CAPITOLUL 38

 

- Îsi face griji pentru mine? a întrebat Mac.

Wei și-a ridicat ușor sprâncenele.

- Chiar nu știi că îi pasă de tine? a întrebat din nou Wei, făcându-l pe Mac să rămână tăcut.

- Faptul că Nan nu te lasă să pleci să-l cauți pe ticălosul ăla, ESTE pentru că nu vrea să fii rănit din nou. Nu vezi ochii lui Nan uitându-se la acele semne de pe tine?

Vorbind despre asta, Wei a apăsat apoi vată pe colțul gurii lui Mac.

- Doare, o voi face eu

Mac a prins mâna lui Wei. și a luat un tampon de vată pentru a-și curăța singur colțurile gurii, Dar în mintea lui se gândea la ce a spus Wei.

- Tu... continuă să vorbești.

Mac nu s-a putut abține să nu-i ceară lui Wei să continue să vorbească despre asta.

Wei a lăsat să iasă un mic râs.

- Hei, e supărat pe tipul care te-a lovit, istețule? Altfel, nu l-ar fi lovit asa deodată și să îl pună la pământ. Unde își va arăta Nan fața în locul tău? Spunând că nu te droghezi, că nu vinzi droguri..... Doar atât știu cât de mult ține la tine, a spus Wei pentru a-l face pe Mac să înțeleagă.

- -Sunt doar mici semne. De ce este îngrijorat? El a făcut mult mai multe semne pe mine decât a făcut nenorocitul ăla, i-a amintit Mac.

- Probabil că fratele crede că nimeni nu te poate atinge în afară de el ,a spus Wei, nu în mod serios. Dar a făcut ca și fața lui Mac să se încălzească.

- Așa că, dacă ești intrigat urmărește-l cu atenție, vei afla că, după ce ai venit aici, cât de bine a avut grijă de tine. Mai mult decât orice altceva, a spus Wei pentru al face să își de-a seama.

Mac a auzit acest lucru și a tăcut o vreme pentru că se gândea la o poveste pentru a infirma cuvintele lui Wei.

- Hei, probabil că mă vede ca pe o jucărie pentru a-și ușura plictiseala. Asta e tot ce trebuie să fac ca să fie drăguț cu mine ,a spus Mac cu voce joasă, gândindu-se la cuvintele lui Nan pe care le spusese mai devreme.

- -Ești un prost. Gândește pentru tine, Mac. De ce este necesar ca Nan să te aducă în casa lui?să mănânci, să dormi în aceeași cameră cu el și apoi să te ia și să te ducă la muncă? Dacă ești doar o jucărie, Nan nu are nevoie să facă asta deloc. Sunt mulți oameni care se oferă să fie jucărie pentru ai ușura plictiseala lui Nan.Ei vor să vină și să trăiască cu el în casă, dar Nan nu s-a gândit niciodată să îi aducă. Când Nan te-a adus acasă, toată lumea a fost confuză, de ce te-a adus Nan aici? a spus Wei în timp ce Mac stătea liniștit și asculta.

Dar inima îi bătea cu putere.

- Nan poate că ți-a făcut rău pentru că a vrut să îl ajute pe fratele Day, dar crede-mă, dacă fratele Day îi ordonă acum lui Nan să te rănească din nou fratele Nan nu va renunța ușor, a spus Wei cu încredere.

- Cum poți fi sigur? Fratele tău îl admiră foarte mult pe Day. Dacă ar exista un motiv pentru ca fratele tău să aleagă între mine și Day, fratele tău îl va alege pe Day. În niciun caz fratele tău nu mă va alege pe mine ,a spus Mac în timp ce se gândea.

- Spui asta ca și cum te-ai simți jignit sau ești gelos pe fratele Nan și fratele Day? a întrebat Wei înapoi, făcându-l pe Mac să înghețe.

