CAPITOLUL 3🔞

 - P’Kan... Beam te implor, te rog... Hukk... Nu-i fă nimic lui Beam...

​Tânărul a ridicat mâinile în semn de rugăminte către silueta înaltă care stătea deasupra lui. 

Kan a zâmbit malițios.

- Aș fi un prost să te las să pleci, a răspuns Kan.

​- Huek... dar... dar P’Kan e iubitul lui P’Bee... Hukk...  A avertizat Beam. 

Dar lui Kan nu părea să-i pese.

​- Dar tu mă iubești în secret, chiar dacă sunt iubitul surorii tale, a spus Kan la rândul lui.

​Asta l-a făcut pe Beam să plângă și să se simtă vinovat în același timp.

​Clac!🚪🚪🚪

​Sunetul ușii care se deschidea l-a făcut pe Beam să se întoarcă imediat să privească. Cei doi prieteni ai lui Kan, care stătuseră afară, au intrat în cameră zâmbind.

​ 

-De ce ai întârziat atât de mult? A spus prietenul lui Kan. 

Kan a zâmbit în colțul gurii.

​- Calmează-te, cum pot să mă grăbesc cu așa ceva?  A răspuns Kan, inima lui Beam tremurând la auzul acestor cuvinte.

​- Nu... hek(plans), ce e asta... hek...P’Kan te rog, dă-i drumul lui Beam... 

​Trupul mic sughița implorând, văzând atitudinea suspectă a celorlalți doi bărbați. Era într-o situație periculoasă.

​- Stai liniștit!  A spus Kan aspru, înainte de a se întoarce să-și privească prietenul din nou.

- Vreți să stați jos și să priviți? I-a întrebat Kan pe cei mai buni prieteni ai săi. Amândoi au dat din cap zâmbind.

Notă :🐱Ce să facă, offf copilul meu, ai milă de el, are doar 17 ani.

​- Ah, mi-e lene să aștept afară, a spus prietenul lui Kan.

​Ochii mari au izbucnit în lacrimi când a auzit asta.

​

- Dă-i drumul lui Beam, P’Kan... hek(plans)... nu-i face nimic lui Beam.

Tânărul a sughițat și s-a zbătut din nou.

​- Fir-ar! De ce te zbați să scapi?!  A strigat Kan cu o voce care a umplut întreaga cameră.

​Cei doi prieteni s-au dus să se așeze pe canapeaua din colțul camerei.

​Lovitura...👊👊👊

​Ugh!

​Beam se încovrigă în timp ce Kan îl lovește în stomac atât de puternic încât Beam rămâne uluit de atâta durere, până când nu mai poate să se miște.

​Doar lacrimile curg neîncetat de frică.

​- Trebuie să recunosc, îmi place... Îmi place să folosesc forța. Spuse Kan, înainte de a-i scoate încet cămașa lui Beam.

- Nu-l răni prea tare! Strigă și râse încet prietenul lui Kan.

​- N-Nu... Spuse Beam cu voce joasă. Fără a putea opune rezistență, Kan a reușit cu ușurință să-i scoată hainele lui Beam.

​- Cât de alb este, domnule. Spuse prietenul lui Kan când văzu corpul gol al lui Beam.

Colțul gurii lui Kan zâmbi și nu spuse nimic. Se aplecă pentru a se cufunda în curba gâtului alb al lui Beam.

​Beam tremură. Încercă să forțeze mâna să-l împingă pe Kan de pe pieptul său, dar nu avea suficientă putere pentru a-l îndepărta pe Kan de pe propriul corp.

​Plâns...  Beam reuși doar să scoată un suspin.

​Era deopotrivă speriat și rușinat, pentru că erau ochii celorlalți doi bărbați care se uitau la Beam și Kan.

​În timp ce Kan se cuibărea în gâtul lui extrem de alb, palme puternice îi mângâiau corpul lui Beam. Până când Beam tremură.

​

- La naiba! Cum îmi alunecă mâna. Vocea lui Kan murmură mulțumit, când pielea netedă a lui Beam reuși să-i trezească emoția. Se simte foarte bine.

​Buze fierbinți începură să alunece pe pieptul neted al tânărului care nu putea decât să zacă și să suspine, permițându-i lui Kan să se joace cu  corpul lui.

- Nu provoca... O să vin și eu imediat. Spuse prietenul lui Kan.

​- Hei unul câte unul.  îl înjură Kan înapoi.

