SPECIAL 2

„Mă duc mai întâi la serviciu. Ne vedem diseară”, îi spuse Rappe lui Rattikal în dimineața aceea. Rattikal îl însoțea întotdeauna până la ușă și își lua rămas bun cu un sărut.

„Ne vedem mai târziu”, răspunse Rattikal înainte de a se ridica și de a-l urmări cu privirea până când Rapee intră în lift. Apoi se întoarse în apartament.

Viața de zi cu zi a lui Rappe și Rattikal nu era deloc ieșită din comun. Se trezeau devreme; Rappe pleca la serviciu, în timp ce Rattikal rămânea în biroul său desenând. În acele zile, ilustrațiile sale erau destul de populare, așa că avea multe comenzi pentru romane, suficientă muncă pentru aproape un an. Uneori, Rattikal mergea cu mașina să-și viziteze părinții și părinții iubitului său. Mama lui Rappe îl suna des pentru a-l invita, pentru că știa că Rattikal o înțelegea bine și, de asemenea, pentru că îi ușura cumpărăturile. De fapt, era chiar mai distractiv decât înainte.

Rattikal a lucrat aproape până la prânz. Când a terminat, s-a dus în dormitor și a observat că Rapee își uitase iPad-ul de serviciu în cameră. Așa că l-a sunat imediat, dar Rapee nu a răspuns. Atunci Rattikal l-a sunat pe Thara, secretarul lui Rapee.

„Da, Khun Kal”, a răspuns o voce șoptită, însoțită de sunetul unor persoane care vorbeau. Kal a presupus că Thara era într-o ședință.

„Scuze pentru deranj, Khun Tara. L-am sunat pe P'Pee, dar nu a răspuns. Și-a uitat iPad-ul în cameră și nu sunt sigur dacă are nevoie de el sau nu”, a spus Rattikal fără să piardă timpul.

„Ah, o să-l întreb pe șef pentru tine”, a răspuns Thara și l-a lăsat să aștepte un moment.

„Da, are nevoie de el, Khun Kal. Are o ședință cu clienții după-amiază și tocmai și-a dat seama că nu l-a adus”, a informat Thara.

„Voi trimite șoferul să-l ia”, a adăugat Thara.

„Nu e nevoie. Tocmai voiam să ies să cumpăr ceva. I-l voi duce eu însumi”, a răspuns Rattikal.

„Bine. Când ajungi, du-i-l direct la birou. Șeful a spus că poți intra oricând”, spuse Thara, deoarece Rappe îi dăduse lui Rattikal permisiunea de a intra în biroul său oricând.

„Bine”, răspunse Rattikal. Închise telefonul, se schimbă de haine și se îndreptă spre compania iubitului său, dar mai întâi opri să cumpere câteva lucruri.

A durat puțin până a ajuns, a parcat mașina, a luat liftul privat al directorului și s-a îndreptat direct spre biroul lui Rappe. Când a ajuns la etajul executiv, a trebuit să treacă prin mai multe departamente unde îi erau deja cunoscute multe fețe.

„Bună dimineața, Khun Kal”, l-au salutat câțiva angajați care îl recunoșteau pentru că le aducea deseori dulciuri.

„Bună ziua”, a răspuns Rattikal cu un zâmbet, înclinând ușor capul. Angajații au fost încântați de zâmbetul său. Rattikal s-a uitat înăuntru și a observat un student care îl privea cu suspiciune.

„Sunt stagiari?”, a întrebat Rattikal.

„Da”, răspunse o femeie. Rattikal îi zâmbi prietenos înainte de a-și cere scuze și a continua spre biroul lui Rappe. În apropiere, văzu un tânăr în uniformă școlară așezat lângă biroul lui Thara. Rattikal presupuse că era un stagiar.

„Cu cine ai întâlnire?”, întrebă imediat elevul când văzu apropiindu-se un străin fără haine formale.

„Am adus ceva pentru șef”, răspunse Rattikal.

„Și de ce nu a sunat nimeni să anunțe?”, întrebă tânărul, privindu-l cu neîncredere.

