Cap. 1 ✯

 

Cap. 1 ✯

 📖Ai deviat de la traseu.

Bum! A avut loc o coliziune din spate: Când You Shulang și-a revenit treptat din ceață, sistemul de navigație GPS al telefonului de la picioarele sale încă anunța calm: Ați deviat de la traseu. Vă rugăm să faceți o întoarcere într-un loc sigur și să vă replanificați traseul.

Și-a desfăcut centura de siguranță și s-a aplecat să-și ridice telefonul mobil. Întinderea din corpul său i-a provocat o durere surdă în piept. Apăsându-și ușor coastele cu mâna, a considerat că rana nu era gravă. A împins portiera mașinii și a ieșit. Briza răcoroasă a dimineții s-a năpustit să-l întâmpine. You Shulang s-a uitat spre mașina pe care o lovise din spate. Privirea i s-a oprit ușor, sprâncenele încruntându-se puțin.

Minunat, ar trebui să fie o mașină de lux.

Cu picioarele sale lungi, s-a îndreptat spre vehicul. Pe parcurs, privirea lui trecut scurt peste bara de protecție desprinsă și spatele îndoit al mașinii. În sinea lui, a evaluat rapid dacă asigurarea sa auto ar fi suficientă pentru a acoperi daunele aduse unei mașini atât de luxoase. Întotdeauna fusese o persoană cu emoții constante, dar în acel moment chiar și el simțea o licărire de iritare. Totuși, vina era a lui, nu era nimeni altcineva care să poată fii învinovățit. Până a făcut câțiva pași înainte, deja își imaginase cel mai rău scenariu posibil și  elaborase un plan de acțiune aproximativ, despre cum să gestioneze situația. Când a ajuns la geamul șoferului, You Shulang a bătut ușor. Geamurile fumurii blocau toată priveliștea din interior. Lumina dimineții se revărsa pe suprafața geamului, dar în loc să ofere claritate, refracta o briză rece, tăind aerul și regretul din ochii lui You Shulang.

  Geamul nu s-a coborât imediat. You Shulang, înalt de un metru și optzeci de centimetri, a trebuit să se aplece ușor în față, ceea ce i-a atenuat puțin durerea din piept. Educația pe care o primise când era copil nu-i permitea să se uite direct prin parbriz ca să vadă înăuntru, dar nu se putea abține să nu se teamă că șoferul ar fi putut fi rănit în accident. Chiar când și-a ridicat mâna, gata să bată din nou, geamul a început încet să se coboare. Un val de aer cald s-a revărsat din interior, amestecându-se cu briza proaspătă a dimineții. În timp ce geamul mașinii cobora, You Shulang a zărit chipul unui bărbat. Prima lui impresie a fost că bărbatul era izbitor de chipeș. Trăsăturile feței bărbatului erau ascuțite și adâncite, cu linii curate și bine definite. Pielea lui nu era deosebit de albă, dar avea o nuanța deschisă la culoare, care îi conferea o aură de calm, echilibru și sănătate. You Shulang a fost ușor surprins, nu din cauza aspectului deosebit și neașteptat al bărbatului, ci din cauza sentimentului brusc și dezorientant de incongruență care i-a apărut în inimă. După ce a ocupat funcția de director de birou timp de patru ani, You Shulang se mândrea cu capacitatea sa de a citi fețele și de a judeca caracterul oamenilor. Cu toate acestea, bărbatul din fața lui i-a lăsat o primă impresie ciudat de contradictorie. Deși avea o față ascuțită și impunătoare, era însoțită de o pereche de ochi blânzi și calzi. Un breton fin ascundea parțial sprâncenele bărbatului, iar ochii lui adânciți în orbite ascundeau o căldură blândă în ei. Briza dimineții îi mișca ușor părul, șuvițele ridicându-se natural  odată cu vântul, grațioase și moi, ca lumina lunii sub un cer senin. Această scenă i-a adus în minte lui You Shulang o frază involuntară: „o briză atât de pură, o lună atât de strălucitoare”.

În acel moment, bărbatul din mașină a afișat un zâmbet ușor la colțurile buzelor. Privirea lui era blândă și calmă, vocea îi era joasă în timp ce întreba cu umor relaxat: „Tocmai am avut un accident de mașină, nu-i așa?” Abia atunci You Shulang a revenit la moment, cerându-și sincer scuze.

 -Am fost distras în timp ce conduceam și am lovit mașina din spate. Vina este în întregime a mea, îmi pare foarte rău. Bărbatul a deschis portiera și a ieșit, cu o urmă de îngrijorare pe față.

