Capitolul 23

 

Capitolul 23 ☆

Semnele se estompează.

 

Băieți ~ numărul unu: Nu - Naruttam Hemwipat.

Fete ~ numărul unu: Rin - Narin Silpchaikan. Suntem reprezentanții Departamentului de Engleză, domnilor și doamnelor. Imediat ce s-au încheiat prezentările, întreaga sală a explodat în urale. Panourile LED cu nume s-au aprins. Posterele erau ținute sus. Fiecare pas pe care îl făceau era surprins de camere de înaltă performanță de la mai multe surse media. Bliț după bliț, izbucnea non-stop, orbitor de repede. Chiar și pagina Băieți Drăguți a universității era în flăcări. Administratorul paginii, staționat chiar la marginea scenei, transmitea în direct fiecare mișcare pe care o făcea Nu. Băiatul cu chip proaspăt al paginii, tocmai doborâse recordurile anterioare, depășindu-l chiar și pe Sun, actualul lider la concursul Stea și Lună al universității, atât în ceea ce privește aprecierile, cât și distribuirile. Fotografiile lui Nu primiseră număr ddublu de aprecieri. În doar o săptămână, imaginea lui a dus numărul de aprecieri al paginii de fani, la milioane. Și transmisiunea live din acea seară? Devenise virală în câteva minute. Administratorul paginii a fost complet uluit când numărul de vizualizări a depășit șase cifre, în doar câteva minute. Între timp, chat-ul live era un haos absolut, comentariile se derulau atât de repede încât era aproape imposibil să ții pasul. Și nu era vorba doar de pagina de fani care exploda. În fața Facultății de Arte, intrarea principală era plină de mașini și oameni care veneau din toate direcțiile. Vestea se răspândise rapid prin transmisiunea live. Studenții și anume cei care locuiau în apropiere, s-au înghesuit în clădirea facultății, toți sperând să vadă versiunea reală a tipului despre care toată lumea din campus vorbea cu entuziasm.

-Aii! Ăsta-i prietenul meu!! Vaii!!

-Au! La naiba, Jae Chang, de ce țipi în urechea mea?! Asurzesc!

-Închide-ți gura, Jessie. Țip după viitorul meu soț, bine? Jur, e superb din toate punctele de vedere. Un tip impecabil!

-Te rog. Chiar acum, când P’Sun cânta, te-am văzut spunând exact același lucru. Deci, care e bărbatul tău, mai exact?

 -Amândoi. Îi iau pe amândoi. O afacere la pachet, iubito. Nu pot alege, îl iubesc pe fratele cel mare, dar nu pot renunța la cel mic. Auu!! S-a lamentat Jae.

-Pff... Delirezi prea tare, regină nenorocită.

-Ai grijă la gura ta, Jessie. Și tu ești regină!

-Știu. Dar sunt mai frumoasă decât tine. Ceea ce înseamnă că câștig.

-O, nu, nu ai câștigat! Chiar îmi declari război, Jessie?!

-Bine, așa e. Ce o să faci în privința asta?  

-Stai puțin, vrăjitoare cu două fețe. Dacă nu am fi înghesuiți ca sardinele acum, te-aș trânti la pământ!

-Doamne, ce sexy e! A exclamat din nou Jae.

-Ce!! Doamne ferește, ce ai spus?

-E sexy, frumos. Sunt îndrăgostită de el. Au, Jessie! Nu te apropia de mine! Ești nebună sau pur și simplu distrusă complet?

Jae Chang, o fată trans cu siluetă mare, și-a dus dramatic o mână la piept, corpul înțepenindu-se de panică în timp ce Jessie se apleca spre ea cu o privire visătoare. Problema era că stăteau atât de înghesuiți încât fața lui Jessie era acum la câțiva centimetri distanță.

-Jae Chang, ciudat cu față de floare, ce naiba îți imaginezi?! Mă refeream la tipul din spatele tău!

-Huh? În momentul în care Jessie a împins-o să se întoarcă, Chang a întins imediat mâna și s-a agățat de brațul celui care stătea în spatele ei.

