Capitolul 21🔞

 Roman i-a dat o palmă ușoară peste fundul obraznic, acoperit de blugii care atârnau peste umărul lui, mulțumit când Danny a scos un mic strigăt ca reacție.

Încă avea rezerve legate de a-l lăsa pe Luc liber, dar strategia lui Danny funcționase mult prea bine. Roman nu mai putea gândi la nimic altceva decât la a-și revendica partenerul. Adăugând asta la faptul că niciodată nu-i plăcuse ideea de a-și ucide vechiul prieten, Roman devenise o cauză pierdută.

Totul fusese prea mult: durerea amorțitoare de a crede că îl pierduse pe Danny, șocul legăturii de împerechere care se așezase la locul ei, frustrarea de a fi fost nevoit să dea înapoi în timp ce partenerul său îl înfrunta pe Luc pentru ultima oară.

Roman avea nevoie de siguranța tactilă că Danny era bine, că Danny îi aparținea.

Al nostru, a mârâit demonul lui.

Al nostru, a fost de acord Roman.

A reușit să-și adune gândurile suficient cât să-l strige pe Soren din bucătărie, în timp ce urca scările. „Du-l pe Luc undeva în afara orașului.”

A ignorat protestele mormăite ale lui Soren. Știa că acesta va face ce i-a cerut. Vampirul blond se simțea suficient de vinovat pentru că îl lăsase pe Danny din câmpul lui vizual, permițându-i lui Luc să ajungă la el.

Roman nu-l învinovățea cu adevărat pe prietenul său pentru asta; amândoi crezuseră că Luc plecase din oraș și că Danny era în siguranță, dar avea să folosească acea vinovăție în avantajul lui pentru această ultimă sarcină legată de Luc.

Când a intrat în camera lui Danny, Roman și-a aruncat partenerul pe pat înainte de a trânti ușa. Băiatul a ricoșat o dată pe saltea, dar într-o clipă era din nou în genunchi, la marginea patului, cu ochii negri fixați asupra lui.

Roman a fost pentru o clipă surprins de cât de repede se mișca partenerul lui, dar și-a revenit imediat. „Dă-ți hainele jos,” a mârâit, desfăcându-și cămașa.

„Nu,” i-a zâmbit Danny obraznic, iar Roman a ridicat o sprânceană, ținându-și degetele pe ultimul nasture.

„Credeam că mă vrei în tine, dragule.”

„Da,” a fost de acord Danny, înclinând capul într-o parte. „Dar vreau să fac asta în felul meu.”

S-a aruncat spre Roman, rotindu-i în ultima clipă, astfel încât impulsul l-a făcut să aterizeze pe spate pe pat, cu Danny călare peste șoldurile lui.

Roman a fost puțin impresionat.

I-a zâmbit partenerului său fermecător, ai cărui ochi reveniseră la culoarea lor obișnuită, un maro închis, cu pupilele dilatate. Se pare că, dacă era capabil să se miște așa, Danny începea în sfârșit să piardă puțin din acel control neobișnuit pe care îl avea asupra demonului său.

Roman nu s-a putut abține să nu se simtă mulțumit că dorința lui Danny pentru el era cauza.

„Vrei să ne jucăm, micul meu rege?” a tors Roman, plimbându-și degetele pe linia maxilarului lui Danny.

Danny a dat din cap, dar gestul a fost absent. Era mult mai concentrat să admire corpul lui Roman ca pe următoarea lui masă.

„Vreau să văd ce gust ai acum,” a murmurat înainte de a-i smulge hainele lui Roman. A tors satisfăcut când materialul s-a rupt ușor sub degetele lui.

Roman era încântat de plăcerea pe care Danny o simțea în propria lui forță. Acesta era un aspect complet nou al partenerului său, iar Roman iubea fiecare parte din el.

Fusese atât de îngrijorat că Danny va fi afectat de pierderea umanității sale, de pierderea propriei alegeri în privința transformării, dar partenerul lui se bucura clar de noile sale capacități. Poate că toate acestea se vor schimba când impactul se va estompa, dar dacă Danny voia să se joace așa cu noile sale simțuri, Roman era mai mult decât dispus să fie cobaiul lui.

