Capitolul 6

 

Capitolul 6 ✯

📖Pot să te numesc Shulang?

   La puțin timp după acea zi, You Shulang l-a întâlnit din nou pe Fan Xiao. Sub strălucitoarea lumină a soarelui de iulie, luciul subtil al costumului său nu-i putea ascunde eleganța discretă, fire fine captau lumina și aruncau reflexii sclipitoare în timp ce bărbatul înalt înainta cu o atitudine calmă și liniștită.

Din cauza distanței, You Shulang nu a putut să-l observe în de aproape, dar a simțit că trăsăturile neclare nu făceau decât să amplifice aura bărbatului. Picioarele sale lungi, învăluite în materialul ușor și neted al unor pantaloni strâmți, și mușchi puternici și superbi atrăgeau atenția la fiecare pas. Mersul său emana o încredere solidă și transmitea o senzație copleșitoare de presiune și control. Dar You Shulang știa fără nicio îndoială, că fața bărbatului avea un zâmbet impecabil de cald și blând. Desigur, când Fan Xiao s-a apropiat, aura apăsătoare s-a dizolvat într-un calm accesibil, ca o briză caldă care înmuia cele mai ascuțite muchii. You Shulang, mereu atent la detalii, a surprins sunetul slab al directorului de fabrică de lângă el, eliberându-și încet respirația.

Astăzi a avut loc întâlnirea de consultare a proiectului între „Pin Feng Venture Capital” și „Bohal Pharmaceutical”. Acesta a fost un pas important pentru compania de capital de risc în revizuirea și cercetarea proiectelor de investiții. Așadar, în mod firesc, în calitate de beneficiar sperat al finanțării, Bohai Pharmaceutical a tratat problema cu maximă seriozitate. Echipa executivă a așteptat respectuos la intrarea în companie cu o jumătate de oră înainte. Când ambele părți s-au întâlnit în sfârșit, a existat, așa cum era de așteptat, un val de entuziasm politicos. Fan Xiao a fost curtenitor și amabil, deși se putea observa încă o ușoară superficialitate în atitudinea sa. Asta până când You Shulang și-a întins mâna. Abia atunci expresia lui Fan Xiao s-a schimbat ușor, zâmbetul de pe fața lui devenind mai sincer și chiar familiar, ca cel al unui vechi prieten. L-a tachinat ușor.

-Shulang, directore, știi foarte bine că nu am simțul orientării. Nu puteai să ieși să mă îndrumi? Dacă m-aș fi rătăcit și aș fi întârziat, cooperarea noastră cu stimata dumneavoastră companie ar fi eșuat, nu v-ar fi făcut directorul Liu responsabil pentru toată treaba asta? În momentul în care a auzit acel cuvânt, numele său „Shulang”, tânărul director, a cărui mână era încă strânsă în a lui Fan Xiao, a tras aer în piept, amintindu-și involuntar de acea noapte fumegoasă și plină de foc de acum câteva zile.

   În noaptea aceea, Fan Xiao îl urmase în spatele mașinii sale de lux, înapoi în oraș fără nicio problemă. Ecranul telefonului lui You Shulang abia se stinsese înainte de a se lumina din nou, cu numele lui Fan Xiao clipind pe el. You Shulang a apăsat pe difuzor, iar acea voce, la fel de clară și revigorantă ca briza nopții, l-a invitat din nou la cină.

    You Shulang nu știa de ce, dar o licărire de iritare i-a apărut în piept. Poate era întrebarea rece și tăioasă de mai devreme, tratată ulterior de Fan Xiao ca o glumă, sau poate era acel sentiment slab, abia ascuns, de control din tonul bărbatului când ținea în mână cererea de colaborare a companiei sale. Temperamentul blând al lui You Shulang se datora, în mare parte, educației sale și abordării personale de a interacționa cu lumea. Dar, ca să fim sinceri, nu era o persoană cu un temperament bun înnăscut și nici nu era genul care să tolereze vreodată să fie controlat.

