Capitolul 20

 

Capitolul  20 ⁠☆

  O lume mică.

     După ce m-am întors în apartament, m-am îndreptat direct spre ultimul etaj și spre camera mea. Cu o clipă în urmă, la lift înainte să intru, l-am văzut pe P'Ruj ca și cum ar fi fost pe cale să mă strige sau ceva de genul, dar nu i-am acordat atenție. Inima îmi bătea încă nebunește, iar fața îmi ardea doar gândindu-mă la ce s-a întâmplat,  înainte să cobor din mașina lui Ai Sun.

...

-Shh, scuză-mă!  Ce tocmai ai spus?

-N-n-am spus nimic, bine? N-am spus nimic! Niciun cuvânt! La naiba! Uf...

-Mmm... de ce ești așa drăguț?!

-D-drăguț, pe naiba! Lasă-mă să plec! Mă duc acasă.

-Hai să mergem împreună atunci...

-Ah!! Sun! M-ai sărutat deja mult, prea mult!

-Ei bine, obrajii tăi miros dulce, corpul tău miroase bine, iar buzele tale au un gust extraordinar.

-Ugh... din nou...

-Ha ha... Și nu cred că sunt doar dulci... aș spune că sunt delicioase, chiar.

-Tu... pervers ce ești! Ciudatul  naibii!!

-Bine, bine. Mă opresc, nu te mai tachinez. Deci e oficial... Micuțul e faen-ul meu acum, da? Un nou sărut a aterizat pe obrazul meu, deja îmbujorat.

-Ce... hei!! Când naiba am fost de acord să fiu faen-ul tău!? Am strigat, încruntându-mi sprâncenele.

-Heh. Chiar acum. Când ai spus... Dacă nu ești pregătit, voi aștepta. Voi aștepta până vei fi. Îți cer doar un singur lucru, să nu lași pe nimeni altcineva să te atingă. Să nu te uiți la nimeni altcineva în afară de mine. Poți să-mi promiți acest lucru?

-Și dacă eu, ți-aș cere același lucru? Ai putea să îl faci ? Nu suport, știi, doar gândul că te joci, vorbești cu  fete... Doar știind că ai sărutat sau ai atins pe altcineva, mă omoară!

-Dacă îmi ceri, da, pot face asta. Recunosc, înainte să te cunosc, trăiam de la o zi la alta, ieșind în oraș, culcându-mă cu orcine. Dar niciodată nu am plănuit să am o relație serioasă cu cineva. Și fiecare persoană cu care m-am culcat, am fost mereu de acord de la început că nu vor exista obligații. Doar distracție.

-Hm... Ce convenabil. Am murmurat încet.

-Poți să mă crezi un gunoi dacă vrei. Spune ce dorești, dar de azi, chiar din această secundă, promit că nu mă voi mai întoarce la viața aceea. Gata cu fetele. N-am mai simțit niciodată așa ceva pentru nimeni înainte. Nici măcar eu nu înțeleg. Tot ce știu acum, este... că vreau să fiu cu tine. Vreau să rămân aproape de tine. Vreau să te țin așa în brațe. Vreau să te sărut, vreau să te am mereu în ochii mei. Îmi... îmi placi foarte mult, Nu.

    Vreți  să știți ce s-a întâmplat după aceea? Motivul pentru care am sărit din mașina lui și am fugit? Dacă chiar vreți să știți, vă spun. Tipul ăla e un pervers și corpul lui e al naibii de nebunesc.

-Su... Sun! Am fost atât de uluit și șocat de ceea ce tocmai spusese Ai Sun, că îi place de mine, încât simțeam că nu mai puteam respira.  Până să-mi dau seama ce se întâmplă, el deja înclinase scaunul auto și mă răsturnase pe mine, cel care stătusem în poala lui, pe scaun. Apoi s-a cățărat peste mine, ținându-mă sub el.

-Sun... Sun, ce faci?

-Mi-a fost dor de tine...

-...Huh?

