Capitolul 10

 

    Capitolul 10 ☆

📖Sunt homofob.

  Deși era deja trecut de miezul nopții, când Lu Zhen a ieșit din club, căldura umedă de vară încă i se lipea cu încăpățânare de piele. A tras de tivul pantalonilor scurți, simțind un pic de regret că se îmbrăcase atât de seducător în seara aceea. Cineva i-a făcut cu mâna de la mică distanță. Lu Zhen știa că nu putea evita asta. A tras adânc aer în piept, și-a înăbușit nervozitatea inexplicabilă și s-a apropiat. Rezemat de o mașină de lux stătea un bărbat înalt. Își scosese jacheta de la costum și purta un trench, cu reverele lăsate neglijent descheiate, dezvăluind cutele înfipte în cămașa de dedesubt. Părul său, odinioară dat pe spate cu gel de coafat, se desfăcuse, câteva șuvițe căzându-i pe frunte, legănându-se odată cu marginile hainei sub bătaia ușoară a brizei nopții. O țigară îi atârna între degete. Dar înainte ca Lu Zhen să se poată apropia, a stins-o și și-a ridicat mâna pentru a alunga ultima firidă de fum care încă plutea în aer, apoi a schițat un zâmbet către silueta care venea spre el.

    Lu Zhen, instinctiv, a tras din nou de pantalonii scurți, dorindu-și să găsească o bucată de pânză care să-i acopere picioarele lungi de care fusese întotdeauna atât de mândru.

-Arăți bine. Vocea bărbatului era excepțional de plăcută, clară și rece, cu o răgușeală slabă ascunsă în ea. I-a alunecat în urechi ca o pană care atinge pielea, melodioasă,persistentă și periculos de moale.

-Pur și simplu nu-mi dau seama dacă ți-e cald sau frig. Tonul său avea o tentă tachinatoare. Privirea lui, lipsită de orice dorință evidentă, a trecut peste coapsele goale ale lui Lu Zhen și jacheta supradimensionată din blană artificială pe care o purta. Apoi, cu un alt râs liniștit, a reafirmat.

-Dar arăți bine. Acea senzație ciudată a revenit, ca și cum respirația i-ar fi fost prinsă în palma cuiva și strânsă încet. Degetele lui Lu Zhen au tăiat aerul înainte să reușească să vorbească rigid.

-Domnule Fan, vă mulțumesc pentru seara asta. Sincer, nu ar fi trebuit să vă deranjați cu atâtea lucruri. Ei..... nu sunt chiar prietenii mei.

-Știu.

-Știți? Poate că era doar de la  o urmă de alcool, dar zâmbetul bărbatului nu mai avea aceeași căldură blândă ca înainte. Sprijinindu-se leneș de mașină, o curbă languroasă i-a apărut în colțul buzelor. -În momentul în care am intrat și te-am văzut umflat ca un cocoș mic, stând mândru și sfidător în fața lor, a fost evident că se întâmplase ceva neplăcut. Porecla siropoasă și afectuoasă „cocoș mic” nu era mai puțin letală decât tandru „Zhen Zhen”. Lu Zhen a ignorat cu forța unduirile ciudate care i se mișcau în inimă și și-a recăpătat vocea cu oarecare efort.

-Nu m-ai văzut abia la sfârșit? Fan Xiao a scos un chicotit încet, presărat cu o urmă de năzdrăvănie.

-Totul a fost de paradă, doar ca să adaug un efect dramatic. Cuvintele lui erau pe jumătate adevăr, pe jumătate minciună și, într-adevăr, Fan Xiao a surprins confuzia pâlpâind în privirea lui Lu Zhen. Cei doi stăteau aproape de marginea parcării. Chiar atunci, o mașină s-a apropiat din spatele lui Lu Zhen. Degetele lungi ale lui Fan Xiao s-au agățat ușor de nasturele jachetei tânărului și, cu o ușoară atingere, l-au tras brusc înainte, direct în spațiul din fața lui. Mașina a trecut vâjâind pe lângă el, rafala de vânt lăsată în urmă biciuind blana artificială de pe jacheta lui Lu Zhen, fluturând sălbatic, exact ca inima lui incontrolabilă, care era complet în haos. Degetele lui Fan Xiao nu l-au eliberat, au rămas încă agățate ușor de nasturi. Și-a coborât capul, privind tânărul acum aproape lipit de el, și a murmurat.