El însuși nu știa că atunci când Nan îl ajută sau îi mulțumește pe Day și Brick, Mac se simte rănit pentru o vreme. Era în secret gelos pe Day, care îl făcea pe Nan să se supună și să facă tot ce dorea el.

- -De ce naiba să fiu gelos? a întrebat Mac înapoi, nu prea tare.

Apoi a continuat să își aplice medicamentul . Mac a suspinat ușor când s-a gândit la el și la Nan.

- Serios, ce părere ai despre fratele Nan? a întrebat Wei din curiozitate, pentru că dacă era Nan, Wei crede că își poate da seama ce gândește, pentru că erau împreună de mult timp și își cunoșteau bine obiceiurile celuilalt, iar acțiunile lui Nan spuneau multe lucruri.

Numai că Mac chiar nu știe sau doar se preface că nu știe.

- -În legătură cu mine? De ce vrei să știi? a întrebat Mac înapoi ,făcându-l pe Wei să râdă ușor.

- -Începi să semeni din ce în ce mai mult cu Nan, pot să te ajut cu ceva? O să mă duc să văd pista în locul lui Nan.

A întrebat Wei, făcându-l pe Mac să-și amintească evenimentele de acum ceva timp.

- Stai, te întreb ceva, ce fel de oameni sunt aceștia, care îndrăznesc să vândă droguri pe teren? Și de cât timp faci asta? Și în acel loc, ați instalat mai multe camere de supraveghere din cauza asta? a întrebat Mac într-o serie de întrebări.

- Nu trebuie să știi. Să rămâi acasă este suficient. Nu trebuie să fugi pentru a îl înfuria din nou pe fratele Nan, este suficient. Wei la avertizat înainte de a se ridica.

Nu voia să-i spună nimic lui Mac pentru că vrea ca Nan să fie singura persoană care să-i spună.

- Ce naiba faceți voi doi? Parcă ascundeți ceva, a mormăit Mac.

- Absolut nimic. Mă duc mai întâi pe teren. Uită-te și tu la Nan.... Într-un moment ca acesta, probabil că ești tu cel care poate vorbi și cu fratele a spus Wei înainte de a părăsi casa .

Lăsându-l pe Mac să stea și să-și vindece singur rănile. Mac s-a lăsat pe spate pe canapea și s-a gândit la cuvintele lui Wei. Mac se gândea și el la asta, dar nu îndrăznește să spună că se simte bine în această privință.

Dar dacă îl întrebi acum pe Mac ce simte în legătură cu Nan, Mac poate spune că se simte bine și se simte conectat în mod inconștient, Mac continuă să se blesteme în sinea lui, de ce trebuie să te simți bine în legătură cu persoana care te-a rănit.... dar comportamentul nepoliticos și gospodăresc al lui Nan îl face pe Mac să-și schimbe sentimentele de furie și ură din prima... și să se transforme în acest tip de simpatie.

- Cum ar trebui să mă descurc cu acest sentiment?

Mac a murmurat încet pentru el însuși. Mac a stat singur o vreme. Așa că a decis să facă o plimbare și să se uite prin sală pentru a vedea cum se descurcă Nan acum.

Mac a deschis ușa și a văzut că Nan stătea pe canapeaua din colțul camerei punându-și tricoul .... corpul său plin de transpirație, fața lui Nan era încă morocănoasă. Nan s-a întors să se uite la ușă pentru că știa că cineva o întredeschise.

- Te-ai descărcat deja? întrebă Mac, respirând adânc.

- Vino și stai aici.

Nan a mângâiat perna de pe canapeaua de lângă el. chemându-l pe Mac să se așeze cu el, Mac a mers apoi și s-a așezat așa cum a vrut el.

Nan și-a sprijinit capul de spătarul cotierei, cu o privire goală pe fața lui Mac.

- La ce te uiți? a întrebat Mac, Nan încă se uita la el.

- Mă uit la un prost ,a spus Nan cu o voce calmă. Lăsând fața lui Mac puțin încordată.