-Am spus... Mi-a fost dor de tine... Vocea lui era joasă și răgușită, trimițându-mi fiori pe șira spinării. Și acei ochi strălucitori și poznași ai lui s-au uitat direct la mine, apoi și-a coborât încet privirea. Instinctiv, i-am urmărit ochii și...

-Waw!!!

Am scos un țipăt surprins când m-am uitat în jos și ochii mi-au aterizat direct pe umflătura din pantalonii lui Ai Sun. Era inconfundabil de mare și complet tare, clar vizibilă prin material. Dar înainte să pot reacționa măcar, și-a coborât tot corpul peste al meu, frecându-și acea parte foarte evidentă, foarte excitată a lui de partea inferioară a corpului meu. S-a uitat în jos la mine cu acel zâmbet viclean și tachinator al lui.

-Nu doar mie mi-a fost dor de tine... și micului Sun i-a fost dor de tine, Micuțule.

-Sun... Sun!! Pervers afurisit ce ești!

    Asta a fost. Genunchiul meu a reacționat de la sine, izbindu-se direct în micul lui Sun. S-a retras imediat de lângă mine. Și...da, poți paria că nu am mai așteptat nicio secundă. Mi-am luat geanta și am ieșit în fugă din mașină cât de repede am putut.

-Uf... Scumpule!!! Iar l-ai atacat pe micul meu Sun!! La naiba...doare. Vino aici! Acum!

-Nici vorbă!! Aș fi un idiot să rămân! Ai Sun, pervers afurisit ce ești, nenorocit excitat ce ești... n-nu te apropia mai mult!

-Unde crezi că te duci...hm? Nu m-am putut abține să nu izbucnesc în râs în momentul în care l-am văzut pe Ai Sun îndoit, ținându-se de zona inghinală și arătând spre mine în timp ce țipa. Era clar că voia să vină după mine, dar nu se putea mișca deloc, probabil fără suflu și suferea serios. Era cât pe ce să mă întorc să-l văd din vinovăție, simțindu-mă puțin rău că l-am lovit atât de tare. Dar hai, cine ar fi putut prevedea asta?Doar gândindu-mă la ce se întâmplase cu o clipă în urmă, tot corpul mi s-a înfierbântat din nou, mai ales acea replică a lui, care încă îmi răsuna la nesfârșit în cap: „Îmi placi, Nu... Îmi placi, Nu...” Nu mai puteam suporta!! Dacă rămâneam acolo, era posibil să am un atac de cord înainte să facă el ceva!

La naiba, Nu, ce mai aștepți?! Fugi!!

   După ce am vorbit singur, am ieșit în fugă din parcare. Imediat ce am traversat strada, un taxi a trecut exact la momentul potrivit, așa că l-am oprit și m-am grăbit direct, înapoi în camera mea. Simțeam o căldură insuportabilă, abia puteam respira și următorul lucru pe care îl știu a fost că soneria suna non-stop. Sunetul acela m-a readus în fire și mi-am smuls pătura de pe cap.

-Uff... uff... Mă întrebam de ce mi se părea atât de cald, de ce naiba stăteam în pat sub o pătură? Soneria suna mereu, așa că m-am ridicat repede, am deschis ușa dormitorului și am trecut în grabă prin sufragerie spre ușa din față.

-Oh! P’Ruj, ce s-a întâmplat?

-Ce făceai acolo, Khun Nu? Sun la ușă de o veșnicie. Și de ce transpiri așa? Nu-mi spune că transpiri... P’Ruj a zâmbit și s-a uitat direct la mine, făcându-mă să tresar ca să mă apăr.

-N-nu!! Nu e ce crezi! Eu... eu făceam sport. D-da! Alergam... alergam pe banda de alergare în sala de fitness... ha ha...

-Mi-am dat seama că e vorba de o activitate...doar te tachinam.

Stai... deci nu se gândea la chestii de genul ăla?! La naiba!! Atunci de ce naiba mă gândeam eu, la asta?!

-Nu te simți bine, Khun Nu? Ești cam roșu la față.

-N-nu, sunt bine. Am alergat puțin prea repede, asta e tot.

