Capitolul 6

Un bărbat căruia îi place să se joace cu focul

— Gluma ta este prea multă tortură pentru mine. am spus zâmbind.

— Asta e tortură? întrebă Yok zâmbind.

--Da, îmi vine să vomit ,am răspuns.

--Sean, planul tău a eșuat, Black pare să fie calm , spuse Gram.

--Cineva la fel de arogant ca tine nu-l poți face pe Black să se clatine, frate! Yok termină de vorbit și o plesni pe buni.

— Ajunge, să nu mai vorbim despre asta. Am schimbat rapid subiectul.

--Mi-e foame.Gram a schimbat subiectul.

De fiecare dată când schimbăm subiectul,  este pentru că trebuie să mergem să mâncăm afară?sau mai mănânci? Nu ai terminat de mâncat? m-am uitat afară?

--Încă mai vrei să mănânci? Nu tocmai ai terminat de mâncat? M-am uitat la Gram ridicând o sprânceană.

Acum zece minute a mâncat o gustare, mai trebuia să-i fie în stomac și acum cerea să mănânce din nou.

--Nu-i este foame, crede-mă. Pur și simplu nu vrea să studieze ,spuse Yok.

--De unde stii ca?  Gram se întoarse spre el.

--Desigur, nu știi cine sunt eu?

--Oh, l-am insultat pe expertul în absențe? Comentă sarcastic Gram pe Yok.

--Nemernicule....Când mă insulti, te insulti pe tine însuți în oglindă. Cum am putea juca împreună dacă nu am fi la fel? Yok a râs atât de tare încât și-a arătat toți dinții.

-Într-adevăr?Gram ridică vocea.

--Destul, destul. Sean, la ce te gândești? De ce nu vorbesti? Yok și Gram au vorbit mult timp, așa că m-am întors către Sean să-l întreb.

— Îl vreau și eu , răspunse el scurt.

--Vrei să ieși să mănânci? am întrebat, ridicând o sprânceană.

--Vreau atenția ta.

--Awww.

Gram era un adevărat generator de probleme și nu pierdea niciodată o ocazie de a face o scenă, așa că am fost forțat să mă uit la el.

--Sean ți-a pus banii sub masă sau așa ceva? De ce îți place să cânți coloanele sonore pentru el? la întrebat Yok  pe Gram.

--Prieteni, nu accept bani sub masă. Gram părea serioasă și aproape că l-am crezut.

--Ce...?

Dar a continuat...

--Îi mai pun pe masă.

--La naiba!!!M-am supărat atât de mult încât am luat foaia de hârtie de pe masă și i-am aruncat-o.

— Deci știi care este coloana sonoră a vieții lui Gram? întrebă Yok uitându-se la Gram

--Care? Gram scutură umărul lui Yok.

--*Știind că este riscant, dar totuși să vrei să încerc*. Am râs cu toții după ce am auzit cuvintele lui Yok.

*(N/T: este versurile unui cântec thailandez celebru: lava- Climbing high'. Se pare că Yok scrie greșit cuvintele.)

--Un risc este un risc, explică Gram imediat.

--Oh, chiar aşa? spuse Yok buimit.

--Hei, ești atât de înalt. Ești vedetă? Lasă camera să te ia? Gram l-a certat pe Yok și l-a tras de guler înjurând.

--Nici tu nu ești mai bun decât mine. Cearta-mă fără să mă privești așa, piticule!

--Hei, băieți, vă tot tachinați unul pe celălalt și mă face să râd în hohote. Am spus.

--Cum este posibil? Ne iubim atât de mult. Gram l-a bătut pe brațul lui Yok și a exagerat:

— Da, Yok?

--Da, chiar dacă nu ai nimic bun în afară de fața ta... încă te iubesc.

— Nu vorbi despre chipul meu. De îndată ce a vorbit despre aparențe, Gram s-a iritat: 

--Știi de ce nu folosesc Google? Pentru că atunci când caut „băiat drăguț”, nu

am în rezultatele căutării.

--La naiba! Prea de modă veche,

ha, ha, ha, ha, ha...

--Dacă ai fi în rezultatele căutării, nu aș mai folosi niciodată Google. Răspunsul lui Yok a fost cu adevărat excelent.

