CAPITOLUL 5

În scurt timp, au ajuns la mall, deoarece Mac voia să cumpere niște haine, așa că Nan a fost de acord să-l ducă la mall în loc de un supermarket obișnuit. În ceea ce privește melodia care se auzea în mașină, Mac o oprise după ce se terminase prima melodie.

- Ce ai de gând să cumperi?, l-a întrebat Nan în timp ce intrau în mall împreună cu Mac.

- Vreau niște lenjerie intimă nouă și niște pantaloni, a răspuns Mac. Nan l-a privit ușor pe iubitul său.

- De ce nu le-ai cumpărat când eram acolo?, a întrebat Nan. Mac s-a întors să-l privească pe Nan și a zâmbit, ridicând o sprânceană. Nan a râs imediat încet când și-a dat seama de ceva și l-a împins jucăuș pe Mac cu mâna, supărat.

- Hei, vrei să plătesc eu, nu?

Nu ai spus că vrei să mă ajuți să-mi ușurez povara? îl tachină Nan când își dădu seama că ieșirea la cumpărături de astăzi însemna că Mac voia ca el să plătească.

- Păi, mi-ai ușurat povara cât am fost acolo, dar acum că sunt în Thailanda, nu poți să-mi cumperi ceva? Sunt cumpărături esențiale, se justifică Mak. Nan chicoti ușor.

- Bine, îți dau un buget de doar 2.000, spuse Nan. Mac se strâmbă puțin.

- 2.000? O să se termine doar pe lenjerie intimă. Mărește-l puțin, răspunse Mac cu o voce plângăcioasă.

- Bine, îți dau 3.500. Orice depășește suma asta, va trebui să acoperi tu.

Vrei sau nu? Dacă nu, te duc să cumperi lucruri de la piață cu 20 de baht fiecare, îl tachină Nan. Mac ezită o clipă, dar în cele din urmă dădu din cap în semn de acord.

- 3.500 e bine, răspunse Mac resemnat. Nan zâmbi satisfăcută înainte de a-l conduce pe Mac la raionul de lenjerie intimă pentru bărbați. Mac se îndreptă spre magazinul Calvin Klein, iar Nan ridică imediat o sprânceană când îl văzu intrând în magazin.

- Nu te plânge. Eu port doar marca asta. În plus, e adevărat că e scumpă, dar ține mult timp, explică repede Mac înainte ca Nan să apuce să se plângă.

- Porți marca asta? Oh, am uitat. De obicei nu acord atenție lenjeriei tale, pentru că mă interesează doar ce acoperă lenjeria ta, spuse Nan cu un zâmbet ironic. Mac se uită imediat în jur nervos.

- De ce vorbești atât de tare? Fii puțin mai atent la ceilalți, spuse Mac, cu fața roșie. Nan chicoti ușor și îl lăsă pe Mac să aleagă. Nan luă un articol pentru a verifica prețul, dar scutură din cap.

- Eu port doar Rosso, care costă puțin peste o sută de baht fiecare, și sunt și rezistente, a spus Nan cu nonșalanță, fără să vorbească prea tare. Mac nu a răspuns, pentru că, dacă ar fi contrazis-o, Nan nu ar fi fost de acord să i le cumpere. În cele din urmă, Mac a ales trei articole, în valoare totală de peste 2.000 de baht. Mac i-a întins mâna lui Nan, care a scos bani cash și i-a dat 3.500 de baht.

- Păstrează asta. Dacă cheltui mai mult, va trebui să plătești tu, a spus Nan. Mak a luat banii pentru a plăti și a păstrat restul pentru el.

- Ce mai vrei?, a întrebat Nan.

- Blugi, a răspuns Mac. Cei doi s-au dus apoi să caute un magazin de blugi. Mac a răsfoit diverse mărci, dar nu a fost mulțumit până când a dat peste o marcă și a început imediat să aleagă.

- Te plictisești? Poți să te duci să stai acolo, a spus Mac când l-a văzut pe Nan urmându-l în tăcere. Nan s-a întors să se uite la zona de așteptare pentru clienți, apoi a dat din cap în semn de aprobare.

- Atunci o să stau acolo, a spus Nan înainte de a se îndepărta pentru a se așeza într-un colț al magazinului.

