Capitolul 12

 

Capitolul 12 ☆

📖Interpretare pasivă.

    Dincolo de peretele cortină de sticlă, un avion masiv urla spre cerul pustiu albastru ca gheața, ca o pasăre sfidătoare care își ia zborul, dispărând treptat la orizont. Nu erau mulți oameni care ieșeau pe poarta de sosiri a aeroportului la acea oră, doar pasagerii de clasa întâi ieșiseră în față. Fan Xiao a zărit un bărbat într-un costum argintiu, purtând ochelari de soare supradimensionați și extravaganți. Era Shi Lihua, împreună cu asistentul său împingând mai multe valize mari. Shi Lihua, în Thai, însemna frumos și ambițios. Totuși, bărbatul care stătea în fața lui Fan Xiao nu semăna deloc cu cineva corespunzător acelui înțeles.

-Ai venit să mă vezi, sau  doar în vacanță? Trăsăturile lui Fan Xiao erau cele ale unei fețe chinezești pure, în timp ce Shi Lihua purta jumătate din sânge Thai. Pielea lui era puțin mai închisă la culoare, sprâncenele groase și ochii mari. În zilele obișnuite, emana un aer nepăsător și ștrengăresc, dar când zâmbea cu adevărat, părea aproape dezarmant de inocent. Și-a scos ochelarii de soare și l-a cuprins pe Fan Xiao într-o îmbrățișare exagerată.

-Am obținut o vacanță lungă de la bunicul meu, spunându-i că voi veni să învăț afaceri de la tine. Mergând unul lângă altul spre ieșire, Fan Xiao a chicotit.

-Să înveți afaceri? Nu erai tu cel care voia mereu doar să lenevească printre grămezi de bani? Shi Lihua a ridicat din umeri.

-Bunicul meu știe că nu sunt făcut pentru afaceri, dar vulpea aia bătrână vrea să mă apropii de tine. La urma urmei, nu sunt mulți moștenitori în familia ta Nan Nawa și având în vedere cât de remarcabil ești, s-ar putea foarte bine să ajungi la proeminență în viitor. El pândește o linie lungă, așteptând marea pradă.

Shi Lihua era descendentul din a treia generație al „Royal Granary”, marca numărul unu de orez parfumat Thai. Cu o mulțime de unchi și frați mai mari deasupra lui, a glumit odată spunând că, dacă ciuma sau războiul nu-i vor distruge pe cei aproximativ doisprezece moștenitori dinaintea lui, nu va avea niciodată șansa de a moșteni acea poziție, nici măcar în viața sa următoare.        Fan Xiao era diferit. Era tânărul stăpân al celui mai mare lanț farmaceutic din Thailanda, iar singurii care concurau pentru poziția de cârmă alături de el erau unchiul său și cei doi frați mai mari. Fan Xiao a vorbit calm.

-Bunicul tău pare să fi uitat că unchiul meu și cei doi frați mai mari ai mei sunt mult mai remarcabili. Și pe lângă ei, mai am șase frați mai mici. La fel ca tine, sunt deosebit de nerăbdători să ne vadă murind de ciumă sau de război.

După ce au ieșit din terminal, Shi Lihua a scos un spray hidratant pe care îl purta mereu cu el și și-a stropit fața provocând o ceață fină. Bătând ușor picăturile, a spus convins.

-Oricum, niciunul nu e la fel de ciudat ca tine. Pun pariu că poți câștiga. A deschis portiera mașinii lui Fan Xiao, încruntându-se.

-Încă una dintre mașinile astea urâte. De ce să nu iei o mașină sport la același preț?Fan Xiao se așezase deja pe scaunul șoferului. A pornit motorul, apoi a vorbit cu o voce plată și lipsită de emoție.

-Dacă nu-ți place, poți lua mașina din spate. Șoferul mașinii din spate era asistentul chel și cu aspect fioros al lui Fan Xiao, care în acel moment încărca valiza lui Shi Lihua în vehiculul de serviciu.

-Lasă-o baltă. Shi Lihua s-a strecurat în mașină, apoi a spus cu  bucurie și entuziasm.

-În seara asta am  programată o întâlnire. E timpul să te dezlănțui cu adevărat. În timp ce mașina ieșea din parcare, Fan Xiao și-a ținut privirea ațintită asupra drumului din față.

-Nici măcar nu ai intrat încă în țară și ți-ai aranjat deja petrecerea?