„Am sunat deja la Khun Thara. O să las asta în biroul lui”, spuse Rattikal în timp ce încerca să înainteze, dar băiatul se mișcă pentru a-i bloca calea.

„Nu ai permisiunea să intri în biroul lui Khun Rappe. Dacă chiar vrei să lași ceva, lasă-mi-l mie”, spuse tânărul cu seriozitate, privindu-l cu dezgust și puțină invidie când văzu aura fermecătoare a lui Kal.

„Cum te cheamă?”, întrebă Rattikal. Nu pentru că lua în serios atitudinea tânărului, ci pentru a-i putea spune Tharei cui îi lăsase iPad-ul.

„De ce vrei să știi?” răspunse băiatul. Deși nu-l cunoștea pe Rattikal, își făcea datoria.

„Bine, atunci dă-i această geantă șefului”, răspunse Rattikal, fără să vrea să mai piardă timp. Trebuia să meargă la cumpărături și să se întoarcă la serviciu. Tânărul o luă, dar continuă să-l privească pe Rattikal cu dezgust. Rattikal nu mai spuse nimic, se întoarse și se îndreptă spre lift, în timp ce îi trimitea un mesaj lui Thara, informând-o că lăsase iPad-ul stagiarului din fața biroului lui Rappe, pentru a nu întrerupe ședința.

Thara s-a mirat puțin când a primit mesajul, pentru că Rattikal ar fi lăsat iPad-ul direct în birou, dar nu s-a gândit prea mult la asta și a așteptat să se termine ședința.

„A venit Kal?”, a întrebat Rapee când s-a întors cu Thara în biroul său.

„Acum ceva timp. I-a lăsat iPad-ul”, răspunse Thara. Rappe suspină ușor. Deși îl va vedea seara la apartament, i-ar fi plăcut să-l vadă mai devreme. Când se apropieră de birou, stagiarul numit Mek zâmbi imediat.

„S-a terminat ședința? Șefule, vrei să comand mâncare pentru tine?”, întrebă Mek, stagiarul.

„Mmm”, murmură Rappe. Mek făcea inițial practică în departamentul de coordonare internațională, dar Thara îi ceruse să o ajute pentru că era responsabil și învăța repede. Se gândea că, dacă Mek absolvea, l-ar putea invita să fie asistentul ei, deoarece munca ei era destul de grea.

„Atunci voi comanda meniul preferat al șefului”, repetă Mek, deoarece Thara îi spusese deja care erau felurile preferate ale lui Rappe.

„Orice. Nu am mult timp”, răspunse Rappe cu indiferență și intră în biroul său.

„Serios, Mek, i-ai dat șefului lucrurile lui?”, întrebă Thara.

„Ce lucruri?”, întrebă Mek confuz.

„Khun Kal mi-a spus că ți le-a lăsat”, explică Thara. Mek rămase gânditor, apoi își aminti și scoase iPad-ul, dându-i-l.

„Asta e?”, întrebă Mek, dându-i punga cu iPad-ul.

„Da. Sincer, dacă se întoarce, lasă-l să intre direct în birou. Dacă vrei să lucrezi cu șeful, trebuie să știi asta”, spuse Thara pe un ton serios.

„Cine este?”, întrebă Mek, curios. Studiase istoria familiei Suriyaphanon și știa că aveau trei copii. Le cunoștea chipurile tuturor și se îndrăgostise de cel mai mare, Rappe. De aceea voia să facă practică acolo. Nu se aștepta să fie atât de aproape de el. Prietenii lui îl necăjeau spunându-i că a atras atenția șefului și că Thara l-a pus să lucreze lângă el din acest motiv. Asta l-a făcut să se simtă ca într-un serial.

„Oh, Khun Kal este iubitul președintelui”, a răspuns Thara. Auzind asta, Mek a simțit că lumea i se prăbușea. Se imaginase pe sine în acel rol. Thara, fără să observe expresia băiatului, a intrat în biroul lui Rappe.

