Capitolul 14

 

Capitolul 14 ☆

📖Nefericit peste măsură

  Fierbinte. Sufocant de fierbinte. O flacără i-a izbucnit în corp. Fața aceea rafinată s-a întunecat, privirea lui era suficient de rece încât să stârnească frică. You Shulang nu era o mică floare albă naivă, neatinsă de lume, știa exact ce semnifica această reacție anormală din corpul său. Chiar dacă reușise să vomite cea mai mare parte a medicamentului, reziduul în sine era deja atât de puternic! Căldura insuportabilă se răspândea în sus din abdomenul inferior, arzându-i membrele și oasele, făcându-l să se simtă ca și cum ar fi fost aruncat într-o cușcă enormă și aburindă. Simțind că descheierea unui nasture al cămășii era departe de a fi suficientă, You Shulang a coborât  jumătate din geamul mașinii. Totuși, briza nopții de sfârșit de august aducea mai multă blândețe decât sălbăticie. Răcoarea slabă adusă de viteza mașinii nu era nici pe departe suficientă pentru a suprima valurile de căldură arzătoare care se ridicau neîncetat în corpul său. Fan Xiao stătea chiar lângă el, învăluit în semiîntunericul interior al mașinii. Amândoi băuseră, așa că chemaseră un șofer. Mașina aluneca prea încet pe drum, de-a lungul terasamentului șanțului. Panglici orbitoare de lumini decorative ca un dragon rătăcitor, brăzdau geamurile închise la culoare ale mașinii. Strălucirea pătrundea în mașină dinspre partea lui You Shulang, învăluindu-l, întinzându-se mai departe și, în final, terminând pe picioarele lui Fan Xiao, lăsând în urmă o linie surprinzător de ascuțită între lumină și umbră. În strălucire, o mână se odihnea pe o coapsă subțire, cu unghiile tăiate îngrijit ca întotdeauna, venele slab vizibile de-a lungul mâinii, mari, late, stabile. You Shulang și-a întors privirea, holbându-se drept înainte, la spătarul scaunului din fața lui, și a întrebat.

-Domnule, cât va mai dura până vom ajunge?Crezuse că își păstrase controlul, dar în momentul în care a deschis gura, răgușeala din vocea sa încă dezvăluia o urmă de frământare. S-a încruntat, hotărând să nu mai vorbească. Clubul era construit la jumătatea muntelui, departe de centrul orașului. Șoferul a aruncat o privire pe harta de pe telefon și a răspuns.

-Conform navigației, mai sunt patruzeci de minute până la destinație. Sprâncenele i s-au încruntat și mai tare în timp ce You Shulang își măsura rapid limitele rezistenței.

-Mai este ceva ce te presează  după aceea? Ceva urgent? a întrebat încet bărbatul din umbră. 

-Sau e din cauză că te simți rău? You Shulang, nu intenționa să mai vorbească...

-Nu e nimic... Și-a întors capul spre fereastră imediat după aceea, un gest clar că nu mai dorea să continue conversația. Bărbatul ascuns în întuneric a privit acea coroană moale de păr, fără să spună nimic. Dincolo de șanț, drumul se întindea pe o porțiune de autostradă. Scânteile din corpul său se transformaseră deja în mănunchiuri de foc arzătoare, parjoliându-i pielea până când a simțit-o fierbinte.

  You Shulang, nu-și mai putea ține coloana vertebrală dreaptă, ultimele puteri i-au cedat și s-a prăbușit pe scaun, golit de orice urmă de vlagă. În acel moment, era profund recunoscător pentru interiorul întunecat al mașinii, căci doar întunericul îi putea ascunde stânjeneala. Focul urla haotic în el, gura îi era uscată și limba îi era arsă de sete!

Bărbatul a întins mâna după o sticlă de apă de pe raftul de depozitare. Totuși, când a strâns-o, vârfurile degetelor i-au slăbit, incapabile să răsucească capacul pentru a-l deschide.

-Lasă-mă să te ajut. Fan Xiao și-a ridicat mâna de pe genunchi și a acoperit sticla, cu cealaltă mână răsucind capacul cu ușurință, deschizându-l. Pentru o clipă, mâinile li s-au suprapus peste sticlă.  O atingere absolut obișnuită, dar care aproape că i-a spulberat calmul deja fragil lui You Shulang.

-Mulțumesc. A răspuns încet și răgușit.

-Ești sigur că nu te simți rău? Fan Xiao s-a aplecat din umbră, studiindu-l pe You Shulang cu atenție.

-De ce ești atât de roșu la față? Mâna care strângea sticla s-a încordat brusc. Plasticul s-a deformat sub strânsoarea lui, apa prelingându-se încet,  printre degete. Atingerea glacială l-a smucit pe You Shulang și l-a readus la rațiune. Forțând un zâmbet, bărbatul a spus jenat.

