Capitolul 27 - Adio

Dean și restul oamenilor au fost treptat adunați într-o cameră din spatele unei uși de oțel groasă de aproape treizeci de centimetri. În interior, luminile roșii slabe iluminau spațiul, iar mirosul înțepător al produselor chimice de curățare umplea aerul. Podeaua era acoperită cu cadavrele a zeci de supereroi, ceea ce i-a tulburat profund pe Dean și pe tovarășii săi. Logo-urile companiei The One și eticheta - C-99 îi înconjurau. Dean bănuia că era vorba de un nou virus dezvoltat de The One, care trebuie să fie mult mai periculos decât cel anterior.

Privind starea fiecărui cadavru, cu ochii ieșiți din orbite, gurile căscate, carnea contorsionată, pielea plină de bășici și vânătăi pe gât de la injecții, era evident că fuseseră torturați înainte de a muri.

- Intrați! Un ofițer îmbrăcat în echipament alb de protecție biologică și înarmat cu un pistol a lovit supereroii în spate pentru a-i face să intre mai adânc. Dean a observat atunci silueta mare a unui bărbat prăbușit pe podea.

- Leo, a șoptit Dean încet.

Corpul lui Leo zăcea lângă perete, cu o vânătaie pe gât care nu era la fel de umflată ca a celorlalți. În brațele lui se afla un bărbat mic de statură, cu un chip drăguț. Dean s-a întors, incapabil să-și stăpânească durerea, înainte de a fi împins să îngenuncheze pe podea. Voia să lupte... dar simțea că jumătate din corpul și spiritul lui Dean muriseră deja.

Totuși, pleoapele lui Leo s-au deschis încet.

Văzând asta, Dean își reprimă durerea și își folosi puterile psihice pentru a comunica cu el.

- Leo, ești încă în viață.

- Domnule Dean... Mi-am dat seama că trebuie să aveți puteri psihice, răspunse Leo în gând, fără să se supere că Dean îi sonda mintea.

- Gărzile o să-ți injecteze virusul. Dacă număr până la trei, încearcă să cobori capul, bine?

- Bine, răspunse Dean, chiar în momentul în care auzi pași apropiindu-se din spate. Unul dintre gardieni îl lovi jucăuș pe Dean cu piciorul în umăr, un gest extrem de lipsit de respect, dar Dean îl ignoră. Se concentră pe numerele pe care Leo le număra. Când Leo ajunse la trei, Dean rezistă durerii din brațe și își coborî capul.

Apoi Leo sări în picioare și se aruncă asupra bărbatului din spatele lui Dean, mâna lui cu gheare tăind brațul bărbatului. Panoul de control al cătușelor electrice ale lui Dean s-a defectat, eliberându-i încheieturile de cătușele metalice.

Paznicii rămași au încercat să scoată armele pentru a trage, dar Dean a smuls arma de la bărbatul căzut și a ripostat. Focurile de armă au răsunat puternic, în timp ce supereroii s-au aruncat la pământ, încercând să evite gloanțele.

Chiar dacă acești paznici erau prima linie a Forței Alpha sau chiar forțe speciale, nimeni nu putea rezista vitezei, preciziei și inteligenței lui Dean Meredith. Leo a folosit abilitățile unui fost mafiot pentru a se mișca în lumina slabă și a-și asasina cu sânge rece inamicul. Dean a spart panoul de control până când s-a rupt, făcând inutilizabile dispozitivele de legare folosite pe toți supereroii.

Lupta dintre cele două părți a început, dar un paznic a profitat de ocazie pentru a se grăbi și a apăsa semnalul pentru întăriri. Luminile sirenei au clipit în toată camera, răspândindu-se în coridorul exterior. Dean a observat că unii membri ai Forței Alpha îl escortau pe generalul Carlos afară din acest loc. Era pe punctul de a-l urma, dar a fost întâmpinat de o serie de raze laser mari care l-au atacat mai întâi.