Mac aruncă o privire scurtă înainte de a zâmbi satisfăcut, pentru că de fapt intenționa să cumpere blugi pentru Nan. Mac căută prin hainele lui Nan din dulap, dar găsi doar aceleași haine vechi. Chiar dacă erau în stare bună, Mac voia ca iubitul său să poarte ceva nou. Așa că spuse că va cumpăra ceva pentru el, dar, de fapt, voia să cumpere ceva pentru Nan. Mac se plimbă prin magazin, alegând modele care credea că i se potrivesc iubitului său.

- Hei, Nong Mac, a strigat o voce, făcându-l pe Mac să se întoarcă și să vadă că era Ten.

- Bună, P'Ten, l-a salutat Mac, ridicând mâna într-un gest politicos. Deoarece stătea într-un loc de unde nu o putea vedea pe Nan, nu știa dacă Nan era conștientă că Ten îl salutase.

- Ce coincidență! Treceam pe lângă magazin și mi s-a părut că văd pe cineva ca tine, așa că am intrat să verific. Nu mă așteptam să fii chiar tu, a răspuns Ten zâmbind.

- Ai venit să cumperi ceva, P'Ten?, a întrebat Mac cu nonșalanță.

- Mă întâlnesc cu un prieten la cină aici. Ești liber? Vrei să vii cu mine?, l-a invitat Ten.

- Uh..., Mac era pe punctul de a refuza, dar apoi a văzut-o pe Nan intrând din spate.

- Te-ai hotărât?, a întrebat Nan cu voce calmă, înainte de a se opri lângă Mac. Ten a aruncat o privire către Nan cu o expresie oarecum indiferentă.

- Nu încă, a răspuns Mac, îngrijorat în sinea lui că Nan ar putea fi nemulțumită, dar nu știa cum să explice.

- Oh, ai adus pe cineva cu tine. Atunci pot să-ți rog șoferul să aștepte în mașină? Apoi poți să vii să iei cina cu mine, a spus Ten, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă și

să se uite imediat la Nan. Nan avea o expresie calmă, fără semne de incertitudine. Nan și Ten erau cam de aceeași înălțime, dar Nan părea să aibă mai mulți mușchi.

- Um, P'Ten, Nan nu este șoferul meu, a spus repede Mac.

În situații ca aceasta, nu putea să-l lase pe Nan să se apere singur. Mac a considerat că era mai bine să vorbească el, pentru ca Nan să nu se supere. Ten părea confuz.

- Este șoferul tatălui tău?, a întrebat Ten. Nan a strâns puțin din dinți. Ar fi putut să spună pur și simplu cine era cu adevărat, dar voia să vadă ce va face Mac când altcineva se va referi la iubitul său ca fiind doar un șofer.

- Nu, Nan este iubitul meu, spuse Mac. În sinea lui, se simți puțin supărat să audă că Nan era numit șofer. Astăzi, Nan nu era deloc îmbrăcat elegant; purta doar blugi, un tricou și adidași obișnuiți. Mac credea că arăta destul de cool. Ten a ezitat puțin când a auzit asta, pentru că nu se aștepta ca Mac să aibă deja un iubit, cu atât mai puțin ca acesta să fie persoana care stătea chiar în fața lui. Ten l-a privit pe Nan de sus până jos, de parcă nu-i venea să creadă ce auzea.

- S-a întâmplat ceva?, a întrebat Nan cu voce calmă, văzând expresia lui Ten. Ten a zâmbit ușor.

- Nimic, am fost doar puțin surprins. Asta înseamnă că nu ești disponibil astăzi, nu-i așa, Nong Mac? Nu-i nimic, putem să o facem altă dată. La revedere, a spus Ten, zâmbindu-i lui Mac, într-un mod diferit de cel în care îi zâmbea lui Nan.

- Bine, a răspuns Mac înainte ca Ten să iasă din magazin. Mac s-a întors imediat spre Nan.

- Tu, eu...

- Nu sunt supărat pe tine. Pur și simplu nu-mi place tipul ăla. Aș fi putut să-l trag deoparte și să-l întreb ce a vrut să spună uitându-se așa la mine, dar nu am vrut să te simți jenat. Pentru că nici ție nu ți-a plăcut că s-a apropiat de mine, explică Nan, arătând că înțelege. Își dădea seama că lui Mac nu-i plăcea că Ten îl numise pe Nan șofer.

- Mi-era teamă că te vei simți prost, spuse Mac încet.