    Mașina a parcurs încă câțiva kilometri înainte de a intra într-o zonă aglomerată. Muzica asurzitoare răsuna în aerul liber al nopții, în timp ce aroma bogată a grătarului plutea în vânt, strecurându-se în nasurile lor și stârnindu-le pofta de mâncare. You Shulang a coborât din mașină, s-a îndreptat spre vehiculul din spate, exact ca prima dată când s-au întâlnit, și a bătut în geam. De data aceasta, geamul s-a coborât rapid. Tânărul a întrebat:

-E în regulă locul ăsta?Fan Xiao a ezitat o secundă, dar apoi a dat din cap, aceeași atitudine autoritară și neobosită reapărând. A răspuns serios.

-Sigur. Pare animat aici.

Festivalul Grătarului de Vară era una dintre tradițiile esențiale ale orașului pentru răcorire în lunile calde ale anului. Anul acesta, evenimentul se mutase din zona comercială din centrul orașului în piața de pe malul râului, dublându-și amploarea. Era în jurul orei 8 seara, festivalul era la cel mai aglomerat nivel.  Într-un colț, aproape de marginea localului, You Shulang și Fan Xiao au reușit să găsească o masă goală, nu tocmai curată, dar totuși goală.

-Nu te superi, nu-i așa? Întrebarea lui You Shulang a fost formulată cu măiestrie  doar în câteva cuvinte, dar suficiente pentru a-l împiedica pe celălalt bărbat să dea un alt răspuns. A târât un scaun de plastic spre locul unde stătea Fan Xiao cu ambele mâini băgate în buzunarele trench-ului.

-Stai aici... Mă duc să iau ceva.

-N-ai înțeles, eu te-am invitat. You Shulang i-a bătut ușor umărul, aproape nepăsător, și a răspuns nonșalant.

-Data viitoare. Când s-a întors cu frigărui de carne la grătar, l-a văzut pe Fan Xiao ștergând cu grijă masa. Corpul său era aplecat ușor în față, două degete apăsând un șervețel pe suprafață, ca și cum ar fi îndeplinit o sarcină precisă și extrem de importantă. Dacă You Shulang, în calitate de director de birou, nu putea detecta că Fan Xiao avea un caz ușor de misofobie, ar fi însemnat că își irosise toți acești ani degeaba. Întotdeauna fusese blând și inofensiv în interacțiunile sale, priceput la crearea unui mediu confortabil pentru ceilalți în prezența sa, dar acest lucru nu se aplica atunci când își reprima iritarea.  Așezând mâncarea pe masa lungă, You Shulang a zâmbit.

-Bea puțin, apoi să chem un șofer? Fan Xiao a aruncat o privire la băutura cu urme de condens agățate de pahar, dar nu a obiectat.

   Conversația dintre cei doi a șerpuit fără țintă, de la bărcile cu flori de pe râul Mekong la starea dezamăgitoare a familiei regale, de la păsările migratoare care se întorceau peste râu la tehnicile de surfing........

   Fan Xiao mânca foarte puțin și, chiar și atunci când mânca, nu era niciodată prima bucată de carne de pe frigăruie. În schimb, rupea câteva bucăți din mijloc și le mesteca încet, fără prea multă grijă pentru manierele de masă. Pe măsură ce noaptea se adâncea, briza râului devenea mai rece. Unii dintre bătrâni și copii își puseseră deja jachetele. Fan Xiao și-a tras haina mai strâns în jurul lui, iar berea rece ca gheața din mână era sorbită cu guri mici și măsurate.

  You Shulang a oftat ușor, simțindu-se brusc complet ridicol și gândindu-se că se agitase de fapt, pentru ceva ce nu avea nicio legătură cu beneficiul sau pierderea. Era ca și cum ar fi făcut un pas înapoi în timp și ar fi regresat într-o versiune imatură a sa. Și-a dat jos jacheta de la costum și a așezat-o peste scaunul gol de lângă el, întrebând nonșalant.

