CAPITOLUL 34

  Mac tăcu o clipă, apoi privi spre balcon.

- Dacă Eua vrea să știe, atunci poți încerca să îl întrebi, nu pot să-ți dau un răspuns, spuse Mac cu voce joasă, pentru că el însuși încă nu știe ce e cu Nan.

Chiar dacă Eua a vrut să îl întrebe,nu a vrut ca Mac să se simtă inconfortabil, așa că a întrebat despre starea lui Mac pentru o vreme, până când Nan s-a întors.

- A trecut o jumătate de oră, te poți întoarce acum.

Nan la împins imediat afară. Se uită uşor la faţa lui Mac.

- Ei bine, mă întorc imediat, Mac. Te voi vizita din nou, spuse Eua.

Mac ridică mâna în semn de salut.

- Mulțumesc că ai venit, spuse Mac politicos, dar Nan se uită la Mac cu ochii mari înainte ca Eua să plece.

Dar se pare că Nan și-a amintit ceva și sa plimbat de-a lungul camerei

- Nan, unde te duci, ticălosule? strigă Mac în grabă, Dar Nan nu se opri.

Deschise ușa și îl urmă imediat afară.

- Stai, strigă Nan. Făcând-l pe Eua să se oprească și să se întoarcă să privească.

- Ce este asta?întrebă Eua cu un zâmbet normal.

- Dacă nu este necesar, nu trebuie să vii să te încurci din nou cu Mac. Este suficient să îl vezi doar dacă e vorba de muncă. Nu este nevoie să-ți faci prea multe griji pentru chestiuni personale,la avertizat Nan și s-a întors înapoi.

Eua eram puțin încruntat când sa uitat la Nan cu ochi nemișcați.

- Tocmai acum, l-am întrebat pe Mac ce se întâmplă între tine și el pentru că se pare că alergi după Mac, a spus Eua, făcându-l pe Nan să se oprească puțin.

- Și ce a spus Mac? întrebă Nan.

- Mac mi-a spus să te întreb, de ce nu-mi spui? Ce faci cu Mac? Dacă spui că ești un prieten normal..... eu zic că nu este motiv să ai această atitudine ....sau este mai mult decât atât?a întrebat Eua din nou.

- Și care este treaba ta de vrei să știi despre treburile altora? Oh, vrei să te comporți ca tatăl tău căruia îi place să se încurce cu treburile altora? a întrebat Nan.

--Nu-mi vorbi de rău tatăl. Tatăl meu a făcut totul pentru binele familiei sale, a argumentat Eua, făcând-l pe Nan să ridice un zâmbet batjocoritor în colțul gurii.

- -Mda....., familiei false, spuse Nan pe un ton batjocoritor.

- Atunci de ce te joci cu Mac?

Eua a revenit din nou la povestea lui Mac. Pentru că subiectul despre familia lui cu siguranță nu avea să se termine.

- - Mă iau de soția mea, ce e cu tine? spuse Nan, făcând-l pe Eua să se oprească puțin.

- Soție? murmură Eua.

- - Tatăl lui Mac știe? întrebă Eua.

- De ce întrebi? Familia ta a distrus deja generația tatălui meu... nu a fost suficient? va distruge și generația mea, nu? întrebă Nan pe un ton foarte nemulțumit, făcând-o pe asistenta de la tejghea să plece.

Asistenta de la ghișeu trebuie să meargă să avertizeze paza ,pentru că sunetul era destul de puternic pe hol.

Dew a deschis imediat ușa și îi văzuse pe cei doi încordați , privind unul spre celălalt.

- Ce se întâmplă, ticălosule? întrebă Dew .

- Nimic, spuse Nan sec.

- Nan dă-i drumul și urmează-mă a spus Dew, Nan s-a întors să se uite din nou la Dew înainte de a-i arăta supărat fața lui Eua.

--Ține minte, nu mă mai deranja, a fost tot ce a spus Nan.

Înainte de a se întoarce imediat în camera de recuperare .Când Nan s-a întors, Mac l-a privit cu ochi curioși.