​Beam realiza ce urmează să înfrunte. Beam încercă să fugă din nou, dar Kan îl ține și își scoate pantalonii fără sa-și  scoate cămașa. Făcând ca ochii lui Beam să se mărească de frică, când văzu corpul proeminent de sub boxeri (chiloții) albi ai lui Kan.

​Kan nu părea rușinat de cei doi prieteni ai săi care stăteau nu prea departe.

​- Huh... De ce te lupți? De ce plângi atât de mult?! Strigă Kan, în timp ce își  îndepărta și chiloți.

Un penis fierbinte și pulsatil apăru în fața lui Beam. 

Kan nu i-a permis lui Beam să se îndepărteze prea mult.

Kan se urcă pe pieptul lui Beam și-i ținu penisul fierbinte la buzele lui Beam, silueta mică clătină din cap în lacrimi.

​Hoh... Hoh... plânse Beam.

​- Deschide gura!! Strigă Kan tare.

​

-Humph... nu! Strigă Beam și-și strânse buzele.

​Kan strânse din dinți, înainte de a folosi cealaltă mână pentru a-i strânge cu putere gura lui Beam.

​Beam încercă să ridice ambele mâini pentru a îndepărta mâna lui Kan, dar fără succes.

​

- Pot să te ajut?  întrebă prietenul lui Kan.

​- Nu trebuie să fii neplăcut, Audi. Așteaptă-ți rândul. Spuse Kan cu voce joasă.

​Până când Beam trebui să-și deschidă gura din cauza durerii în linia maxilarului provocată de forța strângerii. Kan introduse imediat penisul în gura lui Beam.

​- Hmmmm... folosește-ți gura în favoarea mea. Spuse Kan pe un ton grav.

​Beam se simți inconfortabil în gură când Kan începu să-și miște șoldurile înăuntru și în afară.

​- Uh... uh...  Beam nu mai văzuse niciodată așa ceva.

​Începu să simtă o senzație de disconfort în gât, când  penisul fierbinte se mișca înăuntru și în afară.

- Ah... atât de fierbinte, shia! Gemu Kan când penisul fierbinte se mișca în cavitatea moale a gurii.

​Kan se mișcă în așa fel încât simți că Beam începea să se sufoce, așa că încet își scoase penisul.

​Deodată!

​Corpul minuscul al lui Beam fu rapid întins pe burtă.

​Silueta mică încercă să se cațăre spre capul patului, dar fu prins de picior și târât înapoi de Kan.

Apoi, i-a imobilizat șoldurile moi în acel loc.

​- Ah... doare...  Beam se sperie puțin, apoi suspină când Kan îl mușcă de fese atât de tare încât îi lăsă urme de dinți.

- Stai nemișcat! Strigă Kan.

​Cele două mâini ale lui Beam se agățară de cearșafuri pentru a se îndepărta de Kan.

​- Nu... dă-i drumul lui Beam... Lui Beam îi este frică...  Strigă silueta mică jalnic.

​Dar Kan nu ascultă nimic, în timp ce se întoarse să se uite la prietenul său, care privea scena emoționat.

​- Hei Ray, dă-mi gelul. Spuse Kan celui mai bun prieten al său.

​Ray luă un tub de gel așezat lângă el și îl aruncă pe pat. Kan îl luă imediat și îl strânse în mână.

​Deși nu mai avusese niciodată o relație cu un bărbat înainte, dar făcuse deja lucruri de genul acesta cu femei. Kan a putut să știe ce cale să urmeze cu un bărbat.

- Nu!! Hoh( plans)... Nu, frate Kan! Beam strigă când simți răcoarea în canalul său din spate (anal).

​Kan folosi mâna stângă pentru a-l împinge pe Beam pe spate să se întindă pe pat. Cu mâna dreaptă, întinde lubrifiantul în canalul „dragostei” (anal) al lui Beam.

​

- Te ajut să nu te rănești atât de mult.  Si tu ce naiba faci? Spuse Kan cu frustrare.

​Starea de spirit a lui Kan era acum la cote maxime. Simțea o senzație de furnicătură în penisul fierbinte când vedea corpul alb și neted al lui Beam. Ceea ce Kan nu se gândise, era că va fi mai moale decât multe femei cu care se culcase.

​Pătrunderea... (Penetrarea...)