-A, înțeleg. Arăți foarte bine, apropo. Dacă Madam te-ar vedea acum, probabil ar fi foarte surprinsă.

-Ce vrea să însemne asta? Nu-mi spune... s-a întors mama deja? Și de ce nu știu nimic despre acest lucru?

-Nu, încă nu. Motivul pentru care am venit să te iau este de fapt legat de Madam. Șeful merge să o vadă poimâine. Așa că astăzi m-a rugat să te aduc să iei cina cu el la restaurantul Sky Life.

-Ă...? Ce ai spus? Tata merge să o vadă pe mama poimâine?

-Da, khrap.

-Tata nu mi-a spus niciun cuvânt despre asta... am mormăit, încă nedumerit de motivul pentru care se hotărâse brusc să zboare, să o vadă. Ceea ce mă nedumerea și mai mult era faptul că îl trimisese pe P’Ruj să mă ia la cină la restaurantul Sky Life. De obicei, dacă nu era o ocazie specială în familie, cu P’Not și mama, tata nu mă invita niciodată să mănânc acolo. Dacă mergeam vreodată, o făceam întotdeauna singur.

-Deci de ce te-a rugat tata să vii să mă iei astăzi? Restaurantul ăla e de obicei pentru a distra clienții VIP, nu?

-Ei bine, șeful are oaspeți astăzi. A spus că vrea să te prezinte cuiva.

-Cui?

-Nu sunt sigur, domnule. Cred că e mai bine să cobori și să vezi cu ochii tăi. Dacă mai durează, șeful o să-mi facă necazuri.

   Curios să aflu cine era oaspetele pe care tata voia să-l întâlnesc, am preluat conducerea și m-am îndreptat spre lift, cu P’Ruj în spate.  Am coborât doar câteva etaje ca să ajungem la Sky Life.

-Bună seara, Khun Nu.Am făcut un ușor semn din cap membrului personalului restaurantului, care m-a întâmpinat cu un „wai” înainte de a deschide ușa. Am pășit repede înăuntru, înaintea lui P’Ruj, și am aruncat o privire în jur. Nicio  masă nu era ocupată. Dar când m-am uitat spre partea de lângă zona de vizionare Sky Life, am văzut un grup de trei persoane așezate acolo. În capul mesei se afla o figură foarte familiară, tatăl meu.

-Pe aici, Khun Nu. P’Ruj m-a condus la locul unde stătea Paa. L-am urmat și m-am așezat pe unul dintre cele două locuri goale vizavi de oaspeții săi. Paa stătea singur în capul mesei, în timp ce cei doi oaspeți așezați vizavi de mine erau un bărbat și o femeie bine îmbrăcați, ambii de vârstă mijlocie, probabil cam de aceeași vârstă cu el. Arătau eleganți, sofisticați dar amabili. Dar ceea ce mi-a atras atenția a fost bărbatul. Era ceva ciudat de familiar la el. Chiar dacă era mai în vârstă, era totuși chipeș, genul de înfățișare matură și elegantă pe care o avea tata. Am simțit că l-am mai văzut undeva, dar nu-mi puteam da seama unde. Femeia de lângă el era incredibil de frumoasă și mi-a zâmbit călduros. Mi-am pus repede mâinile împreună într-un semn de salut, începând cu ea.

-Ăă... Bună seara doamnă.

-Bună seara, dragul meu. Dumnezeu să te binecuvânteze, a spus ea cu amabilitate, întorcându-mi semnul de salut însoțit de un zâmbet blând. Am zâmbit înapoi înainte de a mă întoarce să-l salut pe bărbatul care mi se părea atât de cunoscut.

- Bună seara domnule!

-Hei! La naiba, ești la fel de arătos ca tatăl tău.

-He he... m-mulțumesc. Ți-a luat destul de mult să vii jos, ticălos mic. Ești imposibil de găsit.

-Haide, Paa. Nu m-ai mai invitat la o cină așa de o sută de ani.

Paa ~ Este un termen afectuos pentru „tată”.

-Nu-mi spune, Khun, că acesta este...

-Da...da. Acesta este Nu.

