Capitolul 15

 

Capitolul 15 ☆

 Pot avea o singură soție.

 

-Ah! Ți-a luat destul de mult să ieși din mașină, nu-i așa? He...he.

-Ploy! M-ai speriat de moarte! Nu, a tresărit surprins când Ploy a apărut brusc din umbra de lângă scări, exact când el se îndrepta spre sala de ședințe de la etajul doi al facultății.

-Te rog, nu te preface așa surprins. Am văzut totul, știi. Cine era acela, hm? Cineva care cobora din mașină ca să te conducă până aici? Și nu doar atât, chiar te-a sărutat...

-Oprește-te! Nu e ceea ce crezi! Ochii  tânărului s-au mărit și s-a grăbit să-i pun o mână peste gură înainte să poată scoate un cuvânt. Pe semne că Ploy îl spionase tot timpul de când ajunsese în parcare. Probabil că o observase și Sun. Bineînțeles că a observat-o, altfel de ce ar fi insistat să îl ducă până acolo, apoi să se uite încolo și încoace înainte de al săruta pe obraz și să plece în viteză așa?

-Aw, atât de repede te aperi. De ce ești așa agitat, hm?

-Agitat? Eu?! În niciun caz.

-Ei, uită-te la tine... fața ta e roșie ca focul! Hm... și nu doar fața, pun pariu! Și buzele tale arată ciudat de roșii, ca ale cuiva...

- Bine, bine! Bine... recunosc! Doar nu mai spune nimic, da?! Sau jur că o să fiu supărat pe tine!

- Ah!! În sfârșit ai recunoscut! Țip, trăiesc pentru asta! Sunt atât de geloasă, pieptul meu, pieptul meu o să explodeze!! P’Sun, prințul meu playboy ceresc, ugh, s-a vândut! Lasă-mă să-ți împrumut corpul doar pentru o zi, te rog! Dacă voi avea vreodată ocazia, jur că-l voi devasta pe P’Sun zi și noapte. Îl voi ține doar pentru mine. Numai imaginea îmi provoacă fiori! E cel mai bun lucru din lume, nimic nu poate întrece asta! L-aș îmbrățișa, l-aș săruta, l-aș pipăi și... aw!!

-Destul! Ce naiba îți imaginezi? Perverso! Hai să mergem, seniorii așteaptă!

-Oho, schimbăm subiectul, nu-i așa? Ciudat cât de grăbit te dai acum. Dar în mașină cu P’Sun, ai avut timp, nu-i așa? Cine știe ce făceați voi doi!  Au...Mă predau! Lasă-mă să plec, Nu! Ah!!

-Oprește-te chiar acum!! a strigat Nu, arătând spre ea în timp ce alerga, uitând complet de durerea care încă persista acolo jos. Abia a urcat câteva trepte și picioarele i-au cedat. Aproape s-a prăbușit, dar din fericire, a prins balustrada exact la timp.

-Nu!! Ești bine? Poți măcar să mergi? Nu te mișca, stai chiar acolo! Ploy, deja la etajul doi, s-a întors cu o privire panicată și s-a repezit înapoi să îl ajute. Și-a strecurat brațul sub al său și l-a ajutat încet să urce scările, pas cu pas.

-Ușor, bine? a spus ea în timp ce au ajuns în sfârșit la etajul doi. Nu, a lăsat să-i scape un oftat de ușurare, nu se aștepta ca picioarele lui să fie atât de slăbite. S-a întors să-i mulțumească că l-a ajutat să urce... dar Ploy își acoperea gura, încercând din răsputeri să nu izbucnească în râs.

-De ce râzi?

-Nu e nimic! Cine a spus că râd de tine? Oh, haide. Vocea ei a urcat cu o octavă și ea încă neaga, ca și cum n-ar fi fost nimic.

-Te-am văzut clar cum ți-ai reținut râsul.

-Nu, nu am râs. Doar... mă gândeam la ceva.

-Te gândeai la ce, mai exact?