Mama lui Shi Lihua era chinezoaică. În urmă cu mai bine de 10 ani, ea a divorțat de tatăl său și s-a întors acasă să locuiască în China. De atunci, l-a adus pe Shi Lihua înapoi în fiecare an pentru vizite scurte, ceea ce l-a lăsat cu mulți amici și prieteni leneși în această țară.

-Mulți oameni se înghesuiau să mă ia de la aeroport. Dar ți-am făcut onoarea doar ție, tinere Maestru Fan.

   Fan Xiao nu a răspuns niciodată la acest tip de discuții fără sens. A crăpat ușor geamul, intenționând să aprindă o țigară. Chiar atunci, telefonul a sunat. Și-a pus țigara între buze, evident fără intenția de a răspunde. Însă ochii i-au alunecat peste ecran. Un zâmbet subtil, ilizibil, i-a apărut în privire. Și-a scos țigara din gură, a conectat apelul la Bluetooth-ul din mașină și a răspuns.

-Directore You... a spus el, vocea lui fiind brusc îmbibată cu dulceață.

-A trecut mult timp.

-Președintele Fan este un om ocupat, cu treburi importante de rezolvat, așa că nu e bine să-l deranjăm încontinuu. Vocea de la celălalt capăt al firului era ușor răgușită, Fan Xiao bănuia că You Shulang tocmai  terminase o țigară. Șoferul mașinii de lux s-a lăsat pe spate în scaun, cu o mână sprijinită pe volan, iar cu cealaltă strângând o țigară neaprinsă. O adiere de vânt se strecura prin crăpătura geamului, împrăștiindu-i părul. Lăsase Bohal Pharmaceutical în așteptare timp de o lună și jumătate, fără îndoială că, deja nu mai puteau sta locului. Probabil de aceea You Shulang dăduse în sfârșit acel telefon. Fan Xiao și-a frecat ușor limba peste dinți și, dintr-o dată, viața părea din nou amuzantă.

-Venind de la alții, ar putea fi considerat un deranj, dar de la directorul You, cu siguranță nu este. Auzind acea remarcă, Shi Lihua, așezat pe scaunul din dreapta, a ridicat o sprânceană. Și-a întins gâtul pentru a arunca o privire la numele afișat pe ecranul telefonului lui Fan Xiao.

-În acest caz, dacă nu este o inconveniență, aș putea să-l invit pe președintele Fan la o cină simplă în seara asta? Fan Xiao și-a îndreptat privirea spre Shi Lihua, iar răspunsul său a fost unul fără ezitare.

-Sigur, nicio problemă.  

       *⁠・⁠～⁠・⁠* 

   S-a auzit clinchetul paharului cu bârfe. O jumătate de măsură dintr-o băutură străină fără nume a fost turnată în whisky-ul cu gheață pe care tocmai îl înmânase bărbierul. Cuburile de gheață translucide au zburat în sus și în jos, aroma amestecată a alcoolului izbucnind imediat, revărsându-se odată cu băutura flambată. În cea mai mare cameră privată, bărbați și femei leneveau în toate direcțiile. Fete frumoase derulau lista de melodii, tastând cereri, o mulțime se adunase în jurul lui Shi Lihua, bând și glumind, alții îl lingușeau pe Fan Xiao, îndemnându-le constant pe fetele de lângă el, să-i toarne vin. Shi Linua s-a strecurat din mulțime și s-a aplecat aproape de urechea lui Fan Xiao, șoptind cu un rânjet.

-Directorul ăla al tău nu pare să fie prea încântat de petrecerea mea de aici. Chiar își ia timpul lui privat ca să urineze.

   Fan Xiao stabilise în mod deliberat întâlnirea cu You Shulang chiar la clubul pe care îl rezervase Shi Lihua,  jucând rolul de a fi prins între doi prieteni, incapabil să-l favorizeze pe unul în detrimentul celuilalt. You Shulang, mereu atent și obișnuit cu curtoazia, a acceptat invitația lui Shi Lihua de a se alătura adunării animate, dându-se extrem de grijuliu. Ușa camerei private s-a deschis larg și You Shulang a intrat. Îmbrăcămintea lui în seara aceea era departe de a fi formală. Purta o cămașă albă largă, băgată în pantaloni într-un mod demodat, cu un singur nasture desfăcut la gât, cu mânecile suflecate lejer la încheieturi. Simplu și îngrijit, dar complet diferit de mulțimea de tineri întinși pe canapele. În timp ce trecea prin lumina proiectată de ecran, Fan Xiao a zărit conturul slab de sub cămașa translucidă. O talie îngustă, încordată de forță, tulburător de sexy. Și-a întors imediat privirea și a mormăit în sinea lui.