- Ce este în neregulă cu tine? Să mă cerți mereu pentru că sunt prost , a strigat Mac, pentru că acum îi spunea că era prost de multe ori.

- -Și ce om înțelept ar provoca un astfel de scandal? a întrebat Nan cu o voce aspră.

Aceasta l-a făcut imediat pe Mac să înțeleagă ce voia să spună.

- Deci ce vrei să fac, este un incident rușinos. Dacă nu as fii continuat să te urmăresc, să îți urmăresc subalternii, atunci el ar fii fugit primul. Hei, eu te ajut, de ce țipi așa la mine? a replicat Mac.

Nan și-a pus degetul pe capul lui Mac și l-a împins, nu prea tare.

- Deci te-ai gândit vreodată că dacă ar avea un cuțit sau o armă sau dacă mișcările lui ar fi mai grele de atât? ce ai face? te-ai pune în pericol fără motiv?Nan la întrebat din nou.

Mac s-a uitat la el cu ochii încețoșați.

- -Vrei să spui că îți pasă de mine? a întrebat Mac, cel puțin asta voia să audă din gura lui Nan.

Ca să-și sporească încrederea în sine, nu se gândea de unul singur că Nan avea o inimă pentru el.

- -De ce... tu... wow... de ce trebuie să mă faci să spun așa ceva ,Nan s-a frecat viguros la cap.

- Atunci ce naiba ești tu, de ce nu mi-ai spus așa?a replicat Mac.

- Deci nu poți vedea nimic?! a întrebat Nan.

- -Tu însuți ai spus că sunt prost, și la ce naiba se poate uita un prost ca mine! Vocea puternică a lui Mac l-a lovit.

- Uau, îmi vine să înnebunesc , a strigat din nou Nan.

- O să fiu și mai nebun decât tine, a argumentat imediat și Mac în dezaprobare.

Cei doi stăteau uitându-se unul la celălalt gâfâind din cauza unui zgomot puternic acum.

- - Ai o gură bună, vino să mă săruți, a spus Nan în timp ce îl ținea pe Mac de spate pentru a se apleca asupra lui.

Dar Mac s-a împotrivit și la apucat de mâna pe Nan, blocându-i capul.

- Nici măcar nu te obosi să mă săruți, ticălosule , a strigat Mac înapoi, cu fața roșie.

Pentru că se certa și Nan era pe punctul de a-l săruta pentru a schimba subiectul.

Nan a schițat un zâmbet ușor din colțul gurii.

- -Acum, făcând pe durul, hai să mergem în dormitor. Vreau să fac o baie. Corpul meu este atât de lipicios, a spus Nan în timp ce și-a pus brațul în jurul gâtului lui Mac, astfel încât să se ridice împreună.

Și l-a condus pe Mac afară din sala de sport, Mac a lăsat să iasă un oftat pentru că Nan a refuzat să spună că era îngrijorat pentru e..... dar s-a ferit deoarece Mac putea fi sigur că se va simți bine cu Nan.

Nan l-a dus pe Mac în dormitor .

- -Atunci de ce nu m-ai lăsat să fac duș mai întâi și apoi să aplici medicamentul? s-a plâns Mac.

- Am uitat, du-te și fă o baie mai întâi. Eu voi aplica medicamentul.

Nan îi face semn cu mâna pentru a-l face pe Mac să meargă să facă o baie.

Mac este de acord să intre și să facă duș. După ce iese din nou din baie, el vede că Nan pusese o cutie de medicamente pe pat.

- -Îmbracă-te repede ,apoi stai jos și așteaptă-mă . Voi face o baie pentru o vreme ,apoi îți voi aplica medicamentul.

A ordonat din nou Nan înainte de a merge la baie pentru a face duș. Mac s-a îmbrăcat și s-a așezat așteptând pe pat.

- Ușor , a bombănit Mac în timp ce Nan îi dădea o mână cam grea.

