CAPITOLUL 27

Mac și-a retras repede mâna din mâna tinerei când a văzut privirea din ochii iubitei sale.

- E în regulă, a răspuns Mac, în timp ce tânăra privea cu regret, dorindu-și să poată ține din nou mâna lui Mac.

- Știi cine e tipul care te-a rănit?, a întrebat Nan pe un ton normal.

- Tipul ăla a spus că e iubitul ei, a răspuns Mac în locul ei.

- E fostul meu iubit. Ne-am despărțit demult, dar el voia să ne împăcăm. Eu nu am fost de acord, așa că a venit și m-a rănit, a intervenit repede tânăra. Nan a zâmbit ușor.

- Nu e de mirare că ai fost bătută, a murmurat Nan. Mac s-a întors și l-a privit cu furie, pentru că auzise clar.

- Mă întreb dacă ne va aștepta la întoarcere. Suntem toate femei aici, spuse tânăra cu voce joasă.

- Dacă nu te deranjează, ne-ai putea ajuta să ajungem acasă?, întrebă din nou tânăra. Mac se uită din nou la Nan, iar Nan ridică mâna pentru a-și da părul la o parte, părând puțin iritat.

- Ce-ar fi să-l rog pe subordonatul iubitului meu să vă ducă acasă?, spuse Mac înainte ca Nan să apuce să spună ceva. Nan își încrucișă brațele și îl privi pe Mac, curios să afle ce va spune în continuare.

- Subordonatul iubitului meu?, întrebă tânăra scurt, confuză.

- Da, subordonatul lui Nan. Îți amintești că ți-am spus că iubitul meu e feroce? El este, spuse Mac, arătând spre Nan, care o privea pe tânăra femeie, făcând toate tinerele să înghețe de surprindere.

- Hehehe, e prima dată când vii aici, frumoaso? Nu știi cine e proprietarul? Dar, din nou, fiind soția proprietarului, înseamnă că și el e proprietar, spuse Nan, punându-și brațul în jurul umerilor lui Mac înainte de a se apleca să-l sărute pe tâmplă, făcând cu ochiul jucăuș tinerei, lăsându-le pe toate uimite, în timp ce fața lui Mac se înroși pentru că nu se aștepta ca Nan să fie atât de îndrăzneț în fața unei femei.

- Bom, vino aici o secundă!, strigă Nan, chemându-și asistentul care trecea pe lângă el.

- Da, șefule, subordonatul lui Nan se apropie de el.

- Hei, poți să ai grijă de fete pentru mine? Dacă vor să plece acasă, cheamă un șofer să le ducă. Le este frică să nu fie atacate. Anunță-l pe subordonatul meu când vrei să pleci. Acum, vreau să-l duc pe iubitul meu înăuntru să se odihnească, a spus Nan zâmbind și l-a luat imediat pe Mac de braț, conducându-l înapoi în birou.

- Ce-i cu tine? Ești fermecător sau ceva de genul ăsta?, l-a întrebat Nan pe Mac după ce au intrat în birou.

- Fermecător pe naiba. Haide, ai spus că au fost atacate. Cum să nu fii surprins?, a răspuns Mac serios.

- De ce? Spun doar ce gândesc. Sincer, probabil că tipul ăla nici măcar nu s-a despărțit încă de fata aia. Probabil că problemele sunt din cauză că ea nu se comportă bine, a răspuns Nan cu gândurile sale.

- Chiar dacă se comportă prost, asta nu înseamnă că trebuie să te duci și să-i faci rău, nu? Ce a făcut ea a fost groaznic, până la punctul în care să justifice violența fizică?

Mac a replicat, ceea ce l-a făcut pe Nan să se oprească pentru o clipă, știind că Mac își amintea un incident din trecut în care el făcuse ceva greșit și Nan îl atacase atât fizic, cât și mental. Nan a oftat adânc înainte de a se apropia și de a-l îmbrățișa pe Mac.

- Îmi pare rău, am vorbit fără să mă gândesc. Am uitat să iau în considerare acest lucru, a spus Nan, simțind sincer remușcări.

