CAPITOLUL 24

 

Capitolul 24

 Bodhisattva al meu.

   O singură lampă de perete arunca o rază îngustă de lumină. Acea lumină se revărsa peste șuvițe netede de păr, emanând o strălucire blândă înainte de a aluneca în jos pentru a săruta o fâșie de piele goală, de porțelan. You Shulang stătea întins pe o parte pe pat, cu ochii închiși. Părul său ușor ciufulit îl lipsea de stabilitatea și calmul obișnuite pe care le avea, iar o parte a feței sale, scăldată în lumină, dar sculptată cu umbre ascuțite, părea  palidă, aproape rece. Strălucirea slabă prinsă de genele sale îi conferea un aer de singurătate, chiar și o notă de vulnerabilitate. La marginea cea mai îndepărtată a luminii, o siluetă stătea învăluită în umbră. Doar pantofii din piele de crocodil pe care îi purta, cu modelele în relief în formă de diamant, care aparținuseră odată unei creaturi vii, prindeau lumina strălucind slab, înghețat. O cutie de chibrituri îi era strânsă între degete. Vocea bărbatului, calmă și ilizibilă, se auzea prin întuneric.

-Deci, l-ai adus în patul meu? La trei metri distanță, Shi Lihua ezita, holbându-se la cutia de chibrituri.

-Nu ai fost tu cel care a spus că vrei să te culci cu el?

-Am spus asta. Deci l-ai drogat și mi l-ai adus?

-Se apropie ziua ta de naștere în curând. M-am gândit doar să-ți dau un cadou care chiar ți-ar plăcea. Un pocnet ușor al limbii a străpuns întunericul, nuanțat deopotrivă de iritare și neputință.

-Xu Zhong mi-a spus odată ceva. Acum îți voi transmite ție aceste cuvinte. Sprijinindu-și coatele în genunchi, bărbatul s-a mișcat încet înainte, trecând din umbră în lumină, dezvăluind o față izbitor de frumoasă. Chipul lui Fan Xiao era cel care a apărut. S-a întors să se uite la Shi Lihua.

-Chiar în prima mea zi după ce am intrat în țară, Xu Zhong m-a avertizat că aceasta este China, nu un loc unde poți face ce vrei. Ține-te în frâu. Dacă provoci probleme aici, nici măcar mâna bunicului tău nu va putea ajunge atât de departe, să te ajute.

  Shi Lihua s-a sprijinit leneș de tocul ușii, cu brațele încrucișate la piept.

-Xu Zhong? Cât timp plănuiești să-l ții pe nenorocitul ăla bătrân prin preajmă?

-Încă e util. Trebuie să storc fiecare fărâmă de valoare de la el înainte să reglez conturile.

În cele din urmă, un chibrit s-a aprins, transformându-se într-o scânteie. Un firicel subțire și ondulat de fum s-a ridicat în aerul întunecat. Fan Xiao a aruncat o privire piezișă către You Shulang, care dormea dus pe pat, și a întrebat.

-Cum ai reușit să-l faci să-și piardă cunoștința? E mereu atât de precaut.

-Compania pentru care lucrează a găzduit un banchet astăzi, iar el a băut puțin prea mult. După ce i-a condus pe toți la plecare, a rămas singur. Prietenul meu l-a prins în parcare și l-a adus în stare de  inconștiență. Shi Lihua a pocnit din limbă.

-Marele tău sfânt chiar are niște abilități. Înainte să leșine, l-a aruncat pe prietenul meu peste umăr, l-a călcat pe gât și era pe punctul de a chema poliția. Dacă doza nu ar fi fost suficient de puternică, cine știe ce s-ar fi întâmplat până acum.

   Abia atunci a apărut în sfârșit un zâmbet slab pe fața lui Fan Xiao. Privirea lui a urmărit liniile sprâncenelor și ochilor lui You Shulang. Vocea sa era  nuanțată cu o urmă de mândrie.  

-Bodhisattva al meu, desigur că este puternic. Dar ochii i s-au înăsprit când s-a întors. -Totuși, chiar l-ai adus la mine acasă. Asta e... o prostie de-a dreptul.

-Înregistrările de supraveghere au fost deja verificate și aranjate. După ce  termini de f* cu el, îl voi lua și îl voi arunca înapoi în parcare. Shi Lihua s-a uitat la ceas, încruntându-se.

-Așa că grăbește-te, nu pierde timpul. Apoi, cu un rânjet viclean, a adăugat.

-Xiao, știi măcar cum să f* un bărbat? Fan Xiao a luat țigara între buze, s-a ridicat cu ușurință și s-a îndreptat spre ușa din față. A deschis-o, ținând încă țigara între dinți și a spus sec.