„La dracu’!” ca și cum tocmai ar fi zărit ceva indecent. În următoarea secundă, zâmbea. A bătut cu mâna în canapeaua de lângă el, adresându-i o invitație lui Shulang.

-Directore You, stai aici. Permite-mi să te prezint cuiva. Frumoasa femeie de lângă el, cu o privire ageră și perspicace, s-a mișcat imediat pentru a face loc. A băgat mâna în găleata cu gheață, a turnat o băutură și a împins paharul spre You Shulang. Priceput în gestionarea unor astfel de ocazii, You Shulang i-a mulțumit cu un zâmbet politicos, ridicându-și sprâncenele. S-a întors către Fan Xiao cu o privire curioasă.

-Pe cine dorește președintele Fan să-mi prezinte?

-Acolo, moștenitorul lanțului de farmacii Ruixiang, vicepreședintele Xue.

Urmărind cuvintele sale, You Shulang a aruncat o privire spre bărbatul așezat de cealaltă parte a lui Fan Xiao. Avea în jur de douăzeci și șapte sau douăzeci și opt de ani, nu tocmai chipeș, cu sprâncene lungi și ochi înguști care purtau o urmă de șiretenie. Avea obiceiul de a privii oamenii cu coada ochiului, afișând un aer perpetuu de frivolitate. Fan Xiao și-a înclinat capul spre You Shulang. -Acesta este You Shulang, directorul de la Bohal Pharmaceutical, singura persoană din acest oraș pe care o pot numi cu adevărat prieten. A ridicat ușor din umeri, zâmbind.

-Iertați-mi proasta exprimare, dar asta voiam să spun.

-O, Doamne, dacă președintele Fan vorbește despre dumneavoastră în astfel de termeni, atunci trebuie să fiți cu adevărat o persoană extraordinară.

Făcând abstracție de licărirea de surpriză și respect de pe fața moștenitorului, You Shulang și-a recalibrat rapid concepția despre Fan Xiao. Moștenitorul de la Ruixiang Pharmaceutical, a cărui influență se întindea în mai multe provincii vecine, chiar arăta respect față de Fan Xiao? Domeniul lui Fan Xiao era capitalul de risc banii erau o certitudine,  dar tânărul maestru de la Ruixiang nu era deloc un om nefamiliarizat cu lumea. Nu era timp de mai multe reflecții. Fără o poziție socială proprie, You Shulang a fost primul care i-a întins mâna, expresia sa fiind nuanțată de o admirație subtilă.

-Am admirat mult numele vicepreședintelui Xue. Acum câțiva ani, am avut privilegiul de a participa la prelegerea stimatului dumneavoastră tată la Universitatea Medicală Changling. A fost vie, edificatoare și mi-a lăsat o impresie profundă. Îl întâlnesc astăzi pe vicepreședintele Xue, cu adevărat, așa tată, așa fiu.

-Directorul You mă flatează. Tânărul Maestru se obișnuise de mult să audă cuvinte de laudă. Entuziasmul său se manifesta doar atunci când era îndreptat către Fan Xiao. Acum, chiar i-a făcut semn fetei de lângă el să-i toarne vin  tânărului.

-Directore You, dacă medicamentele produse de Bohal Pharmaceutical vor putea intra fără probleme pe piață în viitor și dacă se vor vinde în număr mare, vicepreședintele Xue joacă un rol decisiv în ambele. La urma urmei, Ruixiang Pharmaceutical este unul dintre cei trei principali concurenți din mai multe provincii înconjurătoare, iar fundația Bohai Pharmaceutical se află chiar aici, în oraș.  Fan Xiao a luat vinul pe care fata tocmai îl umpluse pentru el.

-Am legat firul, vi l-am prezentat  pe vicepreședintele Xue. Restul depinde de cum dumneavoastră și Bohal Pharmaceutical profitați de oportunitate. Ceea ce a spus Fan Xiao nu a fost o exagerare. Bohal nu avea un produs bine-cunoscut și de mare succes, iar rețeaua sa de vânzări era răspândită doar în provinciile învecinate.  În trecut, distribuția se realizase întotdeauna prin agenți la nivel provincial, regional și județean, aprovizionând în principal farmaciile mici. Dacă Bohal dorea să se dezvolte mai puternic și mai mult, colaborarea cu lanțuri farmaceutice importante era, fără îndoială, singura cale de urmat. Acceptând favoarea lui Fan Xiao, You Shulang și-a ridicat paharul iar și iar, convingându-l pe Tânărul Maestru să se simtă bine. Aici străluceau cel mai mult abilitățile sale. Totuși, după ce a făcut o vreme rondul amabilităților, chiar și el a început să obosească. Așa că, profitând de o scuză, s-a strecurat afară să fumeze o țigară. Până atunci, Shi Lhua se prăbușise pe scaunul gol, încărcat de mirosul de alcool. A dat pe gât încă un pahar de rom înainte de a spune tărăgănat.