— Scutește-te de sentința aceea. spuse spontan Gram , ridicându-se și arătând spre Yok.

--Nu sunt o bancă, de ce să economisesc? a întrebat Yok.

--Da cu siguranță. Dacă familia ta ar fi fost la fel de bogată ca o bancă, atunci cu siguranță ți-ai fi reparat dinții mari.

--Trebuie să ți-am tăiat capul în viața mea trecută, nu-i așa? De aceea nu-mi lași dinții în pace, piticule!

--Nu voi fi scund când te voi călca pe cap.

Discutați cu Novel Discomfort

--Gram. L-am strigat 

--Ce? întrebă el întorcându-se.

--Vino aici și stai lângă Yok, eu voi sta cu Sean. Deci voi doi puteți discuta liber. Dacă unul dintre voi decide să-l lovească pe celălalt, nu vreau să fiu rănit. Nu vreau să mă implic.Am spus.

--Hei! Nu mă parasi! În timp ce mă ridicam, Yok mi-a pus ambele mâini în jurul taliei și m-a împins înapoi pe scaun.

Chiar atunci, Sean a ridicat mâna și l-a lovit pe Yok în cap.

--Hei!

Am exclamat surprins, Yok mi-a dat drumul imediat la talie și i-a atins capul.

--La naiba, Sean! De ce m-ai lovit la cap? Doare.

Sean nu a răspuns, doar a întins mâna și m-a tras spre el și nu a uitat să  îl dea pe Gram de pe scaun.

--Ce faci?! exclamă Gram nemulțumit.

-+Băieți! Aceasta este o bibliotecă, nu o fermă de porci. Dacă continui să faci mizerie, te rog să pleci. Ii deranjezi pe ceilalti.

Bibliotecarul nu ne mai suporta și a ajuns să ne mustre. Așa că grupul nostru de purcei nu a avut de ales decât să părăsească biblioteca fără manuale, pentru că nu mai puteam rămâne.

--Sunteți minunați!!!am mormăit când am ieșit.

--Hei, uită. Putem reveni mai târziu, bibliotecarul nu își va aminti fețele noastre , răspunse  Gram

--Odată ce cineva vă vede fața, cum o poate uita? Vor avea și coșmaruri pe viață , răspunse Yok ironic. 

--Da, da, ești frumoasă, sapa ta e cea mai bună!

— Nu te poţi opri să  mă  cerți pentru o clipă? Am oftat.

--Ți-e foame? Sean se întoarse spre

întreabă-mă. De ce este întotdeauna vorba despre mâncare? Acum 

tocmai am terminat de mâncat niște gustări...

--Nu încă, dar e bine dacă vrei să mănânci. Mi-e prea lene să mă întorc în camera mea. Magazinul încă nu este deschis si nu vreau sa mănânc la 7-Elevens, m-am saturat sa mănânc acolo.

— Bine, să mergem în campus să găsim ceva de mâncare. După ce a spus asta, Sean m-a prins de încheietura mâinii și el a mers primul. Yok și Gram ne-au urmat.

Când am ieșit pe porțile campusului, am văzut doi oameni mergând. Sean a văzut doar umbrele de pe umerii lor, dar a continuat să spună cu voce tare:

--Fern, unde ai fost în ultima vreme?După ce am spus asta, am văzut un bărbat lângă Fern. Când l-am văzut, am fost atât de șocat încât am gâfâit și am întrebat: 

--La naiba, cine este?

--Phi, acesta este Tod, un prieten de-al meu. Auzisem de Fern de la Tod. Era junior în gașcă, dar era prima dată când îl vedeam cu ochii mei.

--Ah, asta e cea pe care l-am lovit data trecută? Gram, care se uitase la Tod de la început, îl întrerupse și întrebă. Persoana chestionată era speriată, iar eu tremuram...

--Se pare că mi-au bătut prietenul. baieti rai...

--Hm... să lovești un Kathoey* nu este corect ,a răspuns Tod, se pare că nu mă văzuse încă.

*(Nota: Kathoey (nici unul) este de obicei folosit pentru a însemna transgender, bărbat-la-femeie sau lesbiene în Thailanda.)

— Pe scurt, e în regulă între voi doi, nu? De data aceasta a venit rândul lui Yok să se plângă de juniorul său.

