CAPITOLUL 39

 

Capitolul 39

Un sărut pentru o datorie.

-N-am mai fost la plajă de nouăsprezece ani. În cameră era aprinsă o singură lampă de perete, pe care Fan Xiao i-o lăsase lui You Shulang. Lumina slabă i-a transformat pupilele într-o nuanță caldă și cețoasă. Fan Xiao s-a cufundat adânc în canapea, părând confuz și obosit.

-Când aveam șapte ani, am dat peste tsunami-ul indonezian. Știi, acel tsunami a ucis o mulțime de oameni. Pleoapele lui You Shulang s-au lăsat brusc, iar ochii i s-au umplut de șoc. Tsunami-ul indonezian menționat de Fan Xiao a avut loc cu nouăsprezece ani în urmă și a fost cunoscut drept cel mai teribil tsunami din istorie. Aproape trei sute de mii de oameni și-au pierdut viața în acel dezastru. Directorul You nu se așteptase ca Fan Xiao să supraviețuiască acelei catastrofe!

-Apă caldă sau bere? a întrebat You Shulang după un moment de tăcere.

Fan Xiao a arătat spre  bere, nerostind niciun cuvânt. Bautura din mini-frigiderul hotelului purta aroma blândă de bere, parfumând ușor aerul greu din cameră. Fan Xiao a luat o înghițitură de bere, ochii lui erau distanți și goi.

-Pe atunci, toată familia mea era în vacanță pe o insulă. În ziua aceea, am simțit brusc nevoia să vizităm piața locală. Încă îmi amintesc mirosul orezului lipicios fierbinte învelit în frunze de bananier de la acea piață. Buzele lui umede s-au despărțit încet:

-Atât de mult încât, mulți ani după aceea, parfumul acelui orez lipicios, a persistat mereu, puternic, înaintea fiecărui coșmar. Dar nu visez, acum chiar am simțit din nou aroma aceea. M-am ascuns în întuneric, ca și cum m-aș fi întors la vârsta de șapte ani, agățându-mă de mama, tremurând de frică. Fan Xiao și-a apăsat degetele la tâmplă.

-Îmi pare rău, te-am speriat? You Shulang a clătinat din cap. Stătea lângă Fan Xiao, ținând în mână o bere de aceeași marcă, cu același ciocolatiu malț  pe buze, făcându-l să pară că poate empatiza complet cu el. Asemenea momente nu necesitau cuvinte de consolare. You Shulang, s-a întins și a desfăcut cei doi nasturi de sub gâtul lui Fan Xiao. În ultimele zile, se obișnuise să facă astfel de lucruri.

   Privirea lui Fan Xiao a urmărit mișcarea, sub lumina slabă și umbroasă, în ochii lui exista o intensitate aproape bolnăvicioasă, morbidă.

-You Shulang, vocea lui era uscată și răgușită, dacă ai fi în situația asta, ai întinde mâna pentru a-i ajuta și proteja pe ceilalți?

You Shulang i-a întâlnit privirea. După ce a reflectat o clipă, a răspuns.

-Nu știu. Într-o situație de viață și de moarte, nimeni nu poate garanta ce alegere va face.

-Ce-ar fi dacă ar fi iubitul și copilul tău?You Shulang a fost ușor surprins, dar a răspuns fără să ezite.

-Nu i-aș abandona. O privire s-a ciocnit de a lui, profundă și enigmatică. A zăbovit asupra lui mult timp, suficient de mult, pentru ca You Shulang să înceapă să se întrebe dacă răspunsul său a lovit accidental un loc dureros din inima lui Fan Xiao. În cele din urmă, retrăgându-și privirea, Fan Xiao a luat o înghițitură de bere, și-a rezemat capul de canapea și a spus încet.

-Știam că directorul You este o persoană bună. Genunchiul său s-a înclinat puțin, atingând ușor piciorul lui You Shulang cu o presiune fermă, dar subtilă. Fricțiunea ușoară prin materialul pantalonilor săi l-a făcut pe You Shulang să se simtă puțin inconfortabil, dar s-a abținut să se miște.  Uneori, contactul fizic putea fi un balsam pentru suflet, chiar și cel mai mic schimb de căldură putea oferi o formă de alinare.