-Ai grijă de tine. Mă ocup eu să-l trimit înapoi, nu e nevoie să te mai deranjezi. Shi Lihua și-a strâmbat buza, a trecut pe lângă Fan Xiao cu pași leneși, fără grabă și a chicotit.  

-Știam că ești nebun, doar nu știam că ești atât de nebun. Noaptea e lungă, distrează-te. Chiar când ușa era pe punctul de a se închide, și-a pus o mână pe toc și s-a întors.

-A, sigur. La mulți ani în avans. Capul i-a fost împins afară de mâna mare a lui Fan Xiao, iar ușa aproape i-a fost trântită în nas. Shi Lihua doar a ridicat din umeri, a apăsat butonul liftului și a așteptat. Numerele de pe afișajul liftului au urcat de la mic la mare. Neavând nimic care să-i distragă atenția, Shi Lihua nu s-a putut abține să nu-și imagineze ce fel de desfrâu și indulgență sălbatică ar putea avea loc în camera din spatele peretelui pe care tocmai o părăsise.

-Cu un bărbat? Și-a încrețit nasul, tremurând la acest gând. În timp ce ușile liftului s-au deschis, a sărit înăuntru, grăbit ca și cum ar fi fugit.

   În spatele ușii, însă, camera era atât de liniștită încât era aproape înfricoșătoare. Un contrast puternic cu imaginile murdare și lascive care se învârteau în mintea lui Shi Lihua. Fan Xiao stătea acolo în strălucirea lămpii singuratice, holbându-se la You Shulang cu o intensitate lipsită de scrupule. Privirea lui nestăpânită, nedisimulată, brăzda pielea bărbatului adormit, centimetru cu centimetru, fără a cruța nici măcar mica aluniță ascunsă la coada sprâncenei. Totuși, de fapt, nu o mare parte din pielea lui You Shulang era expusă. Cămașa îi era încheiată cu grijă, cu nasturi până la gât. Linia lungă și subțire a gâtului său era pe jumătate ascunsă sub material, lăsând vizibil doar mărul lui Adam, care se ridica și cobora ușor cu fiecare respirație. Fan Xiao s-a aplecat încet, înclinându-și capul pentru a adulmeca scobitura gâtului lui You Shulang. Era tot același parfum de trandafir sălbatic, luxuriant, seducător și atrăgător.

-Bodhisattva...A respirat adânc, trimițând o rază de căldură pe pielea palidă de sub ureche.

-Pot să gust ceva? Nu a primi niciun răspuns. Buzele lui Fan Xiao aproape că atingeau puful fin de pe urechea lui You Shulang.

-Atunci, voi considera tăcerea ta drept un consimțământ tacit, da? Degete lungi s-au mișcat pentru a deschide nasturele de sus al cămășii. Un nasture s-a desprins. Apoi altul. Apoi al treilea. Cu fiecare nasture desfăcut, respirația lui Fan Xiao se îngreuna treptat, ochii i se întunecau, lumina din ei se scufunda într-o foame umbrită. Bărbatul era lacom, desfăcând nasturii mai în jos pentru a dezvălui mai mult. Priveliștea delicioasa din fața lui era chiar mai înnebunitoare decât în videoclip. Lungimea acelui gât elegant arăta ca și cum ar fi fost scăldată în lapte, claviculele abia vizibile, atrăgându-i privirea și refuzând să o lase să plece. Sub lumina rece, acea piele palidă era ca o lacrimă ruptă în vălul subțire al decenței care acoperea dorința lui Fan Xiao, revărsând tot ce era indecent și contorsionat în el. Vârfurile degetelor lungi, au atins pielea, apoi s-au retras, apoi au atins din nou. Textura rece și netedă i s-a lipit de degete, nedorind să le lase să plece. În ritmul constant al respirației liniștite, a apărut un gâfâit mai greu și mai sonor. Claritatea din ochii lui Fan Xiao se estompa treptat, înecată și umplută până la refuz cu nimic altceva decât dorință. A frământat carnea expusă iar și iar, de fiecare dată mai tare, dar tot nu era suficient. O iritație neliniștită l-a cuprins, nici măcar nu-și dăduse timp să se pregătească mental înainte să se aplece și să-i de-a o sărutare pe pielea deja înroșită, fără ezitare. Exact așa cum își imaginase. Era ca și cum ar fi gustat în sfârșit, un desert după care  tânjea de o veșnicie, iar aroma nu-i  dezamăgea  lunga așteptare.

-Mulțumesc, Buddha... Mulțumesc, Buddha!

