CAPITOLUL 34

 

Capitolul 34

 Trezirea.

    Fan Xiao subestimase toleranța lui You Shulang la alcool. Când și-a tras acea mână subțire și i-a înfășurat palma în jurul său, chiar când era pe punctul de a zbura pe valul dorinței, bărbatul și-a deschis încet ochii...

   Cu o jumătate de oră mai devreme, Fan Xiao deschisese ușa casei lui You Shulang cu cheia.

Complexul rezidențial era vechi, iar decorul interior se potrivea. Era învechit și puțin demodat. Nu existau lumini cu senzor de mișcare. Fan Xiao a pipăit peretele de la intrare până când vârful degetelor a găsit întrerupătorul. Lumina s-a aprins. L-a sprijinit pe You Shulang, profund beat, în dormitor și l-a ajutat să se urce în pat. Bărbatul era greu. Salteaua s-a mișcat de câteva ori sub greutatea lui. Nu a fost o sarcină ușoară să-l așeze pe You Shulang la locul lui. Fan Xiao a expirat, retrăgându-și în sfârșit respirația și abia atunci s-a întins să aprindă veioza de pe noptieră. Lumina lămpii era blândă, caldă ca laptele, o nuanță aurie plăcută, ca dulceața unei prăjituri care se așează delicată pe limbă. Cădea peste You Shulang exact cum trebuie, ca și cum un filtru de culoare ar fi fost plasat peste el.

Aceasta era a doua oară când Fan Xiao stătea lângă pat și îl examina pe You Shulang, care dormea. Comparativ cu ultima dată, când tenul său era palid, pielea lui era acum învăluită în culoarea slabă a norilor cu nuanțe de amurg, o ceață delicată care se prelingea pe gâtul său și dispărea sub gulerul cămășii. Gulerul era ușor dat la o parte, dezvăluind o parte a claviculei. Fan Xiao  tânjise toată seara și aproape instinctiv întinsese mâna să o atingă. Vârfurile degetelor îi atinseseră deja stratul de căldură care se ridica de pe pielea aceea, dar s-a oprit exact la timp. Încet, Fan Xiao și-a retras mâna și și-a coborît privirea spre palmă. În ea ținuse țigări, strânsese mâini, bătuse umeri și cuprinsese volanul, era puțin murdar.

-Domnule director, corpul dumneavoastră delicat este atât de prețios, permiteți-mi să mă spăl pe mâini mai întâi. Fan Xiao s-a aplecat, cu o voce joasă, în timp ce respira în mod deliberat un val de aer cald pe curba urechii bărbatului. Și-a scos haina și nerăbdător să se spele pe mâini, a ieșit din dormitor. Aruncând o privire rapidă în jur, a găsit baia. Dar înainte ca pașii să-l poată purta complet înainte, privirea i-a alunecat înapoi de-a lungul cărării pe care tocmai o parcursese și s-a oprit pe fotografia expusă în dulap.

Colțurile buzelor sale s-au lăsat în jos, iar în ochi îi pâlpâia o flacără slabă, roșie închisă. Vârfurile pantofilor și-au schimbat direcția, tălpile scumpe de piele lovind podeaua într-un ritm măsurat și lent.

  Era o fotografie a doi oameni: un băiat tânăr și energic și un bărbat înalt și calm. Stăteau împreună sub copacii luxurianți de vară și norii plutitori. Unul puțin în față, celălalt chiar în spate, mâinile lor suprapunându-se ușor. Nu se îmbrățișau, dar apropierea dintre ei era inconfundabilă. Privirea lui Fan Xiao a trecut pe lângă băiat și s-a oprit asupra bărbatului care stătea în spate. Zâmbetul lui era slab, dar părea să se lumineze sub lumina soarelui. Sprâncenele și ochii lui erau blânzi, coborâți, nu priveau spre cameră, ci spre băiatul din fața lui. Rama maro era ridicată. Vârful degetului său a alunecat peste sticla netedă, acoperind zâmbetul bărbatului și odată cu el, privirea aceea care părea ușoară și superficială, dar era profundă și plină de afecțiune.

-Tsk...un pocnet ușor și superficial al limbii a spulberat tăcerea din cameră. -Cine l-ar fi crezut pe Directorul You o persoană atât de romantică? Păcat ca  e atât de ghinionist încât ajunge mereu să întâlnească oameni nepotriviți.

  În cele din urmă, rama a fost așezată cu fața în jos pe raft, întoarsă departe de lumină. Acea singură fotografie a risipit cu succes dorința anterioară a lui Fan Xiao. A început să se plimbe prin casa lui You Shulang ca și cum ar fi fost un musafir mult așteptat, vizitând în sfârșit un loc despre care auzise de mult prea mult timp. Erau prea multe urme ale vieții trăite acolo, prea multe semne care dovedeau că o altă persoană împărțise cândva această casă: cești asortate ale unui cuplu, papuci asortați, periuțe de dinți asortate, haine care nu erau deloc diferite de stilul lui You Shulang, o cutie plină cu gustări și un bilet adeziv pe frigider, cu o inimioară roșie mâzgălită pe el.

