Capitolul 8🔞

 ROMAN




Roman trăise multe vieți, mai multe decât ar fi meritat, dar niciodată, în tot acest timp, nu văzuse o priveliște atât de frumoasă precum fermecătorul său Danny, întins pe pat, îmbujorat și gâfâind, nerăbdător să guste din pula lui Roman.

Se mângâie absent în timp ce îi parcurgea cu privirea fiecare centimetru al partenerului său. Acest bărbat dulce, care sărutase demonul lui Roman cu atâta delicatețe, primindu-l pe deplin în patul lui.

Mai avusese amanți excitați de demonul său, dar asta fusese doar din cauza fiorului pericolului, nu pentru Roman însuși. Și întotdeauna exista acel miros de teamă, ascuns, în fiecare întâlnire. Dacă Roman era sincer cu el însuși, frica se adăugase plăcerii, ca un condiment exotic, făcând experiența și mai intensă. Dar cu Danny nu era frică, ci doar o supunere dulce și încredere.

Băiatul cedase plăcerii mușcăturii lui, sărutase fără ezitare fața demonică a lui Roman, apoi se topise complet sub grija lui, sub felul în care Roman se ocupase de pula lui.

Dulce, fermecător partener.

Iar acum era acolo, arătând de-a dreptul decadent, cu membrele moi și privindu-l pe Roman cu acei ochi mari, căprui, plini de satisfacție amețită și dorință. Roman voia să-l ia pe deplin, să intre în el și să-l revendice ca fiind al lui. Știa că Danny l-ar fi lăsat să-l fută până la epuizare, oferindu-i din nou acea supunere și consimțire dulce.

Dar acum nu era momentul, cu Danny la limita epuizării din cauza alcoolului și a traumei generale a celor întâmplate în acea noapte.

În plus, Roman voia să-și ia timp, să-i ofere doar plăcere. Și nu era sigur că ar avea autocontrolul necesar chiar acum.

Însă puteau face alte lucruri.

Se aplecă complet peste Danny și începu să-i cutreiere încet trupul, presărând săruturi și mușcând ușor din carnea goală pe măsură ce înainta, simțind în sine fiecare centimetru al prădătorului, dar, pentru o dată, nu-l deranja.

Când ajunse la gura băiatului, îi dărui un ultim sărut brutal, apoi se ridică și se așeză în genunchi pe pieptul lui.

„Am să-ți dau pula mea acum, fermecătorul meu partener.”

Danny gemu, dar își deschise larg buzele, iar câteva clipe mai târziu Roman șuieră, simțind acea gură fierbinte în jurul penisului său.

Cu ochii fixați în ai lui, Danny își mișcă capul în sus, luându-l pe deplin, împingându-se în ciuda reflexelor ușoare de vomă, până când nasul îi ajunse aproape lipit de șoldul lui Roman. Ochii lui Roman se dădură peste cap când simți gâtul lui Danny strângându-se în jurul capului pulii, în timp ce băiatul înghițea cu prudență.

„Merde. La naiba. Atât de bine, fermecătorul meu Danny.”

Danny se desprinse de penisul lui Roman cu un sunet moale și umed, zâmbindu-i cu ochii umezi.

„Se pare că nu sunt singurul cu o gură murdară.”

Micuț rege obraznic.

Roman își înfășură mâna în buclele moi ale lui Danny, savurând micul oftat pe care îl smulse din gura partenerului său. Acele sunete mici și adorabile. Roman gemu când Danny se relaxă și își lăsă maxilarul liber, oferindu-i permisiunea tacită de a-i fute gura.

Nu crezuse vreodată că poate ajunge în rai, dar iată-l aici: gura dulce a partenerului său în jurul pulii, primind fiecare împingere dură cu mici gemete de plăcere.

Roman nu avea să reziste mult. Era tare ca piatra încă de când gustase prima dată sângele lui Danny; el și demonul lui erau scăldați în dorință, într-o nevoie pură pentru acest băiat.

 „O să-mi dau drumul, băiatul meu dulce.”