-Oh, doamne, P’Man!! Ce vânt te-a adus aici azi, hmm? Sau... ai venit după mine?

-Ăă... de fapt...

-Și unde e P’Zak? A venit și el după mine?

-Ăă...

-Oh, ce trandafir alb frumos ai acolo. E... pentru mine?

-E... ăă... e pentru Ai Sun, de fapt. Faenul lui m-a rugat să il duc...

-Ăă?! Faenul  lui P’Sun l-a trimis?

....

-Și cu asta, se încheie prezentările tuturor celor optsprezece boboci de la Facultatea de Arte. Nici nu te gândi să ratezi următoarea rundă, e dezvăluirea feței în direct.

-O, Doamne! Asta înseamnă că trebuie să își arate fețele naturale, fără machiaj, nu-i așa, P’Jan?

-Așa e, N’Ploy. Și nu numai că băieții vor trebui să-și arate fețele, dar vor trebui să meargă și fără cămașă pentru a-și etala corpurile! Imediat ce Jan a spus asta, un murmur puternic s-a ridicat din mulțime.

-Dar înainte ca toată lumea să-i vadă pe bobocii din următoarea rundă, hai să luăm o scurtă pauză cu muzică grozavă de la clubul nostru de muzică studențească. În timpul pauzei, mai mulți oameni s-au ridicat să meargă la toaletă, dar majoritatea nu au plecat nicăieri, deoarece sala era destul de aglomerată, iar intrarea și ieșirea era destul de dificilă.

-Îmi tremură picioarele ca nebunele. Sunt atât de nervoasă! A exclamat Rin, frecându-și mâinile.

-La fel și eu. Nu-mi vine să cred că sunt atâția oameni aici să ne încurajeze.

-Tinere, Nu, serios ai urmărit măcar noutățile de pe pagina universității?

-Nu. Dar... ei bine, am cam prins ideea mai devreme în seara asta.

-Heh-heh. De ce arăți așa? Nu ești fericit? Vei fi faimos, știi?

-Nu știu, Rin. Simt...

-Oh! Micuțele mele deștepte, ce faceți voi aici, vorbiți ? Duceți-vă să vă schimbați și să vă pregătiți acum. Ne-a îndrumat Jan de la intrare.

-Aaah!! Ai Nu! Rin! Veniți să vedeți repede ceva! Ploy a intrat în fugă entuziasmată, dând din cap, în timp ce o urma pe Jan în culise. Și-a împins ecranul telefonului în fața lui Nu și a lui Rin.

-Ce s-a întâmplat, N’Ploy?

-P’Jan, vino să vezi asta, e o transmisiune live de pe pagina CuteBoy. Toată lumea vorbește despre Nu și Rin!

-Uau... Peste o sută de mii de spectatori?

-Da! Nu e timp de pierdut. Haide! Voi schimbați-vă, mișcați-vă!

-Ploy!! Încetează, gândește-te la prietenii tăi! a chicotit Jan înainte să alerge după cei trei. Foarte bucuroasă și fără să se ascundă deloc, Ploy practic și-a târât prietenii în vestiar. L-a tras chiar și pe Nu direct în vestiarul bărbaților, din moment ce Jae Namwan nu a putut veni să o ajute, ea stând în juriu. Cât despre Jan, Ploy a rugat-o să o ajute pe Rin cu ținuta, coafura și machiajul.

După ce Nu s-a schimbat, s-a uitat în jur și a observat că toți ceilalți concurenți se întorceau să se uite la el. S-a uitat  la ei, apoi la el însuși, simțind vinovăție adânc în piept. Toți ceilalți erau fără cămașă, conform regulilor pentru Runda a Doua. Dar el era singurul care încă purta un maiou. Simțind greutate sufletească, Nu s-a întors în vestiar și și-a scos maioul.

-Încă mai sunt urme vagi... Ce ar trebui să fac...