<<Șușu, coastele de porc dulce-acrișoare pe care le-ai făcut au fost atât de delicioase. Te iubesc atât de mult, mwah.💘 >>

-Șușu?! Fan Xiao a chicotit scurt, batjocoritor.

-Deci ăsta e genul de emoție care te interesează? A desprins biletul de pe frigider, l-a mototolit încet într-o mică bilă și cu o mișcare ușoară, l-a aruncat acolo unde îi era locul de drept, la gunoi. Într-un colț al biroului, Fan Xiao a găsit un album foto. Coperta avea o pereche de buze roșii strălucitoare, în acel stil extravagant al anilor 1990. Fața albă ca porțelanul a actriței deja se estompase și se decojise, dezvăluind galbenul pământiu al cartonului de dedesubt. A deschis albumul nepăsător. Fotografiile dinăuntru erau vechi, înfățișând bărbați și femei îmbrăcați simplu, stând rigid în fața unor fundaluri artificiale, realizate grosolan, cu zâmbete stângace și restrânse.Fan Xiao a avut puțină răbdare. După ce a răsfoit rapid câteva pagini, și-a pierdut interesul. Era pe punctul de a-l închide când ochii i s-au luminat brusc. În colțul din dreapta jos, o fotografie discretă arăta trei persoane stând una lângă alta. În mijloc era o femeie cu o față delicată și blândă. La stânga și la dreapta ei stăteau doi băieți. Cel din stânga era puțin mai tânăr, poate unsprezece sau doisprezece ani. Cel din dreapta era mai mare, de vreo paisprezece sau cinsprezece ani.

-Tu, ești Shulang?  Fan Xiao a adus albumul mai aproape, studiindu-l cu atenție pe băiatul mai mare din dreapta. La anii aceea, You Shulang deja se încruntase, iar statura lui era înaltă și subțire. Privind cu atenție, trăsăturile sale prindeau deja contur, dezvăluind linii ascuțite și frumoase. Totuși, expresia lui încă purta o urmă de rezervă. Buzele îi erau ușor lipite și poate pentru că cineva îi spusese să zâmbească, colțurile gurii i se ridicaseră într-o curbă rigidă, nu tocmai naturală.

   Fan Xiao nu s-a putut abține să nu zâmbească și el. Ostilitatea din pieptul său s-a potolit considerabil. A scos fotografia din album și a băgat-o în portofel.

   Când s-a întors în dormitor, You Shulang era încă inconștient din cauza alcoolului. Poziția lui se schimbase, acum stătea întins pe spate. Aplecându-se peste el, Fan Xiao a văzut sprâncenele bărbatului ușor încruntate, ca și cum chiar și în cele mai adânci vise ale sale ar fi suferit.

-Directore You, vă simțiți rău? Permiteți-mi să vă ajut să vă dezbrăcați, hm?

O propoziție perfect obișnuită, dar tonul său era coborît, nuanțat cu ceva ambiguu și obscen.  Degetele sale proaspăt spălate se odihneau pe nasturi, iar mâna stângă i se mișca cu o fluiditate lipsită de efort, desfăcându-i pe toți unul câte unul. Roșeața slabă, de pe pielea aceea palidă, sub lumina lămpii, arăta ca și cum un strat subțire de zahăr pudră ar fi fost presărat peste ea. Privirea lui Fan Xiao s-a întunecat instantaneu. Vârfurile degetelor i-au alunecat ușor pe pielea netedă și curată, savurând-o, fără să vrea să se desprindă.

-Ce ar trebui să fac? Nu pot lăsa urme pe Directorul You astăzi, dar chiar... chiar vreau să te mușc! Privirea lui Fan Xiao s-a ridicat, centimetru cu centimetru. Și-a apăsat degetul mare pe buzele lui You Shulang, mângâindu-le ușor.

-Trebuie să te revanșezi cumva față de mine. Ce-ar fi să te sărut? Înainte ca ultimul cuvânt să fi răsunat, buzele lui coborâseră deja într-un sărut nerăbdător și urgent.