- Nu mă simt prost că sunt văzut ca șofer. Și ce dacă sunt? Ce e atât de ciudat în asta? Oamenii din această profesie sunt mândri de munca lor. Să presupunem că aș fi fost într-adevăr șofer și aș fi lăsat disprețul altora să mă afecteze. Asta ar însemna că eu sunt cel care se disprețuiește pe sine, spuse Nan pentru a-l ajuta pe Mac să-i înțeleagă sentimentele. Era obișnuit să fie privit de sus de mult timp, dar nu lăsa niciodată asta să-l deranjeze. Știa foarte bine că el și Mac erau foarte diferiți, dar asta nu însemna că nu se puteau iubi. Mac nu era un nobil de viță nobilă; chiar dacă era de neatins, dacă Nan credea că Mac era cel potrivit, tot l-ar fi tras în jos pentru a fi cu el, așa cum îi spusese lui Mac mai devreme.

- Nu ești supărat sau ceva de genul ăsta, nu? întrebă Mac din nou, pentru a fi sigur. Voia să se plimbe și să facă cumpărături cu Nan, simțindu-se în largul său.

- Nu, nu chiar. Cel care pare supărat ești tu, răspunse Nan cu un zâmbet ușor în colțul gurii. Mac își mușcă puțin buza când își dădu seama că Nan îl putea citi.

Mac se încruntă când se gândi la privirea și cuvintele lui Ten.

- Da, sunt supărat. Când te-a confundat cu șoferul meu, m-a deranjat. Dar când a aflat cine ești cu adevărat, în loc să-și ceară scuze pentru greșeală, te-a privit cu dispreț, se plânse Mac, care observase și el privirea lui Ten. Nan râse ușor văzând că iubitul său se supăra în locul lui.

- Și tu erai așa, nu-i așa?, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se oprească pentru o clipă când și-a dat seama de asta.

- Da, întâlnirea cu Ten mă face să realizez cât de groaznic eram.

Nu mă gândeam la ce spuneam sau la cum ar putea să se simtă ceilalți. Of, se plânse Mac, pentru că în trecut nu era diferit de Ten. Era arogant și îi privea de sus pe cei mai puțin înstăriți, fără să-i pese de nimeni altcineva.

- Dar ar trebui să te bucuri că acum poți recunoaște asta și te poți schimba rapid, îl lăudă Nan, nevrând ca Mac să se simtă prost în propria piele, chiar dacă era adevărul.

- Așa e. Hai să nu mai vorbim despre el. O să aleg niște pantaloni. Du-te și stai jos, lasă-mă un moment, a întrerupt Mac conversația despre Ten. Nan a dat din cap în semn de aprobare și s-a dus să stea jos și să aștepte, ca înainte. Mac a continuat să aleagă pantaloni pentru Nan și, bineînțeles, prețul pantalonilor a depășit suma rămasă. Așa că Mac a plătit diferența din banii lui. După ce a terminat de plătit, s-a întors la Nan.

- Gata, am terminat. Hai să mergem să cumpărăm niște lucruri esențiale, a spus Mac.

Apoi, el și Nan au ieșit din magazin și s-au îndreptat spre zona supermarketului. În timp ce coborau pe scara rulantă, au trecut pe lângă un restaurant unde Nan s-a uitat înăuntru și l-a văzut pe Ten stând cu alți doi prieteni. Deoarece masa la care stătea Ten era chiar lângă fereastră, el s-a întors și i-a văzut pe Nan și Mac la timp, spunându-le ceva prietenilor săi înainte ca aceștia să se întoarcă să se uite la Nan și Mac. Nan și-a pus brațul pe umărul lui Mac și i-a ridicat răutăcios o sprânceană lui Ten, zâmbind sarcastic, ceea ce l-a făcut pe Ten să se încrunte și să pară nemulțumit imediat.

- Ce se întâmplă?, a întrebat Mac când Nan și-a strâns brațul în jurul lui. Nan s-a întors și i-a zâmbit lui Mac înainte de a da din cap.

- Nimic, e în regulă, a răspuns Nan înainte de a-l conduce pe Mac imediat pe scara rulantă la nivelul inferior.

- O să-l ajuți pe tatăl tău la fabrică mâine?, a întrebat Nan în timp ce făceau cumpărături împreună.

-

- Așa aveam de gând. Tu mergi undeva?, a întrebat Mac, sperând că Nan îl va invita să meargă să facă niște comisioane sau să meargă undeva.