- Dar, apropo de asta, în lumea reală, uneori nu putem lăsa anumite persoane să continue să facă lucruri rele la nesfârșit. Trebuie luate măsuri decisive, înțelegi, nu? a întrebat Nan înapoi, serios. Mac a suspinat ușor înainte de a da din cap în semn de aprobare.

- Trebuie tratat de la caz la caz, a spus Nan înainte de a-l elibera încet pe Mac.

- Deci, nu ești rănit nicăieri, nu? a întrebat Nan din nou, pentru confirmare.

Mac dădu din cap în semn de răspuns.

- Tipul ăla trebuie să sufere mai mult, fiind lovit așa, glumi Mac, făcând-o pe Nan să chicotească ușor.

- Așa trebuie să fie, potrivit pentru soția mea, răspunse Nan. Mac făcu o mică mutriță în răspuns, chiar când se auzi o bătaie în ușa biroului, iar Tan își băgă capul pe ușă.

- Intră, spuse Nan, iar Tan intră.

- Voiam doar să vă anunț că m-am ocupat de alungarea tipului ăla. Am pus pe cineva să-l supravegheze și să nu-l lase să intre înapoi, raportă Tan progresul. Nan și Mac dădură din cap în semn de confirmare.

- Mulțumesc mult. Fii cu ochii și pe ceilalți și vezi dacă mai face cineva probleme. Dacă da, anunță-mă, sau dacă te descurci, ocupă-te tu de asta, îi instrui Nan.

- Am înțeles, șefule, răspunse Tan cu un zâmbet înainte de a ieși. Nan se întoarse la treaba lui, în timp ce Mac continuă să urmărească camerele de supraveghere, în caz că apăreau probleme.

.......

- La ce oră ai stabilit întâlnirea cu căpitanul?, întrebă Mac mai târziu în acea zi, deoarece Nan urma să vorbească cu Sage despre faptul că Boy trimitea oameni să vândă droguri pe terenul lui.

- Am stabilit întâlnirea pentru după-amiază. A spus să venim la cină împreună; se pare că are vești bune, răspunse Nan.

- Ce facem după aceea? Mergem la fabrică?, întrebă Mac.

- Tatăl tău a sunat dimineață și ne-a rugat să cumpărăm un cadou pentru mama lui Ten. Mă gândeam să te duc mai întâi să-ți faci vaccinul și apoi să mergem la cumpărături, a menționat Nan, deoarece tatăl lui Mac sunase pentru că era prea ocupat să meargă el însuși.

- Ce să cumpărăm? Nici măcar nu am cunoscut-o încă, s-a plâns Mac.

- Hai să ne uităm mai întâi și să ne gândim mai târziu. Sau vrei să-l suni pe Ten și să-l întrebi?, l-a tachinat Nan. Mac a dat din cap în semn de refuz.

- Nu o să sun! O să creadă că sun pentru că vreau să vorbesc cu el. Vrei să creadă că are dreptate?, a replicat Mac, făcând-o pe Nan să chicotească ușor.

- Atunci unde ar trebui să mergem să cumpărăm ceva? Din câte se pare, familia lor pare să fie de clasă înaltă, așa că probabil trebuie să cumpărăm ceva puțin mai scump, nu?, a spus Nan, gândind cu voce tare.

- Da, măcar nu-l vom face pe tata să se simtă prea jenat, a răspuns Mac. Cei doi au discutat și, în cele din urmă, s-au hotărât să meargă la un mall mare, nu departe de casa lui Nan.

- Ce să luăm?, a întrebat Mac după ce Nan l-a dus să se vaccineze și apoi s-au îndreptat direct spre mall.

- Probabil că nu putem cumpăra alcool pentru o femeie, nu?, a murmurat Nan, făcându-l pe Mac să râdă.

- Ești nebun? Dacă îi aduci alcool, o să te privească urât, îi răspunse Mac.

- Cred că e mai bine să-l sun pe tata și să-l întreb dacă mătușa are vreo preferință specială. Poate el știe, sugeră Mac înainte de a-și lua telefonul pentru a-l suna pe tatăl său. După ce au discutat o vreme, a aflat că mătușii îi plăceau lucrurile legate de țesături și ceramică, așa cum îi spusese tatăl său înainte.