-Să le cumpăr de băut a fost același lucru cu ai  pălmui. Nimeni nu are voie să-l intimideze pe Zhen Zhen al meu. Atât de cald...fie că era căldura de la studioul de artă de mai devreme, aerul înăbușitor de vară sau temperatura crescândă a sângelui său, totul se simțea ca focul în venele lui.  Lu Zhen se holba inexpresiv la chipul frumos al bărbatului, bătăile inimii sale izbindu-i timpanele, grele și urgente, o lovitură după alta.

Deodată, un telefon a început să sune, animând atmosfera densă și neobișnuită dintre ei. Lu Zhen s-a retras brusc un pas, căutând telefonul agitat. Când a văzut numele clipind pe ecran, expresia i s-a schimbat instantaneu. Fan Xiao a surprins, fără efort, licărirea de regret și vinovăție de pe fața lui Lu Zhen. Și-a rezemat din nou corpul de mașină, interesat, dar impecabil de politicos, în timp ce l-a întrebat.

-Ai nevoie să-ți ofer puțină intimitate? Lu Zhen a clătinat din cap o dată și a răspuns.

-Mm, aproape s-a terminat. Sunt cu... un prieten chiar acum. Așa cum era de așteptat, Fan Xiao a auzit vocea lui You Shulang răspândindu-se slab prin difuzor. Și-a coborât privirea, ascunzându-și zâmbetul aproape inexistent de pe buze. O expresie plină de semnificații de neînțeles s-a ivit pe fața lui. Cu o ușurință exersată, a scos o țigară din pachet și a strâns-o între dinți. O pauză de fumat la momentul potrivit putea fi foarte înălțătoare. Lu Zhen era încă la telefon.

-Lucrezi până târziu, nu? Nu e nevoie să vii să mă iei. Te sun când ajung acasă, bine?

Silueta înaltă s-a aplecat brusc, împingându-se înainte ca și cum ar fi fost pe cale să-l tragă pe Lu Zhen într-o îmbrățișare. Pieptul lat al bărbatului s-a apropiat atât de mult încât aproape a atins nasul și buzele lui Lu Zhen. Materialul fin al pantalonilor săi subțiri a atins coapsa goală și netedă a tânărului, lăsând în urmă o senzație de răcoare. Apoi, brațul bărbatului a trecut rapid pe lângă Lu Zhen, iar suflul de aer stârnit de mișcare i-a sărutat gâtul. Coborându-și capul, Fan Xiao s-a aplecat aproape de urechea lui Lu Zhen și i-a șoptit cu o voce joasă și gâfâită.

-A fost un țânțar. L-am alungat pentru tine. Și-a înclinat ușor capul, ochii alunecând spre telefonul ținut la cealaltă ureche a tânărului și i-a amintit subtil.

-Persoana de la celălalt capăt al firului tocmai te-a întrebat dacă ești bine. Pare puțin... anxios. A fost ca și cum Lu Zhen tocmai s-ar fi trezit brusc dintr-un vis adânc și amețitor. A mișcat repede telefonul din mână și a spus în grabă.

-Sunt bine, nu-ți face griji. Doar... am dat peste o insectă zburătoare. Închid acum, bine? Pa.

Lăsând telefonul în jos, Lu Zhen a expirat în secret, ușurat. Dar, Fan Xiao se retrăsese deja în poziția sa anterioară, cu țigara acum între degete, în timp ce întreba nonșalant.

-Te deranjează dacă fumez? Văzându-l pe tânăr clătinând din cap, a luat un chibrit, aprinzând țigara cu o mișcare rapidă, apoi a fluturat încheietura mâinii pentru a stinge flacăra mică.

-Chiar acum, la telefon, era vorba de tine...?Fumul alb pe care l-a expirat, ondulat odată cu cuvintele sale, a plutit leneș lângă urechea lui Lu Zhen. Tânărul a ezitat o clipă, apoi, ca și cum ar fi luat o decizie, a spus.

-Domnule Fan, vă mulțumesc pentru seara asta. Chiar nu ar fi trebuit să cheltuiți atâția bani. În legătură cu băuturile, vă voi plăti. Nu am prea mulți bani acum.  Ar fi în regulă dacă te-aș răsplăti încet, puțin câte puțin?Înainte ca Fan Xiao să poată răspunde, Lu Zhen s-a grăbit să adauge.