Așteptă ca Danny să se retragă, dar acesta doar încuviință din cap și suge și mai tare, trimițând electricitate prin fiecare centimetru al trupului lui Roman, în timp ce acesta ajunse la orgasm, revărsându-se în gura partenerului său.

Danny înghiți avid fiecare picătură, fără să-și desprindă privirea de a lui Roman, până când vampirul își retrase în cele din urmă, cu blândețe, penisul acum mult prea sensibil.

Perfect. Dulce. Al nostru.

Roman își strecură genunchiul peste trupul lui Danny, mutându-se să se așeze pe o parte, față în față cu partenerul său, asigurându-se că pielea lor se atingea cât mai mult posibil. Își afundă din nou mâna în buclele întunecate ale lui Danny și își plimbă degetele cu blândețe prin ele.

Demonul lui torsese de plăcere, fără să fie nevoie de cuvinte.

 „Chiar mă ai la mila ta, micuțul meu rege”, șopti Roman. 

„Tot ce sunt eu.”

Îl privi pe Danny zâmbind ușor și murmurând în semn de recunoaștere. Părea să se bucure de mângâierile blânde la fel de mult cum se bucurase de a-i fi futută gura.

Ce creatură perfectă.

Roman crezu că Danny adormise, dar câteva minute mai târziu ochii băiatului se deschiseră și acesta își întoarse capul spre el.

 „Pot să-ți cer o favoare?” întrebă cu voce somnoroasă.

”Orice pentru tine, dragule.”

” Ai putea… ai putea să nu faci asta cu nimeni altcineva?”

Roman nu putu opri scânteia de furie care îl străbătu. Chiar credea partenerul lui că ar fute pe altcineva? Că și-ar dori vreodată să fute pe altcineva? Fusese o greșeală atât de mare dispariția lui din cealaltă zi?

Trebuia să lămurească asta.

„Nu voi atinge pe nimeni altcineva în felul acesta, Danny. Om sau vampir” mârâi el. 

”Și sper că nici tu nu o vei face.„

Ei bine, asta era mai bine decât să spună: atinge pe altcineva și îl fac bucăți, nu?

Partenerul neînfricat al lui Roman își dădu ochii peste cap, pe bune.

„Nu despre sex vorbesc”, domnule Mârâilă. Ai putea să nu… muști pe nimeni altcineva? Ai spus că nu trebuie să te hrănești foarte des. Ar putea fi doar de la mine? S-a simțit atât de… intim. Nu cred că vreau să faci asta cu vreun alt om.

Vocea lui Danny deveni mai moale pe măsură ce continua, avertizându-l pe Roman cât de greu trebuie să-i fi fost să-și exprime cererea, chiar dacă își dădea ochii obraznic peste cap.

Pieptul lui Roman se încălzi la această dovadă neașteptată de posesivitate din partea partenerului său, iar răspunsul veni ușor.

Te voi mușca doar pe tine, micuțul meu rege.

Ești sigur că e în regulă?

Beam din pungi cu sânge înainte de asta. Nu voiam să risc să mușc oameni, mă temeam prea tare că demonul meu ar putea scăpa de sub control. Cu tine, însă, nu mi-e teamă. Tu îl liniștești, chiar și în actul hrănirii. Cu plăcere te voi mușca doar pe tine. Iar dacă vei avea nevoie de o pauză, pungile cu sânge mă vor ajuta. Nu voi risca să te rănesc prin… folosire excesivă.

Nu avea de gând să complice lucrurile menționând ce se va întâmpla când Danny se va transforma. Încă nu știa deloc cum să aducă vorba despre asta. Cum îi cereai unui om atât de plin de umanitate să renunțe la acea umanitate pentru tine?

Danny își dedicase viața oamenilor: având grijă de mama lui, protejându-și fratele, lucrând pentru comunitate ca asistent medical. Era clar că nu era pregătit să lase toate acestea în urmă, iar pentru un vampir nou ar fi putut fi foarte greu să fie aproape de vechea lui viață. Roman încercase asta și nu se terminase bine. Înainte să se poată așeza undeva, alungă amintirile vocilor familiare care îi strigau „Demonule!”. Acum nu era momentul să devină sentimental, nu când își ținea partenerul perfect în brațe.

