Capitolul 20

 

Capitolul 20 ☆

Satana cel frumos.

   Pe faimoasa stradă cu baruri a orașului, luminile de neon străluceau la nesfârșit, încețoșând ochii. Strălucirea încețoșată, amestecată cu melodiile seducătoare care uneori se auzeau din spatele ușilor grele, făcea ca până și briza nopții să pară senzuală, încărcată de farmec. La doar câteva zeci de metri de strada principală se întindea o alee lăturalnică. Acolo, Fan Xiao și You Shulang se sprijineau de zidul acesteia, numărând stelele. Dar „a se sprijini” nu era chiar cuvântul potrivit, Fan Xiao primise ordin să păstreze o distanță de trei centimetri față de zid.

-Cine ți-a spus să porți o haină albă de cașmir? a spus You Shulang cu un zâmbet pe jumătate batjocoritor, ochii lui strălucind de o poznașie suficient de ascuțită încât să-ți tremure inima. Fan Xiao și-a întors privirea, încleștându-și atât haina, cât și buzele. Părea nerăbdător, dar totuși și-a îndreptat ascultător postura. Tigrul de toamnă făcuse ravagii arogante toată ziua, dar la căderea nopții, s-a predat ușor frigului. Vântul nopții năvălea în alee din gura sa, pătrunzând  rapid prin pasajul îngust, aducând cu sine o răceală tăioasă. Prefăcându-se că tachinează o pisică vagaboandă, You Shulang s-a mutat în partea dreaptă a lui Fan Xiao, plasându-se în poziția dinspre vânt. Cu corpul său, a oprit rafalele de vânt, lăsând în urmă un punct de liniște adăpostit pentru bărbatul care stătea în spatele lui. A fost o mișcare atentă, aproape tandră. Și, de asemenea, extrem de iritantă.

-Ești așa cu toată lumea? a întrebat Fan Xiao, direct și deloc politicos.

-Cum? You Shulang nu părea să înțeleagă niciodată de ce era supărat Fan Xiao. S-a uitat înapoi, exact la timp pentru a-l vedea pe bărbat apropiindu-se, până când acesta aproape că i s-a lipit de spate. Mâinile bărbatului l-au înconjurat brusc pe You Shulang peste talie din spate, silueta sa înaltă aplecându-se ușor în timp ce-i murmura la ureche.

-Din moment ce directorul You este un tip atât de drăguț, atunci fii până la capăt, lasă-mă să mă adăpostesc de vânt. Corpul impunător al lui Fan Xiao se lipea perfect de cel al lui You Shulang, mulându-se de-a lungul curbei corpului său. Partea indescriptibilă a lui, se lipea de carnea șoldurilor sale, chiar și prin straturile de haine și făcea garda lui You Shulang să se ridice instantaneu, fiecare nerv fiindu-i încordat în apărare.

-Dă-mi drumul. Și-a reprimat furia, străduindu-se să-și mențină fața calmă și clară.

-Fan Xiao, asta merge prea departe. Din spate, Fan Xiao și-a înclinat capul ca să se uite la el. Abia când a văzut încruntarea adâncă dintre sprâncenele lui You Shulang, și-a slăbit în sfârșit brațele și a făcut un pas înapoi.

-Ce, nu ne putem îmbrățișa pentru căldură? Directorul You e zgârcit. Un foc mocnea în pieptul lui You Shulang. I-a aruncat lui Fan Xiao o privire tăioasă.

-De câte ori ți-am spus, încetează cu prostiile astea lipicioase.

-Amândoi suntem bărbați, de ce să ne  agităm atâta? Fan Xiao ignora ușor situația.  Când ochii lui You Shulang s-au ațintit asupra lui, acesta a ridicat ambele mâini în semn de predare prefăcută.

-Bine, bine, voi fi mai atent data viitoare. S-a aplecat din nou să-l convingă, cu o voce joasă și tachinatoare. A vorbit zâmbind ironic.

-Să-i aprind o țigară directorului You?

   „Testul grosolan”, aceasta era ultima etichetă pe care You Shulang i-o pusese lui Fan Xiao. Cu cât petreceau mai mult timp împreună, cu atât își dădea seama cât de priceput era Fan Xiao în a provoca oamenii până la pragul furiei, doar pentru a-i convinge fără rușine după aceea. Trucurile sale de a-i îmbuna pe ceilalți păreau nesfârșite și nu se lăsa, până nu le smulgea măcar un zâmbet reticent. Era cu adevărat insuportabil. Dând la o parte mâna care îi oferea o țigară, You Shulang a repetat aceeași întrebare pe care o pusese când pășiseră prima dată în alee.

-Ce anume ar trebui să facem aici? Dacă continui să fii misterios, plec. Având în vedere obiceiul de a fuma al lui Fan Xiao, o țigară scoasă din pachet nu a fost niciodată scutită de foc. Totuși, în acea zi, în mod neobișnuit, a strecurat-o înapoi înăuntru.  A atins telefonul până s-a aprins, s-a uitat la ceas și i-a răspuns lui You Shulang.

-Curând. Vei ști în orice moment. Cuvintele abia îi ieșiseră de pe buze când ușa din spate a unui bar nu departe a fost împinsă cu forță. Două siluete încâlcite s-au rostogolit dinăuntru. Un bărbat și o femeie, într-un sărut febril. Pasiunea lor părea să atingă apogeul, trântindu-se de ușă înainte de a se rostogoli de perete. Brațul bărbatului a strâns  talia femeii, strivind-o la pieptul lui. Sunetele umede și pătimașe ale sărutului lor au răsunat în alee, suficient cât să-i înroșească obrajii. Fan Xiao a ridicat o sprânceană, aplecându-se să ridice de jos o cutie de carton ponosită, lungă și îngustă. S-a uitat la You Shulang, cu subînțeles. Suspect, You Shulang nu a simțit totuși nimic bun în intenția lui Fan Xiao. L-a prins de braț și a clătinat ușor din cap. Bărbatul a chicotit, s-a apropiat și a suflat două cuvinte în urechea lui.