— Ce-i bun la asta? Juniorul lui a negat repede și s-a întors să se uite la Tod lângă el. 

În acel moment, Tod a aflat de existența mea și ochii i s-au mărit de parcă ar fi văzut o fantomă. M-a văzut și reacția lui mi-a făcut ochii să se mărească alternativ.

--La naiba, Tod!!! I-am strigat numele și am fost foarte confuz. 

--Ah, ce... Black!!!

Tod a fost atât de șocat încât aproape că a strigat numele meu adevărat, dar m-am tot uitat la el cu ochi ascuțiți și, în sfârșit, m-a înțeles la timp și m-a numit Black. Fern ne privi cu suspiciune.

— Black, îl cunoști? întrebă Gram confuz, în momentul în care Sean mă privea în tăcere, fără să știe dacă a văzut ceva suspect. Chiar transpiram.

— Ai vreun prieten Kathoey? Yok a tot întrebat.

Nu a fost un kathoey la început! Cum a devenit brusc așa?! Dar homosexualitatea nu este contagioasă! Sunt așa confuz!

--Doar că… Da, Tod este prieten cu fratele meu, cum să nu-l cunosc, haha… Am mințit și am râs. De fapt, Black nici măcar nu-mi cunoștea prietenii.

--Atunci hai să mâncăm mai întâi. Ne vom vedea mai târziu.

Sean m-a luat de mână și a plecat de parcă ar fi vrut să încheie conversația cât mai repede posibil, fără a-mi lăsa șansa să vorbesc din nou cu Tod.

--Hei, așteaptă-ne! Yok și Gram acolo

au urmărit repede. M-am uitat la Sean

și m-am întrebat dacă era sceptic. 

--De ce mă grăbești?

Am întrebat.

— Chiar nu știi? Sean ridică o sprânceană.

— Nu... nu ştiu. Am clătinat din cap, Sean m-a privit în ochi și a spus.

--Fern este deșteaptă, nu proastă ca Gram și Yok.Sean mi-a șoptit: 

--..E foarte perspicace, știi ce vreau să spun.

-Spune?

Fața mea a devenit palidă. Am crezut că frica mea este clară. Cuvintele lui Sean păreau să spună că știa deja că nu sunt Black și că mă ajutase. Cum să nu-mi fie frică?

Am făcut câțiva pași înapoi, corpul mi-a înghețat.

--Black, ce e în neregulă? Gram părea să fie puțin surprins de aspectul meu neobișnuit.

--De ce este fața ta atât de palidă? Ce s-a întâmplat? întrebă și Yok cu îngrijorare.

--Lasa-ne putin în pace.

Sean m-a prins de încheietura mâinii și m-a tras deoparte, Yok și Gram au rămas în urmă cu expresii uimite.

Când mi-a părăsit mâna, am stat unul față în față, nu am îndrăznit să vorbesc sau să mă uit la el.

--Nu-ți fie frică de mine, nu-mi place , a spus Sean primul.

--Tu... tu... ce vrei să spui? Ce vrei să spui că Fern este inteligent? Nu înțeleg.

Mi-am mușcat buza și m-am uitat la el. Sunt gata. Dacă o spune cu adevărat, o voi recunoaște, deși mi-e frică acum.

Sean s-a uitat la mine, frustrat, apoi s-a scărpinat în cap.

--Nu-i nimic, vreau să spun că Tod s-ar putea să nu fie un kathoey, Fern este atât de deșteapt, poate că ar putea să-și dea seama.

--Într-adevăr?

Am întrebat încrezător, Sean m-a prins de încheietura mâinii și m-a tras aproape de el, apoi mi-a cuprins obrajii cu mâinile lui, făcându-mă să mă uit la el.

--Ai încredere în mine. nu te voi răni,

deci nu te teme de mine.

— Chiar pot să am încredere în tine?

Am întrebat, ținându-mi respirația, Sean s-a uitat adânc în ochii mei și mi-a răspuns:

--Păi... Vrei să crezi în mine?

Nu am spus nimic. Mă gândeam la ceea ce spusese fratele meu, să nu-l enervez pe Sean, pentru că era cel mai rău din grup. În fața situației actuale, nu știam cum să mă simt.

--Hei! Ce vrei să spui? De ce nu putem ști? Amândoi vrem să știm ce s-a întâmplat! sa plâns  Gram.