Roman putea aștepta până când partenerul lui va fi pregătit. Avea să aștepte.

Danny se întoarse pe o parte și se cuibări la pieptul lui Roman, strecurându-și capul sub bărbia lui.

„ Mulțumesc, șopti el.”

„Orice pentru tine. Întotdeauna, răspunse Roman.”

„Încă un lucru… vei rămâne? Vei fi aici dimineață?”

„ Voi rămâne.”

Așteptă până când respirația lui Danny deveni mai adâncă băiatul dormea profund înainte de a șopti restul răspunsului.

„ Întotdeauna.”

Roman era treaz de câteva ore, fericit să-l țină pe Danny în brațe și să-i asculte respirația ritmică, când auzi sunetele lui Soren întorcându-se de la vânătoare.

Roman îi trimisese un mesaj cu adresa, cu înțelegerea că Soren se va întoarce după vânătoare și va rămâne cu ei. Cel puțin până când vor rezolva situația cu Luc.

Asta urma să fie un strat suplimentar de protecție pentru partenerul lui mult prea vulnerabil.

Se desprinse cu grijă de membrele amorțite ale lui Danny partenerul lui chiar se transforma într-un fel de caracatiță pe timpul nopții și coborî scările spre living, de unde putea auzi mișcările lui Soren.

Îl găsi stând în fața uneia dintre bibliotecile lui Danny, examinând titlurile. Soren se uită spre Roman.

„Te-ai hrănit?” întrebă el.

Soren încuviință din cap, cu un zâmbet larg.

„Am găsit cel mai delicios bărbat. Ei bine” îi aruncă lui Roman o privire șireată „nu chiar la fel de delicios ca fratele mai mare al adorabilului tău băiat. Dr. Mușchi, nu?”

Roman ridică o sprânceană spre prietenul lui.

„Te rog, nu-mi complica viața urmărind fratele partenerului meu. Sunt mulți alți bărbați în orașul ăsta pe care îi poți hărțui.”

Soren făcu un botic prefăcut.

„Nici măcar o mică gustare? Pot să-l fac să uite foarte ușor. Micul Danny nici măcar n-ar trebui să afle” Soren fusese întotdeauna deosebit de priceput la compulsii.

Roman clătină din cap.

„Doar stai departe. Te rog.”

Soren deschise gura, ca și cum ar fi fost pe punctul de a protesta, apoi o închise și ridică ușor din umeri. Chiar și această mică opoziție i se păru ciudată. De când îl cunoștea Roman, Soren își considerase mereu amanții umani interschimbabili: se fixa pe ei pentru scurt timp, apoi îi ștergea complet din minte imediat ce părăseau patul lui (sau clubul, sau aleea; Soren nu era pretențios).

Roman era aproape sigur că Soren avusese cel puțin o relație serioasă în trecut, un fost vampir despre care nu vorbea niciodată, dar care aparent reușise să-l îndepărteze complet de ideea de angajament. Cu excepția faptului că Soren fusese, desigur, cel care le povestise lui și lui Luc despre companioni încă de la început.

Micul lui prieten, în ciuda propriei frivolitați, păruse mereu surprinzător de fascinat de conceptul iubirii eterne.

În orice caz, aveau lucruri mult mai importante de care să se preocupe acum.

„Vreo urmă de la Lucien?”

Soren zâmbi.

„În afară de cadoul atât de atent pe care ni l-a lăsat în bar?”

„Suntem siguri că a fost el?”

„Îi cunosc stilul, Rome. Și tu la fel” Soren îi aruncă o privire tăioasă „mai ales știind că era cineva cu care te-ai luptat ca să-l protejezi pe Danny. Adoră rahatul ăsta cu jocurile mentale.”

Roman oftă. Știa că fusese prea mult să spere că totul fusese o coincidență, dar avea nevoie să audă asta spus cu voce tare.