--De ce te uiți la mine? Nu am de gând să îi sparg fața ,spuse Nan cu o voce furioasă, făcându-l pe Mac să înghețe.

--Ce dracu e în neregulă cu mine și cu tine ? avem o aventură? întrebă Mac înapoi, pentru că și-a amintit de întrebarea pe care o pusese mai devreme.

--Dacă nu știi să gândești, nu trebuie să știi, a spus simplu Nan, înainte de a se întoarce să se uite la coșul de suveniruri cumpărat de Eua.

--Three

Nan s-a întors să-l strige pe Three făcându-l pe aceasta să tresară puțin pentru că stătea și îi asculte pe Nan și Mac .

--Da.

Three a răspuns în grabă.

Nan s-a dus să ia coșul cu suveniruri și i l-a dat lui Three.

- Ia-le pe toate, ți le dau, a spus Nan, făcând ochii lui Three să se mărească de șoc, împreună cu Dew și Mac întorcându-se.

- Ești nebun? Asta a fost cumpărate pentru mine. Dacă vrei să-i dai lui Three, atunci le poți împărți, spuse Mac.

Nan se uită la Mac cu ochi fioroși.

--Ce vrei să mănânci? Voi cumpăra orice pentru tine .Nu este nevoie să mănânci mâncarea altcuiva ,spuse Nan, lăsându-l pe Mac din nou uluit.

- Dacă mi-l dai, îl voi lua.

Terminând de vorbit, Three luă în grabă coșul și îl ținu imediat.

- Three strigă Dew cu înverșunare.

--Ce? Fratele Nan mi la dat dat, nu am furat nimic. spuse Three înainte de a pune coșul pe masă lângă canapea. Dew se întoarse spre Mac.

--Bine, nu mai contează, ia-l pentru că nebunul de aici va găsi din nou o problemă cu mine, a spus Mac. Dar lui Nan nu-i păsa.

- În plus, este bine ca copilul să nu moară de foame , nu se putea abține să nu îl tachineze pe Three.

- Mac,nu mor de foame, argumentă Three în grabă, făcând ca atmosfera să uşureze o parte din disconfort.

Nan se apropie și se așeză pe canapea părând obosit și stresat.

- Vorbiți mai întâi cu el, lăsați-mă să trag un pui de somn, a spus Nan înainte de a se culca.

Dew și Three au trebuit sa mute scaunele lângă pat. Nan a adormit repede.

Mac se uită la Nan cu ochi suspicioși și cu o îngrijorare profundă în inima lui.

--Ce ați vorbit?

Mac i-a întrebat pe Dew și Three pentru că ia văzut , când Nan era pe balcon,Dew și Three au plecat și ei.

--Nu știu, am auzit că a fost o mică problemă pe pistă, dar nu știu ce este, tu nu ești soția lui Nan? așa că Nan nu ți-a spus?a întrebat Three înainte de a fi privit de Dew cu ochi dezaprobatori, Mac se încruntă uşor dar nu mai întrebă.

--Voi doi vă puteți întoarce , nu vă faceți griji. Mă pun și eu să mă odihnesc, a răspuns Mac, temându-se că prietenul său ar putea avea alte treburi de rezolvat.

- Așa este, Dew.Imi este foarte foame, Hai să găsim ceva de mâncare, a spus Three, invitându-l pe Dew să se uite ezitant la fața lui Mac. Era doar îngrijorat pentru prietenul său.

- Ești sigur că poți fi singur? întrebă Dew, doar pentru a fi sigur.

Mac dădu din cap și i-a cerut lui Dew să coboare mai întâi tăblia. După ce a terminat Dew l-a luat pe Three cu el.

Mac s-a întins pe spate și s-a întors să se uite la Nan, în mod normal nu dormea în timpul zilei. Mac s-a gândit că poate e ceva în neregulă, ce îl face pe Nan stresat și obosit ?

Mac nu a putut să adoarmă, a luat telecomanda și a pornit televizorul să se uite vreo două ore. Apoi Nan s-a trezit, Mac s-a întors să îl privească ușor.