-Xue Baotian.

-Xue Baotian? Moștenitorul aparent al Ruixiang Pharmaceuticals, Xue Baotian, care a încercat să drogheze o fată, doar pentru ca You Shulang să bea în locul ei și să ajungă să se facă de rușine! O fărâmă de lumină rece a străbătut ochii lui You Shulang. Încet, i-a eliberat brațul lui Fan Xiao. Venele de pe mână i-au ieșit în evidență în timp ce apuca cutia de carton ponosită. Țipătul unei femei a străpuns aleea îngustă. Totuși, fața ei nu arăta nici cea mai mică urmă de frică. Și-a șters doar saliva de pe buze, și-a desfăcut degetele subțiri și și-a admirat unghiile proaspăt manichiurate, senină, languroasă, complet liniștită. Dincolo de asta, s-a auzit un alt strigăt, de data aceasta smuls din bărbatul prins sub cutia de carton.

-Cine? Cine naiba îndrăznește să se atingă de mine,  știi măcar cine sunt? Ah! Termină, nu mă mai lovii! Doare, doare! Îți dau bani, mulți bani, doar termină, nu mă lovii!

   Fan Xiao era distras. A lovit din nou bărbatul care încă se zbătea sălbatic, dar în vederea sa periferică se profila silueta rece și nemiloasă a lui You Shulang. Loviturile lui You Shulang nu erau brutale de dragul brutalității, ci erau surprinzător de curate și precise. A evitat loviturile fatale, dar nu a arătat milă față de cele nesemnificative. Ochii i s-au îngustat, pupilele contractându-se ca și cum un strat de gheață s-ar fi așezat în adâncul lor. Mișcarea brațului său dezvăluia o forță uimitoare, fiecare mișcare lină, fiecare lovitură eficientă, fiecare mișcare la fel de rafinată pe cât era de nemiloasă. Era ca un prădător elegant: o fiară grațioasă, sălbatică în loviturile sale, dar purtând în fiecare mișcare o calmă și profundă politețe. Xue Baotian, cu cutia de carton încă legată în jurul lui, a fost bătut până i s-a învârtit capul. În panica de a fugii, a fugit în direcția greșită  și s-a izbit cu capul înainte de You Shulang! Viteza și forța unui om care fugea pentru viața sa nu erau ceva ce nu trebuia luat  în considerare. Așadar, Fan Xiao s-a încordat, era liniștit, gata să intervină, când a observat strălucirea din ochii îngustați ai lui You Shulang. În clipa următoare, piciorul lui You Shulang s-a ridicat cu precizie si putere și a lovit cu ferocitate, trimițându-l pe Xue Baotian la pământ! Pentru o clipă, chiar și vântul de toamnă părea să se oprească. Fan Xiao, dintr-o dată, a simțit.... o căldură. Acesta nu era deloc un sfânt milostiv, ci un Satan frumos și ademenitor! Sângele lui a clocotit, o senzație pe care nu o mai cunoscuse niciodată curgându-i sălbatic prin corp. Întotdeauna tânjise după adversari puternici, cu cât erau mai puternici, cu atât își dorea mai mult să-i zdrobească, să savureze triumful deasupra ruinelor. Dar atunci, abia atunci, și-a dat seama că nu dorea să distrugă. Voia doar să cucerească, să domine, să posede! Piciorul lui You Shulang s-a așezat înapoi pe pământ cu o precizie liniștită după ce a lovit. Ochii lui erau reci, culoarea lor era ștearsă și translucidă. S-a uitat o clipă la cutia de carton care se rostogolea pe pământ cu povara ei plângătoare, apoi și-a ridicat ochii spre Fan Xiao, aruncându-i o privire scurtă. Fără un cuvânt, s-a întors și a început să meargă încet spre intrarea în alee. Fan Xiao l-a urmat. Întinzându-și brațul lung, l-a trecut peste umărul bărbatului. Brațul lui Shulang s-a zmucit ușor din umeri sub atingere, dar mâna s-a agățat strâns, nu s-a desprins, ci s-a încordat, atrăgându-l puțin mai aproape. Bărbatul, ținut în acea jumătate de îmbrățișare, avea o expresie de nemulțumire. Lângă el, silueta mai înaltă și-a plecat capul, murmurându-i ceva la ureche. Bărbatul a clătinat ușor din cap și a ales să nu insiste mai mult asupra subiectului. Amurgul se adâncise, iar lumina slabă de la intrarea aleii trasa conturul a două siluete înalte și subțiri. În ceață, păreau vagi, dar tandre, cufundate într-o intimitate nerostită. Strălucirea slabă s-a stins treptat. Pas cu pas, cei doi bărbați care mergeau unul lângă altul se topeau încet în vălul nopții...

Nota autoarei Su Erliang:

Xue Baotian: Fan Xiao, nu tu mi-ai spus să mă duc după You Shulang? De ce naiba sunt eu cel care sunt  bătut acum? Și la naiba, ai adus chiar și pe cineva să mă bată!

Fan Xiao: Trebuia să câștig încrederea cuiva, așa că doar tu puteai fi sacrificat..

Maya ♡