„Poți să-mi faci orice vrei, micul meu rege,” a tors. 

„Sunt la mila ta, ca întotdeauna.”

Danny i-a zâmbit dulce înainte de a se apleca să-l sărute adânc, împingându-și limba în gura lui cu o agresivitate care a făcut ca tot sângele lui Roman să se adune acolo unde trebuia.

„Știu că ești,” a șoptit Danny când s-a retras.

Mic arogant.

Roman știa că nu era chiar așa. Chiar și după transformarea lui Danny, ar fi fost încă capabil să-l domine ușor pe vampirul mai mic. Dar, deocamdată, avea să-l lase. Deși exista mult potențial acolo.

Roman își putea imagina cu ușurință o noapte de luptă pentru dominație în dormitor. Gândul l-a făcut să mârâie de excitație 😳.

Partenerul lui cobora deja pe corpul lui Roman, lingând și mușcând fiecare bucată de piele pe care o întâlnea. S-a oprit deasupra lui, cuprinzându-l cu gura caldă și luându-l adânc.

Spatele lui Roman s-a arcuit de pe pat și aproape că s-a pierdut complet în momentul în care Danny a murmurat în jurul lui. Singurul lucru care l-a salvat de o asemenea rușine a fost faptul că partenerul lui s-a retras pentru a-și linge buzele de lichidul premergător, mormăind pentru sine:

 „Al naibii de delicios.”

Partenerul lui avea să-l omoare în ritmul ăsta.

Danny a început să-și dea hainele jos, iar greutatea lui a dispărut pentru o clipă de pe șoldurile lui Roman, înainte de a reveni imediat, fluturând lubrifiantul.

Roman a întins o mână, cerând. 

„Lasă-mă pe mine.”

„Nu,” i-a lovit mâna Danny, cu un alt zâmbet obraznic

 „Ăsta e spectacolul meu.”

Roman nu a putut decât să privească neputincios, plin de dorință, cum Danny se pregătea singur, degetele lubrifiate deschizându-se pentru el.

Era una dintre cele mai sexy priveliști pe care le văzuse vreodată. Capul lui Danny lăsat pe spate, ochii închiși, gura plină de plăcere. Roman era încântat să vadă că întreaga parte superioară a corpului partenerului său continua să se înroșească atunci când era excitat, chiar și după transformare.

Era culoarea preferată a lui Roman.

Își simțea unghiile înfipte în cearșafuri până în saltea, din efortul de a-și ține propriile mâini nemișcate. Totuși, a păstrat controlul, permițându-i partenerului său să conducă.

Deocamdată.

După ceea ce a părut o eternitate, Danny s-a lăsat hotărât peste el.

Roman a gemut adânc, închizând ochii în fața plăcerii care i-a străbătut tot corpul când căldura strânsă a lui Danny l-a primit. Acolo îi era locul. În interiorul partenerului său 🤍.

Încercarea lui de a conduce ritmul a fost întâmpinată cu mârâituri, mâinile fiindu-i imediat îndepărtate.

Nu i-a rămas de ales decât să se relaxeze și să-i permită partenerului să-i folosească trupul așa cum dorea.

Când Danny a fost pe punctul de a-și da drumul, corpul i s-a încordat și a pierdut ritmul. A rămas complet nemișcat.

„Mișcă-te,” a mârâit Roman. Era atât de aproape. Amândoi erau.

Danny i-a ignorat cererea.

 „Pot? Vampirii… vreodată…?” Privea fix gâtul lui Roman, iar căldura i s-a strâns în abdomen în clipa în care a realizat ce întreba partenerul său.

„Da, o fac,” a răspuns Roman. 

„Nu vei primi hrană din asta. Dar e o formă de… intimitate… pentru cei din specia noastră.”

Ochii lui Danny s-au înnegrit, colții i s-au alungit și i-a mușcat gâtul lui Roman fără niciun avertisment. Roman s-a bucurat de înțepătura ascuțită, și încă și mai mult când partenerul lui a început din nou să-și miște șoldurile.

Perechea lui Roman a băut adânc, mârâind într-un mod pe care el îl găsea de-a dreptul adorabil.