-Dacă vrei cu adevărat să știi, apropie-te, îți voi șoptii.

-Bine, spune-mi. Nu și-a aplecat ușor capul.

-Judecând după picioarele tale tremurânde și semnul de pe gât... se pare că P’Sun s-a purtat destul de dur cu tine, nu-i așa? Și? Doctorul meu sexy a fost ,,bun de ceva”? În momentul în care cuvintele lui Ploy i-au ajuns la ureche,  creierul lui Nu a luat-o razna. Tânărul a întins mâna să o prindă, dar ea a dispărut ca fulgerul, râzând în hohote în timp ce alerga pe hol, oprindu-se doar când a ajuns la ușa sălii  de ședințe.

-Nu! Hei, hei!  a strigat ea când băiatul s-a apropiat în sfârșit, împungându-l cu degetul. Dar el a trecut pur și simplu pe lângă ea, fără un cuvânt, ignorând-o complet. Tânărul nu era chiar supărat, doar voia să o testeze, să-i vadă reacția.

-Ce? Ești supărat serios pe mine? Bine, îmi pare rău, da? Nu mă ignora, Nu! Haide, am spus că-mi pare rău!

Nu, s-a uitat fix la ea și n-a spus nimic, apoi s-a întors și a deschis ușa sălii de ședințe fără să o aștepte, intrând fără să  mai privească împrejur. În momentul în care a intrat în sală, a fost complet uluit. Fiecare pereche de ochi din cameră s-a îndreptat spre el, simultan. Prieteni, elevi de clasa a doua, toți erau adunați în mijlocul sălii. Narin se plimba pe scenă cu tocuri înalte, iar Chain era și el acolo. Dar lucrul care i-a dat fiori pe șira spinării... a fost privirea pătrunzătoare a lui Ajarn Ratsami. Chiar a întins mâna după ochelarii care îi atârnau la gât și i-a pus, doar ca să-l vadă mai bine. Și înainte să apuce măcar să se miște mai departe sau să salute pe cineva cum trebuie, un țipăt puternic a străbătut sala. A fost urmat de persoana care a țipat, s-a ridicat brusc în picioare, s-a uitat fix la el apropiindu-se.

-O, Doamne, dragul meu! Ochii! Nasul! Buzele! Fața! Părul! Corpul! Perfect! Fă o piruetă, dragul meu, o piruetă! Aaah! Nu a înlemnit în timp ce marele și extravagantul Phi l-a apucat de brațe și l-a învârtit de câteva ori, apoi i-a cuprins ambii obraji și a scos un țipăt.

-Ești un vis...de vis! Am văzut poza ta pe pagina facultății și am crezut că e totul Photoshop. Dar asta?! Doamne ferește, în persoană ești și mai sexy! O, inima mea, nu mai suport. Spiritul mamei tremură! Acum zâmbește, da, asta e! Un zâmbet larg... o, Doamne, da! Wow!!

-Uh...Ăă... heh... Nu, a mormăit câteva cuvinte fără sens.

-Diavol mic, Yai Ploy! Vino aici!! Cum ai putut avea un prieten atât de atrăgător și să nu-mi spui imediat?! Mă dă pe spate! Păr, haine, machiaj, mă ocup eu de tot. Nu-ți face griji pentru nimic. Acest eveniment va fi o lovitură pentru facultatea noastră. Dar ce-i cu fața asta, Ploy?

-Nu-i nimic, Jae... Mă întorc imediat. Ploy i-a aruncat lui Nu o privire jalnică, că și cum se simțea trădată, înainte să se îndrepte spre Narin, în fața scenei. Era cât pe ce ca tânărul să izbucnească în râs văzând expresia pe care fata o făcuse.

Notă Maya: Je sau Jae – soră mai mare.

-Ce-i cu ea? Era bine acum o secundă. Uh, m-am săturat de schimbările de dispoziție ale divelor moderne. În fine, dragă ... hai să revenim la conversația noastră, da? Vino cu Jae acum, dragul meu! Prinde-mă! Oh, miroși divin!