-O, Doamne! Abia l-am recunoscut. A crescut atât de mult  și arată exact ca tine când erai tânăr, domnule! M-am înțepenit puțin în scaun când femeia s-a ridicat brusc, a înconjurat masa până la mine și s-a întins ușor să-mi cuprindă obrazul, zâmbindu-mi cu o privire blândă și afectuoasă.

-Au! Ce faci, Mae?

* Mae - cuvântul thailandez standard pentru „mamă”. Folosit atât în contexte formale, cât și neutre.

-O, Sun! Te-ai întors de la baie? Vino, stai jos, stai lângă Nu aici.

-Încetează!! În momentul în care am auzit acea voce familiară, tot corpul mi-a înlemnit. M-am întors încet să mă uit în spatele meu...

-Ai Sun!!

-Hei. Deci tocmai m-ai părăsit, nu-i așa? După ce m-am străduit atât de mult să te iau în brațe. Am stat acolo înțepenit ca o scândură, simțind că inima mi-a căzut pe podea, în timp ce Ai Sun s-a apropiat și s-a așezat pe scaunul de lângă mine, chiar pe care doamna elegantă tocmai i-l trăsese. Mi-a ciufulit părul jucăuș și mi-a zâmbit.

-C-ce... ce se întâmplă? M-am uitat în jur ca o găină confuză și m-am întors să-l întreb pe Páa.

-Heh, heh. Voi doi deja vă cunoașteți, nu-i așa? Atunci de ce îi spui așa lui P’Sun? Ei bine, el...

-Khun, e în regulă, domnule. Nu mă deranjează, a intervenit Sun lin înainte să pot să-l atac pe Páa. Apoi, chiar pe sub masă, a întins mâna și m-a prins de a mea. Am tresărit și m-am întors să-l privesc, dar el a zâmbit doar ca și cum totul ar fi fost perfect în regulă, strângându-mi mâna și mai tare.

-Dă-mi drumul, Sun. Am șuierat, trăgându-mi scaunul mai aproape și șoptind chiar lângă urechea lui, asigurându-mă că doar el mă poate auzi. Dar idiotul a ridicat o sprânceană spre mine cu o privire arogantă și mi-a strâns mâna și mai tare. Cu cât încercam să mă desprind mai mult, cu atât mă ținea mai strâns.

-Nu și Sun par foarte apropiați, nu-i așa, Khun? a spus eleganta doamnă cu căldură.

-Se pare că da. Acum câteva zile, Nu a stat peste noapte la Sun acasă. Dacă nu ar fi fost Sun să aibă grijă de el, ar fi fost greu. Am auzit că a fost bolnav.

-A, chiar așa? Deci, de aceea, Sun a venit să-mi ceară un certificat medical, adică...

-Da, Nu a avut cursuri cât timp a fost bolnav, așa că te-am rugat să semnezi certificatul ca să poată depune cerere de medical.

-S-stai puțin. Sunt atât de confuz. Ce se întâmplă, tată? am intervenit înainte ca lucrurile să devină și mai derutante. Nu înțelegeam absolut nimic, de exemplu, când a ajuns tata să-l cunoască pe tipul ăla, Sun? Cum de știa că Sun era cel care a avut grijă de mine când eram bolnav? Și doamna aceea pe care o numea Mae... Stai. Nu-mi spune... Bărbatul ăla care stătea vizavi de mine... Era  tatăl lui Sun, nu-i așa?! M-am uitat înainte și înapoi între fața acelui unchi și cea a lui Ai Sun și dintr-o dată, ochii mi s-au mărit. Acea senzație de familiaritate pe care am simțit-o când l-am văzut prima dată pe bărbat... În sfârșit mi-am dat seama ce era. Arăta exact ca Ai Sun. Structura lor facială era identică. Nu era de mirare, nenorocitul ăla de Sun semăna leit cu tatăl lui.

-Am ceva pe față? a întrebat el, rânjind când a observat că mă holbez.