- AAAAH... Hok(plâns)... D-doare... Hok(plâns)... Beam are dureri. Strigă silueta mică atunci când un corp mare și străin intră în corpul său, fără nicio pregătire.

​- La naiba... e strâmt... am putut intra doar puțin. Spuse Kan cu o voce răgușită. Nu se gândise că „canalul dragostei” (anal) al lui Beam era atât de îngust.

​Hoh... hoh... hoh... suspină Beam de durere. Se simțea de parcă corpul său era pe cale să fie sfâșiat.

​- Calmează-te... e încă un copil. Spuse Audi pe un ton glumeț. Dar se emoționa văzându-l pe prietenul său făcând asta cu băiatul.

Hm... scoate-o... hm... imploră Beam, dar Kan își mișca în continuare șoldurile cu încăpățânare înăuntru.

Până când penisul  a intrat complet, fierbinte amestecat cu sânge care curgea. Dar Kan nu părea să-i pese.

​

- Ah, e strâmt! Spuse Kan satisfăcut.

​Beam și-a dat seama că nu putea opri nimic, așa că s-a întins pe burtă mușcând cearșafurile pentru a-și exprima durerea și frica de ceea ce avea să facă Kan în continuare.

​Beam se simțea de parcă inima i-ar fi fost frântă, confruntându-se cu un astfel de incident. Corpul îi tremura de frică. Beam simțea mai multă durere în inimă decât în corp.

​Huk... Beam mușcă cearșaful cu putere, în timp ce lacrimile îi curgeau pe față.

​Kan începu să-și miște încet șoldurile înăuntru și în afară, până când simți că Beam începe să se miște mai ușor, Kan intensifică și forța.

​- Ahh... ahh... Gemu Kan încet în gât.

​Când canalul „dragostei” (anal) al lui Beam îmbrățișă penisul fierbinte a lui Kan, acesta a trebuit să se controleze pentru a nu ejacula prea curând. Dar silueta înaltă era suficient de puternică pentru a continua forța impactului.

​Corpul mic al lui Beam se legăna sub impact. Ambele mâini se agățară de cearșafuri, pentru a găsi o modalitate de a-și drena puțin durerea.

Hm... uh... Beam continua să suspine.

​Kan întoarse corpul lui Beam să se întindă pe spate cu puțină dificultate, deoarece Kan nu voia ca mijlocul corpului care este conectat să fie separat unul de celălalt. Beam însuși se încordă din cauza durerii pe care o provoca, Kan reuși să-l ia pe Beam și să-l întindă pe spate.

​Silueta înaltă îngheță puțin când îi văzu fața și lacrimile care încă îi curgeau ca niciodată, dar emoțiile crude din corpul lui Kan nu-i dădeau voie să simtă altceva decât propria lui nevoie.

​Kan își mișcă șoldurile din nou și era foarte mulțumit de corpul lui Beam. Așa cum în momentul în care a mângâiat și a apăsat tot corpul micuțului.

​- Ahh... Hmmm...

​Kan încă gemea bucuros, în timp ce celălalt era plin de durere și frică...

​

- Așa, e bine... Aaaaaah...  Murmură Kan, în timp ce își legăna șoldurile în grabă.

​Corpul lui Beam tremura. Kan este puternic și nu se relaxează. Beam simte că va leșina de mai multe ori, dar se forță să rămână lucid.

​- Aaaaaaahhhhhh...  Kan se încordă și eliberă „apa dragostei” (sperma) în corpul lui Beam.

​Kan nici nu atinse penisul lui Beam. Nu-l ajută să ejaculeze deloc. Dar Beam nu simțea nevoia, pentru că era doar durerea pe care Beam o putea simți.

- Dacă ai terminat, atunci ridică-te că o să continui eu. Spuse vocea lui Ray.

​Kan se uită inexpresiv la Beam. Tânărul ridică încet brațul tremurând și i-l înfășură în jurul gâtului lui Kan.

​- Hoh, uh... huk(plansete)... Phi Kan... Phi Kan...  suspină Beam, strigând numele lui Kan de frică.

​Chiar dacă persoana din fața lui l-a rănit, Beam încă spera ca Kan să fie propriul său refugiu în acest moment. Kan strânse din dinți până când venele de la tâmple i se umflară vizibil.

- Hoh... nu... nu-i face asta lui Beam... heh...P’Kan, te rog, ajută-l pe Beam! Strigă din nou tânărul, știe bine ce urmează să înfrunte.

