Capitolul 25

Această ranchiună trebuie răzbunată.

 

  You Shulang a fost trezit de soneria stridentă a telefonului său. Un sunet gol, eteric, părea să se ivească din vid, răsunând neîncetat în urechile sale. Încă nu-și revenise complet în simțiri. Pe jumătate amețit, s-a întins instinctiv spre telefonul de lângă el, urmând sunetul persistent.  Nu era sigur dacă să răspundă la apel sau nu. Nu știa cine era la celălalt capăt al firului. Realitatea din fața ochilor săi era întunecată ca smoala. Mintea lui, grea și încețoșată, plutea între somn și veghe. Pleoapele îi cântăreau greu, i-au trebuit mai multe încercări până când a reușit în sfârșit să le deschidă cu forța, doar într-o fantă foarte îngustă. Când lumina soarelui a năvălit fără ceremonie în pupilele sale, a auzit vocea unui bărbat venind din receptorul telefonului.

-Alo? Răspunsul i-a ieșit instinctiv, dar l-a speriat și pe însuși You Shulang. Acea voce răgușită, aspră ca și cum ar fi fost răzuită cu șmirghel timp de trei zile la rând, venise de fapt din propriul său gât? Pe măsură ce claritatea îi revenea încet în minte, o durere surdă a început să-i pulseze în craniu. Corpul lui You Shulang se simțea ca o mașină ruginită și stricată, fiecare mișcare fiind rigidă și greoaie. A fost nevoie de un efort imens, doar pentru a ridica o mână și a-și apăsa tâmpla care pulsa de parcă ar fi fost pe cale să explodeze. La celălalt capăt al firului, un bărbat îi striga numele încontinuu, iar și iar. Vocea îi suna familiar. Creierul său, încă în impas, a reușit să producă un fragment de analiză.

   Ochii lui You Shulang s-au obișnuit treptat cu lumina puternică. S-a uitat în jur și și-a dat seama că se afla în propria mașină. În propria mașină? De ce se afla acolo? În acel moment, memoria lui era ca un computer care se repornea, trecând printr-o încurcătură de intrări, configurări și conexiuni. Ultima imagine pe care și-o amintea era cea în care stătea în sala de banchet, fiind forțat de o șefă să bea un pahar de baljlu.

-You Shulang? Mă asculți? Vocea de la telefon i-a întrerupt gândurile haotice. You Shulang și-a dus telefonul la ureche și a strigat.

-Fan Xiao?

-Ți-a luat atât de mult să răspunzi la telefon, iar când ai răspuns în sfârșit, nu ai scos niciun cuvânt. Ce se întâmplă? De ce ai vocea atât de răgușită?

-Nu e nimic. Am băut prea mult aseară. You Shulang s-a uitat la ceas, era ora șapte și cinsprezece minute.

-Ce te-a făcut să mă suni așa devreme?

-Văd că ai băut într-adevăr prea mult. Ai uitat? Am o întâlnire la Bohal astăzi. Mașina mea e la revizie și ai spus că vei venii să mă iei, să putem merge împreună la muncă. Te-am sunat să te întreb ce vrei la micul dejun, îl pregătesc chiar acum. Mintea lui You Shulang, încă leneșă, nu a putut procesa imediat avalanșa de semnificații literale din cuvintele lui Fan Xiao. S-a forțat să retrăiască în minte evenimentele anterioare, dar nicăieri nu a putut găsi informația pe care o descria Fan Xiao. Probabil erau urmările  mahmurelii, bărbatul  a simțit o licărire de frustrare.

-Dă-mi 20 de minute. Imaginea unui bărbat duhnind încă a alcool era cu siguranță îngrozitoare. A coborât viziera, a deschis oglinda, intenționând să se aranjeze. 

Nu voi mânca micul dejun. Tocmai m-am trezit, nu pot... Mâna lui You Shulang a încremenit în aer! Bărbatul din oglinda lungă și îngustă... Telefonul i-a alunecat din mână în timp ce se apleca brusc, ochii îngustându-se la propria reflexie. Bărbatul din oglindă avea părul ciufulit, un ten palid ca moartea, buze roșii și umflate și o mică tăietură clar vizibilă la colțul gurii. Degetele i-au tresărit, desfăcându- și gulerul cămășii. Bărbatul din oglindă era complet uluit! O împrăștiere surprinzătoare de pete roșii îi împodobeau pielea! Urme ciudate, ambigue, se întindeau de sub ureche până la claviculă, împrăștiate și încrucișate ca niște graffiti-uri sălbatice mâzgălite pe o pânză. Pe acea piele albă, nuanțe de violet învinețit și albastru pătat se împleteau într-un contrast șocant! Pe măsură ce senzațiile din nervii săi periferici se trezeau treptat, You Shulang a început să simtă durerea. Vârfurile tremurânde ale  degetelor au atins cea mai întunecată urmă de pe gât. Sprâncenele i s-au încruntat și a șuierat printre dinți. Era o urmă de mușcătură. Privind atent, încă putea vedea forma distinctă a urmelor de dinți, precise în distanță, perfecte în dimensiune.