- Să ne uităm mai întâi la niște țesături thailandeze?, propuse Mac, iar Nan încuviință din cap, deoarece oricum lăsa decizia în seama lui Mac, neavând

cunoștințe despre cumpărarea de cadouri pentru femei. Cei doi se plimbă apoi în căutarea unor magazine care vindeau articole thailandeze, până când găsiră unul care vindea țesături tradiționale thailandeze. Se hotărâră să cumpere o eșarfă din mătase vopsită natural, o împachetară frumos, iar apoi Nan sugeră să meargă să mănânce ceva.

- Hei, vrei să vedem un film?, a întrebat Mac, iar Nan a ridicat din sprâncene.

- Știi că nu mă simt confortabil să merg la cinema, a răspuns Nan.

- Atunci să luăm un loc pe canapea. Vei putea sta confortabil, a sugerat Mac.

- Hai să căutăm mai întâi ceva de mâncare și apoi ne gândim din nou, a răspuns Nan înainte să se îndrepte spre zona de restaurante pentru a găsi ceva de mâncare. Nan era cel care comanda pentru Mac, deoarece trebuia să-i reamintească persoanei iubite despre usturoi. Odată ce au primit mâncarea, i-a adus-o imediat lui Mac, în timp ce Mac s-a dus să cumpere niște băuturi.

- Apropo, unde s-a dus Keith? Nu l-am văzut, întrebă Mac, amintindu-și în timp ce mânca cu Nan.

- S-a dus să-i plătească iubitului său pentru avionul privat pe care l-a împrumutat ca să te ia, răspunse Nan zâmbind.

- Serios? Chiar cere bani pentru asta?, întrebă Mac, surprins. Nan chicoti ușor.

- Nu se plătește în numerar, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să pară confuz, așa că Nan i-a dat o palmă ușoară peste cap.

- Nu te amesteca prea mult în treburile lui, a spus Nan, apoi au continuat să mănânce. Planul de a merge la film a trebuit să fie anulat când Sage i-a sunat să le ceară să cumpere alimente pentru a găti împreună și le-a cerut să ia și niște băuturi.

- Chiar nu cumpără niciodată nimic pentru el? se plânse Nan în timp ce îl ducea pe Mac la piață. Nan prefera să cumpere alimente de la piață decât de la mall, iar Mac nu se opunea, deoarece îi cunoștea bine stilul iubitului său.

- Ce mai face Frog? întrebă Mac despre cealaltă persoană.

- Sage are grijă de el. Când mergem la casa lui Sage, poți să vezi cu ochii tăi dacă are grijă de el, a spus Nan zâmbind, în timp ce se îndreptau spre piață.

- Mac, ia niște frunze de busuioc pentru mine, a spus Nan în timp ce alegea legume. Mac s-a întors să se uite în direcția indicată de Nan, apoi a rămas acolo, scărpinându-se în cap.

- Nan, cum arată busuiocul?

întrebă Mac, cu voce joasă. Nan se întoarse imediat să se uite la Mac.

- Nu știi cum arată frunzele de busuioc?, întrebă Nan.

- Știu, dar nu știu să fac diferența între frunzele de busuioc și cele de mentă, răspunse Mac. Nan clătină din cap, amuzat, apoi se apropie pentru a compara frunzele de busuioc și cele de mentă, ca Mac să poată vedea și mirosi diferențele, deoarece aspectul lor era diferit.

- Oh, Nan, Mac, se auzi o voce, determinându-i pe Nan și Mac să se întoarcă și să vadă că era One, fratele mai mare al lui Three. Mac ridică imediat mâinile pentru a-l saluta, în timp ce Nan doar dădu din cap în semn de salut.

- Cu cine ai venit, P?, întrebă Nan. One zâmbi ușor înainte de a se întoarce să se uite în spatele lui, doar pentru a-l vedea pe Anop urmându-l. Anop zâmbi imediat când îl văzu pe Mac.

- Bună, Khun Mac. Bună, Khun Nan, îi salută Anop repede pe amândoi cu un wai.

- Iar îmi spui - Khun? Spune-mi doar P, răspunse Mac, iar Anop zâmbi în semn de aprobare.

- Arăți mai vesel astăzi, a comentat Mac, observând că tânărul nu părea la fel de posomorât ca la ultima lor întâlnire. Anop a zâmbit timid.