Tânărul a fost șocat să afle că persoana care venise era iubitul lui Rappe. Dar asta nu l-a făcut să renunțe. Dimpotrivă, i-a dat mai multă energie, dacă șefului îi plăceau bărbații, încă mai era speranță pentru el. Era hotărât să-l facă pe Rappe să se intereseze de el și să-și părăsească iubitul.

...

Era o nouă zi. Rattikal l-a însoțit pe iubitul său până la ușa apartamentului și l-a sărutat înainte să plece la muncă.

„Poți să gătești ceva în timpul zilei și să mi-l aduci?”, a întrebat Rappe cu o voce ușor implorătoare.

„Nu aveai întâlniri cu clienții astăzi?”, a răspuns Rattikal.

„Nu, am niște documente de revizuit și vreau să mănânc ceva gătit de tine”, a răspuns Rappe.

„Atunci de ce nu mi-ai spus de la început? Înainte obișnuiam să gătesc și să-ți pun mâncarea într-o cutie de prânz ca să o iei la serviciu”, s-a plâns Rattikal, deși nu serios, deoarece încă avea un zâmbet pe buze.

„Păi, vreau să vii să mă vezi la serviciu”, spuse Rappe. Rattikal chicoti ușor.

„Bine, ce vrei să mănânci?”, întrebă Rattikal.

„Curry verde uscat cu carne de vită”, răspunse Rappe imediat. Rattikal ridică ochii la cer.

„Înțeleg că este ceva ce-i place lui Phi, dar ai mâncat ieri, nu te-ai săturat?”, întrebă Rattikal.

„Dacă este gătit de tine, nu mă satur. În plus, ieri am mâncat ce am comandat de la un restaurant și nu mi-a plăcut prea mult”, spuse Rappe.

„Bine, o să-ți pregătesc imediat. Dar acum, ar trebui să te grăbești și să pleci la muncă, altfel vei rămâne blocat în trafic”, spuse Rattikal în timp ce îl împingea ușor pe iubitul său. Rappe zâmbi înainte de a se apleca și a-l săruta pe frunte pe Rattikal, apoi ieși din cameră. Rattikal se întoarse la muncă, dar se uita și la ceas pentru a pregăti prânzul și a i-l duce lui Rappe la timp.

„Șefule, vrei să comand prânzul?”, întrebă Mek când intră în biroul lui Rappe.

„Nu e nevoie, cineva îmi va aduce prânzul”, răspunse Rappe fără să-i acorde prea multă atenție tânărului.

„Bine”, răspunse Mek, gândindu-se că șeful comandase mâncare pe cont propriu. Nu îi dădu prea mare importanță.

„Ce s-a întâmplat?”, întrebă Rappe, ridicând privirea de la teancul de documente când văzu că Mek era încă în biroul său.

„Eh, șefule... Vrei să bei ceva?”, întrebă Mek, căutând o altă scuză pentru a se apropia de Rappe.

„Nu. Du-te la muncă”, răspunse Rappe. Mek strânse ușor buzele înainte de a ieși din birou. Putuse intra pentru că Thara plecase la departamentul de coordonare.

„Mek, e timpul să luăm o pauză. Hai să mâncăm”, spuse o altă stagiară care aștepta lângă lift, la același etaj.

„Stai puțin, mă duc să-mi iau geanta”, răspunse Mek, dar ochii îi erau ațintiți spre ușa biroului lui Rappe.

„Și ce ai făcut azi?”, o întrebă prietena ei cu un zâmbet.

„Am vorbit puțin”, răspunse Mek cu o expresie tristă.

„Haide, continuă să încerci, sigur șeful te va remarca. Cu siguranță că drăgălășia ta va da roade”, îl încurajă prietena lui. Deși știa că Rappe avea o parteneră, pentru că Rattikal venise mai devreme și întrebase personalul cine era acea persoană. I se spusese cine era, dar totuși continua să-și susțină prietenul.