-N-nu, nimic. Înainte să-mi dau seama că mă holbez, deja îmi zâmbea, vorbind cu vocea aceea blândă, în timp ce îmi mângâia nonșalant dosul palmei  și asta mi-a dat fiori pe șira spinării. M-am uitat repede în altă parte și m-am întors spre tata, încercând să-mi retrag mâna, dar Sun nu m-a lăsat. Așa că am renunțat și l-am lăsat să o țină sub masă așa.

-Tata... vrei să-mi spui ceva?

-Ești atât de nerăbdător, știi asta nu? a spus Tata oftând. Acesta e Khun Danai, e un vechi prieten de-al meu. Imediat ce tata a spus asta, m-am întors să mă uit la tatăl lui Sun. Mi-a zâmbit călduros, iar eu i-am adresat un mic zâmbet stânjenit la rândul meu. Mama mea este Asistent Prof. Dr. Nareekarn Hemwiphat, director executiv al unei rețele de spitale private, atât în Bangkok, cât și la filiala principală din Las Vegas. Călătorește mult în străinătate. Este, de asemenea, profesor invitat la o universitate medicală de top de acolo, aceeași unde studiază în prezent fratele meu, P’Not. Mama mi-a spus că, odată ce P’Not va absolvi, se va întoarce definitiv în Thailanda. Dar habar n-am cine va conduce spitalul de acolo odată ce mama se va muta înapoi aici.

-Știi, îmi este foarte dor de Khun Karn, a spus mama lui Sun cu afecțiune.

-Și mie, a adăugat tata.

-A fost greu de contactat în ultima vreme. Încă este supărată pe mine. De aceea zbor poimâine, ca să-mi cer scuze personal.

-Tata... Nu-mi spune că te-ai jucat iar cu o fată? Nu-i de mirare că mama nu mi-a răspuns la apeluri de zile întregi!  Am ripostat imediat ce l-am auzit pe tata și pe mama lui Sun vorbind.

- Păi...bine... Tata și-a întors privirea și a bâlbâit. Imediat mi-am dat seama.

-Știam! Chiar ești altceva, tată. Stai puțin, când ajung la mama, o să-i spun să te părăsească definitiv. Ar trebui să fugă departe de tine.

-Hei! Nu poți să-i spui asta tatălui tău! A contracarat el rapid.

-Nu-mi pasă. Urăsc porcăria asta. Urăsc înșelătoriile și pe cei care nu știu niciodată când e de ajuns. Am spus-o tare și clar, cu un ton ascuțit. Cu coada ochiului, m-am uitat la Ai Sun și într-adevăr, zâmbetul lui a dispărut instantaneu. Expresia feței i s-a schimbat, în momentul în care a auzit ce am spus.

-Așa este. Nici mie nu-mi place. Sunt total de acord, a spus Orn, mama lui Sun zâmbindu-mi înainte de a se întoarce să se uite la soțul său.

-O, hai, de ce te uiți așa la mine?

-Și tu... să nu crezi că n-am observat.  Zilele trecute ai venit acasă pe la  trei sau patru dimineața.

-Te gândești prea mult, dragă... Tatăl lui Sun s-a bâlbâit, la fel ca tatăl meu mai devreme. Și-a întors repede privirea de la mae Orn și s-a uitat la tatăl meu, ca și cum ar fi implorat ajutor. M-am uitat din nou de la tatăl lui Ai Sun la Ai Sun însuși. Incredibil, erau exact la fel. Expresia pe care a făcut-o Phor Danai adineaori? Fața aceea stângace, vinovată, era identică cu a lui Ai Sun când era prins făcând ceva dubios.

-Bine, bine. Cred că ar trebui să începem cu toții să mâncăm acum. Vă rog, serviți-vă, a spus tatăl meu repede, rupând tensiunea densă din jurul mesei. Toată lumea s-a liniștit și a început să mănânce. Nimeni nu a adus nimic altceva în discuție. De câteva ori în timpul mesei, Ai Sun a luat farfuriile și m-a servit, iar de fiecare dată când a făcut-o, l-am privit urât, temându-mă că părinții noștri ar observa ceva. Dar nimeni nu ne-a acordat atenție. Toată lumea era concentrată pe propria mâncare. Singurii care vorbeau chestii importante erau Phor Danai și tatăl meu.

