Capitolul 22☆

 Întâlnirea dublă, cu Per și Tar alături, s-a desfășurat într-un mod în care, doar Kim și Mon păreau să se bucure.  Per și Tar nu erau siguri dacă ar fi trebuit să facă parte din acea reuniune, dar cea mai ciudată pereche dintre toate s-a dovedit a fi Kit și Shane.

- Am crezut că te-a întrebat mai întâi. A spus Kit încet.  -Nu a făcut-o.  Te-a invitat fără să-mi spună. A răspuns Shane.  Chiar dacă Shane nu arăta prea mult, Kit își dădea seama că nu era foarte fericit.  La un moment dat, Kit a început să se întrebe dacă nu cumva a făcut o alegere greșită.  După ce s-au plimbat o vreme, grupul a ajuns la un local de karaoke.  Per și Tar au început în sfârșit să se încălzească, odată ce au ajuns să-și cânte melodiile preferate.  Kim și Tar au cântat versuri la volum maxim, în timp ce Mon și Per au sărit în ajutor ici, colo pentru a armoniza sau a promova lucrurile.  În cele din urmă, Mon a început să se simtă ca o parte a grupului, iar Per și Tar s-au simțit mai confortabil în preajma lui.  Dar atmosfera dintre Kit și Shane nu se schimbase prea mult.  Chiar dacă Shane încerca să se distreze cu ceilalți, era evident cât de rigid devenea ori de câte ori Kit stătea lângă el.  Asta I-a făcut pe Kit să simtă din ce în ce mai mult că Shane nu-l vrea cu adevărat acolo. Însă... tânărul a încercat să nu se gândească prea intens la  lucrul acela.  După ce au cântat o vreme, Kim a observat un apel pe telefonul său.  Când a văzut că era de la Khru Paan, fața i-a căzut iar el a dat drumul brusc la microfon.  Mon a observat schimbarea și a întrebat:

-Totul este în regulă, Kim?

-Da, nu e nimic, Mon.  Stai doar o secundă! A spus Kim repede, îndepărtându-l înainte de a se strecura afară, părăsind sala de karaoke. Odată ce a fost suficient de departe, a răspuns la apel.

-Da, Khru...

-La ce oră se întoarce Mon acasă în seara asta? A rostit vocea dulce, dar inconfundabil de fermă a lui Khru Paan de la celălalt capăt al firului.

-Uh... nu trebuie să-ți faci griji, Khru Paan. Suntem la mall cu niște prieteni.

-Am întrebat la ce oră îl aduci pe Mon acasă. A insistat femeia.

- Um... Pe la ora zece.

 -Să nu beți  sau să faceți ceva nesigur, da?

- Nu, cu siguranță nu.  Voi avea grijă de el. A încercat Kim să o liniștească.

-Nu sunt îngrijorată pentru Mon. A crescut. Poate avea grijă de el însuși.

„... Stai, ce?” Kim era confuz. A înghițit nervos în timp ce Khru Paan a continuat, cu tonul ei clar și precis.

-Bine, la ora zece. Te  aștept să-l aduci pe Mon acasă în siguranță, cu trupul şi mintea intacte...

-Poate fi unsprezece? A întrebat Kim ezitant.

Khru Paan nu a răspuns.

-Bine, rămâne ora zece. Tânărul a făcut un pas înapoi.

-Bine. După ce Khru Paan a închis, Kim a scos un oftat adânc. Când s-a întors, a fost surprins să-l vadă pe Mon stând acolo, privindu-l.

- Mama mea te-a sunat din nou, să te deranjeze? A întrebat Mon vizibil îngrijorat.

- Nu, nu, a  întrebat doar la ce oră te voi duce acasă. A spus Kim repede, încercând să-l îndepărteze. Dar Mon și-a dat seama că Kim ascundea ceva. Înainte ca tânărul să-l poată întreba, Tar și Per au ieșit, urmați de Kit și Shane. 

-Ne este foame! Per și Tar au mers înainte, cu Kit și Shane urmând în spate. Kim s-a uitat la Mon, care în mod clar încă mai avea ceva în minte, și a  încercat să-i ridice moralul. 

-Hai. Cel puțin ne distrăm, nu?  Să mergem, Mon.  Dacă ar fi fost vechiul Mon, probabil că nu ar fi lăsat asta să treacă. L-ar fi presat pe Kim până când i-ar fi spus de ce l-a sunat cu adevărat mama lui. Dar cum, tânărul  decisese să fie altcineva, să fie mai puțin exigent și nu atât de crud, l-a lăsat în pace pe Kim. Dar tot voia să știe, ce fel de persoană era iubitul lui. Dacă cuvintele lui pot fi de încredere. Dacă poate ține o promisiune. Mon a respirat adânc, apoi i-a zâmbit lui Kim și a întins mâna. Au mers împreună de mână, urmându-și prietenii.