Sean și-a luat mâna de pe obrazul meu.

--Nimic, hai să mâncăm ceva.

Ne-am dus să găsim ceva de mâncare și Sean a încetat să mai menționeze numele lui Corn.

--Campusul ne oferă trei zile libere, știi? Te duci undeva? întrebă  Gram în timp ce îi punea în gură al treilea castron de tăiței kuaitiao ruea.

*(N/T: Kuaitiao ruea este un fel de mâncare cu tăiței în stil thailandez cu aromă puternică. Conține carne de porc și vită, precum și sos de soia, tofu murat și diverse alte condimente și este adesea servit cu chifteluțe și ficat de porc.)

--Nu am niciun plan, poate mă duc să dorm acasă ,răspunse Yok. 

--Și tu, Black, ce ai de gând să faci?

Nu știu dacă a fost o iluzie, dar am observat că Yok părea interesat de mine.

--Nu știu, nicio idee anume ,am răspuns vag.

-Aici... Sean a pus bile de pește din bolul lui în al meu.

--Oh, multumesc.Am zâmbit atât de larg că colțurile gurii mi-ar lărgi urechile, pentru că chiftelele de pește pe care le-a furnizat magazinul erau prea puține.

Sean nu a spus nimic, doar a zâmbit și m-a privit cum mănânc.

--Sean..

Gram îl strigă și Sean se întoarse să se uite la el.

--Ce?

--Văzându-te așa, de parcă ai fi îndrăgostit. Al naibii! Deci mergi undeva? Gram a tot întrebat de sărbători.

--Ma duc acasa!! Mama a spus că îi este dor de mine.Sean răspunse scurt.

--Aici...Yok a pus niște bile de pește în castronul meu și am chicotit.

--Nu, imi place.

Aveam de gând să pun o chifteluță înăuntru  în gura, dar Sean mi-a ținut bețișoarele.

--Ce naiba?! M-am întors nemulţumit..

--Nu mi-ai spus că mă iubești înainte, folosești un standard dublu? m-a intrebat.

--Iubesc pe oricine mă hrănește, așa că și eu te iubesc.

Mi-am frecat capul pe umărul lui. Mi-a plăcut să fac asta cu Black și tatăl meu. Știam că pe nimeni nu se deranjează că o fac.

Sean nu a făcut excepție, mi-a luat bețișoarele și i-am văzut un zâmbet clar în colțul gurii.

--Aici... Ia-o! Aceasta este regula? Toată lumea trebuie să îți dea bile de pește? Ți-o dau și ție, nu vreau să fiu avar ,  a pus și bile de pește în castronul meu.

--Ce dulce. I-am complimentat pe Gram.

Pe tot parcursul mesei am continuat să discutăm și ceilalți trei au continuat să comandă, de parcă am mânca gratis. M-am uitat la tăiței și boluri în panică.

Mâncasem 2 castroane mari; Sean 5, Gram 6 și Yok 7. Cum nu le sparge stomacul?

Eram atât de confuz.

De îndată ce am terminat de mâncat, Yok și Gram au râgâit unul la altul, făcându-mă să mă simt dezgustat. Din fericire, Sean nu mi-a făcut asta.

--Nota vă rog.

Sean a chemat chelnerul să plătească. Chelnerița din restaurant a auzit vocea lui Sean și a venit la masa noastră. Se părea că se simțea foarte jenată de Sean și îi era doar frică să nu calculeze greșit. Gram a profitat de

situație și a început să glumească cu fata:

--Draga mea, prietenul meu este încă singur, chipeș și inteligent, dar nu are acasă o oreză*.

(Notă/: este un mod de a spune că nu este căsătorit.)

Yok a râs la gluma lui Gram.

--Sunteți nerecunoscători băieți.

Sean s-a prefăcut că este supărat. Fata părea atât de stânjenită încât m-a făcut să râd.

Factura totală pentru tăiței a fost de câteva sute de baht. Sean plătise deja factura în avans. Imediat ce a iesit din restaurant, si-a scos portofelul.

--Cât se împarte la 4?Am întrebat.

--De ce nu numări numărul de boluri? Măcar plătești pentru ce ai mâncat , a spus Yok.

--Suntem prieteni, nu e nevoie de așa ceva , i-am răspuns zâmbind.