- Ce ați venit să cumpărați?, a întrebat Mac într-un mod prietenos.

- Am venit să cumpăr legume pentru a găti pentru Nong Kanom, a răspuns Anop. Mac s-a întors apoi către One.

- E în regulă noua bonă?, a întrebat Mac direct. One a zâmbit ușor.

- Foarte bine, Kanom este foarte atașat de el, răspunse One. Mac zâmbi, simțindu-se ușurat că One era mulțumit de bona pe care o găsise.

- Ei bine, vă lăsăm să vă continuați cumpărăturile, spuse Mac, nevrând să le răpească timpul celorlalți. One dădu ușor din cap în semn de aprobare, iar Anop ridică mâinile pentru a-i saluta pe Nan și Mac înainte de a se despărți de One.

- Văzând asta, mă simt liniștit, spuse Mac. Nan dădu din cap în semn de aprobare, fără să spună nimic. Cei doi continuară să facă cumpărături până când terminară totul și se îndreptară direct spre casa lui Sage. Mac coborî să sune la sonerie și, în scurt timp, Frog ieși în fugă să deschidă ușa. Frog și Mac își schimbară priviri tăcute, neștiind cum să înceapă conversația, în timp ce Nan conducea pentru a parca mașina.

- Căpitanul nu s-a întors încă?, a întrebat Mac când a văzut că nu era nici o mașină a lui Sage.

- Este pe drum. A sunat acum puțin timp să spună că pleacă de la secția de poliție, a răspuns Frog înainte de a se întoarce să-l salute pe Nan.

- Bună, Hia, a spus Frog, salutându-l, iar Nan a dat din cap în semn de răspuns.

- Sage încă nu a ajuns, nu-i așa?, a întrebat Nan.

- Da.

Vino să aștepți puțin în casă, îi spuse Frog, invitându-l să intre.

- Atunci să ducem și lucrurile înăuntru. Sage m-a rugat să le cumpăr, spuse Nan, iar cei trei ajutară la transportarea articolelor cumpărate înăuntru. Mac, care fusese pentru prima dată la Sage, se uită în jur cu nonșalanță. În acel moment, Sage se întorsese, iar Nan se oferise să deschidă poarta, lăsându-i pe Mac și Frog singuri în bucătărie.

- Te simți bine?, întrebă Mac. Frog se întoarse să se uite la el, apoi dădu din cap în semn de aprobare.

- Da, mă simt bine, răspunse Frog scurt. În adâncul sufletului, încă se simțea vinovat față de Mac, chiar dacă deja discutaseră și clarificaseră unele lucruri.

- Căpitanul se poartă bine cu tine?, întrebă Mac în continuare. Știa că Sage și Frog aveau o relație, dar tot voia să știe.

Observă că obrajii lui Frog se înroșiră ușor.

- Da... foarte bine, răspunse Frog cu un zâmbet blând, ceea ce îl făcu pe Mac să zâmbească și el, ușurat.

- Despre ce vorbiți voi doi? Vocea profundă a lui Sage se auzi brusc din spate, în timp ce intra cu lucrurile pe care le cumpărase și le așeza pe masa de lângă locul unde stătea Frog. Sage se apropie și îi ciufuli afectuos părul lui Frog în fața lui Mac și Nan, care îl urmau îndeaproape.

- M-am întors, spuse Sage. Fața lui Frog se înroși puternic de rușine în fața lui Nan și Mac.

- Căpitane, mormăi Frog, certându-l pe Sage, dar nu prea tare. Sage chicoti încet.

- Ce? Te comporți de parcă ar fi o zi diferită de celelalte, spuse Sage cu nonșalanță, dar ochii lui străluceau de satisfacție văzându-l pe Frog atât de agitat.

- Nu trebuie să-ți etalezi prea mult dulceața în fața mea; s-ar putea să mă etalez și eu puțin, spuse Nan, aplecându-se spre Mac. Mac se feri repede într-o parte.

- Ajunge cu tine. Deci, ce mâncăm?, schimbă repede Mac subiectul.

- Ce mâncăm?, întrebă Frog.

- Ai cumpărat lucrurile pe care ți le-am cerut?, se întoarse Sage să o întrebe pe Nan, care dădu din cap în semn de răspuns.