Nan încă se uita inexprimabil la fața lui Mac, dar nu a spus nimic până când a terminat de aplicat crema și apoi l-a lăsat pe Mac să plece primul, în timp ce el a ieșit să fumeze și să vorbească la telefon cu Sage.Inchisese usa la balcon făcându-l pe Mac să nu poată auzi despre ce vorbea Nan.

Mac a continuat să se holbeze la Nan până când a adormit din cauza epuizării provocate de efortul din timpul nopții.

- Mulțumesc foarte mult. O să vă dau mâine poza de la cameră. Um..., i-a spus Nan lui Sage la sfârșit și a închis.

Nan și-a terminat a treia țigară și a intrat în dormitor și la văzut că Mac adormise.

Nan s-a apropiat și s-a ghemuit pe podea lângă patul în care dormea Mac. Mac stătea întins pe o parte, chiar spre el.

Nan și-a ridicat mâna pentru a-i netezi ușor părul lui Mac, s-a așezat examinând cu atenție vânătăile de pe fața și brațele lui Mac, Nan și-a folosit vârful degetelor pentru a mângâia ușor colțul gurii lui Mac.

Mac s-a agitat puțin, dar nu s-a trezit. Văzând urmele care nu erau făcute de propriile sale mâini, Nan s-a supărat foarte tare pe persoana care i-a provocat aceste vânătăi lui Mac. Știa că înainte l-a rănit pe Mac chiar mai mult decât acum, dar sentimentul este diferit.

- -Ce ar trebui să fac în continuare?Mă faci nefericit, știi asta?

Nan murmură încet pentru el însuși, are multe pe cap. Pe lângă faptul că oamenii își bat joc de pistă ....problemele de familie din partea mamei sale și acum mai are și istoria lui Mac.

Trebuie să se gândească la asta mai mult decât la orice altceva. Nan s-a ghemuit și s-a uitat la fața lui Mac în timp ce dormea, înainte de a se apleca să îl sărute pe frunte și de a se retrage.

- Sunt foarte îngrijorat pentru tine. De ce nu știi?

Nan a vorbit din nou încet. Apoi se mișcă și se plimbă în jurul patului pentru a se urca și a dormi pe partea lui. Nan vrea să-l tragă pe Mac într-o îmbrățișare, dar se temea să nu-i rănească corpul lui Mac, așa că îl lăsă pe Mac să doarmă confortabil.

Nan a suspinat și a întins mâna pentru a stinge lampa de lângă pat înainte de a închide încet ochii. Nu după mult timp, un sunet slab al sforăitului său a răsunat slab, semnalizând că dormea....dar cealaltă persoană care dormea înainte a deschis încet ochii în întuneric, inima lui Mac a bătut repede tocmai cu o senzație de tremur.

Buzele i s-au strâns într-un zâmbet care a apărut pe buze. Mac era bucuros că Nan nu-l trăgea în îmbrățișare, altfel ar fi știut că Mac se trezise.

Când Nan a deschis ușa de la balcon și a intrat în cameră, Mac s-a prefăcut că doarme. Lui Mac îi era teamă și în sinea lui, îi era teamă să nu fie prins prefăcându-se că doarme, la fel ca atunci când Mac fusese bolnav înainte.

- Trist?de ce spui asta în timp ce dorm?

Mac s-a gândit în secret în sinea lui. După un timp, Mac a închis ochii și a adormit.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

După evenimentele din acea zi, Mac s-a dus la serviciu ca de obicei, cu Nan mergând să-i explice tatălui lui Mac de ce Mac are vânătăi pe corp.

Pe pistă, oamenii lui Morris nu s-au mai mișcat, dar Nan nu avea încredere în asta. Cei prinși se purtau și ei ca și cum ar fi strigat la Moris, dar încă ezitau.

Sage a trebuit să-i lase pe ceilalți ofițeri să supravegheze .

Nan și Mac erau încă împreună ca de obicei, Nan îl lua și îl lăsa pe Mac la serviciu aproape în fiecare zi.