-De asemenea, persoana de la telefon  era...

-Fan ge, Lu Zhen? Voi doi încă nu ați plecat? O voce masculină melodioasă l-a întrerupt brusc. Amândoi s-au întors spre locul de unde provenea sunetul. Era bărbatul chipeș care stătuse mai devreme în centrul canapelei din camera privată. Cobora treptele clubului, cu un zâmbet luminos și dulce pe buze. Dar strălucirea ca un cârlig din ochii lui nu s-a abătut niciodată de la Fan Xiao, nici măcar să-l privească pe Lu Zhen.

   Cu un aer relaxat și grațios, bărbatul chipeș s-a apropiat agale, venind foarte aproape de Fan Xiao. Ridicându-și capul, a privit cochet și a făcut o față bosumflată.

-Vinul lui Fan ge m-a îmbătat. Ai fost atât de generos cumpărând tot alcoolul ăla, dar acum nu te ocupi de cel pe care l-ai lăsat beat?

-Așa e? Fan Xiao a mușcat ușor capătul țigării, ochii lui privind oblic prin vălul de fum albastru pal spre bărbatul de lângă el. Cu un zâmbet nepăsător, a spus tărăgănat.

-Atunci presupun că ăsta chiar e un păcat. Apoi privirea i s-a întors, oprindu-se din nou asupra lui Lu Zhen. 

-Chiar ... spuneai că cel de la telefon era... cine? Lu Zhen a aruncat o privire spre bărbatul chipeș care stătea chiar în spatele lui Fan Xiao și îl privea în mod clar cu o urmă de dispreț. Încet, Lu Zhen și-a strâns degetele în pumn și a clătinat din cap.

-Nu e nimic. E... din familie. Fan Xiao a ridicat o sprânceană.

-Familie? Ceva din toate astea i s-a părut amuzant și a chicotit ușor în timp ce a tras adânc din țigară. Apoi a expirat mulțumit, ca și cum ar fi tras o concluzie în sinea lui.

-Familia ta... pare să țină mult la tine.

   Bărbatul chipeș de lângă el era evident nemulțumit că a fost ignorat. O strălucire jucăușă i-a clipit în ochi în timp ce și-a prins un deget de mâneca lui Fan Xiao și l-a tras ușor, mișcându-i încet brațul. -Vinul lui Fan ge m-a îmbătat, așa că cum ai de gând să-ți ispășești păcatul? Fan Xiao a vorbit din nou, cu aceeași voce lentă și liniștitoare.

-Spune-mi tu. Bărbatul chipeș a aruncat o privire spre mașina de lux de lângă ei, prefăcându-se puțin nesigur în timp ce a spus cu o prefăcută reținere.

-Sunt puțin amețit. Ce-ar fi să mă duci acasă, Fan ge? Bărbatul a chicotit ușor și, pentru o clipă, Lu Zhen a părut să zărească o răceală în spatele ochilor pe jumătate închiși. A tras un fum lung din țigară, și-a întors capul și a expirat brusc fumul. Apoi a trântit țigara la pământ și a zdrobit-o cu talpa pantofului. După ce a terminat, Fan Xiao și-a ridicat brusc mâna și i-a desprins degetele care încă îi stăteau agățate de mânecă. Și-a dat  înapoi marginea hainei și-a băgat ambele mâini în buzunarele pantalonilor săi croiți impecabil. Și-a coborât ușor silueta și l-a privit pe bărbatul chipeș direct în ochi, rostind fiecare cuvânt cu o fermitate deliberată.

-Sunt homofob. Așa că stai departe de mine. Dar... Apoi a adăugat, trecându-și un braț nepăsător peste umărul lui Lu Zhen.

-Dar LU Zhen este o excepție.

Lu Zhen: ..!

📝Nota autoarei Su Erliang:

Un mare ciudat, nici măcar propria lui mamă nu-l suportă.

📝 Notă Maya :

Ge – Un bărbat mai în vârstă (sau puțin mai în vârstă) pe care îl respecți sau ești familiarizat cu el. Poate fi folosit de asemenea într-un mod drăgăstos sau flirtant, ca un alint.

  Maya♡