- Dar cei doi? întrebă Nan în timp ce se ridică și își freca fața și capul.

--S-au întors acasă, a răspuns Mac.

--De cand?întrebă Nan.

--Ei bine, după ce ai dormit puțin, a răspuns Mac.

- Atunci de ce nu m-ai strigat? întrebă Nan pe un ton răgușit.

- De ce trebuie să te strig? Tu dormeai, dacă te strigam te supărai.... , a răspuns Mac, Nan nu a spus nimic.

- Ce vrei sa mananci? a întrebat Nan când a văzut ora.

- Mâncarea spitalului va fi aici în curând, a răspuns Mac.

--Spune-mi ce vrei să mănânci, voi ieși să ți-o iau, a spus Nan din nou, Mac se uită la fața lui Nan.

--Terci Khao cu pește, a răspuns Mac pentru că își dorea foarte mult să mănânce.

- Hm, așteaptă o secundă, lasă-mă să mă spăl mai întâi pe față. Poți să fii singur? Nu voi întârzia mult, a întrebat Nan din nou.

Când Mac a confirmat că ar putea fi lăsat singur, Nan a ieșit să cumpere

terci de pește .

În timp ce Nan a ieșit să cumpere terci, Mac a profitat de ocazie pentru a suna o asistentă pentru a cere un prosop pentru a se usca.

De îndată ce Nan a intrat, ea îi aruncă o privire lui Mac, care acum era curat, dar el nu părea să îl intereseze. Nan a primit mâncare și apă pentru Mac. Apoi ia dat medicamentul prescris.

--Dormi acum.

Vocea lui Nan a răsunat în jurul orei 21:00, făcându-l pe Mac, care se uita la televizor, să ridice privirea. Pentru că Nan a stins luminile , aceasta rămânând chiar în fața intrării.

- Deci unde mergi? întrebă Mac, văzând că Nan era pe cale să părăsească camera.

- Mă duc să cumpăr o clipă țigări, răspunse Nan, Mac se încruntă ușor, pentru că din câte observase Nan fuma mai des decât de obicei.

După ce a spus, Nan a plecat pentru o vreme. Și nu după mult timp s-a întors împreună cu țigări și două cutii de bere .Mac închisese televizorul, dar se uita la Nan care ieșise afară să fumeze țigări și să bea.

Ochii lui erau plini de întrebări .După un timp, după ce a rămas fără bere, Nan s-a întors. Nan s-a uitat la Mac întins pe pat. Înainte să meargă să ia o altă cutie de bere și să o deschidă, a târât un scaun pentru a-l așeza lângă patul lui Mac. Dar Nan stătea cu spatele lipit de marginea patului lui Mac și s-a uitat afară la balcon.

--Ești stresat?

Mac nu se putu abține să nu întrebe, Nan rămase nemișcat o clipă și apoi oftă încet.Lua berea și continuă să bea.

--Puțin, dar nu este o problemă, Orice, pot repara, a răspuns Nan.

- Sunt probleme pe pistă? întrebă Mac, Nan încă stând cu spatele lipit de marginea patului lui Mac ,in interiorul camerei e cam intunecat.

- O parte din asta, răspunse Nan scurt.

Mac voia să întrebe despre ce era vorba dar nu îndrăznea să întrebe. Cei doi au tăcut o vreme, până când Nan a băut a doua cutie de bere.

- Știai că mama mea a murit când aveam 10 ani? spuse Nan deodată.

Făcându-l pe Mac să ridice o sprânceană în confuzie, cuvintele lui Nan nu erau o întrebare, ci mai degrabă ca i-ar spune lui Mac despre asta.

--Tatăl meu m-a crescut până la 18 ani și a murit după mama mea, lăsându-mă să lupt singur în asta ...intr-o lume lume murdară, spuse Nan cu o voce dureroasă pe care Mac o simțea.

--Dar este bine că tatăl meu încă a lăsat ceva pentru mine, doar continui ceea ce a construit tatăl meu, a continuat Nan.

- Pista de curse? întrebă Mac înapoi.