--Sper că ești mereu așa. De obicei, ești mereu îndatorat cu Sean și mănânci mai mult, îți este mai frică de marea morții.

Am râs de cuvintele lui Gram și aproape am uitat că Black chiar nu avea bani.

— E în regulă, răsfățul meu. Mi-a spus Sean încet și am ridicat o sprânceană spre el, dar era bine dacă voia să plătească pentru mine.

--Tratament bun, dar mai puțini bani, hahaha.

--Heheheh, oferă-mi și mie ,a continuat Gram

++Oh, da, și eu. Yok s-a alăturat și el la distracție.

I-am zâmbit lui Sean, am vrut să văd cum ar fi răspuns. Bărbatul înalt și-a împins părul pe spate și a spus:

--Nu ai nimic care să merite bunătatea mea. Nu o voi face, dar te voi lăsa cu datorii pentru totdeauna.

Auzind ce avea de spus Sean, Yok și Gram au râs, pentru că nu era nicio diferență, ei doi oricum nu aveau de gând să plătească.

Ne-am întors în campus să luăm bicicleta. Urcă-te pe bicicleta lui Sean. Oricum, încă nu o sunam pe Yojin, dar chiar nu aveam chef s-o sun, așa că am lăsat-o...

— Pune-ți casca. Sean mi-a dat o cască.

--Poart-o  tu , tu  conduci.

--Trebuie să-l porți, este pentru a te proteja în caz de accident. Sean mi-a pus casca în mână.

--Nu trebuie să ne certăm.Yok i-a aruncat casca lui Sean: 

--Am trei.

Am zâmbit, mi-a plăcut foarte mult prietenia lor, am putut simți dragostea dintre ei. Nu știam ce crede Black și nici nu voiam să știu. Uneori era îngust la minte, dar asta avea de-a face cu faptul că mediul lui era diferit de al meu.

Sean purta o cască și eu la fel, așa că am plecat. Yok și Gram au mers acasă, iar Sean și cu mine la noi acasă, ca de obicei.

Am deschis ușa băii, după ce am făcut un duș și mi-am schimbat hainele. Hainele lui Black nu erau cu mult mai mari, se potriveau bine, pentru că eu și Black nu eram atât de diferiți.

--Sunt fierbinte. M-am plâns.

--Porniți aparatul de aer condiționat.

Sean stătea la masă și se juca cu computerul lui, am luat telecomanda, am pornit aerul condiționat și m-am așezat lângă el.

--La ce te uiți?>

--Youtube.

M-am uitat la ecranul computerului. În filmare, părea că protagonistii masculini și feminini jucau o scenă de dragoste pasională. Dar chipul lui Sean era încă la fel de calm ca întotdeauna, eu, pe de altă parte, nu știam ce expresie să iau.

--Nu ești chiar atât de nevinovat. L-am bătut pe cap și s-a întors spre mine.

--De unde știi că nu sunt nevinovat? Nu ai încercat ,a întrebat Sean râzând.

--Nu face asta, Sean. E o pacoste. L-am certat pentru că tot vorbea prostii la nesfârșit.

— Am ceva să te întreb , spuse Sean.

--Ahh... Ahhhh... Ahhh...

Protagonista feminină a videoclipului a început să geme.

--Ce s-a întâmplat? am întrebat în timp ce încercam să ignor geamătul.

«<Ahhh... ahhh... ahhh...>>

Încă nu ai terminat de gemut?

--Acea...

„Ahhh... ahhh... ahhh...”

--Oh, opriți-l, repede. L-am întrebat înainte să încep să strig: Ce se întâmplă?

Auzindu-mă, Sean sa întors și a făcut clic pe butonul de închidere, apoi s-a întors către mine.

--Vei veni la mine acasă în vacanță?

--Si ceilalti? Tu i-ai intrebat?Am întrebat. Să petrec vacanțele acasă la un prieten nu era mare lucru, Tod mă invitase și pe mine să petrec timp la el.

--Au trecut doar trei zile, de ce trebuie să-i invit? Am vrut doar să te invit,  a răspuns Sean cu o față plată.

--Oh... dacă aș veni la tine acasă, unde aș dormit?am întrebat din nou.