- Atunci să facem un grătar. E în regulă? Am un grătar electric, așa că nu trebuie să aprindem focul, sugeră Sage.

- Din moment ce ai pus-o pe Hia să cumpere toate astea, trebuie să le gătim, a spus Frog în timp ce se îndrepta spre Nan pentru a despacheta cumpărăturile, iar Sage a zâmbit în semn de aprobare.

- Atunci voi marina carnea de porc fără usturoi, folosind miere în schimb, a spus Frog, știind că Mac era alergic la usturoi.

- Bine, sună bine, a răspuns Nan.

- Atunci mă duc să mă schimb puțin și vin să te ajut; tu rămâi și ajută-l pe Frog deocamdată, a spus Sage.

- Căpitane, te rog să-ți pui hainele în coș, a spus Frog repede, din obișnuință.

- Sigur, dragă soție, a venit răspunsul strigat, făcându-l pe Frog să roșească, în timp ce Nan și Mac au schimbat priviri amuzate.

- Sage se poartă bine cu tine? Nan întrebă glumeț, știind foarte bine că prietenul său avea grijă de Frog.

- Întrebi același lucru ca soția ta, răspunse Frog.

- Nu vrei să fii singurul care se simte jenat?, replică Mac ușor. Frog chicoti încet înainte de a-l privi pe Nan.

- Prietenul tău se poartă foarte bine cu mine, Hia. Frog răspunse la întrebarea pe care Nan tocmai o pusese, iar Nan zâmbi în semn de acceptare.

- A spus că are vești bune să-mi dea. Știi despre ce este vorba?, întrebă Nan, amintindu-și. Frog zâmbi larg.

- Mai bine așteaptă să-ți spună el însuși, răspunse Frog. Nan nu insistă, tocmai când Sage ieși, invitându-i să pregătească zona de la masa de marmură din fața casei, în timp ce Mac îl ajuta pe Frog în bucătărie.

- Cine are grijă de grădina asta? Grădina ta nu arată de obicei atât de bine, îl întrebă Nan glumeț pe prietenul său.

- Cine altcineva ar putea fi?, răspunse Sage zâmbind, iar toți se ajutară reciproc să adune lucrurile, pregătind totul până când fu gata. Se așezară și beau în timp ce așteptau.

În acest timp, Nan a adus în discuție subiectul cuiva care livra droguri pe câmpul său. Sage a ascultat cu indiferență, iar după un timp, Mac și Frog au ajutat la transportul lucrurilor. Apoi, toți patru s-au așezat să mănânce și să bea împreună.

- Hei, Mac, îți amintești numele și prenumele tipului ăla numit Boy? Vreau să verific în baza de date, a întrebat Sage.

- O să-mi întreb din nou prietenii. Nu-mi amintesc numele lui real, a răspuns Mac sincer. Deoarece nu se înțelegeau bine, nu voia să-și amintească prea multe despre celălalt.

- Sună-mă când afli, pentru că mai trebuie să stau aici să termin treaba încă o lună sau cam așa, a răspuns Sage, făcându-i pe Nan și Mac să-și încrunte sprâncenele din curiozitate, în timp ce Frog a zâmbit ușor.

- Ce vrei să spui?, a întrebat Nan.

- Vestea bună pe care voiam să v-o dau este că am fost promovat inspector, dar trebuie să fiu staționat în Chonburi. Odată ce îmi termin treaba aici, mă voi muta acolo, a anunțat Sage.

- Wow, serios? Trebuie să sărbătorim asta! Felicitări, prietene!, a spus Nan cu un zâmbet vesel.

- Felicitări, domnule inspector, a intervenit Mac, iar Sage a zâmbit timid.

- Dar Frog, ce se va întâmpla cu el când te vei muta?, întrebă Mac, uitându-se la Frog.

- Desigur, se mută cu mine. Cine ar vrea să rămână singur?, spuse Sage, răvășindu-i ușor părul lui Frog.

- Deci, vei deveni soția inspectorului, nu?, îl tachină Nan, iar Frog strânse buzele, simțindu-se puțin timid.