- Scoală-te și fă un duș, te duc afară, a spus Nan într-o dimineață de weekend, Mac era încă întins în patul larg.

- Unde te duci? E încă devreme, a întrebat Mac.

- Nici aproape, nici departe. Purtați pantaloni lungi și o jachetă cu mânecă lungă..... A adu și niște haine pentru a te pregăti pentru o noapte de somn.

Nan a ordonat din nou. Mac s-a întors să se uite la el confuz.

- De ce trebuie să port pantaloni lungi? a întrebat Mac.

- Ei bine, îți spun să faci ce vrei, ridică-te repede, nu mă lăsa să te trag în jos, a spus din nou Nan.

Mac a trebuit să alunece inevitabil din pat.

- Mă duci în provincie pe motocicletă?a întrebat Mac, uimit după ce a făcut duș, s-a îmbrăcat și și-a pus lucrurile în geantă, împreună cu lucrurile lui Nan.

- Oh, de ce este o problemă? a întrebat Nan înapoi în timp ce își verifica motocicleta.



- Este prea cald ca să mori. Cum poți să stai pe ea? Și în ce provincie mă duci? a întrebat Mac curios.

- Nu-ți face prea multe griji, nu este deloc dificil, trebuie doar să înveți să mergi pe motocicletă. Este un sentiment emoționant, este diferit de a conduce o mașină, așa că nu te mai purta ca un copil răsfățat! a spus Nan plecând.

Mac a făcut un puf, dar știind că oricum nu putea rezista.

• ⋅⋅ • ⋅⊰⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅⋅ • ⋅ ∙ ∘ ☽ ༓ ☾∘ ∙ • ⋅⋅⋅ • • ⋅⋅⋅ • ⋅⋅⋅

Nan a luat o cască si mănuși pentru a le pune lui Mac .Din fericire, Mac purta blugi și adidași.

- Voi ieși puțin să mă deconectez,dar l-am sunat și l-am anunțat pe nenorocit de Sage. O să vină și o să arunce o privire.

Nan a ordonat rapid.

- Nu-ți face griji, frate ...stai cât este nevoie.

Wei a spus cu un zâmbet. Nan i-a înmânat lui Mac geanta , apoi s-a urcat pe motocicletă și a pornit motocicleta.

- Vino sus, l-a chemat Nan pe Mac, iar Mac s-a apropiat inevitabil de Nan, Mac s-a așezat puțin mai departe.

- Îmbrățișează-mă la brâu, a spus Nan din nou.

Făcându-i fața lui Mac să se înfierbânte pentru că era jenat să îl vadă subordonații lui Nan.

- Nu am nevoie, a răspuns Mac.

Nan i-a zâmbit în cască înainte de a accelera motorul și de a decola puternic, lăsându-l pe Mac surprins, îmbrățișând imediat talia lui Nan.

- Heh heh heh, a râs Nan știind că Mac îi îmbrățișa strâns talia.

- La naiba, nu știi să ,,călărești" bine? Dacă voi cădea, cine își va asuma responsabilitatea? a strigat Mac imediat la el.

Nan și-a deschis puțin casca ca să vorbească pentru ca Mac să poată auzi.

- Eu sunt cel care călărește?cine își va asuma? Ce întrebare ciudată, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să tacă puțin.

- Ține-mă de talie. O să cazi. De fapt, vei spune că nu pot, a spus Nan din nou.

- Deci, unde anume mă duci?a întrebat Mac, Nan a continuat să meargă pe motocicletă în zig-zag.

- -Kan, a răspuns scurt Nan.

- -Kanchanaburi ? a întrebat Mac.

- Da, a răspuns el, înainte de a aluneca puțin în sus. Făcându-l pe Mac să se îmbrățișeze de talia lui Nan, pentru că îi era teamă să nu cadă, el însuși stând foarte rar pe spatele unei motociclete.

Nan a călătorit de la Bangkok până în provincia Kanchanaburi, cu Mac îmbrățișându-i talia tot timpul.