I-a apucat fundul lui Danny cu ambele mâini, trăgând în sfârșit șoldurile partenerului în ritmul rapid și necruțător după care tânjea. De data asta, Danny l-a lăsat să facă asta fără proteste.

Au fost suficiente doar câteva mișcări rapide și adânci până când Danny a eliberat gâtul lui Roman cu un geamăt. O umezeală caldă i-a umplut pieptul în clipa în care partenerul lui și-a găsit descătușarea.

Roman a mârâit, mutându-și mâinile de pe șolduri pe umerii băiatului, răsucindu-i pe amândoi pentru a-și îndoi partenerul și a-l pătrunde cum se cuvine, urmărindu-și propria eliberare.

Sexul cu Danny fusese întotdeauna uluitor, dar acum, când nu mai trebuia să se abțină de teama de a-l răni, era la un cu totul alt nivel. Roman se simțea ca o fiară în călduri, fără gândire, folosind trupul partenerului pentru propria plăcere.

Danny părea fericit să le primească pe toate, iar sexul lui s-a întărit din nou, înroșit și lipit de abdomenul lui Roman. Bolborosea așa cum făcea când era copleșit și excitat. „La naiba. Da. Da. Te rog. Doamne, Rome.”

Testiculele lui Roman erau pline și strânse de corp, eliberarea era iminentă, dar a rezistat până când partenerul lui și-a dat drumul a doua oară, acoperindu-le abdomenul amândurora cu sămânță lipicioasă.

Da.

Plăcerea i-a străbătut tot corpul, demonul lui răcnind triumfător în timp ce se golea în interiorul partenerului său.

Au petrecut mult timp încercând să-și recapete respirația. Roman nu voia să se miște deloc. Era mulțumit, greutatea lui odihnindu-se peste a partenerului, ținându-l pe Danny exact acolo unde îi era locul: în patul lui.

Roman și-a ridicat capul.

 „Arată-mi.”

Danny nu a trebuit să întrebe la ce se referă. S-a înroșit puțin, jenat de cerere, apoi ochii i s-au înnegrit și colții i s-au alungit din nou.

Roman a absorbit imaginea, schimbarea la vedere a dulcelui său partener care fusese cândva uman. Diferențele erau atât de subtile, dar îi schimbaseră viața.

„Sunt… sunt bine așa?” a auzit Roman, diferența aproape imperceptibilă din vocea lui Danny atunci când demonul era la cârmă. Spre deosebire de a lui Roman, care devenea și mai profundă, aproape gravă, vocea lui Danny căpăta un ton mai melodic.

Roman i-a zâmbit partenerului cu uimire.

 „Demonul tău e la fel de fermecător ca tine.”

Danny a zâmbit, ușurarea luminându-i ochii în timp ce reveneau la maro.

 „Chiar te place,” a șoptit timid. 

„Pe tine, demonul meu.”

„Ce noroc,” a râs Roman. „Pentru că mă tem că va trebui să rămână cu mine. Nu plec nicăieri.”

Zâmbetul cu care i-a răspuns Danny a fost unul dintre cele mai dulci lucruri pe care Roman le văzuse vreodată 🤍.

Roman s-a uitat la termometrul de dulciuri care ieșea din oala din fața lui. Încă câteva minute și ar fi fost gata.

Putea auzi stomacul lui Danny mormăind de dincolo de bucătărie. Roman nici măcar nu știa că stomacurile vampirilor pot mormăi, dar a presupus că nu mai văzuse vreodată un vampir flămând suficient de mult ca să afle. Autocontrolul nu era, de obicei, punctul lor forte.

Așa stând lucrurile, a fost nevoie să-l scoată pe Danny cu forța din pat când Roman și-a dat seama că umbrele de sub ochii partenerului său, acelea de care, din fericire, scăpase, reapăreau.

Se pare că, deși un vampir proaspăt transformat, cu un partener, putea avea mult mai mult control asupra setei de sânge, devenea o mică creatură insațiabilă când era vorba de pofta adevărată. Avuseseră deja sex de încă două ori după ce Danny îl revendicase pentru prima dată, iar Danny era pregătit pentru încă o rundă. Dar băiatul avea nevoie de hrană.