„Sper”, spuse Mek înainte ca cei doi să se îndrepte spre liftul pentru angajați. Trebuiau să treacă pe lângă liftul directorului și, din coincidență, Mek văzu pe cineva ieșind din lift. Era Rattikal, care le zâmbi ușor în timp ce se îndrepta spre biroul lui Rappe cu o geantă de pânză care conținea cutii cu mâncare. Mek strânse buzele când află că cel care venea să-i aducă mâncare lui Rappe era Rattikal.

„Stai, o să-l urmăresc”, spuse Mek înainte de a se duce după Rattikal, care dispăruse rapid.

„Khun! Khun!”, strigă Mek în timp ce alerga după Rattikal, făcându-l să se oprească și să se uite înspre vocea care îl striga.

„Da”, răspunse Rattikal, privindu-l cu neîncredere.

„Pe cine cauți?”, întrebă Mek. Rattikal ridică ușor sprâncenele.

„Am venit să-l văd pe Rappe”, răspunse Rattikal.

„Ai o întâlnire cu el?”, întrebă Mek. Rattikal nu avea nevoie de o întâlnire pentru a-l vedea pe Rappe, dar Mek voia să-l oprească.

„Da”, răspunse Rattikal sincer. Mek se duse la birou, prefăcându-se că verifică agenda de întâlniri.

„Cum te cheamă? Din câte văd, șeful nu are nicio întâlnire astăzi”, spuse Mek. Rattikal îl privi calm.

„Mă cheamă Rattikal, dar nu am nevoie de programare. Dacă nu mă crezi, poți să-l întrebi tu însuți pe șeful tău”, răspunse Rattikal, gândindu-se că Thara îi spusese deja acelui tânăr cine era. Era intrigat de faptul că se prefăcea că nu-l cunoaște. Cu toate acestea, Rattikal nu s-a folosit de statutul său de partener pentru a se impune.

„Așteaptă un moment”, răspunse Mek înainte de a bate la ușa biroului și de a o deschide.

„Șeufle, a venit cineva să te vadă”, spuse Mek. Rappe părea confuz.

„Cine?”, întrebă Rappe.

„A spus că se numește Rattikal”, răspunse Mek. Rappe se ridică imediat.

„Atunci de ce nu l-ai lăsat să intre?”, spuse Rapee cu voce serioasă înainte de a ieși. Mek strânse ușor buzele. Voia să-i demonstreze lui Rappe determinarea sa la locul de muncă.

„Kal”, îl chemă Rappe pe iubitul său cu o voce blândă. Mek ieși după el strângând buzele din gelozie. Rattikal îi zâmbi iubitului său.

„Ți-am adus prânzul”, spuse Rattikal. Rappe se apropie și își trecu brațul în jurul taliei lui, apoi se uită la Mek

„El este Khun Kal, partenerul meu. Dacă vine, poate intra să mă vadă oricând dorește”, spuse Rappe, crezând că tânărul nu-l cunoștea pe Rattikal.

„Da, îmi pare rău. Îmi fac griji că cineva s-ar putea infiltra și i-ar putea cauza probleme”, spuse Mek în șoaptă. Asta îl făcu pe Rattikal să încrunte puțin sprâncenele. Deși tânărul îl văzuse deja, se purta de parcă nu știa cine era, iar el era sigur că Thara îi vorbise deja despre el.

„Nu-i nimic, du-te să te odihnești”, spuse Rappe cu nepăsare.

„I-ai adus șefului prânzul, nu-i așa? Vrei să te ajut să pregătești masa?”, se oferise Mek cu entuziasm.

„E în regulă, pot să o fac singur, pentru că i-am mai adus prânzul și înainte. Du-te să te odihnești, ca să nu pierzi timpul”, spuse Rattikal. Tânărul strânse buzele și se apropie să ia punga de pânză pe care o ținea Rattikal.

„Bine. De obicei, eu ajut la pregătirea prânzului șefului”, insistă Mek.

„Atunci, te rog, ajută-mă”, spuse Rattikal, permițându-i să ajute pentru că voia să vadă ce încerca să facă.

„Când termini, poți să mă chemi”, spuse Rappe înainte de a-l duce pe Rattikal în biroul său. Mek îi privi cu invidie.