...

Oala de shabu clocotea. Shane a ridicat capacul pentru a se servii toată lumea. Tar era pe cale să ia niște carne când Kim s-a năpustit și a luat-o pe toată, punând-o direct în castronul lui Mon. 

-Omule, lasă și pentru noi ceilalți.  Iubitul tău este singurul de aici căruia îi este foame sau ce? S-a plâns Tar.  

-Doar comandați mai mult, suntem la un restaurant.  De ce faci o mare chestie din asta? A spus Kim în timp ce a luat o bucată de carne, cu bețișoarele și i-a oferit-o lui Mon.

-Uite, Mon, mănâncă.  Spune...aa...

-Sunt bine, pot să mă hrănesc singur! A răspuns Mon făcând un semn cu mâna. 

-Doar o mușcătură.  Hai... aaa... În cele din urmă, Mon a cedat și l-a lăsat pe Kim să-l hrănească. Tar și-a dat ochii peste cap, exasperat. Kit l-a privit pe Kim și Mon, zâmbind încet. Nu s-a putut abține să nu fie puțin invidios de cât de naturali și afectuoși erau.  Apoi s-a hotărât! A terminat de decojit un crevete, I-a luat cu bețișoarele și I-a întins către Shane.

- Uite... Ți-am decojit asta. Shane a făcut o pauză, uitându-se între crevete și Kit, apoi a spus.

-Este în regulă, pot și singur.

-O...ia! Haide, mănâncă-i. I-am decojit pentru tine. A insistat Kit, apoi a pus creveții în castronul lui Shane, dar tânărul i-a luat și i-a dat lui Tar.

-Poftim, Tar. Nu spuneai doar că mori de foame? Kit a încremenit.  Un val de iritare l-a lovit imediat. Era foarte răbdător vizavi de comportamentul lui Shane de ceva vreme, dar în acel moment se simțea ca și cum ultima picătură ,,a umplut paharul”. Şi pentru a îngreuna şi mai mult situația, Tar a intervenit cu o lovitură devastatoare.

-Stai, mă hrăniți cu resturi din triunghiul vostru amoros ?

-Hei, te plângeai că ţi-e foame. Încercam să fiu drăguț. A ripostat Shane.

-Da, ei bine, am vrut carne de vită, nu creveți.

-Doar mănâncă.  Nu mai fi pretențios. L-a apostrofat Shane din nou.

-Mă duc la toaletă. a spus brusc Kit.  Şi-a lăsat bețișoarele jos şi s-a ridicat, ieșind din restaurant fără să mai spună un cuvânt.  Tar a mâncat fericit creveții, aparent inconștient de situația creată.  Nimeni nu a observat schimbarea de dispoziție, cu excepția lui Shane.  S-a uitat după Kit, cu o îngrijorare crescândă pe față.

...

  Kit stătea în fața mașinii cu gheare, aruncând monede și încercând să prindă jucării de pluș, mai mult pentru a-și omori timpul și a-și suprima frustrarea decât pentru a câștiga ceva.  După un timp, Shane s-a apropiat de el.

- Am crezut că ai spus că mergi la baie. Kit s-a uitat la el, apoi a răspuns pe un ton îmbufnat.

-Nu am vrut să fac atmosfera incomodă. Nu vreau să pară ciudat

-Ciudat pentru cine? A întrebat Shane. Kit  nu a răspuns.

-Kit... Dacă ceva te deranjează, spune-mi!  Kit a oftat și s-a întors de la mașina de joc pentru a-l privii pe Shane, cu o expresie serioasă.

- De ce nu ai mâncat creveții pe care i-am decojit pentru tine?

- Stai, ești  supărat pe mine din cauza asta, serios?  În cele din urmă, Kit a răbufnit.

-De ce nu pot să te țin de mână în fața prietenilor tăi? De ce nu-mi pot pune brațul în jurul tău? De ce nici măcar nu mergi lângă mine și nu mă ții de mână? Dacă toate astea nu sunt  ciudate, atunci cum sunt? Shane nu a ripostat.

-O, da... Și dacă Kim nu m-ar fi invitat, te-ai fi gândit vreodată să mă inviți tu?

-Nu te-am invitat pentru că știam că se va transforma totul , exact în această mizerie! Shane începea să-și piardă cumpătul, ceea ce l-a supărat și mai mult pe Kit.

-Ah, da?  Atunci poate ar trebui să plec. Kit s-a întors și s-a îndepărtat imediat. Shane a rămas înghețat o secundă, apoi a încercat să meargă după el.