- Nu, mâine sunt liber, dar poimâine merg la o licitație de mașini. Vrei să vii cu mine?, a întrebat Nan când și-a amintit.

- Sigur, vreau să văd cum se licitează lucrurile. Apoi, mâine, voi trece pe la tata. O să aduc și niște gustări pentru personal, spuse Mac, referindu-se la secretara tatălui său.

- Poți să conduci singur mâine? Vreau să verific mașina pe care am cumpărat-o, întrebă Nan. Mac încuviință imediat. Mac se îndreptă să aleagă un aparat de ras, în timp ce Nan îl privea zâmbind.

- Ce crezi că arată bine?, întrebă Mac, cerând părerea iubitului său.

- - O să o folosești acolo?, l-a tachinat Nan, uitându-se la pantalonii lui Mac.

- Idiotule, o cumpăr ca să-ți rad barba! Ți-am spus să te razi, dar tu nu o faci niciodată. Mă doare când mă atinge, a spus Mac în șoaptă la final. Nan a râs încet.

- Asta e bună, dar trebuie să mă razi, a sugerat Nan.

- Bine, răspunse Mac, apoi luă aparatul de ras și îl puse în coș. Continuară să cumpere alte articole. După ce terminară de cumpărat totul, se îndreptară spre casă. Mac o ajută pe Nan să descarce articolele din mașină și își luă lucrurile personale pentru a le pune în camera lui, în timp ce Nan luă articolele de bucătărie pentru a le depozita singur. Când s-a întors mai târziu, nu l-a văzut pe Nan în casă, așa că a ieșit să verifice garajul pe care Nan îl construise separat de casă pentru a verifica starea mașinii. Mac l-a auzit pe Nan vorbind cu muncitorii săi în garaj, așa că s-a dus să-și vadă iubitul, care era acum fără tricou, cu un tricou înfășurat în jurul capului, ținând o cheie în mână pentru a lucra la mașină. Mac stătea cu brațele încrucișate, sprijinindu-se de perete, privind și zâmbind ușor, gândindu-se că îi plăcea cel mai mult lumea lui Nan așa cum era. Poate că nu era la fel de strălucitoare ca cea a lui Ten, dar îl făcea pe Mac să se simtă confortabil și fericit când erau împreună.

- Hei, frate, pari entuziasmat, nu? Ochii tăi strălucesc, se auzi vocea glumeață a lui Wai din spate, făcându-l pe Mac să se întoarcă și să-l privească cu severitate.

- Strălucesc? Asta e părerea ta, eu privesc normal, se apăra repede Mac. Nu știa cu adevărat cum îl privea pe Nan, dar trebuia să riposteze pentru a-și ascunde propria jenă.

- Apropo, când nu eram eu prin preajmă, fratele tău s-a apucat să facă sport sau ce?, întrebă Mac, nedumerit.

- Poate. Cred că face sport ca de obicei. De ce?, răspunse Wai, curios. Mac ezită puțin.

- Păi... pare mai musculos decât înainte și... Mac nu știa cum să spună, pentru că simțea că mușchii lui Nan păreau mai fermi și mai definiți decât înainte.

Wai zâmbi puțin, pentru că își dădu seama că Mac încerca să explice ceva.

- Cred că trebuie să aibă grijă de el ca să arate bine, pentru că se teme că soția lui ar putea să-și găsească pe ascuns un amant, îl tachină Wai.

- Du-te și găsește-ți un amant acasă la tine. Dacă aș avea unul, fratele tău m-ar omorî, replică Mac, înroșindu-se la față.

- Da, cu siguranță te-aș omorî, dar aș face-o în pat, interveni brusc Nan, făcându-l pe Mac să tresară ușor, pentru că nu știa când se apropiase iubita lui.

- Soția ta se întreba dacă ai început să faci mai mult sport decât înainte, pentru că ți s-a schimbat corpul, îi explică Wai lui Nan, care zâmbi ușor.

- Îți place?, îl întrebă Nan pe Mac, în timp ce Wai se îndepărta în altă direcție, cunoscându-și rolul.

- Păi... e bine, răspunse Mac, nu foarte tare. Nan îi luă mâna lui Mac și o frecă de abdomenul lui puternic. Mac trebuia să recunoască că era mult mai ferm decât înainte, iar mușchii abdominali erau și mai vizibili.

- Răspunde mai tare, îl tachină Nan din nou. Mac își strânse buzele înainte să...

