Capitolul 4

 📖Cum te numește iubitul tău?

    Era cam cald. Lu Zhen se gândea la asta pentru a patra oară, în timp ce stătea într-un studio de artă luxos. Și-a șters ușor gâtul. Pielea îi era deja acoperită de o peliculă de transpirație. Era luna mai, iar florile sizhao de afară înfloriseră deja din plin, dar sursa de căldură din camera în care se afla încă funcționa. Lu Zhen și-a verificat din nou ceasul. Trecuseră cinsprezece minute de când bărbatul chel îl condusese în studio.

-Domnule Lu, vă rog să așteptați, șeful a răspuns la un telefon important. După ce va termina, veniți.

Acesta a fost ultimul lucru pe care îl spusese chelul înainte de a pleca, o propoziție atât de confuză și stângace încât abia dacă avea sens. Accentul său ciudat și felul în care își strângea palmele i-au spus clar lui Lu Zhen, că era thailandez. Mai ales că Lu Zhen tocmai se întorsese din vacanța din Thailanda. În camera alăturată, separată doar de un perete, aerul era saturat de parfumul unui vin de calitate. Fan Xiao stătea tolănit într-un fotoliu exagerat de mare, aprinzând alene chibrit după chibrit. Cu un strâns din umeri, o flacără a prins viață, a strălucit, a ars constant, apoi s-a estompat încet, stingându-se în cele din urmă până când a mai rămas doar un băț de lemn răsucit și carbonizat. În scrumieră erau deja peste o duzină de astfel de bețișoare carbonizate. Abia după ce a aruncat încă unul, Fan Xiao și-a ridicat în sfârșit privirea. Ochii lui au fixat tânărul din spatele geamului. Era o oglindă unidirecțională. De cealaltă parte, Lu Zhen stătea singur pe un scaun înalt.

-Ești sigur că e al lui You Shulang?  Fan Xiao a făcut o pauză, alegându-și cu grijă cuvintele.

-Amantul...?

Fan Xiao a râs brusc. A luat paharul de vin roșu de lângă el și a dat pe gât o gură mare. Apoi, leneș, și-a șters umezeala de la colțul buzelor cu degetul.

Un om atât de glorios, sfânt și puternic chiar iubește bărbații!?

Vorbea ca și cum tocmai ar fi auzit cea mai amuzantă glumă din lume.

Sigur. Nu există nimeni perfect în lumea asta. 

Lăsând jos paharul de vin, Fan Xiao s-a ridicat încet și s-a îndreptat spre peretele de sticlă. Chiar atunci, de cealaltă parte, Lu Zhen și-a întors capul și s-a uitat exact în acea direcție. Fan Xiao și-a încruntat ușor sprâncenele și a murmurat.

-Un bărbat? Un iubit?Dar după o clipă, cuta dintre sprâncene i s-a netezit treptat, o urmă de amuzament pâlpâindu-i în ochi.

-Cum ar trebui să miroase iubitul lui You Shulang? Și el, tot a trandafiri sălbatici? Ușa s-a deschis în sfârșit. Un bărbat înalt a intrat, cu un zâmbet slab pe buze. Lu Zhen s-a ridicat de pe scaunul înalt, aruncând o privire blândă și calmă. Știa exact care expresii ale sale lăsau cea mai puternică impresie, ce îl făcea cel mai fermecător. Dar în momentul în care l-a văzut pe bărbatul care intra în cameră, acea indiferență din ochii lui a fost instantaneu înlocuită de o străfulgerare de uimire. Bărbatul care a intrat era uimitor de chipeș. Era îmbrăcat într-un stil relaxat, casual, o cămașă neagră dintr-un material moale și neted, care se mula pe silueta sa puternică, tonifiată și musculoasă, conturând un fizic sculptat aproape de perfecțiune. Gulerul deschis oferea o privire tentantă asupra claviculei sale, curba acesteia fiind atât sexy, cât și atrăgătoare. Un pandantiv cu Buddha îi era așezat pe piept, accentuând linia lungă și tonifiată a gâtului. Părul său era negru ca cerneala și strălucitor, încadrând o față de un rafinament izbitor. Ochii lui erau profunzi și fascinanți, ca și cum ar fi conținut o licărire de lumină stelară în privirea lor captivantă.

-Îmi cer scuze că v-am făcut să așteptați. Am primit întâmplător un apel important de serviciu chiar acum, așa că, din păcate, am ajuns să-i ocup timpul domnului Lu. Bărbatul și-a strâns ușor buzele, zâmbetul său de scuze emanând maturitate și grație.

