Capitulul 9

 

Capitolul 9 ☆

📖Zhen Zhen al nostru.

    Ușa neagră ca smoala, sigilată ermetic atât împotriva luminii, cât și a sunetului, a fost brusc deschisă. O femeie înaltă, cu o privire amețită în ochi, a ieșit împleticindu-se, cu o mână acoperindu-și gura, și s-a grăbit spre toaleta din apropiere. Ușa grea s-a închis, dar nu suficient de repede pentru a sigila vocile batjocoritoare care încă răsunau din luxoasa cameră privată, din spatele ei.

-Dacă nu poți ține  la băutură, atunci nu bea. Chiar crede că dacă bea câteva pahare cu șefii, asta îi va aduce niște resurse bune? Nu e chiar așa simplu!

-Exact. N-au văzut deja oamenii ăia tot felul de albine și fluturi zburând în jurul lor? Și ea încă îndrăznește să se strecoare acolo ca o molie, dând din aripi?

-Aș spune că e doar disperată acum și se comportă nechibzuit. Am auzit că înainte de acest eveniment nu obținuse niciun job în două luni.

-Atunci nu va ajunge ca prețiosul ei bărbat să o părăsească?      

    Microfonul, împodobit cu strasuri strălucitoare, a fost atins de două ori. O voce masculină plăcută, presărată cu slabe interferențe electronice, a răsunat și a întrerupt brusc discuțiile încărcate de răutate.

-Vrea cineva să cânte? Caut un partener de duet. Câțiva dintre bărbații și femeile care stăteau în mijloc, bârfind, și-au îndreptat privirea spre colțul îndepărtat al canapelei. Cineva și-a încrucișat brațele și a rânjit.

-Oh, era să uit, avem pe cineva aici care se întâlnește cu un bărbat Phoenix.

-Lu Zhen, încă te întâlnești cu așa-zisul tău director? O cireșă îmbibată în băutură a fost prinsă între degetele vopsite cu lac roșu-cardamom. Și-a strecurat-o printre buze roșii ca flacăra, și-a rostogolit-o peste limbă, apoi a scuipat sâmburele.

-Poate tipul ăla să cheltuiască măcar zece mii de yuani pe lună cu tine?

    Pe canapeaua în formă de U, bărbații și femeile frumoase au râs în semn de aprobare, în timp ce alții priveau indiferenți de pe margine. Evident, Lu Zhen o înlocuia  pe femeia beată de acum câteva momente ca nouă țintă a atacului.

După ce petrecuse mai mult timp alături de You Shulang, Lu Zhen își recăpătase și el o parte din calmul și stăpânirea de sine. Ținea microfonul la distanța potrivită de buze și vorbea cu o voce care nu era nici prea tare, nici prea joasă, dar suficient de clară pentru a se auzii în întreaga cameră.

-Da, încă suntem împreună. Și ne descurcăm destul de bine, de fapt. A zâmbit ușor, cu o urmă de ironie pe față.

-Am mâini și picioare, de ce să cheltuiesc banii altcuiva? În afară de ritmul lent și jos al muzicii de fundal, o liniște ciudată s-a așternut peste camera privată. Liniștea era stranie.

-Îmi cer scuze, am ceva urgent de rezolvat, așa că trebuie să plec. Lu Zhen s-a ridicat în picioare și a făcut o ușoară plecăciune în fața celorlalți.  Dar înainte să poată face un singur pas, un pufnit rece a străpuns aerul dinspre un bărbat chipeș așezat în centru. -Ai mult timp să cauți resurse, dar când vine vorba de a petrece timp cu colegii tăi, dintr-o dată ești prea ocupat? Lu Zhen, stăpânești cu adevărat arta utilitarismului. Mâna lui Lu Zhen, atârnând lejer pe lângă el, s-a strâns într-un pumn. La urma urmei, el doar observase originea calmului lui You Shulang, iar acum  îl imita stângaci, departe de a fi real. La o simplă remarcă, masca i-a crăpat, iar furia i-a pâlpâit vizibil pe față. Dar înainte să poată vorbii, bărbatul chipeș a chicotit ușor. Și-a sprijinit cotul într-un genunchi și și-a odihnit obrazul în mână, cu buzele țuguiate într-un mod în care părea afectat, dar fermecător în același timp.