- Trebuie să fugim! Au arme care ne pot exploata slăbiciunile, a spus Leo înainte de a se transforma în vârcolac. Dean s-a dat înapoi, dar Leo a zâmbit, arătându-și colții albi, și a vorbit cu o voce mai gravă: - Acum pot controla această formă.

După ce a format o legătură completă, Leo simțea că era una cu acest corp și că îl putea controla fără a avea nevoie de lumina lunii, păstrându-și conștiința deplină. Dean a dat din cap în semn de aprobare înainte de a căuta o cale de scăpare. Când a zărit o grilă de oțel, a distrus-o, dar un vehicul zburător al The One Corporation plutea deasupra camerei de sacrificare.

Oamenii din vehicul au tras cu arme laser, urmate de bombe explozive. Dean a putut să reziste, dar cei trei supereroi prinși în explozii au fost făcuți bucăți. În spatele lor se aflau membrii Alpha Force în armură completă, mânuind arme cu aspect bizar, care evident fuseseră concepute special pentru a-i înfrânge pe toți.

Leo l-a ridicat pe bărbatul mic și l-a cărat pe spate. Dean și-a dat seama că băiatul era încă în viață, înainte de a-și întinde ghearele împotriva pereților de oțel pentru a le ascuți. Acum, mai rămăseseră doar șapte supereroi, inclusiv Elias și Kim, dar Kim părea să-și fi pierdut calmul. Privea în gol și nu făcea nimic altceva decât să stea pe podea, chiar dacă Elias îi scosese deja costumul greoi.

- Predați-vă. Nu ne îngreunați situația mai mult decât este necesar, spuse bărbatul în armură, a cărui voce Dean o recunoscu ca fiind a inspectorului Charles, fostul său colaborator apropiat. Dean strânse din dinți de furie și frustrare, dar în acel moment, el și colegii săi captivi erau cu toții epuizați și grav răniți.

Șansele de supraviețuire erau foarte mici, dar nu puteau să se retragă sau să renunțe.

Boom!

Brusc, aeroglisorul The One Corporation a explodat, iar adversarii au fost doborâți unul câte unul de gloanțe misterioase. Dean a profitat de această ocazie; a lovit cu piciorul peretele până când acesta s-a spart, apoi le-a făcut semn supereroilor să fugă repede. Afară era o pădure cu copaci falnici, dar tocmai când erau pe punctul de a fugi, un aeroglisor a apărut pe cer, iar apoi un grup de oameni a sărit din vehicul cu jetpack-uri.

- Tată! Dean a văzut silueta impunătoare a comandantului Joe și a știut imediat că era tatăl său.

Dexter a trimis drone pentru a se ocupa de restul dăunătorilor care încă încercau să lupte în interiorul bazei secrete. În timp ce alți trei supereroi au intrat pentru a căuta informații legate de explozia aeroglisorului în atmosferă, pe care să le trimită echipei de ingineri pentru a remedia situația, deoarece dacă i-ar fi permis lui Darlon să-și folosească puterea pentru a distruge explozivii în mod imprudent, ar fi fost foarte ușor de evitat.

Isaac ateriză înainte de a arunca un dispozitiv de teleportare pe pământ, provocând o lumină strălucitoare. - Săriți! Repede!

Elias o luă pe Kim, care nu răspundea la nimic, și sări în lumină, urmat de ceilalți supereroi. Doar Dean, Leo și băiatul care se agăța de spatele lui rămăseseră ca ultimii trei, dar se auzi o altă explozie.

Dexter a ordonat rapid retragerea pentru a scăpa de fumul verde ciudat care se revărsa.

- Sunt explozivii aceia blestemați în laborator! Isaac și-a folosit ochii, capabili să vadă departe și să pătrundă totul, pentru a identifica sursa exploziei, până când a zărit doi membri ai Forței Alfa în costume de protecție biologică fugind din adâncurile laboratorului la aproximativ zece metri distanță, unul dintre ei purtând o tabletă cu un raport al rezultatelor misiunii.