-Ești rănit? Înălțimea lui l-a luat prin surprindere pe You Shulang. Nici el nu era un tip scund, dar bărbatul din fața lui era cu mai mult de jumătate de cap mai înalt. Stăteau destul de aproape, You Shulang se apropiase de mașină cu doar câteva momente în urmă, iar acum, după ce bărbatul coborâse, abia dacă mai era o distanță de o palmă între ei. Căldura care radia din corpul bărbatului atingea ușor pielea lui You Shulang și deși subtilă, îl făcea să se simtă ciudat de inconfortabil. Fără să atragă atenția asupra acestui lucru, a făcut discret o jumătate de pas înapoi, lărgind spațiul dintre ei la o distanță mai potrivită din punct de vedere social. Cu o curtoazie politicoasă, a răspuns.

-Sunt bine, mulțumesc. Sunteți bine? Dacă simțiți vreun disconfort, vă recomand cu tărie să mergeți la un spital. Expresia bărbatului a rămas blândă.

-Nici eu nu sunt rănit.

-Atunci hai să aruncăm o privire la mașina dumneavoastră, a propus You Shulang cu seriozitate.

-Din moment ce sunt pe deplin responsabil pentru coliziunea din spate, voi acoperi eu toate daunele.

-Mașina nu contează.  Atâta timp cât nimeni nu e rănit, nu contează. Nu se citea nici cea mai mică urmă de iritare pe chipul bărbatului. Dimpotrivă, chiar a vorbit cu o considerație surprinzătoare.

-Tocmai m-am întors la țară și nu sunt prea familiarizat cu modul în care se gestionează aceste probleme de trafic aici. Ar trebui să fac ceva pentru a coopera?

You Shulang a simțit o subtilă ușurare, cel puțin bărbatul nu părea genul de persoană nerezonabilă. Și amintindu-și de propria judecată greșită anterioară, sentimentul său de vinovăție s-a adâncit.

-Va trebui să contactez poliția rutieră și compania de asigurări. Ei se vor ocupa de evaluarea defecțiunilor și de colectarea probelor. Asta ar putea să vă ocupe puțin din timpul dumneavoastră. Bărbatul a dat din cap.

-E în regulă. Peisajul de aici nu e rău oricum. You Shulang s-a uitat în jur. Pierduse un indicator rutier în timp ce răspundea la un apel și a deviat de la traseu pe un drum rural. Acum, în jurul lui erau doar terenuri agricole, nu era nimic pitoresc de văzut. Privirea sa s-a întors din nou la bărbat și în adâncul ochilor lui, a zărit o împrăștiere slabă de lumină a stelelor. You Shulang și-a coborât ochii cu un mic zâmbet și i-a spus  cu  sinceritate.

-Mulțumesc.

  După ce a efectuat apelul către autoritățile competente, You Shulang s-a întors să se ocupe de niște mesaje de la serviciu. Își întrerupsese vacanța și  se întorsese acasă pentru o întâlnire de urgență, pentru avansarea proiectului.  Încă de la primele ore ale dimineții, se grăbise non-stop. Se grăbise să conducă, să prindă zborul, să bată cronometrul. Și acum, la mai puțin de 15 kilometri de birou, un accident. În acel moment, era clar că nu va ajunge la întâlnire la timp. Această constatare i-a adus o urmă de frustrare.

-Ți-e frig? Vocea bărbatului s-a auzit de la mică distanță.  You Shulang a ridicat privirea și l-a văzut apropiindu-se într-un ritm lent, după ce tocmai „se bucurase de peisaj”. Chiar și în timp ce mergea pe drumul de pământ de la țară, expresia bărbatului a rămas calmă și blândă, neatinsă de oboseală, ca și cum zgomotul și dezordinea lumii nu i-ar fi ajuns niciodată la urechi. Pentru că se grăbise atât de tare, You Shulang nu se schimbase de haine, după zbor. Încă purta un tricou polo cu mânecă scurtă, în care pentru dimineața aceea de la începutul lunii mai, nu îi era tocmai frig, dar cu siguranță nici nu îi era cald. Și-a frecat ușor antebrațul expus și a răspuns pe un ton calm.

-Sunt bine...

-V-ar deranja să-mi purtați haina puțin?Bărbatul și-a scos trench-ul lung și negru, lăsându-l să-i atârne lejer peste braț în timp ce aștepta răspunsul lui You Shulang. Era amabil și gentil, fără să depășească în niciun moment, limita permisă. Văzând că bărbatul era îmbrăcat în haine groase pe dedesubt, You Shulang s-a gândit o clipă înainte de a accepta gestul.

-Atunci... mulțumesc. Toate hainele mele sunt în valiza mea, chiar nu ar fi convenabil să scot ceva acum. Bărbatul i-a pus amabil, haina peste umeri lui You Shulang. Era lungă, atât de lungă încât aproape că i-a atins vârful pantofilor, înfășurându-i complet corpul. În momentul în care materialul s-a așezat peste el, You Shulang a regretat. Haina încă păstra căldura reziduală a corpului bărbatului, împreună cu un parfum lemnos, slab. Impactul senzorial a fost prea puternic și l-a făcut să se simtă extrem de inconfortabil. Și totuși... să o fi dat înapoi atunci ar fi fost prea stânjenitor.