Soren își înclină capul într-o parte, studiindu-l pe Roman.

„I-ai spus totul băiatului tău?”

„Da. Acum știe. Toată povestea aia oribilă.”

Fața lui Soren arătă pentru o clipă surpriză, înainte să o ascundă în spatele unui nou zâmbet.

„Și? Ți-a spus același lucru pe care ți-l spun eu mereu? Că n-ai făcut nimic greșit, că Luc e doar un psihopat prea dramatic, a cărui singură reacție la plictiseala eternă e să se lege de tine?”

Roman scoase un râs lipsit de bucurie.

„Nu chiar cu aceleași cuvinte, dar da, în mare, a fost de acord.”

„Și ce e cu transformarea lui? A acceptat?”

Doamne, direct la inimă. Soren nu se pierdea niciodată în ocolișuri.

Roman își încrucișă brațele pe piept.

„Nu i-am menționat asta.”

„Glumești” Soren își dădu ochii peste cap „și ce aștepți?”

Roman se îndreptă spre canapeaua moale din mijlocul camerei. Dintr-odată simțea că trebuie să stea jos pentru conversația asta.

„Nu e pregătit.”

„Ți-a spus el asta?”

„Pur și simplu știu” cine, pe lumea asta, ar fi dispus să devină un monstru de bunăvoie, atâta timp cât mai există o altă opțiune?

Soren râse batjocoritor.

„Ce știu eu, dragul meu prieten, e că potențialul tău companion e incredibil de fragil în starea lui actuală. Lui Luc i-ar lua două secunde să scape de el. Definitiv.”

Demonul lui Roman împinse cu putere sub piele la acea idee. Danny sângerând. Danny zăcând mort la picioarele lui. Roman inspiră adânc și lent, reprimând furia, luptând să-și recapete controlul.

Soren continuă fără pic de milă.

„Știi că Luc o să se concentreze pe el. Deja a făcut-o, dacă te-a urmărit suficient de mult ca să vadă acea încăierare cu un infractor mărunt. Te-a văzut protejându-l pe băiat. Știe ce înseamnă asta. Dacă îl transformi pe Danny, va fi mult mai puternic. Va avea o șansă reală dacă Luc îl prinde fără tine sau fără mine ca să-l salveze.”

Roman mârâi, frustrat.

„Nu e pregătit.”

„Atunci ce?” întrebă Soren. „Îl iei pe băiat și fugi?”

Roman clătină din cap, iritat.

„Nu va veni. Are… responsabilități aici. Ceva legat de mama lui. Cred că nu e bine.”

„Și Dr. Mușchi nu se poate ocupa de mamă?” întrebă Soren. „Nu pentru asta sunt frații mai mari?”

„Se pare că nu. Nu cunosc toate complicațiile relației lor, dar Danny pare să le ducă pe toate singur.”

 

Soren ridică mâinile.

„Bine, Doamne, Rome, nu prea lași multe opțiuni aici…”
Ezită, apoi își îngustă ochii.
„Cu excepția cazului în care…”

Roman știa încotro se îndrepta, dar nu era pregătit să spună asta singur. Avea nevoie ca Soren să ducă gândul până la capăt pentru el.

„Cu excepția a ce?”

„Cu excepția cazului în care ești, în sfârșit, pregătit să te ocupi de Luc așa cum trebuie. Este singura modalitate reală de a vă menține pe tine și pe Danny în siguranță.”

Și iată-l. Singura soluție definitivă și permanentă la problema Luc. Tot ce trebuia să facă Roman era să-l omoare pe vechiul său prieten, pe fratele său vampir, pe bărbatul care văzuse ceva în el și îi salvase viața cu atât de mult timp în urmă, pe câmpul de luptă.

Și totuși…

„Încă nu m-a omorât”, murmură Roman. „Chiar și după tot acest timp. De fapt, nici măcar nu a mai încercat de zeci de ani, nu după primele două incidente.”