-Lu Zhen, dacă vrei să pleci, e în regulă, dar va trebui să achiți nota de plată pentru băuturi în avans. Am convenit mai devreme că cine pleacă primul plătește nota de plată pentru această noapte.Lu Zhen a pipăit instinctiv cardul bancar din portofel, sprâncenele i s-au încruntat în timp ce întreba.

-Când s-a spus asta?

Femeia  așezată lângă bărbat a râs.

-Am spus-o din momentul în care am intrat. Toată lumea de aici a auzit-o. Lu Zhen, nu-mi spune că te prefaci prost? Sau pur și simplu nu ți permiți? Ți-ai cheltuit toți banii întreținându-l pe bărbatul ăla cu pasăre phoenix al tău?

-Ce naiba...

Blestemul  lui Lu Zhen abia îi ieșise de pe buze când ușa camerei private a fost deschisă din exterior. Lumina puternică din coridor se revărsa în spațiul întunecat din interior, ca o mână divină a lui Dumnezeu care sfâșia întunericul, deschizând o ușă a mântuirii pentru păcătoși.

   Ochii tuturor s-au îndreptat la unison spre intrare și când au văzut cine intrase, o licărire ciudată le-a trecut prin priviri. A intrat un bărbat și o femeie. Aceeași femeie care tocmai intrase beată în toaletă ca să vomite era acum prăbușită inert în brațul bărbatului, strângând  în mână o cămașă Burberry nou-nouță, din colecția celui mai recent sezon. O cameră plină de bărbați și femei frumoase îmbrăcați elegant și-a început în mod firesc evaluarea. Apoi și-au lăsat încet privirea să călătorească în sus, până când au ajuns la fața bărbatului. Cu pieptul lat și înalt, cu o siluetă dreaptă și linii musculare bine definite și puternice, învăluite într-un costum negru croit la comandă, emana o prezență impunătoare, dar atrăgătoare. Ceea ce era și mai excepțional era faptul că bărbatul avea o față izbitor de frumoasă: ochii îi erau adânci, buzele subțiri afișau un zâmbet slab, iar trăsăturile îi erau ascuțite și bine definite. Acel zâmbet, oricât de blând ar fi fost, îi îndulcea severitatea înnăscută și îl făcea să pară și mai frumos. Fiecare mișcare pe care o făcea purta un aer natural de noblețe. Deși comportamentul său părea al unui om bun la suflet, o aură incontestabilă de autoritate plana în jurul lui, impunătoare și imposibil de ignorat. Bărbatul chipeș care stătea în mijloc a ridicat o sprânceană, arătând clar interes pentru bărbatul a cărui față era mai atrăgătoare decât hainele sale. Femeia părea ciufulită, dar bărbatul care o ținea în brațe a rămas calm și elegant. A bătut politicos, simbolic, în ușa camerei private, deja deschisă, cu un zâmbet persistând în ochi, în timp ce a spus.

-Am dat peste o doamnă pe coridor, părea să aibă nevoie de ajutor. A spus că prietenii ei sunt în această cameră privată. Nu am adus-o unde nu trebuie, nu? Privirea lui a măturat nepăsător mulțimea, aterizând în cele din urmă asupra lui Lu Zhen, care stătea în colț. O licărire de surpriză i-a apărut pe față. Nu, nu doar surpriză, ci ceva care  aproape semăna cu încântarea.

-Zhen Zhen? Ce coincidență să te văd aici.