​- De ce mai stai acolo, Kan? Mă grăbesc! Vreau să încerc și eu. Spuse Ray.

​Kan se întoarse să se uite la prietenul său.

​- Voi doi întoarceți-vă primii. Spuse Kan cu voce joasă.

- Uau, ce porcărie! Mă chemi și apoi mă dai afară. Spuse Audi, care era lângă pat. În timp ce Kan încă era urcat pe Beam.

​Beam îl îmbrățișă pe Kan cu corpul lui tremurând. Își îngropă fața în pieptul lui Kan de frică.

​- Ah, m-am răzgândit... lasă până mă plictisesc eu. După aia, puteți continua să mâncați. Știți că nu-mi place când oamenii îmi mănâncă mâncarea când eu nu sunt încă satisfăcut. spuse Kan cu o voce calmă.

- Bine, ok, putem merge să mâncăm în altă parte, Ray. Spuse Audi. Iritat la fel ca Ray, înainte de a ieși din camera lui Kan și a închide ușa.

​- De ce naiba plângi?  Kan se întoarse spre Beam, care încă îl îmbrățișa.

​Kan începu să simtă că avea nevoie de el din nou. Și nu așteptă ca Beam să răspundă la nimic.

​Kan continuă apoi să profite de corpul lui Beam, unde micuțul nu mai rezistă și leșină în scurt timp.

Notă 🐱Nenorocitul  la violat in ultimul hal, întrebarea mea este, cum de poate să-l  ierte, eu îl dădeam  pe mână  poliției 😡

🐱🐱🐱🐱🐱

- Beam?

- Beam!

O mână puternică i-a apucat ușor brațul lui Beam, iar sunetul și atingerea l-au făcut pe micul băiat întins în pat să se trezească.

Beam și-a întredeschis ochii.

Privind împrejur, s-a regăsit din nou în camera lui.

- Phi... Phi Kan!  L-a strigat Beam pe celălalt, cu șoc și teamă.

- De ce ți-e frică?  Întrebă Kan cu voce blândă, dar privirea era feroce asupra chipului lui Beam. Asta l-a făcut pe Beam să se simtă puțin surprins, înainte să vadă că părinții lui erau în spatele lui Kan, care stătea pe marginea patului.

- Cum te simți?  Întrebă tata îngrijorat, făcându-l pe Beam să se simtă amețit.

Beam își dădu seama că nu se poate mișca prea mult din cauza durerii din canalul iubirii.

- Ce s-a întâmplat cu Beam?  Întrebă tânărul cu voce tremurată, evitând privirea lui Kan, care încă îl fixa.

- Ei bine, ai leșinat la casa lui Graf. Noroc că  te-a văzut Kan, așa că te-a adus înapoi acasă. Kan a spus că ți s-a făcut amețeală și ai plâns, de asemenea. Cât despre motocicleta ta, șoferul a adus-o deja înapoi. Dacă nu te simți bine, n-ar trebui să mai ieși din nou. E mai bine pentru tine.  Spuse mama lui Beam.

Beam se uită la Kan, confuz.

- Uh... mă voi ocupa eu însumi de Beam. Unchii se pot odihni întâi.  Spuse Kan pe un ton smerit.

- Ce prostii, Kan. Ei bine, dacă Bee nu se grăbește, chiar vrei tu să ai grijă de el?  Răspunse mama.

- Nu vă faceți griji. Oricum, Beam e ca unul dintre frații mei mai mici. Pot să am grijă de el.  Spuse din nou Kan.

- Îți mulțumim mult, fiule. Poate ies să cumpăr niște ingrediente proaspete ca să fac un terci pentru Beam. Îl las cu tine.  Spuse din nou mama lui Beam.

- M..Mamă...  Beam voia să-și oprească mama.

- Taci.  Șopti Kan încet, făcând inima lui Beam să tremure.

- Ce e, Beam?  Întrebă mama.

- Ah... ei bine... întoarce-te repede.  Spuse Beam ușor.

Simțea căldură în tot corpul și era într-o stare de disconfort.

- Da. Domnule, du-mă la piață, te rog.  Mama lui Beam îl invită pe tata să plece.

După ce cei doi ieșiră din camera lui Beam, Kan se ridică și încui ușa.

- Cum m-am întors?  Întrebă Beam pe Kan, cu voce răgușită.

- Te-am adus eu aici. Ai rezistat doar puțin și ai leșinat. Ca să nu am probleme, a trebuit să te duc acasă.  Spuse Kan pe un ton aspru.