-Din fericire, tu și mama ta ați scăpat de acel dezastru.

-A murit. Valurile se ridicau din ce în ce mai sus, ca un zid impunător. Oamenii țipau, împrăștiindu-se în toate direcțiile. Mama și cu mine am fugit orbește într-o casă cu două etaje. La capătul coridorului era o cameră de depozitare fără ferestre, dar ușa ei de lemn nu putea ține apa. A continuat să crească, scufundându-i rapid gambele, coapsele, pieptul. La început m-a cărat în spate, apoi m-a ridicat pe umeri. Dar  abia se mai putea ține pe picioare în apă. În cele din urmă, și-a folosit toată puterea să îngrămădească toate obiectele din camera aceea într-un colț, ca să mă pot cățăra pe ele. Fan Xiao a luat o înghițitură din băutură. Condensul s-a adunat pe sticlă, transformându-se în picături care se prelingeau încet pe peretele sticlei ca lacrimile cuiva.

-Majoritatea acelor resturi erau lemn putred. Nu puteau susține greutatea a doi oameni. Am privit-o cum se scufundă în apă, centimetru cu centimetru. Ultimul lucru pe care mi l-a spus a fost: „Rămâi în viață.”

   Sticla de bere s-a izbit puternic de măsuța de cafea, spuma ridicându-se în sus. Deodată, vocea lui Fan Xiao s-a sfâșiat într-un țipăt răgușit și sacadat: -„Rămâi în viață!” De ce a vrut să rămân în viață?! Este moartea un lucru atât de dureros? A rămâne în viață este adevărata pedeapsă. O roșeață frenetică i-a umbrit ochii.

-Mama a murit! A murit chiar sub ochii mei! Camera era atât de întunecată, aveam doar o cutie de chibrituri! Când s-au stins, nu i-am mai putut vedea fața în apă!

   O aură feroce, apăsătoare, a izbucnit din el, emoțiile de mult reprimate trăgându-l pe Fan Xiao înapoi în abisul nebuniei. Cioburile sparte ale durerii l-au străpuns din nou, trăgându-l direct în acel coșmar.

-Mamă, de ce-mi tot spui să rămân în viață?! Chibriturile mele sunt toate folosite, ,,อยากไปกับคุณโลกนี้มืดเกินไป” (Vreau să merg cu tine, lumea asta e prea întunecată)! Îi urăsc!! Îi urăsc pe toți!

-Fan Xiao. You Shulang l-a apucat pe bărbat de umeri cu ambele mâini. -Uită-te la mine. Uită-te la mine. Tsunami-ul s-a terminat. Totul s-a terminat!

-You Shulang?

-Da. Sunt eu.

-Știi? Nebunia lui Fan Xiao s-a intensificat.

-Persoana pe care o urăsc cel mai mult acum ești tu. Deodată, bărbatul s-a repezit înainte și l-a sărutat cu înverșunare pe bărbatul din fața lui!

You Shulang evident nu se așteptase la asta. Momentul său de șoc a fost suficient pentru ca Fan Xiao să-l apuce, să-l tragă aproape și să-l imobilizeze cu brutalitate și vigoare.

„คนดีวิสุทธิชนขนาดใหญ่ทำไมคุณถึข้้ข้  าไปยุ่งกับชีวิตและความตายของผู้จู้จะความตายของผู้จูปยุ่งกับชีวิตและความต „ (Binevoitorul meu blestemat, marele meu sfânt, ce drept ai să te amesteci în viața și moartea cuiva? )

Ochii lui Shulang s-au mărit. I-a dat capul pe spate și și-a lipit ambele mâini puternic de pieptul bărbatului, vocea lui fiind ascuțită ca un bici.