- - Ce-i cu chestia asta cu - soția, Hia?, spuse Frog, cu voce puțin timidă. Nan și Mac își schimbară zâmbete și continuară să bea. Nan și Sage vorbiră despre cortul pentru mașină al lui Nan, discutară despre Boy pentru a găsi niște piste și vorbiră despre diverse subiecte aleatorii până se făcu târziu. Nan și Mac deciseră să plece primii, iar Sage îi reaminti din nou lui Mac numele lui Boy. Mac promise că îl va găsi repede.

- Te simți liniștit?, a întrebat Mac în timp ce se îndreptau spre casă.

- Liniștit în legătură cu ce?, a răspuns Nan, nedumerit.

- În legătură cu Frog, ești liniștit știind că acum este fericit?, a întrebat Mac fără să se gândească prea mult.

- Da, sunt liniștit. Văd că Sage are grijă de el, așa că sunt fericit. Frog e ca un frate mai mic pentru mine. Dacă nu ar fi fost problemele pe care le-a cauzat și care te-au dus la spital, probabil că nu aș fi fost atât de dură cu el, a spus Nan fără ocolișuri, iar Mac a dat din cap în semn de aprobare.

- Să zicem că dacă nu m-ai fi cunoscut, l-ai fi iubit?, a întrebat Mac, făcând-o pe Nan să se uite imediat la el.

- Vorbești serios?, a întrebat Nan înapoi.

- Doar întreb. Nu vreau să spun nimic cu asta, a răspuns Mac. Era doar curios, iar Nan a zâmbit ușor.

- Ți-am spus deja că îl iubesc ca pe un frate mai mic. Nu pot să-mi fac fratele mai mic soție, a spus Nan, vorbind în maniera lui obișnuită. Mac a zâmbit în semn de acceptare.

Când au ajuns amândoi acasă, au făcut un duș și s-au culcat. Nan nu s-a dus să verifice din nou câmpul, lăsând această sarcină în seama subordonaților săi.

..........

- Serios, chiar nu vreau să merg, spuse Mac în timp ce el și Nan se îmbrăcau pentru a participa la petrecerea de ziua mamei lui Ten, care urma să aibă loc seara.

- De ce ți-e frică?, întrebă Nan.

- Nu mi-e frică, doar că... of, nu contează, suspină Mac încet, nevoind să meargă pentru că nu voia ca cineva să-și bată joc de iubitul său, chiar dacă lui Nan nu-i păsa de părerea celorlalți.

- Nu mai gândi atât. E o prostie, îi răspunse Nan cu dispreț. Mac dădu din cap în semn de aprobare.

Astăzi, Nan era îmbrăcat diferit față de obicei; de obicei purta un tricou și blugi, dar astăzi purta un tricou alb cu guler rotund, un blazer gri și pantaloni asortați. Tatuajele de pe mâini îl făceau pe Nan să arate ca un băiat rău și chiar mai bine decât de obicei. Inima lui Mac bătea cu putere la vederea iubitului său în această ținută, pe care Nan o purta rar, deoarece nu participau des la evenimente.

- Uau, ți s-a topit inima pentru că mă vezi în această ținută?, îl tachină Nan, făcându-l pe Mac să-și revină repede la o expresie normală.

- Ce inimă topită? Doar cred că arăți diferit față de obicei, răspunse Mac pe un ton degajat, dar în interior, inima îi bătea cu putere. Nan zâmbi ușor. Mac era îmbrăcat similar cu Nan, purtând o cămașă cu model alb-negru sub un blazer albastru și pantaloni negri.

Odată ce amândoi erau gata, au plecat cu mașina să-l ia pe tatăl lui Mac de acasă și s-au îndreptat direct spre casa lui Ten.

Când au ajuns, Nan a recunoscut că casa lui Ten era destul de mare și avea mult spațiu în jur, fiind potrivită pentru găzduirea evenimentului. Erau mai multe mașini parcate, iar Nan a condus până la zona de parcare desemnată. Evenimentul era organizat în grădina de lângă casă, în stil bufet. Mac și Nan l-au urmat pe tatăl lui Mac în zona unde se desfășura evenimentul.

- Ah, Khun Kitcha, te rog să intri. Dragă, Khun Kitcha a sosit, a strigat Rangsarn, tatăl lui Ten, către soția sa, care stătea de vorbă cu o altă prietenă. Mama lui Ten s-a întors și s-a grăbit să-l întâmpine imediat.