Beam își mușcă buza, pentru că nu crezuse vreodată că Kan ar fi un astfel de om.

- De ce a făcut Phi Kan asta?  Întrebă Beam, iar pe buzele lui Kan apăru un zâmbet batjocoritor, înainte ca acesta să se așeze din nou lângă Beam pe pat.

- Ei bine, am vrut s-o fac. Huh, nu pot să cred că mi-ai oferit plăcere atât de bine.  Spuse Kan, mângâindu-i gâtul lui Beam.

Micuța siluetă încercă să se retragă, dar nu putu să scape din cauza durerii care îi cuprindea întreg corpul.

Kan îl prinse ușor pe Beam, pentru a sublinia ceva.

- Ține minte, de acum trebuie să mă asculți în tot. Dacă spui cuiva ce ți-am făcut, o să le spun tuturor ce gândești despre mine. Așa că mai bine fii de acord cu mine, crede-mă. Dovada că îți place de mine, am păstrat-o. Gândește-te doar cum s-ar simți sora ta dacă ar afla că frățiorul ei se fute pe la spate cu iubitul ei.  Spuse Kan pe un ton batjocoritor.

Notă : 🐱Psihopatul naibii se fute pe ascuns, sau a fost violat, idiotule... și eu sunt mai nebună că am tradus așa ceva! Day mamă, ai pierdut titlul de cel mai urât om.

Asta îl făcu pe Beam să simtă o durere ascuțită în piept.

- Atunci de ce Phi Kan trebuie să facă asta? Unde am greșit că te plac? Doar te plac în secret, nu vreau să-i iau lui P’Bee pe Phi. Te rog, te rog... Nu mai face asta cu mine din nou... te implor. N-o să spun nimănui.  Spuse Beam cu voce tremurătoare.

- Crezi că te voi lăsa să pleci atât de ușor? Din când în când, găsesc câte o jucărie care îmi place. Nu te voi lăsa să pleci... sau preferi să mergi cu prietenii mei?  Întrebă Kan zâmbind. Beam clătină imediat din cap.

- Nu... Beam se teme... nu face asta cu Beam în felul ăsta.  Tânărul imploră imediat. Ochii i se încălziră din nou de frică.

- Atunci fii un băiat cuminte, ascultă-mă, nu mă supăra și îți promit că nu îi voi spune surorii tale despre noi doi dormind împreună.  Spuse din nou Kan.

NOTĂ: 🐱Ce nenorocit...Dormind împreună, mai bine zis”VIOLAT”😡

Îl durea pieptul pe Beam, privind la silueta înaltă din fața lui, ale cărei priviri erau rănite și dezamăgite.

Kan rămase așezat tăcut în camera lui Beam o vreme, timp în care Beam nu îndrăznea să adoarmă, pentru că încă îi era teamă de Kan.

CIOC CIOC🚪🚪🚪

Se auzi o bătaie puternică în ușă.

- Beam... Beam... dormi... Beam?  Un glas strigă pe un ton vioi, făcând ca sprâncenele lui Kan să se încrunte, pentru că își dădu seama că era vocea fratelui lui.

Kan s-a dus să deschidă ușa. Graf păru puțin surprins când și-a văzut fratele, dar nu-i păsă, pentru că a alergat imediat spre Beam.

- Ce sa întâmplat , Beam? Dacă nu o întâlneam pe mama ta în piață, probabil că nu aș fi știut că ai leșinat.  Spuse imediat Graf.

Kan se ridică și își privi fratele mai mic și pe Beam cu ochi reci.

- Uh... ei bine...  Beam rămase fără cuvinte. În timp ce își trăgea pătura peste el ca să se acopere, pentru că nu știa unde sunt urmele de pe corpul lui.

- Beam a venit să te vadă acasă și a leșinat, așa că l-am adus eu. Apropo, de cât timp te-ai întors, Graf?  Întrebă Kan pe un ton scăzut, cu privirea încă ațintită spre Beam.

Beam își întoarse imediat privirea în altă parte.

- M-am întors de puțin. Când mama m-a dus la piață, am întâlnit-o pe mama lui Beam. A zis că lui Beam i s-a făcut atât de rău încât a leșinat. Așa că m-am grăbit să vin să-l văd.  Spuse Graf fratelui mai mare, ridicând mâna ca să mângâie ușor capul lui Beam.