Nan s-a oprit la o benzinărie în apropiere de Nakhon Pathom. Pentru ca Mac să-și poată întinde puțin picioarele.

- Niște fese îngrozitoare, a bombănit Mac în timp ce se odihnea pe scaunul din fața unui magazin Seven din interiorul benzinăriei.

- Ce, încă nu te-ai obișnuit cu ele? a întrebat Nan în timp ce îi înmâna o sticlă de apă.

Mac a luat-o și a deschis-o ca să bea cu o privire confuză.

- - - Sunt obișnuit, de obicei nu merg pe motocicletă a răspuns Mac, Nan zâmbit.

- Nu mă refer la mersul pe motocicletă, a spus Nan, ridicând sticla de apă pentru a bea.

Mac s-a încruntat la cuvintele lui Nan, înainte de a se opri, cu fața roșie.

Gândindu-te la lucruri de sub buric, a spus Mac, Nan a zâmbit și a râs ușor.

- Mă duc să caut ceva de mâncare în orașul Kan. Apoi vom merge direct la Srisawat, a spus Nan în timp ce se îndrepta din nou spre motocicleta lui.

- Unde te duci? a întrebat Mac.

- Aici mergem, știu

Nan a răspuns ca de obicei înainte de a se urca pe motocicletă și de a-l lua pe Mac pentru a-și continua călătoria.

Când a ajuns în provincia Kanchanaburi, în jurul prânzului, Nan l-a dus pe Mac să mănânce tăiței la un restaurant de pe marginea drumului și l-a dus din nou la o benzinărie, apoi l-a dus să călătorească spre districtul Si Sawat.

După ce a părăsit provincia a început să se vadă pădurea, Mai mult decât casele oamenilor.

Astăzi vremea este ca o inimă. Soarele nu era prea cald, Vântul care sufla este răcoros și confortabil.

Mac îmbrățișând talia lui Nan a privit în jur cu interes, viața lui era într-un oraș plin de clădiri, există un centru comercial care există multe facilități, rareori a văzut verdele copacilor.

Când locuia în străinătate, Mac călătorea noaptea, văzând doar lumina de la locul de distracție.

Nan s-a uitat prin oglinda laterală și a văzut că Mac a deschis fereastra căștii pentru a prinde vântul, făcându-l pe Nan să zâmbească cu satisfacție.

După un timp, Mac i-a dat un ghiont în spate lui Nan, iar Nan a încetinit.



- Ce? a întrebat Nan împotriva vântului.

- Mă doare și trebuie să mă duc la baie, a spus Mac.

- Unde o să găsești o toaletă?În această zonă există doar păduri. Hai să facem pipi în pădure mai întâi, a spus Nan în timp ce s-a oprit și a căutat un loc unde Mac să se elibereze.

- Să faci pipi în pădure, ai înebunit ?dacă vor fii șerpi? a întrebat Mac nervos în timp ce se uita la pădurea de pe cărarea din față.

- Nu ce? Dar dacă vrei să faci pipi ridică mâinile pentru a respecta natura și o faci simplu .

Nan i-a răspuns cu un zâmbet. Când s-a dat jos și s-a așezat lângă motocicletă, fața lui Mac s-a pierdut imediat.

- Și nu e nicio bombă în față?a întrebat Mac cu blândețe.

- Nu știu, nu-mi amintesc, a trecut mult timp, a răspuns el.

- -Oh, si unde ai de gând să mă duci așa? a întrebat Mac din nou.

- Ai dreptate, am studiat traseul și mi-am rezervat deja cazarea. Doar că nu știu unde este o benzinărie. Nu e mare lucru, nu te doare să faci pipi? a spus din nou Nan.

Mac a privit cu ezitare la arbore.

- Tu vii cu mine, a spus Mac, rugându-se să o facă pe Nan să zâmbească și să râdă.

- Da, a răspuns Nan înainte de a-l împinge pe Mac pe marginea drumului.