- Bună ziua, Khun Kitcha. Vă mulțumesc că ați venit la eveniment, a spus mama lui Ten.

- La mulți ani, doamnă Wana. Iată un cadou pentru dumneavoastră, a spus Kitcha, înmânându-i cutia cu cadouri cumpărată de Nan și Mac.

- Vă mulțumesc foarte mult! Oh, nu trebuia să vă deranjați, a răspuns Wana, mama lui Ten, înainte de a se uita la Nan și Mac.

- Acesta este fiul dumneavoastră?, a întrebat Wana, iar Rangsarn a fost puțin surprins să-l vadă pe Nan, deoarece îl cunoscuse doar pe Mac înainte.

- Da, acesta este Nan. Iar acesta este Mac. Nan, Mac, aceștia sunt domnul Rangsarn și doamna Wana, i-a prezentat tatăl lui Mac. Nan și Mac au ridicat imediat mâinile pentru a-i saluta.

- Khun Kitcha, în ziua aceea, la petrecere, Nan nu a venit, nu-i așa? Nu l-am văzut, a întrebat Rangsarn.

- Da, lui nu-i place să participe la evenimente. În general, doar muncește, a răspuns Kitcha. Mac s-a întors și i-a zâmbit lui Nan. Wana părea că vrea să întrebe ceva, dar a fost întreruptă de intrarea lui Ten.

- Bună ziua, unchiule Kitcha, Nong Mac, îi salută Ten pe Kitcha și Mac, aruncând o privire scurtă către Nan, dar fără a manifesta un interes mai mare, ceea ce îl nemulțumi puțin pe Mac. Tatăl lui Mac zâmbi și îi răspunse la salutul lui Ten.

- Să ne așezăm mai întâi la masă. Avem un bufet informal, așa că vă puteți servi singuri. Ten, te rog să-i conduci pe Khun Kitcha, Nan și Mac la masă.

Vin și eu imediat, Khun Kitcha, spuse Rangsarn. Ten se oferise repede să-i conducă la masă.

- E doar o întâlnire simplă, dar ea poartă bijuterii de parcă ar merge la o cină de gală, îi șopti Nan lui Mac, pentru că mama lui Ten era îmbrăcată în bijuterii de la cap până în picioare, zâmbind doar puțin amuzată.

- Dacă ar fi petrecerea ta de ziua de naștere acasă, cum te-ai îmbrăca?, l-a întrebat Mac pe iubitul său.

- Probabil doar cu un tricou și pantaloni scurți. Am sta doar la masă, am bea și am cânta karaoke, atâta tot, a răspuns Nan, iar Mac a râs încet.

S-au îndreptat spre masa care fusese pregătită.

- Nong Mac, vrei să stai la masa mea? Poți să-l inviți și pe Nan, sugera Ten, dar când venea vorba de Nan, invitația părea puțin fără convingere.

- Prefer să stau cu tatăl meu, răspunse Mac, deoarece nu avea niciun prieten la masă.

- Oh, nu-i nimic. Când vine tatăl tău să se așeze, poți să te alături lui, și apoi putem sta toți împreună cu băieții ăștia, ca să nu te plictisești. Oh, ți-e foame? Vrei să mergi să mănânci ceva?, întrebă Ten.

- Mă duc cu Nan, mulțumesc, P'Ten. Cred că ar trebui să-l ajuți pe tatăl tău să întâmpine oaspeții mai întâi, spuse Mac, oarecum disprețuitor, zâmbind ușor înainte de a da din cap.

- Bine, atunci vin să te caut mai târziu, spuse Ten, aruncându-i o privire scurtă lui Nan. Nan îl privi cu o expresie calmă înainte ca Ten să se îndrepte spre grupul său de prieteni. Nan și Mac îl priviră plecând și observară că prietenii lui Ten de la masa aceea se întorseseră să se uite la Nan înainte de a-și relua conversația.

- Probabil că puștiul ăla o să se grăbească să le spună prietenilor lui cine sunt, spuse Nan, chicotind în sinea lui, dar fără să-i pese prea mult de prietenii lui Ten.