- Generalul trădător a ordonat asta. E ca și cum ar vrea să elibereze din nou virusul, a continuat Isaac, sunând furios.

-

Virusul acela... Bărbatul cu chipul dulce de pe spatele lui Leo a vorbit cu voce tremurândă. - Este o variantă dezvoltată din C-94 acum șapte ani. Dacă este injectat în organism, duce la paralizie, deoarece virusul distruge sistemul circulator, devorând plămânii și inima. Dar nu trebuie să vă faceți griji, nu s-a răspândit încă prin atingere sau fluide corporale, așa că cei care ați scăpat nu ați fost infectați cu acest virus.

Chiar și așa, îngrijorarea încă apărea pe chipul frumos al vorbitorului.

- Dar... fumul acela este încă extrem de periculos, deoarece conține precursorul C-99.

- Pot să fac ceva?, izbucni Dean.

- Aceasta este una dintre bazele secrete de testare ale Celui Unic, susținută de guvern, a spus Isaac înainte de a ridica arma spre bărbat, dar Leo și-a arătat colții. Dean a ridicat repede mâna pentru a-și opri prietenul. Știa că era dificil să ai încredere în cineva în acel moment, dar acest tânăr nu părea a fi un adversar; altfel, de ce ar fi stat întins în camera de sacrificare alături de Leo? Avea și el urme de injecții pe gât.

- Eu... eu sunt doctor. Am fost adus aici acum patru luni pentru a lucra cu echipa de cercetare. Nu știam nimic despre acest plan înainte. Ochii lui rotunzi și mari străluceau de frică ca ai unei păsări mici, înainte să se ghemuiască mai aproape de blana groasă a lui Leo.

- Haide, vorbește, îl îndemnă Dean.

- În laboratorul subteran de cercetare, există un buton roșu de urgență pentru a preveni răspândirea virusului. Butonul se află în fața laboratorului numărul șapte. Veți avea nevoie de un card de acces. Tânărul îi întinse lui Dean cardul de acces pe care îl luase discret de la paznicul ucis de Leo. - Apăsați butonul de urgență și toate încăperile se vor închide. Apoi, această bază secretă va exploda, distrugând virusul cu căldura și substanțele chimice amestecate în bombă.

- Bine, o voi face eu însumi, răspunse Dean instinctiv, apoi întinse mâna pentru a-i cere lui Isaac să-l teleporteze.

- Vin cu tine, spuse Isaac, strângând umărul prietenului său, pentru că, din câte putea vedea, facilitatea de cercetare subterană era plină de fum. Dean nu ar fi supraviețuit singur. Dean îi făcu un semn cu capul lui Isaac, emoționat de prietenia lor de lungă durată.

Apoi, amândoi s-au teleportat în camera unde erau depozitate echipamentele de protecție, după cum menționase imediat omulețul.

- Nu pot purta ochelari; se prind de mască, se plânse Isaac când nu putu să-și pună ochelarii preferați. Apoi i-i dădu lui Dean, văzând că acesta avea o geantă. - Ține-i tu.

-

- Dacă nu mi le dai înapoi, sunt ale mele, a spus Dean în glumă, acceptând ochelarii lui Isaac și punându-i deoparte, încercând să destindă atmosfera.

Isaac nu a răspuns, dar i-a zâmbit.

Dexter s-a întors la aeroglisor și le-a ordonat tuturor să se curețe de fum în camera de decontaminare, în timp ce pulverizatoarele de aerosoli distribuiau agentul de curățare. Apoi s-a conectat direct la Dean.

- Dean, așteaptă. Voi trimite o dronă să te înlocuiască. Tu și Isaac trebuie să vă întoarceți imediat la vehicul.

Nu i-a spus lui Dean - Comandant Joe. În acel moment, Dexter era doar un tată care voia să-și ajute fiul.

- Ne descurcăm noi, dă-ne doar un minut, a răspuns Dean cu încredere, gândindu-se că nu va fi prea greu.