- Dar cred că poți pleca acum. Lasă-l pe Beam să se odihnească.  Spuse din nou Kan.

- Hei, poți pleca tu primul. Eu o să am grijă de el acum. Beam, lasă-mă să te curăț.  Graf se întoarse spre tânăr din nou.

- Nu e nevoie!

- Nu e nevoie!

Atât Beam, cât și Kan vorbiră în același timp, lăsându-l pe Graf confuz.

- Hmm... nu e mare lucru, Graf. Mă pot curăța singur. Graf, e mai bine să pleci cu P’Kan.  Spuse Beam, pentru că voia să se odihnească. Graf se întoarse să se uite la fratele său.

- Dar părinții lui Beam încă nu s-au întors.  Spuse Graf din nou.

- Pot să stau singur, Graf. Vreau să dorm acum. Nu vreau ca și Graf să se îmbolnăvească din cauza mea.  Spuse tânărul.

Graf se gândi puțin, înainte să aprobe din cap.

- Ok, mâine Beam nu trebuie să meargă la școală. O să explic eu profesorului.  Spuse din nou Graf.

Beam încuviință, pentru că știa că sigur nu putea merge la școală. Doar să stea jos deja îi era greu.

- Eu plec, Graf.  Spuse Kan cu o voce adâncă, de parcă îl grăbea pe Graf.

- Noi plecăm primii, Beam. Mâine vin să te vizitez.  Spuse din nou Graf, pentru că era puțin intimidat de felul în care fratele lui îl presa. Beam încuviință.

Înainte ca Graf să iasă din camera lui Beam, Kan se întoarse să-l privească puțin pe Beam.

- Nu uita ce am vorbit.  Spuse Kan, mergând să-l ajungă pe Graf și închizând ușa camerei.

Imediat ce Kan și Graf plecară, lacrimile începură din nou să cadă.

🔸️Huh... de ce mi se întâmplă asta mie... 

Beam suspină, reproșându-și  singur. Gândindu-se la ce îi făcuse Kan, Beam nu înțelegea de ce Kan face asta. Și Beam știa că acum nimic nu mai putea fi reparat, în afară de a-și accepta propriul destin.

🔸️Eu doar am iubit în secret iubitul surorii mele. E chiar atât de greșit... Destinul a venit după mine atât de repede.  Spuse Beam obosit, înainte de a adormi epuizat.

🐱🐱🐱

A doua zi, Beam nu a mers la școală și nu a lăsat pe nimeni să-l curețe, spunând că poate face asta singur. Beam se temea ca părinții lui să nu vadă urmele pe care Kan le lăsase. Beam se înspăimânta de fiecare dată când își vedea corpul plin de urme. Încă simțea durere în canalul iubirii de fiecare dată când se ridica și mergea la baie.

Când orele se terminau, Graf venea mereu să-și viziteze prietenul. Asta doar îl făcea pe Beam să retrăiască evenimentele din acea zi. Beam a fost nevoit să ia o pauză și de la jobul part-time.

Până când au trecut 3 zile, Beam a început să-și revină din febră și acum putea să se ridice și să meargă normal, deși încă simțea puțină durere. Dar s-a forțat să meargă la școală. Beam era fericit că urmele lăsate de Kan, chiar dacă încă erau pe corpul lui, puteau fi ascunse cu uniforma școlară, fără ca cineva să le vadă. Așa că Beam a mers la ore ca de obicei.

- Beam, mergi la salonul lui P’Day?

Phon alergă gâfâind după Beam, făcându-l pe Beam să se întoarcă.

- Da, merg.  Răspunse Beam, pentru că nu voia să renunțe la muncă. Pentru că luase deja 3 zile libere.

- Atunci Graf nu te duce?  Întrebă din nou Phon, pentru că Graf îl ducea mereu pe Beam.

- În momentul acela, profesorul i-a chemat pe jucătorii de fotbal ai școlii la o ședință. O să dureze mult până se termină, așa că merg singur.  Spuse Beam.

- Huh, de ce nu știam asta?  Întrebă Phon confuz.

- Păi, ai adormit la ora de matematică. Profesorul a anunțat tare, dar tu dormeai.  Zâmbi Beam.

Din ziua incidentului, asta era prima dată când Beam zâmbea din nou. Nici Kan nu venise să-l vadă.

- Ah da, aseară am jucat până târziu. Hai atunci.  Spuse Phon zâmbind.