.....Domnule Fan? Lu Zhen a fost și el luat prin surprindere, deși, se simțea complet pierdut. Acel „Zhen Zhen” brusc care a ieșit de pe buzele lui Fan Xiao a fost ca o mână invizibilă care i-a strâns respirația. Căldura sufocantă din acel studio luxos de acum trei luni a părut să revină dintr-o dată, iar o roșeață i-a urcat încet în obraji. Nu a știut cum să răspundă. După ce s-a gândit mult timp, a reușit în cele din urmă să spună:

-E o adevărată coincidență.

-Dă-mi-o. Lu Zhen a pășit înainte să o ajute, așezând-o pe femeia beată pe canapea. I-a luat telefonul, i-a ghidat mâna moale să-l deblocheze cu amprenta, apoi a derulat istoricul apelurilor. Găsind numărul cel mai des format, a sunat, a indicat locația lor și a rugat pe cineva să vină să o ia. Până când a terminat, reușise să-și calmeze propriile emoții stânjenitoare care îl cuprinseseră pentru scurt timp. Întorcându-se, a întâlnit privirea lui Fan Xiao.

-Domnule Fan, acest loc... Ochii lui Lu Zhen s-au îndreptat scurt spre tinerii și tinerele întinși pe canapea. Îi aminteau de șerpi veninoși cu sânge rece, deosebit de pricepuți la speculații despre alții cu cea mai vicioasă latură a naturii umane. Așa cum era de așteptat, felul în care îl priveau acum pe el și pe Fan Xiao era plin de amuzament sugestiv și de o răutate abia voalată. 

-Hai să vorbim afară. Ai   ieșit cu prietenii? Bărbatul înalt a vorbit cu extremă blândețe, chiar aplecându-se ușor din talie pentru a fii față în față.

-Au trecut aproape trei luni de când l-am văzut ultima dată pe Zhen Zhen, nu-i așa? Lu Zhen și-a frecat încheietura degetului. Vocea bărbatului avea o căldură siropoasă, ca o acadea care se topește sub soarele arzător, suficient de dulce cât să îndulcească chiar și aerul din jurul lor. Acea jenă stânjenitoare, abia risipită, a început să-i cutremure din nou nervii. Lu Zhen și-a mușcat buza și a spus:

-Am venit cu prietenii, dar acum trebuie să plec.

Fan Xiao era extrem de perspicace. Ochii lui au măturăt o dată mulțimea, care îi privea pe cei doi ca și cum s-ar fi bucurat de un spectacol. Expresia i s-a schimbat ușor, ca și cum ar fi înțeles totul. Îndreptându-se, Fan Xiao a întruchipat fără efort calmul și eleganța rafinată a unui bărbat matur. Și-a pus ușor o mână pe umărul lui Lu Zhen, ghidându-și corpul rigid și înțepenit într-o poziție în care toate privirile s-au îndreptat în mod natural spre ei. Cu un zâmbet relaxat, a spus nonșalant.

-Din moment ce am intrat în această cameră din întâmplare, trebuie să fie destinul. Cum aș putea pleca fără să servesc măcar o băutură cu prietenii tăi?A ridicat mâna și i-a făcut semn chelnerului. -Puneți întreaga consumație pentru această cameră privată pe nota mea. Și, de asemenea, aduceți trei seturi de meniuri 5A.

-Domnule Fan! a încercat Lu Zhen să-l oprească. Dar palma lată care îi stătea pe umăr l-a bătut ușor. Fan Xiao și-a înclinat capul și, într-un murmur înăbușit, a spus încet.

-Fi ascultător.

Căldura respirației sale i-a atins urechea lui Lu Zhen, amestecându-se cu propria sa respirație rapidă. Acea voce joasă și blândă i-a stârnit o senzație de furnicături la ceafă. Lu Zhen a tras adânc aer în piept, încercând instinctiv să creeze o oarecare distanță între el și Fan Xiao, dar, zărind o licărire trecătoare de gelozie în ochii unui bărbat chipeș de pe canapea, a rămas încremenit. Apoi nu s-a mai mișcat.