-Ți-e frig? Dacă nu te deranjează, poți să-ți pui asta. Expresia lui Fan Xiao s-a stins pentru o scurtă secundă, apoi zâmbetul său a înflorit mai strălucitor ca niciodată. A întins mâna după sacou și în mod surprinzător, l-a îmbrăcat pe sub trench. Văzând surpriza după fața lui You Shulang, Fan Xiao a spus.

-Cu domnul You atât de atent, cum aș putea să nu accept bunătatea dumneavoastră?

Mâna lui You Shulang, ținând frigăruia, a încremenit în mijlocul mișcării. Genele sale groase au fluturat de două ori, dar nu a răspuns. Pur și simplu și-a îndreptat atenția înapoi către mâncare. Mai întâi, a folosit un șervețel pentru a șterge cenușa de carbon de pe vârful frigăruii de bambus. Apoi, cu bețișoarele, a smuls prima bucată de carne și a pus-o în farfuria lui înainte de a-i da frigăruia lui Fan Xiao. Tonul său a fost ușor ironic când l-a îndemnat.

-Mănâncă, tinere maestru Fan. Fiind batjocorit atât de direct, Fan Xiao a chicotit încet în sinea lui. A luat frigăruia, a mușcat din carne și a rupt o bucată.  Cu gura încă pe jumătate plină, a întrebat încet, cuvintele sale părând înăbușite.

-De unde a știut domnul You că nu-mi place deloc bucata de carne de la marginea frigăruii? Lăsându-se pe spate în scaun, You Shulang a întins un braț pentru a apuca paharul de bere de pe masă. În cealaltă mână, o țigară proaspăt aprinsă mocnea, firișoarele sale de fum ridicându-se în sus, moi și evazive, asemenea privirii slabe și ilizibile din ochii săi. Și-a înclinat capul spre porțiunea întunecată a râului. Liniile maxilarului său s-au ascuțit în lumina slabă, iar pe măsură ce fumul îi părăsea gura, un răspuns blând a apărut pe buzele sale frumoase.

-Mănâncă pur și simplu. Nu te mai agita. Sprâncenele lui Fan Xiao s-au încruntat ușor. A tăcut o clipă, apoi a dat pe gât restul berii reci dintr-o singură înghițitură.

-De acum înainte, îți voi spune doar Shulang, iar tu poți să nu-mi mai spui mereu domnule Fan. Spune-mi doar Fan Xiao. La urma urmei, suntem deja familiarizați unul cu celălalt. You Shulang și-a întors încet capul și și-a fixat privirea asupra bărbatului care stătea de cealaltă parte a mesei. În acel moment,  voia cu adevărat să-l întrebe pe Fan Xiao, cum definea el exact „familiar” și „nefamiliar”? Dar educația sa bună i-a amintit: ,,nu ridici mâna împotriva cuiva care are o față zâmbitoare.” După câteva momente de tăcere, în cele din urmă a dat din cap și a fost de acord.

-Bine, Fan... Xiao. Folosind scuza că șoferul său va veni să-l ia, Fan Xiao s-a ridicat și a privit cum mașina lui You Shulang dispărea treptat din raza sa vizuală.

Abia după ce vehiculul a dispărut complet, zâmbetul frumos de pe fața sa s-a spulberat, ca și cum ar fi fost prea obosit pentru a continua șarada. Ceea ce l-a înlocuit a fost o privire de dispreț  voalat. Un pufnit ușor i-a scăpat din cavitatea nazală, ușor și fără efort, dar presărat cu o batjocură vizibilă.

Îți întinzi lăbuța ca pisicuța, am crezut că măcar vei zgâria puțin. Nu m-am așteptat niciodată să te predai atât de ușor. Sincer... e mult prea simplu să mă joc cu tine. 

Ridicând tivul trench-ului, și-a plecat ușor capul și a inhalat mirosul slab, de mult risipit, care aparținea unui alt bărbat. Vocea lui s-a transformat în sunete joase și a murmurat.   

-Miroase bine, exact la fel ca mirosul de pe Zhen Zhen-ul meu.

   Ca o pisică care blochează intrarea într-o vizuină de șoarece, și-a strâmbat buzele într-un rânjet.

Ce abominabil...

Maya♡