„Eh... Phi, ce faci?”, protestă Rattikal când fu trasă brusc spre un sărut chiar când Rappe închise ușa biroului.

„Mi-a fost dor de tine”, răspunse Rappe, făcându-l pe Rattikal să râdă ușor înainte să se așeze împreună pe canapea.

„La ce te gândești? Au trecut doar câteva ore de când ne-am văzut”, spuse Rattikal.

„Vreau să te am lângă mine. Chiar vreau să fiu cu tine tot timpul. Hmm, vrei să-ți aduci echipamentul de desen în camera din spatele biroului meu?”, întrebă Rappe.

„Nu e o idee bună. Nu vei putea lucra bine pentru că vei fi prea ocupat să te cerți cu mine”, răspunse Rattikal cu malicie, iar Rappe râse în hohote.

„Apropo, stagiarul acela... De ce lucrează în fața biroului tău?”, întrebă Rattikal cu curiozitate.

„Thara l-a adus să o ajute cu munca. Am văzut că deja face treabă bună și învață repede”, răspunse Rappe, în timp ce Rattikal dădea din cap în semn de aprobare. Rattikal era sigur că Thara nu se gândise la altceva decât la muncă, de aceea îl adusese pe acel băiat să o ajute.

„De fapt, luna viitoare va avea loc o petrecere pentru a sărbători cea de-a cincizecea aniversare a înființării companiei. Ți-a spus mama? Vrea să te invite să alegi ținuta”, spuse Rappe, amintindu-și brusc.

„Da, mi-a spus, dar... Chiar vrei să merg cu tine?”, întrebă Rattikal pentru a se asigura.

„Trebuie să vii, ești nora cea mare. De ce n-ai putea veni?”, spuse Rappe, întorcându-se spre el. Rattikal zâmbi.

„P'Pee, nu ți-e teamă că oamenii vor afla că am lucrat ca însoțitoare? Ai putea pierde onoarea ta și a familiei tale”, întrebă Rattikal.

„Ce prostie. În casa mea nimeni nu gândește așa și nu-mi pasă ce spun ceilalți. Vei veni cu mine pentru că ești partenerul meu”, răspunse Rappe

„Bine, o să o sun pe mama și o să vorbesc din nou cu ea despre haine”, spuse Rattikal. În acel moment, cineva bătu la ușa biroului. Era Mek, care venise să anunțe că masa era gata. Rattikal și Rappe s-au dus în sala de mese de lângă birou, urmați de Mek.

„Ieri am comandat curry verde uscat, mâncarea preferată a șefului, ca să mănânce. Astăzi, Khun Kal a adus același lucru. Nu sunt sigur dacă șeful se va plictisi sau nu”, a comentat Mek. Rattikal l-a privit în tăcere.

„Mâncarea de la Kal este mai delicioasă decât cea pe care ai comandat-o ieri. Nu mai comanda de la restaurantul acela. Nu-mi place”, a spus Rappe, făcându-l pe Mek să tacă. Rattikal a zâmbit.

„Dacă vrei să comanzi mâncare pentru P'Pee, comandă doar de la RR sau NN, care sunt restaurantele lui preferate”, a spus Rattikal. Știa că Rapee nu obișnuia să comande mâncare de la restaurantele lui preferate, pentru că putea mânca orice. Dar dacă spunea că nu era gustoasă, era pentru că într-adevăr nu era. Mek a strâns ușor buzele când a auzit asta, simțindu-se ridiculizat.

„Dar mâncarea ta este mai delicioasă”, spuse Rappe, încercând să-l consoleze. Rattikal zâmbi și acceptă complimentul. Acum putea începe să bănuiască ceva, dar nu spuse nimic pentru că voia să observe ce va face tânărul din fața lui. Rattikal era sigur că partenerul său nu se va supăra niciodată pe el.

„Acum poți să te odihnești. Pauza de prânz trece repede”, spuse Rappe, întorcându-se spre Mek. Tânărul nu mai avea niciun motiv să rămână, așa că ceru permisiunea și plecă să se odihnească. Rattikal rămase să ia prânzul cu Rappe.