Cuvintele sale răgușite s-au topit în materialul cămășii. Buzele umede și maleabile ale lui Fan Xiao au apăsat pe clavicula lui You Shulang, șoptind recunoștință pentru generozitatea lui Buddha. Suplu, dar nu slăbit, corpul lui You Shulang era desenat cu echilibrul perfect între forță și eleganță. Palma lată a lui Fan Xiao, separată doar de un strat subțire de material, trasa căldura acelui corp, frământând talia bărbatului pierdut într-un somn adânc. Ca un copil care atinge o jucărie pentru prima dată, stângaci și uimit, l-a făcut pe Fan Xiao să se gândească: deci asta se simte sub cămașă, această linie strânsă și puternică a lui. Dar lăcomia nu dispare niciodată. Mâna i s-a strecurat sub material, plimbându-se în mișcări largi și nestăvilite.

-Am uitat mereu să menționez, hainele tale sunt atât de urâte, încât arată ca ceva ce ar purta un bărbat de vârstă mijlocie, a spus Fan Xiao încet, sugând lobul urechii lui You Shulang.

-Din moment ce sunt atât de urâte, de ce nu le dai jos pe toate?Scuza fragilă a bărbatului disprețuitor a dus la tot mai multe haine împrăștiate pe podea. Sacou, cămașă, curea, pantaloni. Cufundat într-un somn fără vise, You Shulang zăcea prins în așternuturile parfumate și moi, lăsat doar într-o pereche de chiloți, complet inconștient, fără a opune nicio rezistență în timp ce era luat, posedat și supus voinței altcuiva. Un bărbat, care în mod normal disprețuia lumina puternică, a ajustat lampa. Ochii lui, întunecați și denși  ca noaptea însăși, au zăbovit cu o fascinație lacomă asupra bărbatului învăluit în acel halou de lumină. Mâna a trasat conturul ascuțit al obrazului lui You Shulang, iar Fan Xiao nu a făcut niciun efort să-și ascundă foamea din inimă.

-You Shulang, ești atât de bun, ca un Bodhisattva. Atunci salvează-mă, te rog! Înainte ca cuvintele să-i fi ieșit măcar din gură, Fan Xiao și-a coborât capul și și-a înfipt dinții în gâtul bărbatului...

   Undeva peste drum, într-una dintre casele vecine, cineva atârnase un șir de luminițe colorate chiar în prima noapte de octombrie. Noaptea grea era străpunsă și colorată de acele felinare pâlpâitoare, transformate într-o ceață orbitoare, multicoloră, ca respirația fermecată a unui spirit, plutind și ondulându-se, vrăjind inimile muritorilor. Prin deschizătura dintre perdele, acele lumini prismatice se revărsau peste patul dezordonat. O strălucire se suprapunea peste alta, nuanțe caleidoscopice reflectate și amestecate în haos. Ritmul constant al respirației sale a fost perturbat. S-a încruntat ușor, în timp ce You Shulang a scos din nou un geamăt jos și înăbușit. Fan Xiao și-a ridicat capul de pe pieptul acela „explozie de culoare”, mișcându-se în sus până când a ajuns față în față cu bărbatul. A captat cu nesaț respirația cu miros slab de vin, pe care You Shulang tocmai o expirase, a înghițind-o întreagă.

-De ce gemi? Te simți bine să fii pipăit și sărutat de un bărbat? Privirea lui Fan Xiao, fixată pe buzele bărbatului, a devenit mai întunecată și mai intensă.

-Și vouă, dezaxaților, vă place să sărutați bărbați? Degetele lui au apăsat puternic pe acele buze, frământându-le și frecându-le brusc înainte și înapoi.

-Oameni ca tine... vă sărutați pur și simplu pe stradă? Nu contează dacă alții văd?

    Furia și ostilitatea au năvălit treptat în pieptul lui Fan Xiao, imaginea lui You Shulang apăsându-l pe Lu Zhen și sărutându-l, repetându-se iar și iar în mintea lui. În cele din urmă, acea furie s-a transformat într-un râs sinistru și înfiorător.

-Din moment ce îți place atât de mult să săruți, îți voi îndeplini dorința fără tragere de inimă. Sărutul, dat ca și cum ar fi vrut să-și descarce furia, nu i-a adus nicio plăcere. Chiar și după ce cucerise și revendicase totul, Fan Xiao încă se simțea nemulțumit. Și-a ținut buzele lipite de cele ale lui You Shulang, apoi a mușcat brusc, lăsând o tăietură crudă și sângerândă la colțul gurii.

-Bodhisattva, te voi cruța în seara asta. Dar într-o zi, te voi face să te urci în patul meu de bunăvoie, te voi face să mă implori să te sărut, să mă implori să te f*!

Nota autoarei Su Erliang: Nu au făcut-o. Fan Xiao nebunul, era mai degrabă interesat de controlul psihologic. Buddha să te binecuvânteze, fie ca lucrurile să nu devină grele pentru tine, domnule Fan.

Maya ♡