🚘🚘🚘

Claxonul unei mașini răsună în timp ce Beam și Phon stăteau la marginea trotuarului în fața școlii, acum elevii începeau să iasă.

Beam și Phon se uitară în același timp.

Inima lui Beam începu să bată mai repede când văzu o mașină familiară. Geamul din partea șoferului fu lăsat în jos.

- Hai, te duc eu.  Spuse o voce adâncă.

- Bună ziua, Khun Kan.  Phon ridică mâna să-l salute pe fratele prietenului său.

Beam însuși ridică mâna în semn de salut. Beam nici măcar nu îndrăznea să se uite la Kan, de frică. Chiar dacă, în inima lui, ascuns, simțea un fior la gândul că Kan era chiar în fața lui.

- Beam, ce e?  Phon se întoarse să-i vadă fața prietenului.

- Oh, nimic.  Negă Beam în grabă.

- Nong Beam, urcă în mașină. Te duc eu.  Spuse din nou Kan.

- Oh, e perfect Beam. Poți merge cu Hia Kan. Stai în mașină cu aer condiționat, să nu mai stai în soare.

- Beam!  Strigă Kan cu o voce puternică. Asta îl făcu pe Beam să tremure puțin.

- Huh... vin acum.  Răspunse Beam repede. Mă duc primul, Phon.  Spuse Beam lui Phon cu o voce bâlbâită.

Deschise ușa mașinii lui Kan și se așeză. Phon avea și el câteva dubii despre comportamentul lui Beam, dar nu spuse nimic.

Imediat ce Beam închise ușa mașinii, Kan demară rapid. Beam stătea lângă ușă. Și-a plecat capul, neîndrăznind să privească în sus.

- Huh, să  flirtezi doar cu Graf nu-ți e de ajuns. Îl mai și seduci pe Phon?  Spuse Kan, făcându-l pe Beam să-l privească șocat.

- Ce am făcut greșit? Eu nu cochetam cu nimeni.  Răspunse Beam.

- Ce naiba! Eu am văzut, să știi. Nici să nu te gândești să seduci pe cineva, mai ales pe fratele meu mai mic.  Ordonă Kan cu o voce adâncă.

- Beam nu a sedus niciodată pe nimeni. În plus, Graf este prietenul lui Beam. Beam răspunse.

- Cine știe, dacă într-o zi ai vrea să încerci cu Graf? Îți spun doar atât, dacă îndrăznești să-mi încalci ordinele, o să mori.  Spuse Kan cu o voce severă.

Beam se uită la Kan neîncrezător. Kan dispăruse timp de trei zile și acum se întorsese să-l amenințe din nou.

- Unde îl duci pe Beam?  Întrebă tânărul.

- Te duc la D&N! Iar când termini munca, nu e nevoie ca altcineva să te ducă acasă. Vin eu personal să te iau.  Spuse din nou Kan.

- Phi Kan, ai vorbit cu P’Bee?  Întrebă tânărul curios. 

Kan zâmbi ușor.

- Da, ne sunăm în fiecare zi. De ce întrebi? Nu trebuie să-ți fie frică că îi spun lui Bee despre tine.  Spuse Kan.

Beam simți durere în inimă, știind că Kan încă o sună și vorbește cu sora lui. Când situația deveni inconfortabilă, Beam încerca să se forțeze să nu-l mai iubească pe Kan. Dar Beam nu putea. Își repeta neîncetat că Kan este iubitul surorii sale, dar inima tot îl iubea.

Dorea ca Kan să îi împărtășească inima lui, dar sentimentul de vinovăție față de Bee era mai mare. Făcându-l pe Beam să nu știe ce să mai facă în continuare. Beam rămase tăcut până când ajunseră la salonul de înfrumusețare unde lucra part-time.

- Mulțumesc.  Spuse Beam încet.

- Nu uita ce ți-am cerut. Le-am spus părinților tăi că vin să te iau eu.  Răspunse Kan.

Beam nu spuse nimic, deschizând ușa mașinii. Dar Kan îi apucă brațul subțire și îl trase în pieptul său puternic. O mână puternică îi prinse ceafa și îl sărută atât de intens încât Beam rămase șocat, pentru că niciodată până acum Kan nu îl mai sărutase.

Limba fierbinte pătrunse rapid peste limba lui mică.