Mac mergea cu frică, dar cu durerea de a face pipi, trebuia inevitabil să găsească un loc unde să se descarce.

- Întoarce-te, i-a spus Mac lui Nan.

- Ce este în neregulă cu tine? Ne-am văzut unul pe celălalt în aproape fiecare noapte.

Nan a bombănit, dar s-a întors cu spatele la Mac când a văzut fața încordată a celeilalte părți.

Mac și-a descheiat rapid pantalonii și imediat și-a desfăcut fermoarul. Ochii lui se uitau în jur cu suspiciune. După ce i-a dat drumul, și-a încheiat în grabă pantalonii .

- Gata, a spus Mac.

- Întindeți ambele mâini, a spus Nan puțin.

Mac părea confuz, dar a întins ambele mâini în fața lui. Nan a luat o batistă umezită și i-a șters mâinile lui Mac, Mac a fost puțin uimit.

Când a terminat de șters, a pus-o într-o pungă de plastic și i-a dat-o lui Mac.

- Pune-o în partea de jos a genți .Oriunde găsești coș de gunoi, aruncă-l.

Nan a spus din nou.

- Nu poți să o lași aici? Este doar o pădure, a spus Mac, Nan s-a uitat direct în fața lui Mac.

- Pentru că există oameni care gândesc ca tine. Gunoaiele umplu casa și tot orașul, colectarea nu face motocicleta mai grea.

Nan a spus din nou. Mac știa că a fost certat din nou, așa că a pus în tăcere punga în geanta lui.

Apoi Nan l-a luat pe Mac pentru a-și continua călătoria până când Nan l-a dus pe Mac în vârful barajului Srinakari după-amiaza.









Mac s-a dat jos de pe motocicleta și s-a răsucit înainte și înapoi pentru a alunga oboseala.

- M-ai adus la baraj? a întrebat Mac în timp ce îl urmărea să stea pe margine.

Acea privire în jos pentru a vedea clar priveliștea barajului, a râului și a munților verzi l-a făcut pe Mac să nu se poată abține să nu se holbeze.

S-a auzit sunetul de făcut poze, Mac s-a întors să se uite în direcția sunetului și la văzut pe Nan apăsând pe telefonul lui mobil

- De ce mi-ai face o poză în secret?a întrebat Mac înapoi.

- Unde am făcut o fotografie în secret? Am făcut o poză pentru ca tu să vezi asta

Nan a spus și s-a așezat pe barieră. Mac s-a apropiat și s-a așezat lângă el.

- Cum de te-ai gândit să mă iei în excursie? a întrebat hlac curios.

- Odihnește-ți creierul. Hai să respirăm niște aer proaspăt. În Bangkok nu există decât fum de mașină , a spus Nan cu o expresie normală. Dar Mac simte că este mai mult decât atât.

- Vino să faci o fotografie cu mine, a spus Nan, luând un selfie stick din rucsacul lui.

- Geanta ta are un selfie stick?a întrebat Mac cu curiozitate.

- Oh, ce este atât de ciudat? a întrebat Nan înapoi înainte de a-și lua telefonul mobil să-l pună la capătul bățului, apoi să îmbrățișeze gâtul lui Mac și apoi să apese pentru a fotografia direct la telecomanda de pe curea.

Mac acceptă și el să facă poza, dar, Doamne, Nan îl luă pe Mac să facă poze în orice colț posibil și până când fu mulțumit.

Apoi Nan a venit să stea și să privească în liniște și în tăcere priveliștea de pe podul barajului.

- E o lume mare, nu crezi? a spus Nan rupând tăcerea în timp ce privea înainte.

- Hm, a răspuns Mac cu voce joasă.

- Din moment ce este atât de mare, atunci de ce ne-am întâlnit noi doi? a spus din nou Nan.

Mac a rămas tăcut o vreme. Voia să vorbească despre Day, dar nu voia să strice atmosfera.

- Soarta, poate, a răspuns Mac scurt, cu un ușor zâmbet.