-Fan Xiao, revino-ți în fire! Ultima silabă abia îi ieșise din gură când Fan Xiao și-a apăsat buzele, pe ale lui, din nou. Îngrijorat de mâna rănită, You Shulang nu îndrăznea să-și folosească toată puterea, iar această reținere nu făcea decât să-l facă mai îndrăzneț pe Fan Xiao, transformându-l într-o bestie sălbatică și neîmblânzită, care își deversa toate emoțiile fără menajamente asupra lui. Era ținut prea strâns. Corpurile lor erau lipite unul de celălalt prin straturi subțiri de material, iar un braț puternic ca fierul îi înconjura talia, ca o închisoare de neînvins, ca și cum ar fi intenționat să-l închidă pentru totdeauna. Sărutul a fost atât de intens și devorator încât părea să-i fure sufletul. Respirația i se îngreuna treptat, iar furia ascuțită din ochii lui se estompa puțin câte puțin, pe măsură ce conștiința i se încețoșa. Bărbatul din fața lui, cuprins de o disperare chinuitoare și o dorință insuportabilă, își trăgea respirația, tânjind după răspunsul lui. Inima lui You Shulang se înmuia ușor, iar mâna care îl strângea pe Fan Xiao de ceafă își slăbea strânsoarea. Ca și cum ar fi primit un semnal, săruturile lui Fan Xiao au devenit mai profunde și mai intense, sugând, lingând, complăcându-se într-un mod lasciv, pe dinăuntru și pe dinafară.

Mintea lui You Shulang era limpede, dar corpul său reacționa fără control. Se simțea fierbinte. Buzele lui, sărutate iar și iar de Fan Xiao, ardeau. Corpul său, strâns lipit de al acelui bărbat, se încingea. Când mâna bărbatului i-a alunecat sub cămașă și i-a atins pielea, You Shulang și-a revenit în sfârșit. A întins mâna, de data aceasta cu toată puterea  și l-a împins pe Fan Xiao la o parte! Respirația grea și sacadată s-a potolit treptat. Lumina slabă, chihlimbarie, a învăluit cele două siluete tăcute.

-Îmi pare rău. Fan Xiao a fost primul care a rupt tăcerea mormântală.

-Chiar acum, eu...

-Știu. You Shulang l-a întrerupt.

-A fost o reacție la stres. Înțeleg. S-a ridicat și s-a dus la mini-frigider, a scos o altă bere, a deschis clapeta și a dat pe gât mai mult de jumătate din sticlă dintr-o dată. Când a terminat, cu degetul mare și-a șters umezeala de la colțul buzelor.

-Data trecută eram beat și confuz, așa că te-am jignit. Acum , tu ai avut o reacție la stres, suntem chit, s-a terminat, așa că hai să nu mai aducem vorba despre asta.

     Fan Xiao s-a lăsat încet pe spate în canapea. Urzeala din ochii lui era ascunsă de pleoapele căzute. A râs încet.

-Sigur. M-ai sărutat, te-am sărutat, hai să numim asta, datorie achitată. Cuvintele îndrăznețe și neînfricate l-au făcut pe You Shulang să se înroșească puțin la față. Din fericire, telefonul lui Fan Xiao a sunat chiar atunci, salvându-l de la un disconfort suplimentar.

-Alo? Da, sunt în orașul S. Apelul a fost de la Shi Lihua, care și-a exprimat șocul total că Fan Xiao venise de fapt în orașul de coastă într-o călătorie de afaceri.

-Nu ți-e teamă să nu-ți recidiveze afecțiunea?

-S-a declanșat deja.

-La naiba, atunci de ce pari atât de normal acum?

-Directorul You e aici.

-Ce vrea să însemne asta? You Shulang, mereu cumsecade, intrase în baie în momentul în care Fan Xiao răspunsese la telefon. Fan Xiao a aruncat o privire spre ușă și a spus încet:

-Nu pot să fug la nesfârșit. Din moment ce o să încerc să merg  mai departe, este bine să-mi exagerez puțin suferința în fața lui, dacă tot suntem aici. Un șuvoi de înjurături a început să se reverse de la celălalt capăt al firului, iar Fan Xiao a închis hotărât. S-a îndreptat spre ușa băii și a vorbit în fața ei.

-Shulang, știi de ce am insistat să-ți adaug numele pe această listă de călătorii de afaceri?Încuietoarea ușii s-a deschis cu un clic. Sprijinindu-se de toc, cu o țigară strânsă între degete, You Shulang l-a privit cu o expresie indiferentă.

-De ce?

-Pentru că... Privirea lui Fan Xiao s-a adâncit.

-Pentru că atunci când mi-e frică, sper că poți fi acolo, cu mine.

......

Maya