- Hm, răspunse Nan .

- Pista pe care ai văzut-o tatăl meu a construit-o singur. Tatăl meu nu era un om bogat. Pe vremuri, când tatăl meu era tânăr, în ochii altora era ca un motociclist normal căruia îi plăcea să călărească, planând să concureze cu oamenii, a continuat el. Mac simte că în adâncul inimii lui că îi cunoaște o parte din povestea lui Nan.

- Era un băiat sărac care s-a îndrăgostit de Dok Fah, spuse Nan, întorcându-se să-l privească pe Mac .

Ochii lui Nan îi făceau fața lui Mac să strălucească de căldură.

- Acea persoană este mama ta, spuse Mac, pentru a ușura atmosfera ciudat de incomodă.

Nan dădu din cap în semn de acceptare. apoi se întoarse să privească din nou pe balcon.

- Familia mamei mele este acum milionară cu o casă mare. Mama mea este sora mai mică al tatălui lui Eua, a spus Nan cu o voce joasă, Mac a ascultat cu mare atenție pentru că știa că Nan va spune povestea conflictului dintre Nan și Eua. .

--Mama era încă la facultate,iar tatăl meu a absolvit doar cu un certificat de vocație în tehnică , tatăl meu lucra într-un garaj nu departe de casa mamei, a spus Nan.

- Mama l-a întâlnit pe tatăl meu cand ia schimbat o anvelopă la mașina .A fost ziua în care au vorbit prima dată, nu știu cum a cochetat tatăl meu cu mama mea, dar s-a îndrăgostit de tatăl meu, a spus Nan cu voce joasă.

--Tatăl meu se întâlnea în secret cu mama pentru că familiei mamei mele nu-i place prea mult de tatăl meu, huh, atât de simplu. Oameni bogați nu își doresc ca copiii lor să se asocieze cu oameni săraci.... spuse Nan pe un ton sarcastic.

- Până când într-o zi mama a rămas însărcinată cu mine, așa că tatăl meu a decis să o ia pe mama și au fugit împreună. Tatăl meu a spus că intenționează să aibă grijă de mine și de mama mea cât va putea de bine. Tatăl meu a luat-o pe mama și a fugit în Chiang Mai .Tatăl meu a lucrat să strângă bani până când mama m-a născut. Când am început școala, mama mea își căuta un loc de muncă, la vremea aceea familia mea era fericită.....deși nu era bogată ......ei erau fericiți să locuiesc împreună. Tatăl meu a continuat să lucreze și să pună bani deoparte....Mama nu s-a plâns niciodată deși a fost greu.

- Tatăl meu a spus că mama mea era o femeie foarte puternică, îți vine să crezi că nu s-au certat niciodată? a întrebat Nan.

Mac se gândea că trebuie să-și fi iubit mama foarte mult.

De asemenea, Mac nu s-a putut abține să nu se gândească la mama lui.

--Dar când aveam 10 ani, îmi amintesc clar de ce mi s-a luat totul chiar de ziua mea. Tatăl lui Eua a venit și a forțat-o pe mama mea să se întoarcă cu el. Înțelegi sentimentele unui copil care este pe cale să explodeze .... vrea o mică zi de naștere....... un tort cu familia,...Dar cineva, fără să știe, mi-a atacat tatăl și mi-a luat-o pe mama departe....

-- Tatăl meu a spus că cel care a luat-o pe mama mea a fost fratele ei, a spus Nan pe un ton îndurerat.Până când Mac nu a putut să nu întindă mâna și strânge umărul puternic al lui Nan.

Nan rămase puțin nemișcat, înainte de a ofta ușor și de a continua.

--Tatăl meu m-a adus la Bangkok... m-a dus în fața porții casei unui om nobil pentru a o chema pe mama de la bunicii mei și unchiul meu, dar nimănui nu ia păsat. Mama era închisă în casă și nu a putut să iasă să-l vadă pe tatăl meu, a spus Nan, făcându-l pe Mac să se simtă puțin rănit.