-Micuța „distracție” pe care ai găsit-o e destul de plictisitoare. Nu numai că e un bărbat, dar e chiar plictisitor. Rezemându-se de canapea, Fan Xiao și-a sorbit încet băutura. La acele cuvinte, a chicotit ușor.

-E destul de interesant, e un sfânt, știi?

-Un sfânt? Haide, dacă cineva ca ăsta cade în mâinile tale, nu-l vei dezbrăca până la măduva oaselor? Paharul gol al lui Shi Lihua fusese de mult reumplut.  L-a ridicat cu un rânjet viclean.

-De ce nu-l punem pe acest sfânt să facă un mic spectacol mai târziu? Fan Xiao a luat o înghițitură lungă, iar mușcătura arzătoare a tequilei i s-a răspândit în gură. Odată ce valul amețitor al alcoolului s-a potolit, a vorbit din nou, cu un ton languros. -Bine.

Când You Shulang a reintrat în camera privată, mulțimea se rărise considerabil. Fan Xiao și Shi Lihua stăteau împreună și discutau, în timp ce, lângă moștenitorul lui Ruixiang, femeia care îl înconjura fusese înlocuită de o fată cu chip proaspăt și pur.

  Fata părea puțin reținută, mișcându-se la ordinele moștenitorului de a umple paharele. Fan Xiao îi mulțumea întotdeauna politicos, în timp ce Shi Lihua nu i-a aruncat nici măcar o privire. You Shulang nu s-a apropiat de Fan Xiao, ci a ales un loc în colțul canapelei în formă de U. Venise în seara asta cu o sarcină în minte, dar chiar și acum cuvintele rămâneau nerostite. De fapt, având în vedere legăturile de afaceri dintre cele două companii ale lor, a acționa ca intermediar pentru a ajuta la avansarea lucrurilor ar fi trebuit să fie cel mai natural lucru din lume. Cu toate acestea, acum că Fan Xiao era cel cu care avea de-a face, o neliniște indescriptibilă s-a instalat în pieptul lui You Shulang.

   Directorul You fusese întotdeauna un perspicace judecător de caracter, însă Fan Xiao era cineva pe care nu-l putea înțelege pe deplin. De cele mai multe ori, bărbatul părea rafinat și curtenitor, măsurat în fiecare cuvânt și pas, dar totuși, din când în când, You Shulang zărea o privire necunoscută în locul acelei priviri indiferente. La fel ca în ziua aceea la spital. Deși Fan Xiao intervenise fără ezitare, umăr la umăr cu el, pentru a salva copilul, când încăperea a erupt în aplauze furtunoase, comportamentul său a rămas calm, aproape înfiorător în detașarea sa. Și cu el..... uneori era mult prea aproape. You Shulang atribuise întotdeauna felul de a fi al lui Fan Xiao temperamentului pasional din țările mai calde, dar în seara aceea, de fiecare dată când încerca să se convingă să întrebe dacă Pin Feng Venture Capital avea vreun interes să investească în Bohal Pharmaceutical, se temea că Fan Xiao ar putea fi pus într-o situație dificilă din cauza lui. Totuși, își spunea că, întrebarea trebuia pusă. Directorul fabricii îl presa deja de două săptămâni. Ridicând din nou privirea, You Shulang a văzut că Fan Xiao era adâncit în conversație. Degetele sale lungi se odihneau lejer în jurul paharului de vin, ambele coate sprijinite de genunchi, cu capul ușor înclinat în timp ce asculta gesturile animate și conversația exuberantă a lui Lihua. Privirea rătăcită a lui You Shulang a alunecat pe lângă moștenitorul așezat în apropiere, apoi a încremenit într-o clipă! Bărbatul acela turna un pachet de pudră albă în paharul fetei care tocmai se îndepărtase, în timp ce lângă el, un tânăr cu părul vopsit în verde privea scena cu un rânjet josnic și lasciv.

You Shulang și-a întors rapid privirea, mutându-și corpul înapoi în colțul întunecat unde lumina nu ajungea,  încruntându-și sprâncenele.

Maya⁠♡