   În timp ce bărbatul a comandat vin, un val de murmure înăbușite s-a răspândit prin camera privată. Chiar și cei care stăteau în centrul canapelei nu au putut rezista schimbului de priviri, subtile, dar grăitoare. Nu erau străini de astfel de scene, la urma urmei, acești bărbați și femei, care își petreceau zilele delectându-se cu o viață de lux și plăcere, aveau standarde înalte și instincte ascuțite. Totuși, din experiența lor, acel tip de extravaganță se întâmpla doar la anumite evenimente sociale de nivel înalt și ocazii importante. Cei care aruncau bani cu atâta ușurință aveau întotdeauna o intenție ascunsă. Nu  ar arunca sute de mii fără să clipească, decât dacă au un scop anume. Nimeni nu cheltuia asemenea sume de bani ca un prost, cu siguranță nu pe un grup de așa-ziși „prieteni” pe care abia îi întâlnise și cărora nu le spusese nici măcar o propoziție întreagă. Așadar, exista o singură explicație: bărbatul din fața lor încerca să-i facă pe plac lui Lu Zhen. Din ochii bărbatului chipeș de vizavi s-a strecurat o urmă de batjocură. Buzele i s-au arcuit într-un zâmbet sarcastic și a  râs ușor, disprețuitor. Niciunul dintre cei prezenți nu a putut să-i înțeleagă mesajul.

-Merită oare Lu Zhen asta?

  Chelnerul s-a supus ordinului și a plecat radiind de încântare. Fan Xiao a întins mâna după o sticlă de vin proaspăt de pe masă și apoi a vorbit.

-Numele meu este Fan Xiao. Probabil sunt cu câțiva ani mai mare decât majoritatea dintre voi, așa că puteți să-mi spuneți pur și simplu Fan. Sunt deosebit de fericit în această seară, datorită acestei frumoase doamne, pentru că mi-a oferit șansa de al reîntâlni pe dragul meu Zhen Zhen..... și pe voi toți. Din moment ce sunteți prietenii lui, asta vă face și prietenii mei. Așa că, în seara asta, permiteți-mi să vă arăt puțin din aprecierea mea și să vă invit pe toți la niște băuturi. Sper să vă distrați cu toții de minune.

   Vocea bărbatului rezona blând din adâncul pieptului său, calmă, chiar blajină. Totuși, aerul natural de eleganță și profunzime pe care îl emana era imposibil de ignorat. Un fel de siguranță înnăscută și grație naturală păreau să radieze din corpul său, preluând în liniște controlul asupra încăperii, apăsând asupra tuturor celor prezenți. Deoarece Fan Xiao a rămas în picioare, toți cei de pe canapea s-au ridicat, pentru a ciocni paharele cu el. După ce sunetul clar al paharelor de sticlă s-a stins, Fan Xiao a adăugat zâmbind.

-Zhen Zhen al nostru este simplu din fire, cu inimă curată și fără prea multă viclenie. Nu face feste când interacționează cu oamenii și adesea vorbește fără prea mult filtru. Dacă în trecut, sau în viitor, va spune sau va face vreodată ceva care ar putea supăra pe cineva, permiteți-mi să-mi cer scuze în numele lui aici și acum. Rog pe toată lumea să nu îl ia în serios. La urma urmei, pământul este plin de oameni ale căror inimi sunt pline de viclenie, scheme și agende ascunse. Dar cineva atât de sincer și autentic precum Zhen Zhen al nostru nu este atât de ușor de găsit.

   Lu Zhen, al cărui umăr era încă ținut ușor de acea mână fermă, și-a coborât încet capul. În acel moment, micul nod de nemulțumire cuibărit în pieptul său s-a dizolvat brusc și s-a estompat...

   Maya♡