru prima dată.

-Deși nu a murit, a suferit de hipoxie cerebrală prea mult timp din cauza înecului și a rămas cu deficiențe mintale. Mai târziu, chiar și părinții lui au venit să-mi mulțumească, aproape că au căzut în genunchi să se închine în fața mea. După aceea.....pur și simplu m-am oprit din înotat.

-Crezi că este vina ta că a rămas cu deficiențe mintale? Că dacă ai fi fost cu două minute mai rapid, ar fi scăpat nevătămat? Buzele subțiri ale lui Fan Xiao s-au curbat ușor, purtând o urmă de batjocură slabă.

-A, și mai sunt două posibilități. Unu: dacă nu ar fi căpătat deficiențe mintale, te-ar fi tras în jos și te-ar fi transformat într-o fantomă înecată odată cu el, sau doi: dacă l-ai fi salvat, ți-ar fi întors din nou spatele. You Shulang a chicotit încet, oarecum neputincios.

-Președinte Fan Xiao, nu poți să-mi spui niște cuvinte de mângâiere cum se cuvine? Briza serii era sărată și umedă, adia ușor ridicându-i câteva șuvițe de păr.

-You Shulang. Vocea lui Fan Xiao, strigându-i numele, era moale și fină ca nisipul alb.

-Mm?

-Chiar ești o persoană bună. You Shulang a zâmbit, întâlnindu-i ochii lui Fan Xiao, apoi a vorbit încet.

-Ai spus că nu ar trebui să decidem viața și moartea pentru alții. Dar cred că atâta timp cât cineva este încă în viață, va exista întotdeauna cineva care să-i spună că această lume nu este chiar atât de rea, că este de fapt destul de frumoasă. Vocea lui era profundă, calmă și blândă, șerpuind ușor spre inimă.

-Deci... Fan Xiao și-a întors privirea înapoi către You Shulang, tu ești acea persoană? Cel care îmi spune mie că această lume nu este chiar atât de rea? Era rar, directorul nu a evitat privirea arzătoare a lui Fan Xiao.

-Vreau doar să-ți spun că fiecare are o rană veche în adâncul inimii pe care nu vrea să o înfrunte. Din moment ce nu vrei să o înfrunți, de ce să te forțezi să o deschizi iar și iar? A o evita nu este rușinos și nici lașitate. Dacă nu putem privi oceanul, atunci nu o vom face. Dacă nu putem înota, atunci pur și simplu nu vom înota.

-Fan Xiao, You Shulang s-a ridicat și a întins mâna,

-Hai să ne întoarcem la hotel. Vom închide ferestrele, vom încuia ușa și nu vom mai auzi aceste valuri blestemate. Briza mării se ridica în adieri ușoare, fluturându-i cămașa. Lumina lunii se revărsa din spatele lui You Shulang, acoperindu-l ca o strălucire palidă, făcându-l să pară un apostol ieșit din lumină. Totuși, în acel moment, un singur gând îi consuma mintea lui Fan Xiao: să-l tragă pe acest om jos de pe piedestal, să-l pângănească și să-l ruineze, să-l închidă ca pe o posesiune exclusivă! Și-a pus mâna în cea oferită și a întrebat răgușit.

-Înapoi la hotel, cu ușa încuiată, să facem ce? Orice bărbat ar fi înțeles cu ușurință că era o glumă obscenă. Expresia lui You Shulang s-a schimbat ușor. Și-a luat țigara de pe buze, a aruncat mâna lui Fan Xiao la o parte și când s-a întors, i-a adresat o singură replică.

-Să ți-o trag.

....

Maya