-Fan Xiao. Bărbatul i-a întins mâna zâmbind, în timp ce a spus:

-Nu e nevoie să mi te adresezi atât de formal. Sună mult prea stângaci.

    You Shulang, și-a înăbușit sentimentul ciudat care-i frământa inima și i-a întins mâna la rândul său, rostindu-și numele.

-You, Shulang. Deși ar putea părea puțin nepotrivit să spun asta după un accident de mașină... totuși mă bucur foarte mult să te cunosc.

Zâmbetul cald și blând i-a revenit pe chip. Strângerea lui de mână s-a întărit subtil.

-Întâlnirea cu tine mă bucură la fel de mult. Ziua era înnorată, cerul oscilând între lumină și umbră. În acel moment, o spărtură în nori a lăsat lumina soarelui să se reverse, aruncându-se direct asupra bărbatului. Strălucirea pandantivului metalic de la gâtul său i-a atras privirea lui You Shulang, forțându-l să mijească ușor ochii din cauza reflexiei.

-Este Buddha cu Patru Fețe, a spus bărbatul, întorcându-și ușor corpul pentru a bloca lumina.

-Am crescut în Thailanda, este zeul pe care îl venerăm acolo.

Pe măsură ce ochii i se obișnuiau treptat, You Shulang a putut vedea mai clar pandantivul. Nu era de dimensiuni mici și era oarecum diferit de Buddha cu Patru Fețe pe care îl văzuse în timpul călătoriei sale în Thailanda. Expresia de pe chipul lui Buddha nu părea plină de compasiune, ci de fapt, părea oarecum feroce. Și-a întors privirea cu tact, zâmbind în timp ce a întrebat încet.

-Se pare că am fost în același avion la întoarcere. Ați luat-o pe o stradă greșită? Înainte ca bărbatul să poată răspunde, telefonul lui You Shulang a început să sune. S-a uitat la ecran și un zâmbet slab i-a apărut pe chipul frumos.

-Îmi pare rău, trebuie să preiau acest apel...a spus el politicos. Era iubitul lui You Shulang, Lu Zhen. Tânărul de la celălalt capăt al firului tocmai se trezise și se plângea, se lamenta, că fusese lăsat în urmă în timp ce You Shulang zburase mai devreme în țara sa natală. You Shulang l-a liniștit cu câteva vorbe bune. Tonul său era blând și răbdător, vocea lui blândă, plină de afecțiune, era atât de liniștitoare, încât nu lăsa loc de reproșuri. Când You Shulang a închis telefonul, bărbatul, care se dăduse la o parte cu tact și acum se întorsese, a zâmbit și l-a întrebat tachinator.

-Prietena? Sunteți foarte blând, domnule You. Tânărul nu a confirmat, nici nu a infirmat, privirea lui alunecând spre luminile poliției care clipeau în depărtare.

-În sfârșit au ajuns.

......

    Odată ce toate problemele au fost rezolvate, You Shulang și Fan Xiao au făcut schimb de date de contact. Din cauza urgenței serviciului, You Shulang a trebuit să plece primul.  În timp ce mașina pleca, s-a uitat în oglinda retrovizoare. Fan Xiao stătea înalt, în depărtare, ținând trench-ul returnat în pliul brațului său. Chipul îi era blând, iar zâmbetul îi era cald, ca o briză care îți atinge ușor obrazul, primăvara.

......

A scos o cutie de țigări din buzunar. Degetele lungi și puternice au scos o țigară și au prins-o între dinți fără să o aprindă. Trench-ul scump din mâna lui a fost aruncat neglijent în câmpul cultivat de alături. Mâinile sale, acum eliberate, s-au atins una de alta, ștergându-se ca și cum ar fi șters  murdăria, ca și cum s-ar fi scuturat de praful mizerabil provocat de gunoi. S-a întors și s-a sprijinit de spatele lovit al mașinii avariate. În împrejurimile goale, sunetul butoanelor telefonului apăsate a răsunat, urmat de zumzetul ca al vântului al unui apel care încerca să se conecteze. Dar a sunat doar o singură dată, înainte ca cealaltă persoană să răspundă rapid. O voce joasă și languroasă, al cărei ultim sunet era lung și rece, lipsit de căldură a răspuns.

-Număr de înmatriculare Hu A68557, Audi alb. S-a izbit de mine. Amploarea pagubelor? Și-a ridicat lejer brațul,  ceasul său de lux i-a alunecat ușor la încheietura mâinii.

-M-a făcut să pierd treizeci și opt de minute și patruzeci de secunde din viață.

    Soarele s-a desprins brusc din nori, iar pandantivul auriu al lui Buddha cu Patru Fețe a strălucit puternic în lumina lui........

 Maya ♡