   Am tresărit când am auzit un sunet de metal lovind podeaua, Ai Sun tocmai își scăpase lingura. Toți cei de la masă s-au întors să se uite la el.

-Ăă... îmi pare rău.

-Ai grijă, fiule.

-D-da, Mae. Acum sunt sătul, a spus el, ridicându-se să ridice lingura de pe jos. Nu i-am acordat prea multă atenție și am continuat să mănânc. Dar apoi... am înlemnit brusc. Am simțit ceva rece atingându-mi degetele sub masă. Mi-am pus repede lingura în bolul cu orez și m-am uitat la mâna mea care stătea în poală sub masa din sufragerie, și ochii mi s-au mărit. Ai Sun îmi zâmbea de sub masă, privindu-mă în ochi. Apoi mi-a supt ușor degetul. Și ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, mi-a sărutat ușor dosul palmei înainte de a se ridica și a se întoarce la locul lui, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat.

-Așa drăguț... Am înlemnit pe loc în timp ce el a șoptit asta când s-a așezat pe scaun, suflând ușor în urechea mea, făcându-mă să tresar și să-mi trag gâtul. După ce s-a așezat, mi-a pus nonșalant mâna în poala lui și a ținut-o din nou ca mai devreme.

-Nu, dragul meu.

-D-da, Khun Mae?

-Ești deja sătul? Te simți bine? Nu pari în regulă... ai fața toată roșie, ai febră? În secunda următoare, o mână mare mi-a fost așezată pe frunte.

-Cred că ai dreptate, Mae. Pielea lui e puțin cam caldă, a spus Sun brusc, ridicându-și dosul palmei pe fruntea mea. În momentul în care pielea lui mi-a atins fața, obrajii mi-au ars și mai tare. Tot corpul mi s-a încordat. Inima îmi bătea din nou nebunește.

-Iar ești bolnav? Paa s-a întors și el spre mine, cu o îngrijorare vizibilă  pe toată fața.

-Ăă... sunt bine. Serios. Nu e nimic.

-Ei, odihnește-te puțin atunci. Te-am chemat doar ca să te prezint unui vechi prieten de-al meu.

-Bine. Ăă... deci când te întorci? Te vei întoarce cu mama?

-Nu sunt sigur încă. Poate o săptămână sau două. De îndată ce mă iartă, o voi aduce înapoi cu mine.

-Serios, tată? Atunci te susțin, chiar dacă sunt încă supărat pe tine. Doar pentru azi, o să o las baltă. Mi-e dor de mama... N-am mai văzut-o de luni de zile.

-Să sperăm... cine știe cu ce mă voi confrunta, a mormăit tata obosit, frecându-și tâmplele.

-Ha ha! Bine îți face tată.

-Hei! Încerci să mă consolezi sau să mă lovești cât sunt la pământ?

-Bineînțeles că nu te încurajez, tată. Dar serios, cine te-a pus să o înșeli pe Maa ? Dacă aș fi fost în locul ei, te-aș fi părăsit deja.

- Puști micuț și obraznic ce ești!!

-Sunteți adorabili amândoi, a spus Mae Orn cu o voce blândă, privindu-ne.

-Vezi asta, Orn? Este exact ca mama lui.

-Sunt de acord. Să-l văd pe Nu îmi amintește cu adevărat de Khun Karn.

-Și mie la fel, Mae, a adăugat Danai, dând din cap. Dacă Sun ar fi fată, aș oferi-o chiar acum să-i devină noră. Am tușit puternic și aproape m-am înecat cu băutura în secunda în care l-am auzit pe tatăl lui Sun spunând asta.

-Micuțule!! Ești bine? Vocea lui Ai Sun, a răsunat puternică și anxioasă în timp ce reacționa rapid la tusea mea. Întreaga lui atitudine s-a schimbat, părea cu adevărat panicat. S-a grăbit să-mi șteargă gura cu șervețelul și m-a cuprins cu brațul, mângâindu-mi ușor spatele. Paa, Mae Orn și tatăl lui s-au întors cu toții să se uite la noi la unison. I-am tras repede mâna de pe mine și l-am îndepărtat, împingându-l înapoi în scaun.