-Uau! Nu, a tresărit când eleva robustă, care insista să se numească Jae, s-a agățat brusc de el.

-Wanchaill Dă-i drumul elevului imediat!

- Ajarn!! Ți-am spus să nu-mi spui așa! Numele meu este Namwan, bine? Namwant, Ajarn Je!

  Nu, nu s-a putut abține să nu râdă când Ajarn Ratsami a venit spre ei și i-a răsucit urechea lui Wanchai, adică, a lui Namwan, făcându-l să țipe și să-i elibereze imediat brațul. Și-a prins urechea dramatic, apoi s-a agățat rapid de brațul lui Ajarn Ratsami. -Chiar ești altceva. Ar trebui să ajuți la pregătirea candidaților pentru concurs nu să flirtezi cu ei. Să nu te prind făcând asta din nou.

-O Ajarn, haide a fost doar o mică tachinare! Dar poți să mă învinovățești? Uită-te la el, e superb! Sunt aici de patru ani și niciodată nu am avut o grupă atât de bună pentru concursul facultății. Candidata noastră Vedetă e înaltă, elegantă, frumoasă ca un model. Și Luna noastră? E drăguță, dulce și al naibii de sexy cu vibrațiile unui oppa! Jur, e atât de chipeș încât ar putea provoca un dezastru. Am cercetat fiecare departament anul acesta și nimeni nu strălucește ca el. Aura lui te lovește de la o sută, poate chiar o mie de metri distanță. Și de aproape? Uf! E chiar mai rău, adică mai bine!! Visez? Spune-mi că nu visez!

-Hm. Vrei să-ți răsucesc și cealaltă ureche? L-a apostrofat profesoara amenințătoare.

-Ajarn, doar făceam o comparație, atât. Dar serios, cine l-a ales pe băiatul ăsta? Oricine ar fi fost, are gusturi impecabile! Nu a stat acolo clipind, încă puțin amețit, în timp ce îi privea pe Ajarn Ratsami și P’Wanchai, adică, P’Namwan, cum glumeau unul cu celălalt. Ajarn nu a răspuns imediat. În schimb, s-a întins și și-a potrivit ochelarii, îndreptându-și privirea spre el, cu un ușor zâmbet. Acel zâmbet i-a schimbat complet fața. Arăta ca o persoană complet diferită.

-Zâmbetul ăla... stai. Tu ești cel care a furat-o pe  Ajarn? Vai!! Știam eu! Nu numai că ești frumoasă, dar ai și un ochi perfect pentru talent!

-Mă complimentezi acum, Nai Wanchai?

-Iată-l din nou! Numele ăsta! Bine, bine  doar tu poți să-mi spui așa, Ajarn. Dar da, după tot ce ți-am spus, desigur că te complimentez. A încuviințat elevul durduliu.

-Hm. De ce sună cumva suspect venind de la tine...? În fine, gata cu glumele, pierdem timpul. Tu, vino cu mine.

-M...Eu? Nu confuz, s-a uitat la ea.

-Da, tu. Cine altcineva? Trebuie să completezi formularul de înscriere pentru candidatul departamentului. Narin tocmai l-a completat pe al ei chiar înainte să ajungi tu. După ce termini, o voi ruga pe P’Wan să ducă documentele la comitetul facultății.

-Namwan, Ajarn! Namwan! a pufnit Wanchai, bătând din picior ca un copil bosumflat, în timp ce încă se agăța de brațul lui Ajarn, evident supărat că ea îl striga încontinuu pe numele lui real.

-Eu nu o să-ți spun așa. Ai vreo problemă cu asta?

-Ooh... Iar începe cu tonul ăsta... Nu este  nicio problemă, Ajarn! Haha... dar, Wanchai. Numele meu este Wanchai.

- Bine. Acum, haide, te duc eu să completezi formularul, dragul meu.