După masă, Rappe i-a cerut lui Kal să rămână cu el și să se întoarcă împreună după-amiază. Rattikal a acceptat pentru că voia să-l mai observe puțin pe Mek.

„Bună ziua, Khun Kal”, a spus Thara, care tocmai se întorsese de la o ședință cu departamentul de coordonare.

„Bună ziua”, salută și Rattikal, deoarece Tara aducea documente pentru Rappe la birou.

„Ar trebui să te odihnești puțin”, spuse Rappe, deoarece Thara obișnuia să ia pauza mai târziu decât ceilalți angajați.

„Da”, răspunse Thara înainte de a pleca să ia pauza de masă, în timp ce Rattikal rămase în birou cu Rappe.

„Se pare că Thara a uitat să-mi aducă un document de la domnul Banphot”, comentă Rappe când nu îl găsi.

„Mă duc eu să-l caut”, spuse Rapee. Deși era președintele companiei, nu se limita la a da ordine, ci, dacă putea face ceva singur, o făcea, cum ar fi să coboare la etajul inferior pentru a lua un document din biroul directorului general.

„Vrei să mă duc eu să-l caut?”, întrebă Rattikal.

„Nu e nevoie. Mă duc eu. Așa pot să vorbesc puțin cu el”, răspunse Rappe, sigur că Banphot era în biroul său.

„Bine”, spuse Rattikal, înainte de a rămâne așezat, jucându-se cu telefonul mobil pentru a-și petrece timpul. Rappe ieși din birou și Rattikal rămase așezat pentru o clipă. Apoi se auzi o bătaie în ușă.

„Permiteți-mi”, spuse o voce înainte ca ușa să se deschidă și Mek să intre cu un platou cu fructe și un zâmbet larg. Se opri când văzu că Rapee nu era în birou, dar era cineva pe care credea că nu mai era acolo. Rattikal îl privi calm.

„P'Pee s-a dus să caute niște documente”, spuse Rattikal. Tânărul zâmbi ușor.

„I-am adus fructe șefului. De obicei, după prânz, îmi cere să-i cumpăr fructe”, explică Mek.

„Poți să le lași pe masă”, spuse Rattikal, arătând spre masa de sticlă din fața lui. Tânărul se supuse și puse tava.

„Încă nu ai plecat?”, întrebă Mek.

„Vrei să plec mai repede?”, replică Rattikal cu un zâmbet ușor.

„Nu, Khun. Doar că, din moment ce nu lucrezi aici, m-am gândit că poate ai treburi de făcut”, spuse tânărul. Rattikal înțelese perfect adevăratul sens al cuvintelor sale.

„O parte din mine vrea să plece, dar P'Pee vrea să rămân. Nu știu de ce îi este atât de dor de mine. Ne întoarcem împreună la apartament”, răspunse Rattikal, zâmbindu-i tânărului, care strânse buzele cu gelozie.

„Vrei ceva de băut? Pot să-ți aduc ceva”, se oferise Mek.

„Vreau un sifon roșu, te rog”, răspunse Rattikal, știind perfect ce băuturi erau disponibile pentru vizitatori.

„Sigur”, spuse tânărul, ieșind din biroul lui Rappe. Dispăru pentru o clipă și se întoarse cu un pahar de sifon roșu cu gheață.

„Poftim”, spuse Mek, punând paharul în fața lui Rattikal.

„Gustă. E prea dulce?”, spuse tânărul cu un zâmbet pe buze. Rattikal îl privi și bănuia că ceva nu era în regulă cu băutura, dar luă paharul și bău o înghițitură sub privirea intensă a tânărului.

„Hmm”, murmură Rattikal și lăsă paharul cu naturalețe. De fapt, sifonul era extrem de sărat. Se gândi că Mek pusese sare în loc de zahăr. Mek îl privi, încruntându-se ușor când văzu că Rattikal nu avea nicio reacție.

„Cum e?”, întrebă Mek, curios.

„Vrei să-l încerci? Cred că nu are niciun gust, parcă ar fi apă”, spuse Rattikal. Acest lucru îl derută foarte mult pe Mek.