--Nu a venit să te vadă? La urma urmei, ești nepotul lui, a întrebat Mac.

--Am plecat, dar ne-au urmărit..... L-au insultat mult pe tatăl meu... au spus că tatăl meu este sărac....că nu este demn și că a răpit-o pe mama.... că a suferit 10 ani....De ce mi-a luat-o pe mama?De ce a lăsat să dureze 10 ani?Oricât de mult i-a explicat tatăl meu și și-a cerut scuze,nu le-a păsa.Chiar și cu mine lângă tatăl meu , nu le-a păsat.. nu a conta nimic, a spus Nan.

Mac și-a dat seama că povestea lui este foarte tristă și ca a avut o viață grea.

-- Deci, ce a făcut tatăl tău? întrebă Mac.

--Tatăl meu m-a făcut să mă mut înapoi aici, a închiriat o casă și a găsit un loc nou pentru mine să studiez . Tata vroia să o aducă pe mama din nou. ....Mama la sunat în secret și s-au întâlnit sa vorbească. ..... Mama plângea de parcă s-ar sufoca....asta l-a făcut pe tatăl meu care era puternic, să plângă și el..... Dar asta a fost ultima oară când a vorbit tatăl meu cu mami, a spus Nan, înainte de a tăcea o vreme.

Mac a simțit că i s-a strâns pieptul din cauza familiei sale, nu a fost niciodată o problemă de genul asta, părinții lui îl iubeau atât de mult încât s-a obișnuit cu totul până când mama lui a murit din cauza unei boli .

- De ce ultima dată? întrebă Mac curios.

- Pentru că după câteva zile, mama a luat prea multe pastile și a murit, a răspuns Nan, lăsându-l pe Mac uluit.

- -Înțelegeți starea de spirit a persoanelor deprimate, deși au fost întotdeauna puternică? Dar când întâlnești ceva care îți afectează grav mintea..... decizi să faci cea mai mare greșeală din viața ta.....ceva ce nu poate fi reparat niciodată, spuse Nan din nou.

Mac și-a mușcat ușor buza, mâna a continuat să strângă acel umăr.

--Când tatăl meu a auzit vestea... a înnebunit😭

- M-a dus la templu să văd trupul mamei, dar familia mamei nu ne-a lăsat să intrăm, ne-au dat afară pe mine și pe tatăl meu fără să le pese. ....De aceea a murit mama mea.... Huh, la naiba, nu e chiar așa de rău, nu pot să gândesc așa spuse Nan .

- De ce sunt atât de răi cu tine? .....Ei bine, măcar trebuiau să vă lase pe tine și pe tatăl tău să-i aduceți un omagiul pentru ultima oară, spuse Mac cu voce joasă.

- Ticălosul de Eua tot nu voia să aibe vreo legătură cu mine .....În acel moment, am fugit și l-am apucat de braț și l-am rugat să mă ducă la mama......M-a scuturat și a fugit în grabă la mama lui ,spuse Nan cu o voce iritată.

- Ai adus un omagiu trupului mamei tale? întrebă Mac.

- Nu.....pot merge doar acolo unde sunt oasele mamei mele. Dar voi încerca să nu găsesc acea familie..... încerc să nu am tangențe cu ea, a răspuns Nan.

--Fără mama mea ,tatăl meu a fost pierdut câteva luni, a trebuit să suport tot felul de suferințe.... nu mai erau bani .... nu era orez de gătit.Nan suspină.

- Cu banii care îi economisese în Chiang Mai, tatăl meu a închiriat o casa si a petrecut o perioada in care tata si-a pierdut echilibrul.... dar eu ma consider norocos, tata a revenit curând sa se gândească si sa muncească din greu, a construit o pistă ......a spus ca nu vrea să mă jignească nimeni ca inainte .....nu vrea să fiu insultat. El a construit tot ce am azi .

- Când aveam 18 ani tatăl meu a murit de cancer, nu am știut niciodată că este bolnav...... nu mi-a spus niciodată, nu sa plâns niciodată....... Și am fost prea prost ca să îl întreb , spuse Nan.