La naiba! You Shulang a lovit puternic volanul cu pumnul. Claxonul furios a răsunat în parcarea goală...

    Când a sosit Fan Xiao, You Shulang stătea în mașină cu o expresie severă și solemnă. Fan Xiao a deschis portiera mașinii și s-a așezat pe scaunul din dreapta.

-Așa de beat erai? Ai vomitat și ți-ai pătat hainele? Bărbatul i-a întins hainele din mână lui You Shulang.

-Uite, puloverul cu guler înalt pe care m-ai rugat să ți-l iau. Nu o să-ți fie cald să-l porți?

-Ai o țigară?Am rămas fără. L-a întrerupt You Shulang. Fan Xiao s-a încruntat ușor, s-a întors și a luat o sticlă de apă din portiera mașinii. Cu o mișcare precisă a deschis-o și a continuat.

-Vocea ta a devenit  răgușită. Nu fuma, bea niște apă, umezește-ți gâtul.

-Țigară...You Shulang și-a întors în cele din urmă fața spre Fan Xiao.

-Vreau o țigară.

-You... Ce ți se întâmplă? Fan Xiao s-a aplecat brusc mai aproape, privirea lui trecând de la tăietura de pe buza lui You Shulang la vânătăile de pe gâtul său. După șocul inițial, s-a oprit gânditor, apoi s-a lăsat pe spate încet, rostind cuvintele:

-Nu mă așteptam ca iubita directorului You să fie atât de sălbatică. Cu coada ochiului, Fan Xiao a zărit cum mâna lui You Shulang se strângea într-un pumn tare pe genunchiul său.  Pachetul gol de țigări a fost ridicat din nou, degetele sale căutând înăuntru ca și cum ar fi sperat că ar putea apărea ceva, dar când au dat peste spațiul gol, mâna i s-a încleștat, zdrobind pachetul într-o bilă mototolită.

-Cred că am fost molestat. Vocea lui You Shulang tremura în timp ce vorbea.

-Ce?! Fața lui Fan Xiao a afișat un șoc evident.

-Ce ai fost? Acele semne, nu sunt de la iubita ta.....?

-Nu. You Shulang s-a uitat la Fan Xiao cu o expresie severă pe față. -Vreau o țigară. Fan Xiao a început să caute țigări. Purta straturi de haine, cu prea multe buzunare și după ce a scotocit prin câteva buzunare goale, a înjurat în șoaptă, iritat. În cele din urmă, le-a găsit. Și-a pus două țigări între buze în același timp, a aprins un chibrit și le-a aprins una după alta. Fire subțiri de fum s-au înălțat. Fan Xiao a scos una și a pus-o între buzele lui You Shulang.

-Ce s-a întâmplat? a întrebat el. După ce a tras două sau trei fumuri din țigară, You Shulang a vorbit în sfârșit.

-Aseară a fost o cină. După ce s-a terminat, îl așteptam pe șofer  în parcare. Amintirile mele de după aceea sunt neclare. Când m-am trezit, eram deja așa.

-Ai fost drogat din nou cu drogul ăla? Acea propoziție l-a făcut pe You Shulang să-și amintească de propria rușine de acum câteva luni. Din copilărie până la maturitate, nu permisese niciodată nimănui să-i vadă rușinea. Chiar și atunci când își scrâșnea dinții până se făcea praf pe dinăuntru, în exterior se comporta cu un calm și o stăpânire de sine stătătoare. După ce a pășit în lumea muncii, s-a mișcat cu și mai multă ușurință, fără să-și permită niciodată să cadă în situații stânjenitoare sau umilitoare. Și totuși, singurele două rușini pe care le suferise în ultimele zile, la ambele fusese martor Fan Xiao. Prima dată împotriva voinței sale, a doua oară din proprie voință.