„Dar paharul acela este al tău”, răspunse tânărul.

„Nu contează, nu mă deranjează. Mă întreb doar dacă limba mea are ceva ciudat. De ce are un gust atât de insipid?”, spuse Rattikal cu o curiozitate aparentă. Mek luă paharul și bău.

- Pfff! -

„Ugh…!” Mek scuipă sifonul roșu din cauza gustului sărat. În plus, îl stropi pe Rattikal pe cămașă. Rattikal îl privi calm.

„Glumești? M-ai pus să beau asta intenționat?”, strigă Mek, tușind atât de tare încât sifonul îi ieși pe nas, din cauza gustului atât de puternic care îi irita gâtul. Rattikal ridică ușor o sprânceană.

„Cum adică te-am păcălit? Ce problemă are sifonul ăla?” întrebă Rattikal cu voce calmă.

„E SĂRAT!” strigă Mek, furios că fusese păcălit de Rattikal. Nu putea să nu se simtă surprins. Deși Rattikal își dăduse seama de gust, își stăpânise reacția doar pentru a i-o întoarce lui Mek.

Rattikal bănuia deja că celălalt voia doar să-l necăjească. În ceea ce privește motivul batjocurii, era ușor de ghicit că tânărul era interesat de Rappe și nu era mulțumit de relația pe care Rappe o avea cu el.

„Ce se întâmplă?”, întrebă Rattikal cu un zâmbet batjocoritor pe buze, ceea ce îl făcu pe Mek să fie și mai convins că era provocat intenționat.

- cric -

„Ce se întâmplă?”, se auzi vocea lui Rappe când deschise ușa și îl văzu pe Mek în biroul său, cu resturi de suc roșu împrăștiate pe podea și pe masă. Mek avea sticla de suc în mână și se întoarse imediat spre Rappe.

„Șefule... eu... Khun Kal m-a necăjit”, spuse Mek cu voce tremurândă. Rappe ridică o sprânceană și se uită la Rattikal, care stătea acum cu picioarele încrucișate și îi zâmbea. Rappe se apropie să-și observe partenerul.

„Cu ce te-a necăjit?”, îl întrebă Rappe pe Mek.

„Khun Kal m-a pus să beau suc amestecat cu sare. M-am înecat și am tușit atât de tare încât m-a durut gâtul”, spuse tânărul cu voce tremurândă.

„Eu te-am necăjit?”, răspunse Rattikal, prefăcându-se surprins.

„Acest pahar cu suc mi l-ai pregătit tu. Eu stăteam aici fără să fac nimic, am gustat-o și am observat că avea un gust ciudat, așa că i-am dat-o să guste și lui. Și acum vrei să spui că eu te-am supărat?”, a spus Rattikal.

„De fapt, eu ar trebui să te întreb ce ai pus în această băutură de este atât de sărată și de unde știi că este sărată din cauza sării?”, a întrebat Rattikal. Tânărul a pălit imediat.

„Păi, avea un gust sărat, dacă ar fi fost sos de pește, ar fi avut și miros, așa că m-am gândit că trebuie să fie sare”, a spus tânărul, încercând să se justifice.

„Păi, asta ar putea fi adevărat. Dar de ce băutura este atât de sărată? Dacă spui că ai folosit zahăr, dar ai luat sare din greșeală, nu are sens, pentru că în sala în care pregătim băuturile pentru oaspeți nu folosim zahăr granulat. De obicei, când întâmpinăm oaspeții, dacă este necesar să îndulcim băutura, folosim sirop, deoarece P'Pee preferă să aibă grijă de sănătatea sa”, spuse Rattikal. Rappe rămase privindu-l în tăcere pe tânăr.

„Eu... m-am dus să pregătesc sucul...”, a încercat Mek să explice că se dusese în sala personalului pentru a-l pregăti.

„Aici sunt camere de supraveghere”, l-a întrerupt Rattikal, făcându-l pe tânăr să tacă imediat.