- Au, Mac, de ce mă ciupești? Ai unghiile lungi! O să ți le tai diseară, se plânse Nan când Mac îl ciupi tare pe abdomen, lăsându-i o urmă de la unghiile lui.

- Haide, asta nici măcar nu-ți rănește pielea, Nan. Și când te-am scărpinat pe spate, nu te-ai plâns așa, a replicat Mac, făcându-l pe Nan să ridice o sprânceană surprins.

- Îți dai seama ce ai spus?, a întrebat Nan. Mac a simțit că i se înroșește fața; știa exact ce spusese, pentru că așa gândea.

- Când sunt cu tine, trebuie să fiu îndrăzneț, nu? Altfel, m-ai tachina tot timpul, răspunse Mac. Nan chicoti încet.

- Dar știi că ceea ce tocmai ai spus m-a excitat în mod clar?, răspunse Nan. Mac părea confuz.

- Te-a excitat? Cum?, întrebă Mac curios.

- Păi, cuvintele tale mă fac să vreau să mă scarpini din nou pe spate, răspunse Nan, lăsându-l pe Mac fără cuvinte. Când se întoarse să se uite la subordonații lui Nan, îi văzu pe toți zâmbind înăbușit.

- Ești enervant. Ce faci? De ce îți scoți cămașa?, schimbă repede Mac subiectul, pentru că nu câștigase niciodată o ceartă cu Nan.

- Mă apuc să repar mașina. Apropo, de ce vii aici? O să te plângi de mirosul de ulei de motor, răspunse Nan, tachinându-l puțin pe Mac.

- Asta e mașina second-hand pe care ai mers să o cumperi?, întrebă Mac, apropiindu-se pentru a o examina. Nan dădu din cap în semn de confirmare.

- Atunci de ce are nevoie de reparații?, continuă Mac, uitându-se la motorul pe care subordonații lui Nan îl verificau.

- Nu o reparăm, doar verificăm starea mașinii pentru a vedea dacă este ceva care trebuie înlocuit sau reparat. E suficient, nu e nevoie să intri înăuntru. Ești deja slăbit, și dacă leșini din cauza uleiului de motor, va fi o problemă, spuse Nan, făcând un gest cu mâna, în parte pentru că era îngrijorat că Mac ar putea leșina din cauza vaporilor de ulei.

- Nu sunt atât de slăbit! Doar pentru că sunt alergic la usturoi, asta mă face slăbit?, se plânse Mac.

- Atunci du-te și stai acolo, spuse Nan, arătând spre un scaun de lemn nu departe. Mac se apropie și se așeză fără să protesteze, în timp ce Nan continua să verifice mașina. Mac își privea iubitul, care părea atât de serios în timp ce lucra la mașină. Sunetele lui Nan și ale celorlalți răsunau în tot garajul.

Mac nu și-ar fi imaginat niciodată că va sta aici; dacă ar fi fost în trecut, ar fi încruntat sprâncenele și ar fi păstrat distanța.

- Hei, chiar trebuie să stai aici și să te uiți?, a strigat o voce familiară, făcându-l pe Mac să se întoarcă și să vadă că era Keith, prietenul apropiat al lui Nan.

- Nu mă uit. Am venit doar să văd ce fac, a răspuns Mac. Keith a zâmbit cu înțeles.

- Deci, de ce ești aici?, întrebă Mac.

- Am venit să vorbesc cu Nan despre tatuaje. Mi-a spus că vrea să-i mai fac câteva, răspunse Keith, făcându-l pe Mac să-și încrunte imediat sprâncenele, deoarece Nan nu îi spusese nimic despre asta.

- Stai, când ai ajuns aici?, strigă Nan în acel moment, în timp ce se apropia cu mâinile murdare. Se prefăcu că îi răvășește părul lui Mac, dar Mac îi împinse mâna mai întâi. Nan a râs și s-a întors spre Keith.

- Mă saluți, dar apoi vii să-ți tachinezi iubitul. Ar trebui să fiu supărat?, a întrebat Keith în glumă.

- Vrei să-mi spui să flirtez cu tine în schimb? Nu vreau să fiu răpit și aruncat în mare, să știi. Soția mea ar ajunge văduvă, răspunse Nan, glumind pe jumătate cu prietenul său. Keith ridică ușor din umeri și zâmbi în colțul gurii. Mac avea câteva întrebări despre Keith, dar nu îndrăznea să i le pună direct. Chiar dacă Keith începuse să se apropie de el și era prietenos cu ei, în jurul lui exista încă o barieră subtilă care îi făcea pe oameni să ezite să se implice prea mult, cu excepția lui Nan.