-Ai Nu! Idiotule, P’Jan a spus să ieșim deja! Toată lumea e afară, în așteptare! Nu mai avem mult timp, ce naiba faci? Am văzut că te-ai schimbat deja. M-am dus chiar și la baie și încă nu ai terminat? Mă auzi? Ce naiba faci acolo? Nu a primit niciun răspuns. Nici Ploy nu a mai spus nimic. Stătea cu brațele încrucișate, cu ochii în jos și cu ceasul în mână, așteptându-și prietenul ca de obicei.

-Ploy... Ploy, mai ești acolo?

-Da, bineînțeles că sunt. Sunt chiar afară. De ce mă suni?

-Ăă... poți intra o secundă? Ușa nu e încuiată.

....

-Unde naiba ați fost?

-Ai Tiger, nici măcar nu te-ai obosit să ne întrebi cum am ajuns aici. Era cât pe ce să murim  când am trecut de mulțimea aia de pui de elefanți dezlănțuiți de acolo!

-Da, serios, al naibii de aglomerat.

-Heh-heh. Sun a clătinat ușor din cap văzându-și prietenii gâfâind, cu părul ciufulit, înainte de a se întoarce spre oglinda de deasupra chiuvetei din toaletă ca să se spele pe mâini.

-Uite! Ia-l.

-De ce îmi dai asta? Sun a ridicat o sprânceană în timp ce se uita la trandafirul alb din mâna lui Man.

-Uf, mi-a dat fiori. Nu te uita așa la mine. Dacă ar fi N’Nu care se uită așa la mine, poate aș permite.

-Îți dau o șansă să reformulezi, a spus Sun rece, apoi s-a întors din nou să continue să se spele pe mâini.

-Bine, bine! Doar mă jucam, omule  nu te preface că o să-mi muști capul. Sunt prietenul tău, bine? Nu fur nimic de la un prieten.

-Bun.

-Grăbește-te și ia-l, te rog! Trebuie să mă duc să o susțin pe draga mea N’Narin. La naiba, e atât de frumoasă. O fată de vis.

-Ea e sora lui Ai Chain. Ai uitat deja?

-La naiba Zak,  îmi place fata, bine? Nu el.

-Terminați odată, voi doi vă certați non-stop. În fine, cum merge? Și unde e Ai Jon? În momentul în care Sun a întrebat, Man și Zak s-au întors să se privească unul pe celălalt.

-Ei bine... la naiba, Zak, ocupă-te tu de asta. Eu mă duc să o susțin pe N’Narin. Cât despre tine Ai Sun, uite... aici. Nu, faen-ul tău, m-a rugat să-ți dau acest trandafir. Doamne, e atât de enervant.

-A, și nu uita să-i dai note bune lui N’Rin a mea, ai înțeles? Sunt afară, frate. Man a vorbit repede și a ieșit în fugă din toaletă.

-La naiba, Man, idiotule! Mereu mă lași pe mine să mă ocup de mizerie. Zak a mormăit nervos pentru sine, apoi s-a întors să se uite la Sun cu o privire ezitantă, doar pentru a zâmbi când a văzut că Sun părea complet netulburat, nefiind atent la nimic din jurul său. Se holba doar la trandafirul alb din mână... și zâmbea.

-Serios? Prietenul meu s-a înmuiat deja?

-Heh. O să vezi în seara asta...

...

-Cum naiba ai făcut asta? Am întrebat-o pe Ploy, complet uluit, în timp ce mă întorceam spre oglinda care se răsucea dintr-o parte în alta, examinându-mi corpul din toate unghiurile. Urmele slabe care fuseseră pe piept, gât și trunchiul meu dispăruseră complet. Era ca și cum nu ar fi existat niciodată.

-Scuză-mă, cine crezi că sunt? Sunt Ploypailin. Nu există nimic ce nu pot face, a spus ea, cu brațele încrucișate și bărbia ridicată pe acel ton enervant de arogant. Apoi și-a mijit ochii, scanându-mă din cap până în picioare.

-La ce te holbezi? am întrebat-o, simțindu-mă ciudat de felul în care mă privea cu acea privire vicleană.