Sean și-a atins ceafa cu mâna, în loc să mă privească în ochi, mi-a răspuns încet:

--Păi... ai dormi în camera mea.

--Ce s-a întâmplat? Te gândești la tot felul de lucruri de făcut cu mine? L-am înghiontit ușor pe umăr și l-am luat înăuntru.

--Eu voi face.

Ei bine, Sean glumește din nou.

--Hei, ești comediantul Tyrande? De ce mă tachinezi mereu? Nu l-am mai suportat, așa că l-am certat.

Glumele simple sunt bune. Dar dacă îmi plac din greșeală acest gen de glumă... și Black le urăște...

Sean a râs, dar nu mi-a răspuns la întrebare.

--Grăbește-te și fă un duș, nu sta aici. Există un miros urât.

--De unde știi că miros? nu miros.

--Dacă nu faci duș, corpul tău va pute. Grăbește-te și pleacă. I-am împins slims ca să-l ridic și să plece , dar Sean și-a folosit mâna pentru a-mi prinde gâtul. Fața mi s-a lipit de pieptul lui și i-am simțit mirosul de colonie și o mică miros de sudoare. 

--Uite, nu miros. Spre deosebire de tine, miros bine.

M-am străduit să-i iau brațul.

--Hei, nu am spus că vreau să te sărut, dă-mi drumul! Încă mă luptam, dar Sean nu mi-a dat drumul. Când nasul lui mi-a atins ceafa, am înghețat instantaneu.

-Miroase bine. Sean a tras aer în piept și a inspirat mirosul din jurul gâtului meu.

--Eu... tocmai am făcut un duș. Ar trebui să faci și tu unul ,am spus în timp ce l-am împins.

Am scăpat în cele din urmă de îmbrățișarea lui Sean. Am plecat imediat. Sean a zâmbit ușor și a luat un prosop pentru a merge la baie. Nu știam ce să fac în timp ce Sean era la duș. M-am uitat la laptopul lui și l-am întrebat dacă pot să-l împrumut.

--Sean.

--Hah

--Poți să-mi împrumuți laptopul tău pentru o clipă?

--Uh, bine.

După ce am auzit răspunsul lui Sean, m-am jucat pe computerul lui. Am vrut să mă conectez în secret la Facebook pentru a vedea dacă există știri noi, de exemplu, dacă cineva mă eticheta cu ceva ciudat, ar trebui să o șterg.

După ce a făcut clic pe Facebook, contul lui Sean era încă conectat și

i-am văzut numele de utilizator.

— Este de rasă mixtă?

Numele de utilizator pe Facebook al lui Sean a fost: Dorothy Sean Bawongittacha.

Chiar nu voiam să mă uit la Sean. Văzusem doar nenumăratele notificări cu logo-ul mesajelor private, toate cu mici puncte roșii necitite. Deși nu am dat clic pentru a vedea textul mesajului, am văzut că toate erau femei.

[Cherry: Sean, de ce nu răspunzi?]

[MilkZa: E bine?]

[Fahsai: Te-am văzut online, mi-e atât de dor de tine, să ne întâlnim într-o zi.]

Nu înțeleg...

Nu știu ce face cu atâtea fete care îi trimit mesaje. Și toate sunt frumoase ca un înger.

«Mi spii?»

O șoaptă din spatele meu m-a tresărit și am ieșit imediat de pe pagină, deși nu făcusem nimic.

--Tu... Când ai ajuns?! M-ai speriat!

M-am bătut pe piept, Sean a ridicat o sprânceană spre mine. Era gol și învelit doar într-un prosop. Îi urmăsem atât de mult Facebook-ul încât nu l-am observat ieșind din baie. A ieșit foarte încet, fără să facă niciun zgomot. A fost un hoț în viața anterioară?

--Mi-ai verificat Facebook? a întrebat Sean, ridicând o sprânceană și privindu-mă.

--Nu, am vrut să-mi accesez Facebook-ul. Dar contul tău era încă conectat, așa că m-am deconectat.

Chiar dacă m-am uitat cu ochiul, nu am vrut să îi spun.

--Într-adevăr...? A folosit un ton de parcă nu m-ar fi crezut deloc. S-a dus la oglindă, gata să se îmbrace.

--Nu spun că nu poți să-l vezi, dacă vrei să o faci.