-Uau! a izbucnit atât Nu, cât și Wanchai, în cor, în timp ce Ajarn Ratsami și-a smuls brusc brațul din strânsoarea lui, s-a apropiat și l-a apucat de mână pe Nu, zâmbind dulce în timp ce îl conducea ușor spre scenă. Nu, era atât de uluit încât nici nu știa cum să reacționeze.

-Nai Chenthana, ai de gând să stai acolo și să te holbezi la băiat toată ziua? Dă-mi  cererea. A strigat profesoara autoritară.

-Ă... scuze, ce ai spus, Ajarn?

 Chain, care se pare că îl privise și el pe Nu, tot timpul, s-a întors spre ea, părând complet pierdut.

-Copiii ăștia, pe bune. Am spus, dă-i băiatului formularul de cerere ca să-l poată completa. Trebuie să încep să-i corectez mersul și să stabilim rutina de salut.

-A...da, desigur. Uite-l, Ajarn.

-Mulțumesc. Uite, dragul meu, completează-l chiar aici. Îți aduc un pix.

-Ah... bine. Nu a zâmbit ușor în timp ce ea, se îndrepta spre geanta ei elegantă Louis Vuitton, așezată nu prea departe, ca să ia un pix. -Nu... e adevărat că tu și Sun sunteți  împreună?

Vocea lui Chain s-a auzit din spatele lui Nu, suficient de aproape încât să-l facă să înlemnească. Nici măcar nu observase când seniorul coborâse de pe scenă. Întrebarea lui l-a luat complet prin surprindere.

-Ă... P’Chain, eu... eu...

Un zgomot puternic de scrâșnet care semăna cu un ton de apel, a răsunat brusc prin atmosferă. Băiatului i-a crescut ușor tensiunea.

-Ă... trebuie să răspund la apelul ăsta repede, i-a spus el lui Chain înainte să  scuze în liniște și să se îndrepte spre mica zonă de canapea de lângă scenă. S-a așezat încet, încet. A întins mâna să-și scoată telefonul din buzunar, dar a înlemnit din nou în secunda în care a văzut ecranul. Pe display era afișată propria sa fotografie, cea pe care Ploy o făcuse și o încărcase pe pagina universității. Și sub ea, numele cu care îl salvase Sun... Deodată, fața i s-a înroșit. Inima a început să-i bată atât de tare, încât abia o putea controla. S-a uitat în sus spre scenă. Ajarn Ratsami a observat că ținea telefonul în mână, dar nu a spus nimic, s-a întors doar să o îndrume pe Narin în plimbare. Chain, însă, încă se holba la el din partea cealaltă a sălii. Ploy se reîntorsese în grupul de prieteni din centrul sălii, deși îl privea și pe el, cu o expresie puțin tristă, ca și cum s-ar fi simțit vinovată. Nu era atât de prins să-i privească pe ceilalți și încă șocat de felul în care Sun îl numise în telefon, încât nici măcar nu și-a dat seama că apelul se inchisese înainte ca el să poată răspunde. Nici trei secunde mai târziu, a sosit un mesaj.

💌 Dacă nu răspunzi chiar acum, vin eu acolo. 