- Dacă tu și cu mine am avea un motiv să ne despărțim, crezi că soarta ne va face să ne împăcăm din nou?a întrebat Nan, făcându-l pe Mac să înghețe.

Inima i-a tresărit imediat, iar Mac s-a întors să se uite la el cu suspiciune.

- Ce vrei să-mi spui, Nan? a întrebat Mac.

Nan a tăcut o vreme, înainte de a se întoarce pentru a-i zâmbi provocator lui Mac.

- Ce naiba vrei să-mi spui? Tocmai am întrebat. Vreau să știu. Înțelegi că vreau doar să știu? Nan a spus iritat.

- Cred că ești nebun, a răspuns Mac.

Nan a schițat un mic zâmbet. Privirea din ochii lui a făcut ca inima lui Mac să zvâcnească puțin.

- Deci, unde stăm? a întrebat Mac, schimbând subiectul.

- Trebuie să mă întorc repede ...nu e departe, a răspuns Nan, înainte ca cei doi să se urce pe motocicleta și să parcheze în curtea unde se aflau magazinele pentru a cumpăra mâncare și gustări .

Mac și-a amintit că sacul de gunoi nu fusese încă aruncat, apoi l-a luat și l-a aruncat în coșul de gunoi.

Nan s-a uitat la el cu un zâmbet. După ce mâncarea a fost cumpărată, Nan l-a luat pe Mac să se întoarcă pe același drum. Dar a virat la intersecția Pong Pad și a mai mers încă 3-4 km înainte de a ajunge la cabana numită "San Kok Koct".



Mac a coborât de pe motocicleta și s-a uitat curios în jur. Nan a luat geanta lui Mac și a ținut-o pentru el. Apoi au mers împreună spre zona de recepție, atmosfera era liniștită. Mac a văzut două mașini parcate în parcare și o motocicletă.

- Bună ziua, ați rezervat o cameră?

O femeie tânără a venit să-l întâmpine cu un zâmbet, așa că Nan i-a informat numele, în timp ce Mac încerca să arate în schimb.

Până când Nan a luat cheia camerei și l-a chemat pe Mac să îl însoțească pe îngrijitor la vilă.



- Se va sparge?Mac i-a șoptit lui Nan în timp ce mergeau pe aleea de bambus.

- Dacă se va rupe, vor merge? a întrebat stângaci

- Nu în mod serios. Mac merse în fața lui Nan.

- Nan, ce sunt copacii ăia?a întrebat Mac când a văzut un tip de copac care creștea peste tot în zonă.

- Tonkok, a răspuns scurt Nan.

Mac a dat din cap în semn de înțelegere. A recunoscut că atmosfera era foarte bună, foarte liniștită de asemenea. Sunetul ritmic al bambusului a răsunat în momentul în care au trecut cu toții până când au ajuns la casă, îngrijitorul a mai stat de vorbă și apoi i-a lăsat pe el și pe Mac să se odihnească liniștiți.

- Camera nu are aer condiționat. Nu are baie? a întrebat Mac.

Nan a dat din cap înainte. Când a deschis ușa pentru a intra în cameră, nu era decât o saltea pe podea și o comodă, dar există și prize electrice în cameră.



La capătul saltelei există o oglindă în care te poți uita. În partea din față a camerei există o terasă pe care poți sta.

- Baia comună se află în partea din spate a casei, a spus Nan.

- Ce se întâmplă dacă vreau să mă duc la baie noaptea târziu? a întrebat Mac în timp ce se așeza pe saltea.

- Striga-mă și voi veni cu tine, a răspuns Nan înainte de a se întinde din cauza epuizării din cauza călătoriei lungi.

- Atunci de ce m-ai adus aici? Este cineva aici?a întrebat Mac.

- Văd că sunt oaspeți care stau în alte camere ,a răspuns Nan.

- Liniște, a spus Mac.

- Ei bine, te-am adus aici ca să faci liniște, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să rămână tăcut pentru o vreme.