- Nu i-ai spus soției tale despre tatuaj, nu-i așa? Pare confuz, întrebă Keith direct, văzând expresia lui Mac de acum și bănuind că nu știa despre faptul că Nan își făcuse un alt tatuaj, așa că întrebă direct.

- Oh, încă nu i-am spus. O să-l las să-l vadă pe tot odată ce va fi gata, spuse Nan, uitându-se la Mac.

- Îți mai faci un tatuaj? Nu-ți ajung cele pe care le ai?, a întrebat Mac. De fapt, îi plăceau tatuajele lui Nan, dar nu știa unde ar mai putea să-și facă altele.

- Am deja un loc pentru el. Poți să te duci să aștepți în casă, Keith. Trebuie să termin mai întâi mașina; e aproape gata, a răspuns Nan. Keith a dat din cap în semn de aprobare.

- Atunci mă duc înăuntru să stau de vorbă cu Keith, spuse Mac.

- Da, adu-i și lui niște apă sau ceva. Fii un gazdă bună, spuse Nan zâmbind.

- Știu, bine? Haide, să mergem înăuntru, îi răspunse Mac lui Nan, apoi se întoarse să-l invite pe Keith. El intră în casă, iar Mac se îndreptă spre bucătărie să aducă apă pentru Keith.

- Pot să iau o bere în loc?, întrebă Keith zâmbind.

- Să o păstrăm pentru seara, să o bem la masă, răspunse Mac înainte de a se așeza pe o altă canapea.

- A ales deja modelul pentru tatuaj?, întrebă Mac, curios.

- A ales, dar voiam să-l întreb dacă e sigur că vrea acest model, spuse Keith serios, ceea ce îl făcu pe Mac și mai curios.

- Ce model a ales?, a întrebat Mac. Keith s-a uitat la Mac în tăcere, fără să spună nimic, ceea ce i-a dat lui Mac un sentiment de neliniște.

- De fapt, nu a ales un model, ci niște litere, a sugerat Keith, făcându-l pe Mac să simtă cum îi bate inima mai repede.

- M... A... C, a silabisit Keith literele una câte una, făcându-l pe Mac să înghețe pentru o clipă, deoarece se potrivea cu ceea ce simțea.

- Numele meu, nu?, a întrebat Mac, surprins.

- De aceea am vrut să-l întreb dacă este sigur. Am tatuat numele a mii de oameni și știu că îndepărtarea tatuajului este mult mai dificilă decât tatuarea în sine. Nu vreau să-ți jignesc dragostea, dar dacă într-o zi voi doi nu vă mai iubiți, numele tău va rămâne pe pielea lui până la moarte. Nu e doar numele unui părinte, să știi, îi explică Keith lui Mac, care nu se supără pe cuvintele directe ale lui Keith, pentru că a mai văzut situații de genul acesta. Un prieten de-al său din perioada sălbatică își tatuase și el numele iubitei, dar s-au despărțit la scurt timp după aceea, iar el a fost nevoit să-l îndepărteze, rămânând cu o cicatrice.

- Înțeleg, răspunse Mac încetișor.

- Așteaptă până vine și vorbește cu el frumos, bine? Nu vreau să vă certați, a spus Keith. Mac a dat din cap în semn de aprobare. În scurt timp, Nan a intrat.

- Mă duc să fac un duș rapid, miros a ulei, a spus Nan și s-a dus repede să facă duș și să se schimbe de haine. Keith și Mac au continuat să discute despre alte subiecte, dar Mac era încă îngrijorat că Nan își va face tatuajul.

- I-ai spus ce tatuaj o să-mi fac, nu?, îl întrebă Nan pe Keith când acesta coborî și văzu expresia tensionată a lui Mac. Keith dădu din cap în semn de afirmare.

- Chiar crezi că e o idee bună, Nan? O să rămână cu tine toată viața, să știi, spuse Mac.

- Crezi că sunt genul de persoană care nu gândește lucrurile până la capăt? Orice decizie iau, înseamnă că sunt foarte sigură de ea. Nu trebuie să-ți faci griji, nu o să mă despart de tine așa ușor. Chiar dacă tu vrei să te desparți de mine, o să te închid. Atunci o să fii cu mine pentru tot restul vieții. Simplu, nu? glumi Nan, prefăcându-se că este serioasă.