-Fii sincer! Ești sigur, Ai Nu, că ieși acolo fără cămașă? a întrebat Ploy serios, dar tot nu aveam încredere în acea strălucire malițioasă din ochii ei.

-Bineînțeles că sunt sigur. Toți ceilalți sunt fără cămașă, cum aș putea fi singurul care poartă ceva? Nu ar fi corect față de ceilalți, am răspuns ferm.

-Da!! Ăsta e spiritul! Jur, oamenii vor muri în seara asta, pun pariu pe ce vrei! Ploy a zâmbit larg și a chicotit veselă înainte de a mă privi din nou. A continuat să se miște și să se foiască pe loc până când a trebuit să-mi ridic mâinile ca să-mi acopăr pieptul, când mi-am dat seama că se holba direct la mine.

-Termină. Pleacă imediat. Și nu te mai uita așa la mine!

-O, te rog, nu e vina mea că te-ai născut atât de atrăgător. Ce fel de tip arată atât de bine? Chiar și sfârcurile tale sunt roz, abdomenul tău este plat și neted, ugh, dacă nu ai fi prietenul meu, aș sări pe tine. Apropo de asta, lasă-mă doar...

Am făcut doi pași înapoi când Ploy și-a scos limba și și-a lins buzele, evident pe punctul de a se apropia de mine.

-Uaa!! A-ai înnebunit sau ceva de genul? Plec de aici!!

Nu, a țâșnit din cabina de probă în viteză maximă, lăsând-o pe Ploy să râdă singură înăuntru, distrată complet de farsele pe care i le făcea prietenului său iubit.

-A fost amuzant. Să te joci e mult prea distractiv. Ha ha ha!Ploy a chicotit singură în cabina de probă, până când a auzit pași apropiindu-se și oprindu-se chiar în fața ușii.

-Ce, nu-ți mai este frică de mine? Ha ha ha... Ups!! Chiar când Ploy a întins mâna spre clanță pentru a deschide ușa, persoana de afară i-a luat-o înainte, trăgând ușa prima. A înlemnit pe loc, tresărind, imediat ce a văzut cine era.

-P-P’Sun!!

-Ce? De ce te uiți așa la mine? Sun a zâmbit când a văzut picături de transpirație de pe fața lui Ploy, arătând ca și cum tocmai ar fi văzut o fantomă.

-Ăă... ăă... nu e nimic! Am fost doar surprinsă să te văd aici... Și... cum ai intrat, P’Sun?

-Am intrat. Heh... Nu sunt aici să te sperii. Am venit să îl văd pe Nu. Sun a întins mâna și i-a ciufulit ușor părul lui Ploy în timp ce vorbea, observând cât de rigidă și roșie la față era, complet fără cuvinte.

-Oh, ăăă... Nu... a ieșit acum un moment, a spus Ploy, împiedicându-se în cuvinte. În adâncul sufletului, își cerea scuze în tăcere față de Nu, pentru că chiar cu o seară înainte, Sun o sunase în mod special și îi spusese să nu-l lase pe tânăr să-și dea jos cămașa. Iar semnele pe care Sun le adăugase pe corpul lui Nu mai devreme, pe lângă cele vechi și slabe, nu fuseseră întâmplătoare. Știa că runda de audiții din acest an le cerea băieților să meargă fără cămașă și nu putea admite, la cât de posesiv era față de corpul lui Nu... așa că lăsase intenționat acele semne. Dar nu știa că Nu stătea deja în culise, fără cămașă și pregătit.

-Înțeleg. Atunci te rog să-i dai asta lui Nu din partea mea, a spus Sun, scoțând o cutie mică și neagră din sacoul costumului și dându-i-o lui Ploy.

-Da, da!! Ploy a luat-o cu mâini tremurânde.

-Plec acum. Cu asta, Sun a ieșit din cabina bărbaților.

-Sper din tot sufletul să nu se întâmple nimic rău ... Nu, îmi pare rău... a mormăit Ploy pentru sine, părând îngrijorată, înainte de a ieși cu o față serioasă să stea lângă Jan pe partea de scenă a fetelor.