„Nu, nu a făcut-o. Presupun că amândoi aveți același tip de… loialitate răsucită” Soren nu părea prea impresionat. „Dar chiar crezi că nu o să fie, nu știu… incredibil de excitat de faptul că ți-ai găsit companionul uman, în timp ce el continuă să se consume într-o mizerie fără sfârșit, totul din cauza ta?”

Roman scoase un râs lipsit de umor.

„Credeam că ai spus că n-am făcut nimic greșit.”

„Amândoi știm că Luc vede lucrurile diferit. Și chiar dacă poate simte loialitate față de tine, nu simte nicio loialitate față de umanul tău.”

„Era fratele meu”, insistă Roman.

„Poate că da, cu foarte mult timp în urmă”, admise Soren. „Dar chiar mai e ceva din Luc acolo, Roman? Când a fost ultima dată când ai vorbit cu el cu adevărat? Dacă s-a sălbăticit complet, i-ai face o favoare.”

„Tu ai face același lucru pentru mine?” întrebă Roman defensiv. „Dacă aș începe să-ți stric viața, m-ai elimina atât de ușor?”

Soren se limită să râdă.

„Atât de ușor? Te chinuie de zeci de ani, Rome” îl privi direct în ochi. „Și da, dacă te-ai pierde pe tine însuți, dacă ai pierde tot ceea ce te face Roman și ai începe să-i ameninți pe cei pe care îi iubesc… te-aș elimina.”

„Și pe cine se presupune că iubești, Soren?” întrebă Roman, regretând imediat cuvintele. Știa că era nedrept, că își revărsa furia asupra lui Soren în loc să și-o îndrepte spre sine.

„Ai grijă, Roman”, îl avertiză Soren, vocea devenindu-i rece ca gheața. „Cred că te-aș număra printre acei puțini. Dar chiar și așa, răbdarea mea are limite.”

Și Roman ar fi trebuit să fie recunoscător pentru acea răbdare și pentru amenințarea nerostită. Uneori, Roman uita cât de letal era cu adevărat frumosul său prieten. Părea aproape delicat, cu statura lui mică, trăsăturile eterice și talentul pentru modă. Dar odată cu vârsta venea și puterea, iar Soren era mult, mult mai bătrân decât Roman.

„Scuzele mele, vechi prieten. N-am vrut să sugerez nimic prin asta.”

Soren oftă ușor și rupse contactul vizual, examinându-și unghiile.

„Ba da, ai făcut-o. Dar, din fericire, mă simt mărinimos. Du-mă la camera mea. Mă poți despăgubi dimineață cu niște clătite.”

Prietenul lui chiar iubea tot ce era uman, inclusiv mâncarea.

După ce îi arătă lui Soren camera de oaspeți, Roman se întoarse în dormitorul lui Danny. Partenerul său dormea încă adânc, îmbrățișând strâns una dintre perne, de parcă ar fi încercat să-i compenseze absența. Roman se strecură sub pături și se cuibări pe la spatele partenerului său. Inspiră adânc, absorbind acel miros unic de lapte și miere care era pur și simplu Danny. Îl liniști atât pe el, cât și pe demonul său, ca un fel de drog.

Nu înțelegea sentimentele pe care acest băiat le trezea în el. Cum putea să se simtă atât de protector față de o altă ființă, atât de repede? Cum putea să se gândească să-l elimine pe cineva cu care avea o istorie atât de lungă, doar pentru a garanta siguranța unui bărbat pe care îl cunoscuse cu abia o săptămână în urmă?

Și de ce nu era mai speriat de toată situația asta?

Tot ce știa era că el și demonul lui îl voiau pe Danny. Voiau să-l păstreze și erau dispuși să facă orice pentru a se asigura că băiatul va fi în siguranță.

Orice, își promise, în timp ce Danny scoase un mic suspin și se lipi de Roman, căutând contact maxim chiar și în somn.

Roman își strânse brațele în jurul partenerului său, permițându-și în cele din urmă să închidă ochii și să-și liniștească mintea.

Nu avea să-i permită lui Luc să-i ia asta. 🌙