Era incredibil că Danny reușise să treacă atâtea ore fără să bea sânge. Orice fel de sânge uman, în general. Roman și-a reprimat un zâmbet amintindu-și de micul lui partener feroce bând de la gâtul lui în timp ce îl călărea. După aceea, afirmase că Roman avea gust „ca cea mai bună bomboană din lume, presărată cu crack pe deasupra, sau ceva de genul” 😳.

Roman a considerat că descrierea era menită să fie măgulitoare, deși ușor neliniștitoare. Dulciurile presărate cu crack puteau fi considerate un lucru bun?

„De ce faci fața aia?” l-a întrebat Danny, privindu-l de la tejgheaua din bucătărie, în timp ce încălzeau sângele pe aragaz. Roman îi ceruse lui Soren să aducă câteva pungi de sânge de la spital, spre consternarea lui Danny.

„Alealea sunt pentru pacienți, Roman,” gâfâise el indignat.

Într-adevăr, micul lui rege era prea dulce pentru lumea asta.

Dar partenerul lui Roman era mai presus de orice altceva. Avea nevoie de sânge, iar Roman i-l va oferi. Îl convinsese pe Danny cu argumentul că era mai bine așa decât să exagereze la prima masă și să omoare accidental pe cineva.

În mod normal, un vampir nou nici măcar nu era suficient de controlat ca să bea din pungi de sânge (aveau nevoie de agresivitatea unei vânători), dar Danny stătea mai mult sau mai puțin cuminte, așteptându-și „mâncarea la pachet”, cum o numise el, după ce acceptase ideea unui mic furt de la spital.

Roman fredona pentru sine în timp ce se mișca, fără să se obosească să răspundă la întrebare. Nu voia să aducă vorba despre mușcătură, de teamă că orice mențiune despre activitate sexuală l-ar face pe Danny să sară din nou pe el, înainte să reușească să-l convingă să bea sângele.

Deși, a presupus el, existau și lucruri mai rele.

Îi scoseseră deja pe Soren și pe Gabe din bucătărie. Pe Gabe, pentru că părea vizibil rău la gândul că frățiorul lui bea sânge, iar Danny nu avea nevoie de genul ăla de judecată acum; iar pe Soren, pentru că părea mult prea încântat de perspectivă, iar Danny nu avea nevoie nici de acel tip de judecată care să-l facă să se simtă ca un animal de la zoo.

„Spune-mi încă o dată de ce nu putem pur și simplu să-l încălzim la microunde,” a întrebat Danny. Roman s-a întors spre el cu o expresie îngrozită, iar Danny a izbucnit în râs la vederea feței lui. „Doamne, Rome. Aversiunea față de microunde e ceva franțuzesc sau ține de faptul că ești bătrân?”

„E o chestiune de gust, mic sălbatic.”

Danny a pufnit, dar și-a ținut gura.

Termometrul — Danny fusese surprins să descopere că avea unul chiar în bucătăria lui — a ajuns la nouăzeci și opt de grade, iar Roman a luat cratița de pe foc înainte de a turna sângele cald într-o cană cu un motan gras și portocaliu desenat pe ea. A pus cana oribilă în fața lui Danny, care a privit-o cu o ușoară reținere, dar a tras-o spre el, iar ochii i s-au înnegrit și colții i-au ieșit dintr-o singură mișcare.

„Bea,” l-a îndemnat Roman.

A încercat să nu pară că acesta era un moment decisiv, deși chiar era. Una era ca Danny să găsească plăcere în forța dobândită și în simțurile îmbunătățite, și cu totul altceva să se confrunte cu realitatea de a bea sânge uman pentru toată eternitatea. Un vampir nou, însetat de sânge, era de obicei prea nervos ca să se gândească la implicații, dar Danny era prea conștient pentru a se bucura de acea ignoranță binecuvântată.

Roman l-a văzut pe partenerul lui tresărind ușor, apoi ridicând cana și dând capul pe spate, golind sângele dintr-o singură înghițitură. Roman a clipit. Ei bine, și asta era o metodă.

A așteptat cu mari așteptări ca Danny să se înece sau să declare că sângele era respingător, dar partenerul lui Roman a rămas gânditor, umeziindu-și buzele și așezând cana cu grijă la loc pe blat.

„Și?” Roman nu s-a putut abține să nu ceară un verdict.