În acel moment, Sun încă stătea neliniștit în mașina lui, parcată, în parcarea Facultății de Arte. Nu plecase nicăieri. Trecuse doar puțin timp de când se despărțiseră, dar distanța îl făcea deja să simtă că își pierde mințile. Nu se putea opri din a se gândi la Nu, mai ales după acel moment în care Nu îi pansase ușor rana. Sun aproape că nu dorise să-l mai lase să plece, dar știa că Nu avea responsabilități de îndeplinit, așa că se abținuse. Totuși, asta nu însemna că nu era îngrijorat. Mai ales când știa că Nu va lucra îndeaproape cu Chain. Sun văzuse clar asta mai devreme în acea după-amiază la frizerie, Chain era interesat de Nu, și nu doar în treacăt. Sun știa exact ce punea la cale Chain și nu avea încredere în el. În ciuda feței prietenoase pe care Chain o arăta tuturor, Sun era conștient că nu era atât de inofensiv pe cât părea. De aceea, Sun o rugase pe cea mai bună prietenă a lui Nu, Ploy, să-l supravegheze. De fapt, cei doi vorbiseră deja când Sun îi lăsase certificatul medical al  lui Nu, la facultate. Cei doi, erau în contact de atunci. Uitându-se la ecranul telefonului închis, expresia lui Sun s-a întunecat. Iar când Ploy a trimis un scurt videoclip prin Line, Sun l-a deschis cu un clic. Părea că un fum i-ar fi putut țâșni, oricând din urechi. În filmare era Chain, apropiindu-se din spate de Nu, punându-i o mână pe braț și șoptindu-i ceva. Sun nici măcar nu a ezitat, l-a sunat imediat. Și exact când Nu a citit mesajul primit de la Sun care amenința că va intra cu forța în clădire dacă nu răspundea, un fior i-a trecut pe șira spinării. De ce îi era din nou frică? A râs în sinea lui, ca și cum era imposibil ca Sun să fi venit acolo. Pur și simplu plecase mai devreme cu mașina, nu? Nu avea cum să... Telefonul a sunat din nou. Enervat și nevrând să se confrunte cu mai multă dramă, Nu a răspuns repede.

-De ce a durat atât de mult să răspunzi?

Înainte să poată spune ceva, Sun l-a întrebat imediat cu o voce severă.

-Eu...am răspuns, nu-i așa? Și de ce țipi iar la mine, hm? Și încă ceva, Sun cine ți-a spus că e în regulă să-mi salvezi numele în telefon așa, hm?

-De ce nu? Pot să-ți spun cum vreau. La urma urmei, am o singură soție.

...!!

 Nu, a rămas fără cuvinte. Părea că îi ardea fața, mult mai tare decât înainte. Dintr-o dată nu se mai simțea deloc el însuși.

-Nu negi, nu-i așa? Vocea lui Sun l-a scos din stare.

-Eu...nu sunt soția ta, la naiba!

-Dar eu sunt soțul tău!! Era să-i scape telefonul când Sun a spus asta. A simțit că i-a vibrat direct prin craniu.

-Psihopatule, nu-mi mai spune așa! Am terminat, nu mai  vorbesc cu tine!

-Stai!! Nu, a înlemnit în mijlocul apelului, chiar înainte să poată încheia. Vocea aceea, joasă, fermă, serioasă. Genul de ton  pe care ura cel mai mult să-l audă. Care naiba e problema lui ? Era bine dispus în mașină... De unde venea furia asta bruscă? Ce, a băut venin pur înainte să mă sune sau ceva de genul? S-a gândit Nu, înainte de a vorbii.

-Ce naiba mai vrei acum, Sun? Nu am timp să stau aici și să vorbesc cu tine toată ziua, Ajarn mă așteaptă!

-Ce ți-a spus Chain?Cum naiba știa asta?! Fără glumă, a spus-o ca și cum ar fi văzut cu ochii lui. De îndată ce Sun l-a menționat pe Chain, Nu a ridicat privirea și  într-adevăr, Chain venea spre el.

-Ăă... ei bine... nu a spus nimic. Doar m-a întrebat, ăă...

-A întrebat ce?

-M-a... întrebat dacă noi doi, ăă... ne întâlnim. A mormăit Nu, ultima parte, abia reușind să o spună cu voce tare.

-Și ce ai spus?

-Nu am răspuns! Eram pe punctul de a o face, dar apoi ai sunat, așa că...

-Dacă te mai întreabă, spune-i că ești al meu.

-Ce naiba? Nu! Cine e al tău? Eu nu sunt al tău, Sun!

-Heh. Fii băiat cuminte și nu te împotrivi. Mulțumesc că nu m-ai mințit. Când se termină antrenamentul, sună-mă imediat, te duc să mănânci și apoi te las acasă. Nu mă face să vin să te caut din nou. Data viitoare, nu mă voi abține. Deh...

-Ești nebun! Pervers ce ești!! Doctor psihopat și afurisit ce ești! Nu aproape că a țipat în telefon, dar și-a dat seama că el deja închisese. Era extrem de furios.