Mac înțelege perfect acum de ce are atât de mult grijă de chiertuieri.

- Și la înmormântarea tatălui meu .....a venit familia asta ..... heh, au venit să-mi spună că dacă nu am pe altcineva, să mă mut cu ei, măcar eu sunt nepotul lor. Ce crezi? Cum au așteptat 8 ani să-si dau seama că sunt nepotul lor? spuse Nan cu un ton batjocoritor .

- Deci te-ai dus? întrebă Mac, Nan și-a mutat scaunul și și-a sprijinit capul pe marginea patului lui Mac.

- Dacă aș fi plecat, nu aș fi venit aici. Pe atunci aș putea avea grijă de mine. Eu continui ceea ce a făcut tatăl meu până astăzi, a spus Nan.

Mac își trecu mâna peste părul lui Nan și îl mângâie ușor.

- De aceea ești atât de supărat și îl urăști pe Eua din cauza asta, spuse Mac cu voce joasă.

- Așa ceva, familia aia a continuat să mă vadă des.....dar eu îi refuz mereu . Nan a răspuns indiferent.

Mac a simțit mult singurătatea lui Nan. Nu s-a gândit niciodată că un bărbat atât de rău și răutăcios va avea un trecut atât de dureros.

- De ce îmi spui povestea asta? întrebă Mac când și-a amintit.

Nan a tăcut o vreme înainte de a se întoarce să se uite înapoi la Mac, Mac a văzut expresia din ochii lui Nan, în acest mic întuneric.

- Pentru că vreau să-mi cunoști trecutul și vreau să știi de ce nu-mi place această familie, inclusiv el ,spuse Nan pe un ton serios. I-a făcut să bată puțin inima lui Mac.

- Și cu mine cum rămâne? întrebă Mac din nou.

Nan se uită la fața lui Mac, înainte de a se ridica lângă patul lui Mac ,în timp ce își așeza mâna pe pat, călare pe corpul lui Mac, făcându-i să bată inima lui Mac.Nan și-a coborât capul încet spre Mac, ochii celor doi s-au îndreptat unul spre celălalt.

- Pentru că nu vreau ca istoria să se repete, spuse Nan încet înainte ca buzele lui calde să se apese de buzele lui Mac.

Limba caldă a lui Nan l-a lins ușor, făcându-l pe Mac să-și deschidă automat gura, apoi limbile lor s-a împletit înainte și înapoi. Mac simțea că ar putea pluti pe lângă pieptul lui, aterizând pe stomac.

Sărutul lui Nan de data aceasta a fost mai blând ca oricând ....dar este ascuns de egoism.

Nan suge o vreme limba lui Mac și o scoase încet.Ochii lui Mac clipiră ușor, Nan se îndreptă și făcu semn cu pătura pentru a-l acoperi pe Mac.

- Dormi acum, spuse Nan cu o voce scăzută înainte de a merge spre canapea și de a se întinde.

Mac și-a mușcat buza înainte de a-i întoarce spatele lui Nan pentru că în acest moment Mac simțea că nu îndrăznește să îl înfrunte pe Nan așa. Mac nu era obișnuit cu partea bună a lui Nan.

Tum💓 Tum💓 Tum💓

Inima lui Mac bătea atât de repede încât Mac nu putea să doarmă tot timpul se gândea la cuvintele lui Nan

,,Nu vreau ca istoria să se repete "

(Vrei să spui că ti-e frică .... tu și cu mine suntem ca părinții tăi?) Mac gândit în secret și a încercat să adoarmă .

- Trezește-te, cât ai de gând să dormi și când vei mânca?

Vocea lui Nan se auzi de pe marginea patului. I-a făcut ochii lui Mac să se mărească ușor .

- Mi-e somn, mormăi Mac.

Cu o privire la fața care își ridica sprâncenele pe marginea patului... o față furioasă.

Este aceeași persoană.... s-a întors, nu mai este aceea persoană din noaptea anterioară blând.

- Ridică-te, mănâncă, ia-ți mai întâi medicamentul și apoi du-te la culcare, a spus Nan cu o voce aprigă.