„Îmi place mai mult al tău.”

„Poftim?” Asta nu era răspunsul la care se aștepta Roman.

Danny a dat din cap.

 „Da. Adică simt că ăsta mă satură cum trebuie, ceea ce presupun că al tău nu face, dar sângele tău e tot mai gustos. Ca și cum ăsta ar fi ouă cu pâine prăjită, iar al tău ar fi o margarita. E asta o chestie de parteneri?”

„Um. Nu știu,” Roman simțea cum i se destinde gura de uimire. Demonul lui, în schimb, se desfăta, extrem de mulțumit că Danny îi prefera pe ei în locul gustului sângelui uman. 

„Nu ești… dezgustat?” a insistat.

„Adică nu-mi place ideea de a trăi doar cu o dietă lichidă pentru tot restul vieții, dar tot o să-mi faci frigănele, nu?” Danny l-a privit cu ochi plini de speranță.

Bea sânge uman pentru prima dată, iar grija lui e dacă va mai primi frigănele pe viitor.

Roman n-a mai rezistat. A izbucnit în râs, atât de tare și de adânc încât, la final, avea lacrimi în ochi. Danny și-a înclinat capul, cu un zâmbet nedumerit jucându-i pe buze.

 „Asta e un nu la frigănele?”

Roman a ocolit tejgheaua și s-a așezat între picioarele partenerului său. I-a cuprins chipul frumos cu mâinile, degetele mari mângâindu-i ușor pomeții. 

„Poți avea toate frigănelele pe care le vrei, micul meu rege. Doar că… te iubesc atât de mult. Nu știu ce-am făcut ca să merit asta, dar îți promit că voi prețui asta, te voi prețui pe tine, pentru totdeauna.”

„Bine,” Danny îl studia cu ochii reveniți la acel maro închis minunat. 

„Pentru că, așa cum ai spus, nu plec nicăieri. Ești blocat cu mine. Sunt destul de sigur că bebelușul-demon din mine te-ar urmări dacă ai încerca să fugi.”

Danny o spusese ca pe o amenințare, nu ca pe cea mai dulce promisiune pe care Roman o auzise vreodată 💗.

„Doar demonul tău?” s-a trezit întrebând Roman, reluând întrebarea pe care Danny i-o pusese cândva.

„Normal că nu, prostule,” a râs Danny încet, dar în privirea lui nu era decât încredere și adorație. 

„Și eu te iubesc, Roman. Mai mult decât am crezut vreodată că e posibil. Mi-ai făcut viața magică. Și nu mă refer doar la toată treaba cu vampirii. Mă refer la tine. La tot ce ești. Magic.”

Roman i-a apăsat un sărut pe buze, fără cuvinte pentru a descrie bucuria pe care o simțea la declarația lui. 

„Ar trebui să mergem să le spunem celor doi că prima ta masă a fost un succes total?”

Danny și-a încrețit nasul.

 „Prima masă? Mă faci să sun ca un bebeluș.”

„Tu ești cel care îi spune «bebelușul-demon», nu eu. Mergem?”

„Uh-uh,” Danny a clătinat din cap, cu un zâmbet șiret pe față. 

„Nu e timp pentru asta. Cred că trebuie să ne întoarcem sus. Demonul meu și cu mine ne e foame de… alte lucruri… din nou.” A strecurat o mână în betelia pantalonilor lui Roman, sugerând clar direcția gândurilor lui.

 „În plus, vreau să văd dacă sângele meu mai are același gust bun pentru tine, acum că sunt vamptastic 😏 și toate cele.”

Doamne.

Sexul lui Roman s-a umplut doar la ideea de a-și înfige din nou colții în partenerul său. Trecuse prea mult timp de când gustase acel nectar anume.

„Crezi că poți face față?” a glumit Danny și a scos un țipăt când Roman l-a ridicat de pe scaunul din bucătărie. I-a prins coapsele din spate și l-a îndemnat pe micul său partener să-și înfășoare picioarele în jurul taliei lui.

„Pot face față, micul meu rege.”

Roman simțea că putea face față oricărui lucru, cât timp partenerul lui era alături.

Viața era bună, iar viitorul era plin de posibilități ✨.