-Am băut puțin prea mult în seara asta, l-am făcut pe președintele Fan să râdă de mine. Privirea lui Fan Xiao era adâncă ca un iaz întunecat.  După mult timp, în sfârșit a zâmbit și a spus.

-Nu mai e niciun străin aici, așa că de ce să mă mai numești Președintele Fan? S-a îndreptat și a glumit.

-Dacă Shulang mă mai numește cu o formă greșită de adresare, va trebui să îl pedepsesc. Chinuit de căldura care îl cuprindea, gândurile lui You Shulang erau în dezordine. Nu avea nicio dorință să converseze cu Fan Xiao, i-a oferit doar un răspuns superficial, apoi a luat în grabă o înghițitură de apă. Degetele sale umede, i-au alunecat în părul îmbibat de transpirație, ca și cum ar fi vrut să apese focul demonic care ardea înăuntru. Dar asta  nu i-a fost de niciun folos, disconfortul s-a agravat. Vederea i-a devenit încețoșată, iar el a șovăit. O scenă s-a estompat în două, imagini fantomatice pâlpâindu-i în fața ochilor. Brațul i s-a înțepenit, degetele i-au tremurat, trădându-l, apropiindu-se încet spre rădăcina acelei dorințe dureroase.

Stop! Shulang, oprește-te!

  Degetele lui lungi au înghețat chiar la marginea pericolului, ochii lui ca de sticlă plutind într-o ceață, într-un  luciu de umezeală. O agonie care părea fatală. Val după val de căldură arzătoare i-a străbătut corpul ca un potop sălbatic dezlănțuit, sfâșiind și năvălind înăuntru. You Shulang, se simțea ca un pește eșuat pe țărm, gâfâind după aer, zvârcolindu-se neajutorat, ars sub soarele nemilos. Și apoi, neinvitată, mintea lui a evocat încă o dată imaginea acelei mâini odihnindu-se nonșalant pe genunchi, încheieturi distincte, vene ieșite în relief, largi și puternice....

You Shulang, chiar îți pierzi mințile!

 Deodată, bărbatul care era pe punctul de a-și pierde mințile și-a strâns pumnii și aproape a strigat.

-Oprește mașina! Cu un scrâșnet ascuțit de frână, mașina s-a oprit brusc. Șoferul, confuz, a întins instinctiv mâna spre lumina de plafon pentru a verifica situația de pe bancheta din spate, dar a fost oprit chiar în ultimul moment.

-Nu aprinde lumina! a spus Fan Xiao blând. L-a tras înapoi pe You Shulang, care era pe punctul de a coborî din mașină, zâmbindu-i șoferului.

-Oprește mașina aici. Poți comanda ca cineva să vină să te ia, îți va plăti de trei ori tariful. Șoferul a înlemnit o clipă, apoi a dat repede din cap. A coborât, și-a luat trotineta electrică din portbagaj și a plecat grăbit, în noapte. Prin materialul subțire al cămășii sale, căldura palmei s-a infiltrat încet în el, făcând disconfortul lui You Shulang și mai insuportabil. Unghiile i s-au înfipt brusc în palmă, usturimea durerii aducând înapoi o urmă de claritate.

-Fan Xiao, sunt beat. Statul în mașină mă face să mă simt inconfortabil. Lasă-mă să ies aici și să mă plimb puțin. O să chem pe cineva să mă ducă acasă mai târziu.

-Te voi însoții.

-Nu este nevoie.

-Ai... febră? De ce ți se încălzește corpul atât de tare?

-Dă-mi drumul! Vreau să cobor! You Shulang nu s-a mai putut preface că își păstrează calmul. S-a chinuit din greu să se elibereze din strânsoarea lui Fan Xiao, dar bărbatul i-a prins ambele brațe și l-a apăsat ferm pe scaun.

-Ai fost drogat?  a întrebat el, deși știa deja răspunsul. Respirația sacadată a lui You Shulang s-a oprit. Privirea i s-a ridicat încet pentru a o întâlni pe cea lui Fan Xiao.

-Da. Băutura acelei fete era tratată. În acest moment, nu mai era nevoie să continue să o ascundă, în plus, nu mai putea fi ascunsă.

-Deci, ai schimbat băuturile cu fata aceea ca să o salvezi? Fan Xiao crezuse că dacă ar fi întrebat iar și iar ce știa deja, i-ar aduce un fel de satisfacție. Dar, de fapt, nu i-a adus-o. Deloc!