-Nu? E ceva în neregulă? Cine era la telefon? A tresărit în momentul în care Chain s-a așezat lângă el pe canapea și i-a pus întrebarea. Dar ce l-a făcut să scape telefonul, a fost sunetul brusc al unei notificări de mesaj care i-a luminat ecranul. Atât el, cât și Chain, s-au uitat la el în același timp.

💌 Iubitule, fii un băiat cuminte, dragul meu.

Nu a înlemnit complet. Creierul lui a făcut  scurtcircuit. Degetele i-au tresărit în timp ce se grăbea să întoarcă telefonul cu fața în jos ca și cum ar fi luat foc. Și când a ridicat privirea... da, Chain se holba la el, iar el știa că a văzut mesajul.

-Ăă... ăă... D-d-doar că...

-Nuuu! Ce faci? Ridică-te și du-te și completează formularul! Ca și cum Dumnezeu l-ar fi binecuvântat, Ploy a apărut de nicăieri și l-a scos din acel iad stânjenitor exact la timp.

-Pot să-l  împrumut pe Nu o secundă, P’Chain?a spus ea cu cea mai dulce voce cu zâmbet fals imaginabil, fără să aștepte măcar răspunsul lui, înainte de al trage pe Nu de acolo. Un sentiment de ușurare i-a inundat pieptul lui Nu. Era adevărat, privirea lui Chain... nu se simțea la fel ca de obicei. Ceva la el era... diferit. Poate că doar se gândea el prea mult, dar totuși, dacă ar mai fi stat acolo încă un minut, probabil s-ar fi sufocat de pură stângăcie. În timp ce se îndepărtau, Ploy s-a uitat la el cu acei ochi exagerați, vinovați, de cățeluș.

-Deci... ești încă supărat pe mine? Îmi pare rău, bine? Fac ce vrei... Doar am glumit puțin! Te rog, nu rămâne supărat, bine, iubitule? Te rog! Iartă-mă... Baiatul nu s-a putut abține să nu râdă când Ploy i-a luat mâna, a pus-o sub propria bărbie, apoi și-a sprijinit bărbia peste ea, clipind spre el cu o privire de „te rog, iartă-mă”.

-Heh... ce naiba faci? A întrebat Nu amuzat.

-Îmi cer scuze, evident. Haide, Nu, nu te supăra... Poftim! Ai râs! Deci asta înseamnă că acum suntem bine, nu? A zâmbit ea și și-a prins degetul mic  cu al lui ca și cum ar fi declarat deja pace între ei.

-Cine a spus că sunt supărat?

-Hm? Stai... ce vrei să spui... Nu-mi spune... te prefăceai că ești supărat?

-Nu știu, poate... Ei bine, e timpul să termin cererea de înscriere.

-Nu! Idiotule!! M-ai lăsat să mă simt vinovată tot timpul ăsta?! Ugh... întoarce-te aici, trădătorule! Nu îndrăzni să te distrezi pe seama mea!!

....

După ce Nu a terminat în sfârșit de completat cererea, Ajarn Ratsami a coborât de pe scenă, exact la momentul potrivit.

-Gata, dragul meu?  a vorbit din nou Ajarn Ratsami pe acel ton blând și dulce, zâmbindu-i cu amabilitate. Și în acel moment, tânărul a crezut pe deplin ce spunea  lumea, nu era atât de înfricoșătoare pe cât părea. Oamenii care nu o cunoșteau bine  puteau crede că era strictă sau dură, dar cei apropiați o adorau în mod clar. Prietenii, seniorii, toată lumea o respecta profund. Și în acel moment, Nu, putea înțelege de ce.

-A, da. Am terminat-o, Ajarn. Trebuie să i-o dau lui P’Wanchai, adică, lui P’Namwan, nu?

-Nu-ți face griji, mă ocup eu. E plecat să se uite la ținute pentru tine și Narin. Se întoarce imediat. Acum, lasă-mă să mă uit. Nu, i-a înmânat cererea și s-a așezat pe scaunul de lângă ea.