--Care este numele tau adevarat? Am uitat ,m-am prefăcut. Nici un scop, doar curiozitate.

--Dorathy , răspunse Sean scurt.

--Dar pe Facebook-ul tău este Dorothy.

--Am două nume. Dorothy de la tatăl meu, Dorathy de la mama mea. Înseamnă darul lui Dumnezeu.

După ce a explicat, Sean întinse mâna să-și pieptene părul de pe frunte. 

--Părul meu este foarte ud, vă rog să-l uscați. a spus el întorcându-se spre mine.

--Ah, bine.

M-am ridicat și m-am așezat cu picioarele încrucișate pe marginea patului. Sean a venit să se așeze, s-a rezemat de pat și mi-a dat un prosop, așa că l-am luat și l-am ajutat să-și usuce părul.

--Hei... am spus în timp ce îi uscam părul.

--Hah? Sean s-a lăsat pe spate și mi-a atins genunchii cu ambele mâini.

--Nu este o problemă, este doar

curiozitate. Am început să vorbesc.

--Hmmm ,spuse Sean simplu, de parcă ar aștepta întrebarea mea.

— De ce ai atâtea femei?

--Vrei să auzi un răspuns bun sau vrei să auzi adevărul?După ce am întrebat, s-a întors și s-a uitat la mine, întorcându-se ușor, nemișcându-se deloc.

— Bineînţeles că vreau să aud adevărul. 

--Îmi place să vorbesc cu mulți oameni.

Răspunsul a fost atât de direct, încât inima mi s-a scufundat brusc, dar nu știam de ce.

--Da... i-am răspuns vag: 

--Cu un chip frumos ca al tău.

Sean s-a întors complet spre mine, sprijinindu-și bărbia pe genunchii mei.

-Sunt chiar frumos?

— Hmm. Am dat din cap.

— Dacă sunt frumos, de ce nu te uiți la mine?

--Nu te mai încurca cu mine. Sunt mii de femei pe pagina ta de Facebook.

Am izbucnit în râs, mâna care a ajutat să-mi periez părul a început să mă frece pe cap.

--Mă rezum să vorbesc cu ei și nu le consider soții. Nu sunt altceva decât cineva cu care să vorbesc, dar soția mea este doar una.

M-am încruntat la el.

--Minciuni! Tocmai te-ai despărțit de Namo, ceea ce înseamnă că vorbeai cu ei în timp ce te întâlneai cu Namo. Totul este o mizerie!!

--Namo este o prietenă, vorbesc despre o soție , spuse Sean încet, apoi s-a uitat în ochii mei.

--Dacă continui așa, cum ar putea cineva să îndrăznească să fie soția ta? Hei, fii serios!

Am aruncat prosopul în el și i-a aterizat în poală.

--- Cum rămâne cu  Yojin?

--Sunt foarte supărat.

--Atunci despărțiți-vă ,răspunse Sean cu nonşalanţă.

--Pauză? Yojin se va speria, nu există nici un motiv pentru asta.

Doar gândul la acea femeie mi-a făcut stomacul să se sufle. Să vreau să scap de Yojin nu a fost ușor, a trebuit să o dau înapoi fratelui meu. A fost ca și cum ai lăsa o capcană și a fost o ușurare să gândești așa.

--Ca mine, nu-mi dau drumul.

Sean a râs, apoi a folosit ambele mâini pentru a mă ține de picior și a luat o mușcătură, dar nu m-a durut.

--Sean! Oprește asta! Poți să fii serios?! am mormăit și i-am dat repede capul.

--Sigur că pot. Atâta timp cât vrei să fii muşcat de mine , a spus el și a continuat să mă muște.

--Sean!

Am strigat la el, apoi m-am oprit în sfârșit din joc. Sunt om, nu pui. De ce m-a muscat?

--De ce strigi? De ce trebuie să țipi? s-a uitat la mine cu un zâmbet în colțul buzelor.

--Sunt prietenul tău, nu ar trebui să faci asta.

Sean m-a privit în ochi.

--Într-adevăr?

-Da.

Am dat din cap, apoi Sean m-a împins la pământ în timp ce eu nu eram atent, și-a apropiat fața de a mea și corpul meu a devenit imediat incapabil să se miște.

--Deci, dacă nu eram prieten, ce aș putea face? Îmi poți spune încet?