Beam încă era șocat de incident. Din fericire, folia de pe geamurile mașinii lui Kan era destul de închisă. Era greu pentru cineva din exterior să vadă înăuntru.

- Offf...

Beam nu putea respira, pentru că Kan era puțin prea intens cu acel sărut. Imediat ce ii da drumul, Beam trase aer adânc în piept.

- Ah, mă doare!  Țipă din nou Beam, când Kan se aplecă și îi mușcă buza atât de tare încât sângele țâșni.

Micuța siluetă își ridică mâna să-și acopere gura.

- Ține minte  corpul tău este al meu. Nu lăsa pe nimeni să pună mâna pe lucrurile mele, altfel o să o pățești.  Încheie Kan. 

- Coboară.!  Spuse Kan, făcându-l pe Beam să simtă din nou o durere în piept.

Beam deschise în grabă ușa mașinii. Se forță să nu plângă, pentru că nu voia ca colegii de la muncă să se îngrijoreze, până când povestea ar ajunge la urechile lui Day, șeful lui.

Știa că dacă Day ar afla totul, probabil că nu ar accepta asta.

NOTA🐱Day mamă, vino și salvează-mi copilul.👊 

- Astăzi ai ajuns atât de devreme, spuse vocea lui Belle, o ladyboy impunătoare, care se afla aproape de Beam când îl văzu intrând în salon.

NOTĂ: „Ladyboy” este un termen folosit în Thailanda, care adesea se referă la femei trans sau chiar la bărbați gay cu expresie de gen feminină.

- Cursul s-a terminat devreme, răspunse Beam.

- Du-te și schimbă-te mai întâi, spuse Belle din nou, pentru că Beam purta încă uniforma de liceu.

Proprietarul salonului, Day, interzisese lucrul în uniforma școlară, așa că Beam se grăbi imediat să se schimbe.

Beam intră în baie ca să se schimbe. Totuși, nu încuiă ușa fiindcă se gândea că nimeni nu va intra acum. În timp ce era pe punctul să-și pună tricoul, tresări brusc când Belle deschise ușa.

- Ce s-a întâmplat, P’Belle? Întrebă imediat Beam, ducând tricoul la piept ca să-și acopere urmele.

- Ce s-a întâmplat? Întrebă Belle pe un ton înăbușit.

- Ce... ah... nu e nimic. La ce se referă sora Belle? Beam părea surprins, încercând să evite situația.

- Cum au apărut aceste semne? Spune-mi chiar acum! Insistă Belle cu o voce severă, înainte să-i smulgă tricoul.

- Nuuu... P’Belle!  țipă Beam, dar nu reuși să se ferească de Belle.

Când Belle trase tricoul lui Beam, rămase înmărmurită văzând semnele de pe corpul lui. În secunda următoare, Belle își dădu seama ce se întâmplase, trecuse și ea, într-o oarecare măsură, prin ceva asemănător.

- Cine ți-a făcut asta? Spune-mi ACUM! Întrebă Belle cu vocea tremurândă.

Ea îl iubea cu adevărat pe Beam ca pe un frate mai mic.

- Nu e nimic, cu adevărat... P’Belle, crede-mă, răspunse Beam, vocea fiindu-i nesigură.

- Nu te cred, nu sunt un copil. Hei, dacă n-aș fi intrat să-ți aduc șorțul, probabil că nici n-aș fi văzut asta. Spune-mi acum! Insistă Belle.

Belle știa foarte bine că Beam nu era genul de puști care să facă astfel de lucruri. Deși Belle nu-l văzuse niciodată cu o iubită, Beam nu dăduse niciodată semne că i-ar plăcea un bărbat.

Beam rămase tăcut, simțind că îi vine să plângă iar.

- Dacă Beam nu-mi spune, va trebui să-i povestesc lui Day, amenință Belle, iar Beam alergă imediat spre ea și o îmbrățișă.

- Huk(plans)... huh... nu-i spune lui P’Day, P’Belle... hek... imploră Beam precipitat.

- Atunci spune-mi, cine ți-a făcut asta? Te-a forțat... te-a rănit? Beam, spune-mi! Strigă Belle din nou.

Beam clătină din cap, cu lacrimi în ochi.

- Huh... nu... huh... Beam i s-a dăruit de bunăvoie... huk... Beam a vrut să-i ofere... sora Belle, nu-i spune lui P’Day... Beam suspina, iar Belle rămase nemișcată, șocată, neputând să creadă ce tocmai auzise.