-S-sunt bine! Dă-mi drumul, fir-ar să fie!

-Sun, cum  i-ai spus lui Nu?

Gata! Eram terminat. Deja îmi dădeam seama că lucrurile o luaseră razna când Paa și toți ceilalți s-au întors spre Ai Sun cu priviri ciudate. Am intervenit repede ca să salvez situația.

-P’Sun îmi spune Micuțul, Khun Mae. De aceea nici eu nu-i spun Phi. Și, în plus, mă tachinează mereu!

-Ce?! Micuțul! Nu e corect!

-Vezi, Khun Mae?

-Sun!! De ce i-ai spune așa?

-Hai mae, lasă-l. În plus, la universitate, P’Sun flirtează mereu cu fete frumoase în mașină. Chiar în seara asta a făcut-o de fapt!

-Micuțule!! Ce naiba spui?

-Sun! Oprește-te acum. Lasă-l, are dreptate. Te-am avertizat de atâtea ori despre asta, nu-i așa? În legătură cu fetele? Chiar crezi că universitatea e locul potrivit pentru un astfel de comportament? Dacă cineva vede și ajungi la știri? Ce se întâmplă atunci?-M-mae, nu e așa! Jur!

-Oh, dar am văzut și eu asta de multe ori, Khun Mae. Am adăugat, insistând.

-Incredibil... voi doi chiar mă luați la rost acum, nu-i așa? a mormăit Sun, exasperat.

-Sun!!

-Haide, dragă, e adolescent. E normal la vârsta asta. Nu fi așa dură cu el.

-Danai!! Mama lui Sun, a ridicat vocea atât la fiu, cât și la tatăl acestuia.

-Au! Au! Bine, bine! Am chicotit încet când Mae Orn a întins mâna și i-a răsucit urechea lui Sun. Danai a ridicat ambele mâini în semn de predare, tresărind de durere. Tatăl meu i-a zâmbit prietenului său și a clătinat din cap.

-Ai glumit cu mama mea, nu-i așa, dragule? Ai Sun s-a aplecat și a șoptit lângă urechea mea.

-Ei bine, e adevărat. Ți se cuvine. Heh. Am șoptit înapoi cu un rânjet, chicotind în timp ce-i priveam fața cum se lipește de a mea. Părea amuzant de învins, m-am gândit eu, chiar în momentul în care un pupic mi-a aterizat pe obraz.

-Su-Sun!! Ce naiba faci? L-am împins și mi-am plimbat privirea în jurul mesei. Din fericire, tata și ceilalți nu se uitau în direcția noastră.

-Miroși atât de bine.

-Uf...tu!

-Auu... a țipat Ai Sun tare când l-am călcat pe picior de ciudă, pentru că a avut îndrăzneala să mă sărute pe obraz. Dacă tata ar fi văzut asta, ar fi explodat instantaneu.

-Ce s-a întâmplat, P’Sun? am întrebat cu un zâmbet luminos, prefăcându-mă că nu știu absolut nimic.

-O să plătești pentru asta, scumpule, a mormăit el, aplecându-se să șoptească înainte de a se îndrepta din nou în scaun.

-Heh. Am rânjit, chicotind ușor în sinea mea, simțindu-mă al naibii de bine că mă răzbunam pe el.

-Tata, dacă nu mai e nimic altceva, cred că mă duc la culcare acum. Sunt obosit.

-Stai o secundă.

-Ce s-a întâmplat?

-Cât timp sunt plecat, vei sta cu P’Sun. Ruj vine cu mine și l-am rugat pe Danai să se ocupe temporar de munca mea aici. Restul echipei de securitate va rămâne ca de obicei, sună-i doar dacă ai nevoie de ceva. Ai înțeles?

-Stai, ce?! Mă lași cu Ai Sun? Am strigat exagerat de tare.

 

SFÂRȘIT / Contact Vizual - Partea 1 / Volumul 1

Maya ⁠♡