-Naruttam Hemwipat!! Tu? Ești Naruttam?

-D...Da, doamnă...

-De ce nu am... Ajarn și-a ridicat ochelarii și i-a pus din nou înainte de a se apleca și a se uita la fața lui, ca și cum ar fi reanalizat fiecare trăsătură. Chiar atunci, Ploy și Narin s-au apropiat de ei, fiecare ținând o sticlă de apă. S-au oprit, nedumerite, când au văzut-o pe Ajarn Ratsami holbându-se la Nu atât de atent.

-Ce se întâmplă, Ajarn? a întrebat Ploy curioasă în timp ce îi întindea sticla băiatului.

-De ce nu mi-ați spus niciunul dintre voi că acesta este Naruttam! a exclamat Ajarn Ratsami, evident agitată. Ploy a clipit, luată complet prin surprindere. Narin și-a înclinat capul. Iar Nu, statea acolo, zâmbind stângaci, întrebându-se în ce fel de furtună a intrat din greșeală, din nou.

-Credeam că știi deja, Ajarn... nu știai? a spus Narin, confuză.

-Stai, serios? Abia acum ai aflat? a intervenit Ploy, la fel de surprinsă.

-Bineînțeles că tocmai am aflat! Mă tot gândeam: De ce pare atât de familiar? Și acum știu, e elevul meu preferat! Atât de drăguț, atât de dulce! Doamne, aș vrea doar să-i ciupesc obrajii! Ajarn Ratsami a întins mâna și a tras ușor de ambele părți ale feței lui Nu, strângându-i jucăuș obrajii cu acel zâmbet cald, matern.

-Nu vreau să mă laud, a continuat ea, dar în tinerețea mea, fețe ca asta veneau în număr mare să mă invite în oraș! Și nu pentru că aș fi spus ușor da, eram o regină totală, aveam standarde înalte.

Nu, a stat acolo complet înțepenit, clipind prostuț în timp ce ea îi strâmba obrajii, iar Ploy și Narin încercau să-și păstreze fețele serioase.

-Și acum, Ajarn? a tachinat-o Ploy cu un mic rânjet malițios.

-Acum adun praf pe raft, Ploypailin. Mulțumesc foarte mult micuțule puști! Aproape că au izbucnit cu toții în râs, dar au încercat să din răsputeri să se abțină.

-Jur, încă un cuvânt din partea ta și îți scad puncte din scorul de la comportament!

-Ups! Nu, nu, te rog, nu! Dacă e ceva, merit puncte bonus! a chicotit Ploy nervoasă. Ajarn s-a uitat din nou la Nu, cu ochelari, de data aceea mai serioasă.

-Dacă stau să mă gândesc... nu-i de mirare că nu te-am recunoscut fără ochelari. Dar stai puțin, numele tău de familie, Atemwiphat? Nu-mi spune că ești rudă cu Khun Phadet Hemwiphat, proprietarul Ashton Condos și CEO al Grupului Hemwiphat?Vocea îi tremura ușor de la ceea ce tocmai realizase,  în timp ce ochii i se fixau asupra lui Nu.

-Grupul Hemwipat? Și vocea lui Ploy tremura puțin. Ochii i s-au mărit la fel de mult ca ai lui Ajarn.

-Asta e una dintre cele mai bogate familii din toată țara, Nu... nu-mi spune...? Tânărul a oftat, ducându-și mâna la frunte, chiar plănuise să se amestece cu toți ceilalți. Dar având în vedere cât de departe ajunseseră lucrurile ... ce mai putea spune?

-Știam că numele ăsta de familie suna ușor familiar! a adăugat Narin. Când P’Sun ți-a adus certificatul medical, l-am observat și eu, dar pur și simplu nu l-am putut localiza.

-Ă... da. Khun Phadet... el este tatăl meu, Ajarn.  Nu, a râs timid, strâmbându-se în sinea lui.

Maya🧡