-Nu este nimic. Am așteptat doar puțin. Frustrarea așteptării atât de îndelungate, s-a topit rapid sub strălucirea aspectului atrăgător și al comportamentului calm al bărbatului. Lu Zhen a spus politicos.

-Ce ar trebui să fac acum pentru a coopera...?

-Fan Xlao. Bărbatul i-a întins mâna.

-Iertați-mă că nu m-am prezentat mai devreme. În timp ce mâinile li s-au întâlnit scurt, o licărire de neliniște s-a stârnit în inima lui Lu Zhen. După strângerea ușoară de mână, și-a coborât vocea și a spus.

-Sunt Lu Zhen. Cum ar trebui să cooperez cu domnul Fan în continuare?

-Doar să stai nemișcat.

-Trebuie să mă schimb.

-Nu este nevoie. Frumusețea ta este deja pură în sine, nu necesită nicio îmbunătățire. În timp ce își ajusta tabla de schițe, Fan Xiao și-a ridicat capul și a zâmbit. -Sper că nu te jignește faptul că te descriu astfel, domnule Lu.

Lu Zhen a clătinat ușor din cap, răspunzând puțin jenat.

-Spune-mi doar Zhen, toată lumea îmi spune așa.

-Toată lumea? Fan Xiao își ținea capul plecat, jucându-se cu pensula din mână și a întrebat parcă nepăsător.

-Și iubitul tău îți spune așa? Tânărul a ridicat privirea. În spatele lui, lumina soarelui pătrundea prin fereastra mare, învăluindu-l într-o lumină aurie. Și în acea strălucire blândă, Fan Xiao a vorbit natural.

-Deși poate suna nepoliticos sau ciudat, aș vrea să construiesc o relație cu subiectul meu, ceva diferit de modul în care interacționez cu ceilalți. Ceva familiar. încrezător, chiar intim. La fel ca tine și... iubitul tău.

-Dar fii sigur, că acest tip de relație este doar ceva temporar, în afară de a folosi pensula mea pentru a-ți descrie aspectul, nu voi avea niciun contact fizic real, cu corpul tău. Sper că poți înțelege de ce spun asta. La urma urmei, în timp ce pictam, m-am îndrăgostit de o ceașcă și odată de o floare spre exemplu. Așa că îmi imaginez că mă voi îndrăgosti temporar și de tine. Sper că nu te vei simți inconfortabil cu dragostea mea, cu dragostea unui bărbat.

Degetele lui Lu Zhen au tresărit ușor, o roșeață fină i s-a ridicat în obraji. A spus încet coborând privirea.

-Pot înțelege... dar nu știu ce ar trebui să fac.

-Stai liniștit... Fan Xiao a arătat un indiciu.

-Și spune-mi cum te numește iubitul/iubita ta?

-De ce crezi că trebuie să am un/o iubită? Fan Xiao a desfăcut vopseaua acrilică și a  stors pe paletă. Fără să ridice măcar privirea, a răspuns.

-Intuiție...Am ghicit? Este corect? Deci, cum te numește?

-Zhen zhen.

-Zhen zhen... Bine atunci, Zhen zhen, acum îndreaptă-ți spatele, întoarce-te ușor pe o parte pe scaun și privește spre oglinda aceea.

......

You Shulang i-a înmânat cheile mașinii valetului și apoi a fost condus în restaurant de un alt chelner. Acompaniat de muzică liniștită și relaxantă, l-a zărit pe Lu Zhen, care era îmbrăcat mai rafinat decât de obicei. Chelnerul i-a tras scaunul. You Shulang a dat din cap în semn de mulțumire și și-a luat locul.  După ce au comandat și chelnerul a plecat, acesta a zâmbit și a întrebat.

-Am uitat vreo ocazie importantă? De ce am ales un restaurant atât de scump pentru cină?Lu Zhen și-a tras de colțurile buzelor și s-a strâmbat tachinator, prefăcându-se că pare supărat.

-Dacă ai fi uitat cu adevărat o aniversare importantă, crezi că te-aș lăsa totuși să mănânci? Mai degrabă te-aș lăsa să mori de foame. You Shulang și-a ridicat sprâncenele cu un zâmbet și a turnat vin alb în paharul lui Lu Zhen.

-Atunci ce este? Spune-mi, lasă-mă să-ți împărtășesc buna dispoziție.