-Kit... Haide, nu fi așa. Dar Kit a continuat să meargă, până când Shane a rostit.

-Dacă pleci, nu te urmez. Kit s-a oprit și s-a întors. Shane a crezut că cedează, dar în schimb, tânărul s-a apropiat de el și a spus:

-Oricum nu mă aşteptam să o faci. Shane a fost uimit când Kit s-a îndepărtat, lăsându-l acolo, complet singur. S-a întors la prietenii săi, vizibil iritat. Chiar dacă știa că o parte din ceea ce se întâmplase  era vina lui, nu se putea abține să nu se simtă frustrat. Era frustrat pentru că Kit nu-l înțelegea, frustrat că Kit transformase ceva atât de mic în ceva dramatic. Şi o altă parte din el era frustrată pentru că... habar n-avea cum să gestioneze acea situație.

-Unde este Kit? A întrebat Tar când l-a văzut pe Shane întorcându-se singur.

-S-a dus acasă.

-Ce? De ce? Omule, să-l am în preajmă să decojească creveți pentru mine, a fost de fapt destul de drăguț. A glumit Tar, încercând să detensioneze atmosfera. Dar Shane a răbufnit supărat.

- De ce nu ți-ai curățat singur creveți? Ai mâini! Întotdeauna o faci singur, de ce acum aștepți ca altcineva să o facă pentru tine? Tânărul a amuțit, era prea uimit chiar și pentru a mesteca. Doar a clipit fără să spună un cuvânt, nu-l mai văzuse niciodată pe Shane așa. Atmosfera din jurul mesei a devenit tensionată pentru o vreme.  Lucrurile s-au așezat încet când toată lumea a terminat de mâncat. Mon a încercat să schimbe subiectul.

-Deci... Unde ar trebui să mergem în continuare?

- Da, mai avem ceva de făcut? A adăugat Per.

-Nu cred... ar trebui să mergem acasă, Mon? A sugerat rapid Kim, amintindu-și de promisiunea pe care i-a făcut-o lui Khru Paan. 

-Este doar ora opt  seara. Care este graba?  Suntem în vacanță acum, omule!  Hai să facem ceva distractiv. A spus Tar, cu vocea plină de răutate.

-Cum unde să mergem? A întrebat Per. E o petrecere în seara asta la casa lui Phi Earth. A spus că putem trece pe acolo.

- Cine este Phi Earth? A întrebat Kim, confuz.

- Phi Earth ? Nu-l știi, colegul nostru de la şcoală! A răspuns Tar încrezător, deși nimeni nu părea să-i recunoască numele.

-Cel din echipa de fotbal?  Per a încercat să ghicească.

- Nu, acela este Phi Oat. Tatăl lui Phi Earth este regizor de film. A făcut un scurtmetraj care a câștigat un premiu important. A spus Tar, uitându-se în jur la toată lumea, de parcă nu-i venea să creadă că ceilalți nu-l știau. 

-Serios, nu vă amintiți? Toți au clătinat din cap.  Tar a oftat și a continuat să explice:

-Oricum, este o petrecere la el acasă în seara asta. Mergem?

-Cum pot să merg? Nici măcar nu-l cunosc. A spus Kim nesigur. 

-L-am întrebat deja, a spus că vă pot aduce cu mine.  Haide... este o petrecere de facultate!  Va fi atât de distractiv.  S-ar putea chiar să avem parte și de alcool. A spus Tar cu entuziasm. Kim a sărit imediat, în mod clar panicat.

-Dacă există alcool, Mon nu va merge. Dar Mon a intervenit, surprinzând pe toată lumea.

-Să mergem! Sună distractiv.

-Mon!! A exclamat Kim exasperat.

-Oh, haide Kim.  Suntem deja seniori.  Nu am mai fost niciodată la o petrecere adevărată vreau doar să încerc.

-Bine, atunci, mergem! Kim, Mon merge.  Dacă nu vrei să mergi, este problema ta. A spus Tar, ușor îngâmfat. 

-Dacă Mon merge, atunci bineînțeles că voi venii și eu. A murmurat încet Kim. Apoi Tar s-a întors către Shane.

-Dar tu, Shane?  Bine, nu trebuie să mergi.  Înțeleg probabil că oricum nu este pe gustul tău. Dar Shane a răspuns, rece fără să-l privească.

-De ce nu aș merge?  Sunt liber.  Nu sunt legat de nimeni acum. Pot merge oriunde. Toată lumea a fost uimită de răspunsul lui Shane, deoarece era clar că decizia lui era determinată de frustrare față de Kit.