   Aroma vinului i-a năvălit în gură, iar Fan Xiao a simțit că și el era beat. A sărutat acele buze iar și iar, sorbindu-le și înghițindu-le întregi până când au devenit ude și strălucitoare. Apoi și-a împins vârful limbii, aprofundând și mai adânc. Și-a proptit un genunchi pe pat și folosind mâna nevătămată, i-a cuprins maxilarul lui You Shulang, sărutându-l adânc și cu fervoare. Apoi, dintr-o dată, de pe buzele persoanei de sub el, s-a auzit un murmur ușor,  nuanțat de dorință. Înainte ca Fan Xiao să poată înțelege ce  spunea, a fost luat prin surprindere când celălalt l-a apăsat ferm pe ceafă, adâncind sărutul!

You Shulang, îl săruta! El luase inițiativa, sărutându-l înapoi! Genele îi tremurau ușor. În starea sa de conștiință încețoșată, bărbatul a reacționat din pur instinct. Sărutul lui  Shulang, nu semăna deloc cu cel dominator al lui Fan Xiao, era blând, persistent, indulgent, suficient cât să te înece în el. Mintea și corpul lui Fan Xiao au explodat deodată. Gândurile sale, amestecate ca o pastă, erau pline de doar patru cuvinte.

You Shulang, mă săruți!

Un sărut unilateral i se păruse deja paradisul lui Fan Xiao. Acum, că era sărutat înapoi, ar fi preferat să se delecteze până la moarte cu această limbă suptă, umedă și lipicioasă.

-Zhenzhen. Un murmur slab i-a atins obrazul și i s-a strecurat în ureche. De data aceea, Fan Xiao l-a auzit clar.

-Pe cine strigi? Bărbatul s-a desprins de acele buze într-o clipă. Transa de pe fața lui a dispărut complet. Nici măcar nu-i păsa dacă You Shulang se va trezi, vocea lui a scăzut și a devenit întunecată, saturată de o posomorâre sufocantă.

-Îl strigai pe Lu Zhen, nu-i așa? You Shulang a scos un alt murmur ușor, inconștient, apoi pur și simplu s-a întors și s-a cufundat la loc în somn, lăsându-l pe Fan Xiao singur în întuneric,  pierzându-și mințile.

-Ți-e dor de Zhenzhen-ul tău, asta e? Fan Xiao a zâmbit brusc.

-Bine. Îți voi îndeplini dorința. A ieșit repede din dormitor și s-a întors cu o ramă foto din sufragerie. Rama de lemn a fost așezată pe noptieră. În ea era o fotografie cu fața zâmbitoare a lui Lu Zhen. Un portret de studio, înfățișând un zâmbet care arăta superb.

   Fan Xiao stătea lângă pat, privind de sus în jos la You Shulang, pe jumătate gol. Jumătate din fața lui era luminată de lumina caldă a lămpii de birou, în timp ce cealaltă jumătate era înghițită de întunericul nopții.

-You Shulang, ultima dată când am fost la mine acasă, te-am rugat să mă lași să-ți folosesc mâna. Nu numai că ai refuzat, ba chiar m-ai și lovit. S-a aplecat, deschizându-și încet propriul fermoar.

-Îți plac bărbații, nu-i așa? Din moment ce ești deja un deviant al naibii de dezgustător, de ce trebuie să te mai obosești să te prefaci atât de arogant și puternic?

A ridicat mâna dreaptă a lui You Shulang, ghidând-o înainte centimetru cu centimetru. O căldură bruscă i s-a răspândit prin corp. Expresia lui Fan Xiao s-a încordat într-o clipă, fiecare cuvânt ieșind printre dinții încleștați.

-Astăzi voi fi generos și te voi satisface, homosexual dezgustător. A, da. Nu mureai să-l vezi pe Zhenzhen-ul tău? Atunci lasă-l să te vadă cum faci asta  pentru mine, hm?   

   Noaptea se întindea la nesfârșit, un miros slab de alcool persista în aer. Privirea lui Fan Xiao a rămas fixată asupra feței lui You Shulang, iar respirația lui devenea mai greoaie... Într-un moment neașteptat, genele ca de corb ale bărbatului adormit au tremurat ușor, iar respirația sa lungă și constantă a devenit treptat superficială. Lumina a pâlpâit în întunericul negru al pupilelor sale în timp ce You Shulang își deschidea încet ochii...

!!!

Mâna lui Fan Xiao a încremenit pentru o fracțiune de secundă. Reacția sa a fost rapidă, s-a aplecat imediat cu corpul ud de transpirație, întâlnind privirea goală și neconcentrată a lui You Shulang. Cămașa i-a alunecat, acoperind totul, ascunzând orice urmă de păcat. Fan Xiao a spus încet.

-Shulang, dormi puțin mai mult. Te vei simții mai bine. Bărbatul a scos un „Mm” ușor, s-a întors pe o parte și a închis din nou ochii...

Nota autoarei Su Erliang: Acum nu e momentul să dezvăluim secretul sau să expunem adevărul, e prea devreme. Ăștia doi  se vor îndrăgostii mai târziu...

Maya ♡