- Eu vorbesc serios, tu glumești mereu, a răspuns Mac. Nan a râs încet.

- Și eu vorbesc serios, a răspuns Nan. Mac s-a uitat la Nan în tăcere, apoi a oftat ușor. Nu că Mac nu era fericit că Nan îl iubea atât de mult încât să-și tatueze numele lui pe piele.

- Bine, dacă vrei să-ți faci un tatuaj, n-ai decât. Keith, tatuează-l, pentru că eu o să stau cu el până când își va scoate tatuajul, a spus Mac, întorcându-se spre Keith. Keith a râs încet, știind foarte bine că Mac voia să spună că nu se va despărți niciodată de Nan dacă nu-și va scoate mai întâi tatuajul.

- Voi doi sunteți cu adevărat potriviți să fiți un cuplu. Acum, unde vrei să-l tatuezi? Hotărăște-te, iar eu mă duc să iau echipamentul din mașină, spuse Keith înainte de a se ridica să se îndrepte spre mașină.

- Unde vrei să-l tatuezi?, întrebă Mac, curios.

- Pe dosul mâinii, spuse Nan, arătându-i lui Mac locul de pe dosul mâinii drepte, între degetul mare și arătător.

- De ce trebuie să fie mâna dreaptă?, întrebă Mac, sperând că era vreo șmecherie.

- Oh, când îmi folosesc mâna dreaptă să mă masturbez când nu ești prin preajmă, simt că tu ești cel care o face, răspunse Nan zâmbind, făcându-l pe Mac să roșească.

- Serios?, înjură Mac, dar fața lui se înroși.

După un timp, Keith s-a întors cu echipamentul și a început să-l instaleze, înmânându-i lui Nan un caiet cu schițe de tatuaje și diverse stiluri de fonturi din care să aleagă, promițând că va adăuga și câteva modele.

- Te las pe tine să alegi, a spus Nan, înmânându-i caietul lui Mac. Mac l-a luat și a început să aleagă cu interes, în timp ce Nan stătea liniștit și privea. Mac a răsfoit paginile până a găsit un font care i-a plăcut.

- Ce părere ai? E bine așa?, a întrebat Mac, cerând părerea lui Nan, deoarece tatuajul urma să fie pe mâna lui Nan.

- Da, e bine. Poți adăuga câteva modele, nu-i așa, Keith?, l-a întrebat Nan pe cel mai bun prieten al său.

- Sigur că pot, a răspuns Keith cu un zâmbet de aprobare.

- Te interesează să-ți tatuezi numele lui Nan?, l-a tachinat Keith, dar înainte ca Mac să poată răspunde, Nan a luat primul cuvântul.

- Las-o baltă, îmi place așa cum e, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să roșească și mai tare, deoarece Keith s-a uitat la el în glumă înainte de a începe imediat să-l tatueze pe Nan. Între timp, Mac a continuat să răsfoiască caietul de schițe cu alte modele, iar Nan a deschis o altă carte, care conținea fotografii ale unor persoane care fuseseră tatuate de Keith. Nan s-a oprit apoi la o fotografie cu pieptul unei femei care avea un tatuaj cu un dreamcatcher.

- Te uiți la sânii ei sau la tatuaj?, îl tachină Mac. Nu era chiar supărat, voia doar să-și tachineze iubitul. Nan zâmbi ușor, determinându-l pe Mac să caute modalități de a-l tachina la rândul său. Deschise o poză cu pieptul unei femei cu un tatuaj cu un dreamcatcher și cu spatele unui bărbat cu un tatuaj cu aripi întinse pe fese, pe ambele părți.

- Ce fel îți place?, a întrebat Mac în glumă. Keith a aruncat o privire și a râs ușor. Nan s-a uitat la Mac înainte de a zâmbi ușor.

- Îmi place așa; îmi place exact așa. Îmi place sclipirea din ochii tăi, îmi place zâmbetul tău.

Îmi place această persoană.

Vreau să fie așa; vreau să fie exact așa.

Vreau această sclipire din ochii tăi; vreau acest zâmbet.

Vreau această persoană.

Oh, iubirea mea.

Îmi place exact așa cum ești.

Cântec: I Like It This Way

Artist: Namtoey