De ce îl chemase pe Fan Xiao acolo? Putea cu ușurință să dea vina pe ceața unei minți mahmure, dar în adâncul sufletului, You Shulang știa exact unde fusese trasă linia dintre confuzie și claritate. Bărbatul pe care îl cunoștea doar de jumătate de an și care trecuse de la a fi străin la prieten într-un interval de timp și mai scurt, era puternic, dar nu distant, rațional, dar neașteptat de liber. Era manierat, dar nu se temea să tachineze, respecta limitele, dar uneori le depășea fără ezitare. Întotdeauna îi fusese dificil lui You Shulang să-și lase garda jos în fața cuiva, darămite să-și pună încrederea în ei. Totuși, cumva, împotriva tuturor așteptărilor, Fan Xiao reușise să-l facă să facă exact asta. Când începuse acea schimbare? You Shulang se gândise la asta cu atenție odată. Poate că a început cu propoziția aceea:  ,,Domnule director, ar trebui să vă prefaceți puțin și să-i faceți pe tipii ăia neștiutori să tacă odată pentru totdeauna”. Sau poate că a început cu paharul acela de vin cu afrodisiace... când Fan Xiao îl văzuse pe You Shulang în cea mai nenorocită și umilă formă a sa, totuși nu arătase nici dezgust, nici evitare, tratându-l exact așa cum făcuse întotdeauna. Sau poate că a început în noaptea aceea când amândoi îl bătuseră pe Xue Baotian împreună, iar după aceea, în mijlocul brizei nopții, se aplecase aproape de urechea lui și șoptise încet: „Domnule director, în seara asta, permiteți-mi să vă ajut să vă descărcați furia”.

   You Shulang și-a ridicat privirea spre Fan Xiao și a răspuns.

-Probabil că nu. Acel tip de drog induce doar excitație sexuală. Noaptea trecută, eram complet inconștient. Când mâna s-a mișcat   să scoată țigara, filtrul i-a atins rana de pe buză, făcându-l să se încrunte ușor de durere.

-Te doare? Fan Xiao și-a apăsat mâna pe mâna lui You Shulang, care era pe punctul de a-și duce din nou țigara la buze, apoi s-a aplecat și a atins ușor rana însângerată.

- Tu..... nu! You Shulang s-a lăsat puțin pe spate.

-Nu te mișca. Lasă-mă să mă uit. Fan Xiao și-a pus brațul în jurul umărului său și l-a tras înapoi, degetele lui atingând ușor rana.

-Te doare?

-Puțin.

  Sprânceana lui Fan Xiao a tresărit ușor, o licărire de regret i-a sclipit în ochi, atât de slabă încât nici el însuși nu era conștient de ea.

-Asta a fost..... o mușcătură? A întrebat el, deși știa deja răspunsul.

You Shulang și-a coborît genele, tăcând o clipă înainte de a murmura.

-Ar trebui să fie... Privirea lui Fan Xiao a alunecat în jos, urmărind urmele pătate de săruturi împrăștiate de-a lungul gâtului bărbatului.

-Și sub haine, mai sunt și altele?

You Shulang a clătinat repede din cap.

-Doar molestare fizică, nimic mai mult.

-Atunci cine crezi că ar putea fi?

-Habar n-am...

-Ți-a arătat cineva vreodată un astfel de interes? You Shulang și-a întors privirea spre Fan Xiao și a zâmbit rigid. A tras un fum din țigară și a spus calm.

-Cu excepția ta, care ești mereu atât de lipicios și enervant de afectuos, toți cei din jurul meu sunt serioși, decenți și cumsecade. Degetele lui Fan Xiao au tresărit, expresia i s-a întunecat de iritare.  

-Încerc să vorbesc cu tine serios și tu ai chef să glumești? You Shulang a aruncat mucul de țigară pe deschizătura îngustă a geamului, apoi  a întins mâna după hainele pe care le adusese Fan Xiao.

-Capul meu e o harababură acum. Nu am nimic, nicio pistă.

Chiar în fața lui Fan Xiao, și-a scos brusc hainele, dezvăluind un corp acoperit de pete roșii. Acele pete erau șocante. Ceea ce fusese vag și neclar noaptea trecută era acum evident și inconfundabil, corpul său era pătat cu o urme roșii și violete. Mai ales pe piept, unde erau umflate, suprapuse și ieșeau în evidență.

   Fan Xiao a pocnit ușor din limbă, un sentiment real, tangibil de regret crescând în el, treptat.

Data viitoare, trebuie să fii mai blând!

S-a gândit el instinctiv. Totuși, acel bărbat cu gânduri de pocăință, deși se simțea vinovat, nu se putea abține să nu se excite în același timp. Ca un gentleman, Fan Xiao și-a întors privirea, așteptând până când You Shulang și-a pus puloverul cu guler înalt. Apoi și-a calmat gândurile și a întreba încet.

-Crezi că acea persoană a fost bărbat sau femeie? Mișcarea lui You Shulang s-a oprit. În mintea lui a apărut o față: femeia de la banchet, cea care  insistase să bea. O căldură ciudată i s-a răspândit pe umăr în timp ce o mână se odihnea acolo. Expresia lui Fan Xiao era mai solemnă ca niciodată.

-Shulang, cu siguranță te voi ajuta să-l găsești pe perversul ăla. Trebuie să răzbuni această faptă.

Maya♡