„Mek, ce problemă ai cu partenerul meu?”, a întrebat Rappe cu voce rece. Din ce auzise, știa că Kal avea dreptate și că asta nu era altceva decât o provocare.

„Eu... nu am nicio problemă. A fost o confuzie și am luat sare din greșeală. De obicei, prepar mereu sifonul roșu cu zahăr. Îmi pare foarte rău, Khun”, spuse tânărul cu voce tremurândă. Rattikal recunoscu că băiatul avea un bun instinct de supraviețuire.

„Cui ar trebui să-ți ceri scuze este partenerului meu”, spuse Rappe din nou. Tânărul se uită scurt la fața lui Rattikal înainte de a ridica mâna în semn de respect.

„Îmi pare rău”, a spus Mek, care se afla în fața lui Rappe.

„Nu-i nimic. Probabil a fost o adevărată confuzie. De aceea nu știi ce este bine și ce este rău”, a glumit Rattikal. Tânărul a înțeles perfect ce voia să spună Rattikal, dar nu a îndrăznit să răspundă.

„Pi, crezi că Khun Thara l-a supraîncărcat pe Mek cu muncă și de aceea este confuz? Este doar un stagiar. Nu-l pune să muncească atât de mult. Dacă se întâmplă ceva, ai putea avea probleme”, spuse Rattikal, privindu-l fix pe partenerul său. Rappe își dădu seama ce voia partenerul său.

„Bine, voi vorbi cu Thara să-l transfere din nou la departamentul de coordonare unde era înainte”, răspunse Rappe. Ochii lui Mek se măriră de uimire.

„Șefule, pot să lucrez. Nu e prea mult. Pot să o ajut pe P'Thara cu orice are nevoie”, spuse Mek repede, cu voce tremurândă, când auzi că va fi transferat înapoi.

„Bine. Fă ce ți-am spus. Poți pleca acum. Și spune-i doamnei de serviciu să vină să mă vadă”, spuse Rappe înainte de a curăța cu grijă mâneca cămășii lui Rattikal, fără să-i mai acorde atenție lui Mek, care se uită la Rattikal, iar acesta îi zâmbi înapoi. Tânărul nu îndrăzni să spună nimic și plecă imediat.

„Ai un farmec puternic”, spuse Rattikal.

„Nu-mi pasă”, răspunse Rappe, înțelegând ce voia să spună Rattikal. Rattikal râse ușor.

„De fapt, nu am nimic împotriva acelui băiat. Eram doar supărat. Dacă vrei, îl poți lăsa să o ajute pe Thara. Mă tem că Khun Thara va fi suprasolicitat dacă lucrează singur”, spuse Rattikal.

„Prefer să te simți confortabil. Voi căuta pe altcineva să-l ajute. Nu-ți face griji. În plus, dacă Thara ar ști că acel băiat se gândește prea mult la mine, cu siguranță ea însăși l-ar transfera la un alt departament pentru a-și termina stagiul”, răspunse Rappe, știind că Thara era mai mult de partea lui Rattikal.

„Asta înseamnă că știi că băiatul acela este interesat de tine?”, a întrebat Rattikal.

„Îmi dau seama, dar nu-mi pasă. Atâta timp cât nu depășește limita, nu am niciun motiv să spun ceva”, a răspuns Rappe.

„Asta înseamnă că astăzi a depășit limita?”, a întrebat Rattikal cu un zâmbet.

„Da. Oricine se ia de tine sau vine să te deranjeze, consider că a depășit limita cu mine”, spuse Rappe cu un ton serios, făcându-l pe Rattikal să zâmbească satisfăcut înainte de a întinde mâna și a-i săruta obrazul partenerului său.

„Mulțumesc. Am mereu încredere în tine”, spuse Rattikal zâmbind.

„Mulțumesc și eu, pentru că avem încredere unul în celălalt”, răspunse Rappe, sărutându-l și el pe obraz.

Când Thara a aflat ce făcuse Mek, l-a transferat imediat pentru a-și termina stagiul în departamentul în care fusese înainte, ignorând rugămințile tânărului. Se părea că nu mai avea nicio șansă să se apropie din nou de Rappe.