   You Shulang din fața lui era ciufulit, îndurerat, sufocant de reținut, dar totuși uluitor de frumos. Fan Xiao și-a dat seama brusc că aceasta ar putea fi prima dată când îl privea cu adevărat atât de atent. Fața lui era palidă, pielea impecabilă, trăsăturile izbitoare, părul moale și des. În fața altora, zâmbea adesea, în privat, zâmbea rar. Când o făcea, era blând și rafinat. Când nu o făcea, exista o distanță rece. Totuși, ambele erau la fel de captivante. Fan Xiao era conștient că nu era o persoană ușor influențabilă și nici una care să arate favoritisme bazate pe aspect. Și totuși, slab, o voce a răsunat în el, șoptind că poate, în seara aceea, mersese prea departe. Împins sub greutatea propriei dorințe arzătoare, You Shulang nu mai avea puterea să răspundă la întrebările lui Fan Xiao. Aflat în pragul pierderii controlului, s-a agățat de ultima fărâmă de demnitate.

-Domnule președinte Fan, ați putea ieșii din mașină pentru o clipă?Președintele Fan  Xiao nu s-a mișcat. Privirea sa s-a oprit asupra bărbatului ai cărui ochi erau îngrijorător de roșii și în loc să se retragă,a insistat și mai mult.

-Nu ți-am spus să nu mă numești președinte Fan în privat? Dacă mă numești greșit, vei fi pedepsit. Mașina închisă și întunecată era plină doar de respirația grea a lui You Shulang. Doi bărbați înalți se contraziceau pe scaunul de piele, unul înclinat, celălalt drept, plin de dominație și impunere, respirațiile lor fierbinți erau încâlcite și contopite. În ceața conștiinței sale frânte, You Shulang a vorbit instinctiv. Întâlnind ochii pătrunzători ai bărbatului, a izbucnit fără să se gândească.

-Cum mă veți pedepsi?Fan Xiao: ......

   O remarcă spontană, dar când întrebarea i-a fost adresată înapoi, Fan Xiao s-a trezit fără cuvinte. Corzile încordate din aer păreau să se rupă, una câte una, și și-a dat seama brusc cât de aproape era de You Shulang.

......Cum vrei să te pedepsesc?

Privirea lui You Shulang s-a mutat încet spre mâna care îl strângea de braț. Pas cu pas, ochii lui au urmărit contururile, zăbovind peste liniile tendoanelor și venelor de pe dosul palmei lui Fan Xiao. Bărbatul a simțit cum inima i se zdruncină sub căldura arzătoare a acelei priviri, chiar în timp ce căuta o scuză să o dea la o parte, a auzit vocea joasă și răgușită a lui You Shulang.

-Ai putea ieșii afară o clipă? Chiar dacă voința lui You Shulang era formidabilă, acum se agăța de doar un fir de  conștiință. Cu un râs autoironic, a spus.

-Aș putea ajunge să arăt foarte jalnic. Ar fi rușinos. Inima lui Fan Xiao s-a strâns brusc, un val de regret l-a cuprins din nou. După ce i-a aruncat o privire adâncă lui You Shulang, s-a întors, a împins portiera și a ieșit din mașină. Sprijinindu-se de capotă, și-a aprins o țigară. Un geamăt greu, un gâfâit a izbucnit din mașină. Meticulos și calm, așa cum era de obicei You Shulang, chiar și el, în acel moment, uitase să ridice geamul pe jumătate deschis. Între degetele sale, țigara ardea. Lumina lămpii sculpta liniile profilului lui Fan Xiao puternic în relief, mărul lui Adam proeminent alunecând în sus și în jos în timp ce trăgea fum și îl expira din nou. Ceața albă se împrăștia rapid în vântul nopții, exact ca gemetele slabe și joase care se auzeau din când în când din gâtul bărbatului cuprins de dorință.

Indecent.

Asta a fost eticheta pe care Fan Xiao a pus-o acelui sunet. Totuși, până când și-a aprins o a doua țigară, s-a trezit întorcându-și încet capul înapoi. Interiorul mașinii era învăluit în umbră, iar silueta așezată în spate, era greu de văzut clar. Doar albul pur al unei cămăși i-a atras atenția. Câțiva nasturi fuseseră desfăcuți, expunând o porțiune mică de piele roșie dedesubt. Într-o situație jalnică... Și totuși, înnebunitor de seducător. Se simțea o mișcare, prea ritmică, în perfectă concordanță cu sunetele care se revărsau. În ochii lui Fan Xiao, nu era decât respingere.

-La naiba! a înjurat bărbatul frustrat. Putea simți clar schimbarea în propriul corp, iar cu amestecul de sunete și imagini care îl înconjurau, senzația devenea și mai intensă. Reacția corpului său l-a speriat, dar ceea ce a simțit și mai profund a fost iritația. A tras și mai tare din țigară, până când persoana din mașină și-a ridicat brusc bărbia, ca și cum ar fi fost într-o agonie atroce, scoțând un geamăt lung și dureros. Fan Xiao și-a încleștat dinții și a mușcat mucul de țigară în două!

📝Nota autoarei Su Erliang:

Așa este, You Shulang avea un fetiș pentru mâini.

Maya♡