-Astăzi am câștigat o sumă frumoasă de bani, a spus Lu Zhen cu oarecare mândrie.

-În doar 3 ore, am câștigat cât aș fi câștigat din fotografiile făcute pentru studio timp de o jumătate de lună.

-Ce fel de muncă e atât de bine plătită?

-Am pozat ca model pentru un pictor.

În timp ce își desfăcea șervețelul în poală, mâna lui You Shulang s-a oprit o fracțiune de secundă, dar și-a revenit repede.

-Din moment ce ești atât de fericit că faci bani, ar fi bine să bei câteva pahare în plus cu mine în seara asta. Nu te îmbăta după puțin alcool.

-Dacă mă îmbăt, nu faci pur și simplu ce vrei cu mine, nu? You Shulang a luat o înghițitură de vin și a zâmbit în timp ce dădea din cap.

-Sună ca o sugestie bună. Lu Zhen s-a aplecat în față, sprijinindu-și pieptul de masă, și și-a coborât vocea pentru a întreba.

-Crezi că m-am dus să pozez ca model nud, nu-i așa? Degetele lui You Shulang au urmărit ușor piciorul paharului său de vin în timp ce răspundea cu o voce gravă.

-Cred că ai propria ta judecată și orice decizie vei lua va fi cu siguranță în interesul tău. Lu Zhen și-a dat ochii peste cap. -Nu poți să mă întrebi direct? Trebuie să ții totul ascuns înăuntru și să ghicești, nu te epuizează asta?

-Pur și simplu nu voiam să...

-Îți este jenă? You Shulang nu a negat.

-Deci, nu ai făcut asta?

-Bineînțeles că nu!  Nu m-aș dezbrăca doar pentru niște bani. Lu Zhen a răbufnit.

-Am fost înfășurat din cap până în picioare și am stat pe un scaun timp de 3 ore. You Shulang a întins brațul și i-a strâns ușor mâna lui Lu Zhen.

-A fost obositor?

-Nu chiar obositor, doar cald. Ca și cum căldura încă îi persista în corp, Lu Zhen și-a desfăcut unul dintre nasturii de sub guler.

-Nu era deloc frig acolo, și totuși a insistat să mențină căldura.

Friptura fusese deja servită. You Shulang și-a luat elegant cuțitul și furculița, feliind întreaga bucată de vită în bucăți mici, de mărimea unei îmbucături.

-El? Angajatorul tău?

-Da. Lu Zhen a dat din cap, gândurile lui alunecând înapoi la bărbatul care picta atât de intens sub lumina soarelui. După fiecare mișcare a pensulei, se uita înapoi la el, privirea sa zăbovind asupra lui mult timp. O privire cețoasă, blândă și plină de afecțiune, ca și cum s-ar fi uitat la adevăratul său iubit, cu ochii plini doar de cea mai frumoasă imagine a lui. Uneori, bărbatul îl striga brusc „Zhen zhen”. În acea cameră mare și tăcută, vocea lui magnetică și profundă părea să agite până și aerul însuși.

~Zhen zhen, nu fi obraznic. Stai liniștit.~

~Zhen zhen, ești obosit? Mai e puțin.~

~Zhen zhen, arăți superb în pictura mea.~

Lu Zhen și-a revenit din gânduri și s-a uitat la friptura tăiată cu grijă pe care You Shulang tocmai i-o pusese în față.

-Se pare că tocmai s-a întors din străinătate și nu este familiarizat cu tarifele orare în vigoare pentru modele de aici. Am avut mare noroc de data asta, s-ar putea să nu mai prind o ofertă atât de bună data viitoare.

    Vioi și vesel din fire, Lu Zhen și-a ridicat paharul cu un zâmbet luminos.

-Să nu ne oprim asupra acestei chestiuni. O dată e mai bine decât niciodată. Haide, hai să toastăm pentru frumusețea acestei nopți. You Shulang și-a ridicat și el paharul, cu ochii plini de dragoste.

-Pentru frumusețea ta, în seara asta. Lu Zhen și-a mușcat buza de jos, obrajii i s-au înroșit. Cu o voce blândă, a întrebat încet.

-Vrei să vii la mine acasă în seara asta? You Shulang și-a ridicat încet privirea, o voce rece i s-a strecurat de pe buzele subțiri, tonul său fiind atât sexy, cât și seducător, presărat cu o dominație impunătoare. -Atunci îți sugerez să bei mai puțin. Nu am niciun interes să mă culc cu un bețiv care nici măcar nu poate să geamă.

Maya♡