Mac s-a uitat la ceas și a văzut că era 8 dimineața.

- Când pot să merg acasă? întrebă Mac, când era sătul de patul de spital.

- Probabil mâine, lasă-mă să mă duc să întreb doctorul. Nu ai niciun simptom, nu? întrebă Nan pe un ton serios.

- Încă mai simt puțină greață, răspunse Mac sincer. Nan se încruntă ușor.

--Atunci să mergem la medic să vedem din nou simptomele. Acum ridică-te să te speli pe față și să te speli pe ochi mai întâi ca să poți lua micul dejun. Mănâncă mai întâi mâncarea spitalului. Nu m-am dus să îți cumpăr mancare, spuse Nan.

În timp ce Mac era internat în spital, Nan îl îngrijea ...pleca din când în când la muncă dar se întoarcea repede. De fiecare dată când ieșea, îl suna pe Dew sau pe Three pentru a rămâne cu Mac.

Tatăl lui Mac venea și el să-și vadă fiul în fiecare zi după muncă.În ceea ce îl privește Eua, au fost doar câteva telefoane.

Până în ziua în care Mac a trebuit să părăsească spitalul.

- Unchiule ,Mac poate merge împreună cu mine acasă? Nan l-a întrebat pe tatăl lui Mac, care a venit să aștepte ca Mac să părăsească spitalul.

Nan a plătit toate cheltuielile și i-a spus tatălui lui Mac că s-a oferit voluntar să aibă grijă de Mac .

- Va trebui să vin cândva și să văd casa. Oricum, te las pe tine sa ai grijă de Mac . Nu mai manca orbește , l-a avertizat pe fiul său, Mac și Nan s-au întors cu fața spre el.

- Da, răspunse Mac scurt.

Înainte de a se despărți de propriul său tată și s-a întors la casa lui Nan .

Când au ajuns, o mulțime de oameni s-au uitat la Mac.... În timp ce doreau să afle despre starea lui Mac, și-au făcut, în cele din urmă, curajul să intre și să întrebe înainte ca Mac să intre în casă.

--Ce mai faci? întrebă Wei.

- Bine, răspunse Mac scurt.

- Încă nu ești mort? a continuat Wei, Mac se încruntă uşor.

--Dacă sunt mort, atunci tipul care stă în fața ta cine este?

Făcându-l pe Wei să râdă în hohote, iar Nan a plecat să răspundă la telefon. Mac nu s-a putut abține să nu creadă că era ceva important pentru că nu vorbește de față cu el ca de obicei .

--Îmi cer scuze în numele lui Frog probabil că nu a crezut că vei pierde atât de mult, spuse Wei, făcându-l pe Mac să privească în altă parte și să se întoarcă către Wei.

--Hm, nu sunt supărat din cauza asta, a răspuns Mac înainte de a privi prin casă.

--Deci chiar nu este aici? a întrebat Mac.

Wei a dat din cap ,făcându-l pe Mac să se încruntă ușor.

- Consideră-l norocos, pentru că nu a fost pedepsit aspru de fratele Nan. Trebuie doar să meargă și să-si ajusteze atitudinea cu căpitanul, a spus Wei în glumă.

Mac clătină ușor din cap și, după un timp, Nan s-a întors.

--La naiba, du-te și cumpără lucrurile pe care le-am notat. Nenorocitul va veni aici să bea alcool în curând, i-a spus Nan subalternului lui.

--Da, domnule, a răspuns el înainte de a pleca.

Cât despre Nan, a intrat în casă cu Mac chiar în spatele lui, Mac a urcat în dormitor și de îndată ce ușa camerei lui Nan a fost deschisă, Mac a simțit o nostalgie ciudată pentru acea cameră. Se apropie și se întinse pe pat Mac se simțea atât de relaxat. Mirosul unic al acestei camere îl făcu pe Mac dependent până la punctul de a se obișnui cu el.

- De ce îți este dor de parfumul meu? spuse Nan de parcă ar fi știut la ce se gândește Mac.

***********************************