Apoi semnalul a fost întrerupt.

Dean și Isaac au folosit teleportarea pentru a se deplasa în holul facilității de cercetare subterane. Deoarece nu mai fuseseră niciodată acolo, nu au putut stabili cu precizie locația pentru teleportare. Fumul verde le-a obstrucționat vederea, așa că Dean a folosit radioul pentru a comunica cu Isaac și a monitorizat mișcările prietenilor lor pe ecranul radarului atașat la încheietura mâinii.

- Uite-l! Când au găsit semnul care indica laboratorul numărul șapte, Isaac l-a îndemnat pe Dean să fugă, dar când au ajuns la butonul de urgență, au văzut că acesta fusese deja activat. Monitorul de deasupra număra în jos.

- Cinci minute, a spus Dean, scoțând dispozitivul de teleportare pentru a se pregăti pentru o evadare rapidă împreună cu Isaac.

Dar apoi...

Bang!

S-a auzit un foc de armă, urmat de sunetul cuiva care cădea, și nu era Dean.

- Isaac!

- Sunt bine. Mă ocup eu de asta din puțul de ventilație din spatele nostru, a răspuns Isaac ezitant prin radio. Dean s-a ghemuit și a apucat repede arma pentru a trage imediat în direcția indicată. Un bărbat din Alpha Force a căzut din puțul de ventilație în care se ascunsese, sângele curgând din centrul capului său.

Dean a ținut arma și s-a apropiat de cadavru pentru a se asigura că era mort, realizând că era inspectorul Charles. În mâna lui se afla o cutie metalică deschisă care conținea cinci flacoane cu virusul C-99, dar un flacon lipsea. Dean a aruncat o privire la arma din mâna lui Charles înainte de a fugi înapoi la Isaac, realizând că nu era o armă obișnuită, ci una concepută pentru a ține flacoanele cu virus.

- Isaac!

Silueta înaltă zăcea prăbușită pe podea, cu o fiolă conținând virusul înfiptă în piept. Virusul din interior fusese deja injectat în corpul observatorului. Dean încercă să-și ajute prietenul să se ridice în timp ce se întindea după dispozitivul de teleportare, dar Isaac îl apucă strâns de braț, scoțându-i masca de fum. Deși Dean nu putea vedea clar fața lui Isaac, știa că prietenul său era într-o stare foarte gravă.

- De ce ai scos-o? Ar trebui să porți masca. Trebuie să ne grăbim, Dean încercă să-i pună masca înapoi prietenului său.

Isaac scutură din cap... Nu mai putea să-și miște partea inferioară a corpului și începea să aibă dificultăți de respirație, durerea strângându-i pieptul.

- Acum sunt infectat, Dean... Vocea lui era răgușită. - Du-mă... înapoi... dar nu știu dacă voi răspândi virusul.

- Trebuie să existe un leac. Nu-ți pierde speranța; ești pe cale să ajungi la Celeka. Nu vrei să mergi?

- Oh... Isaac a plâns înainte de a scoate un râs uscat de agonie dureroasă.

- Eu... voi muri în câteva minute, Dean. Du-te tu... a spus el în timp ce îl împingea pe Dean de umăr, dar Dean a refuzat să se miște.

- Nu te voi lăsa în urmă, Isaac. Eu voi... eu... Dean se străduia să găsească cuvintele potrivite. Știa doar că nu voia să lase pe nimeni în urmă, mai ales pe prietenul său drag, Isaac.

- Oh, Dean... strigă Isaac. - Nu mă părăsești. Eu aleg să rămân aici. Și... ține minte, Dean, nu ai greșit cu nimic. Nu te învinovăți.

Nu mai purta nicio povară.

Mâna lui tremurândă se ridică pentru a-l bate pe umărul lat al lui Dean. - Ești ca un frate mai mic pentru mine.

- Iar tu ești ca un frate mai mare care a fost mereu bun cu mine, Isaac.

- Mă bucur să aud asta... Te rog să le spui lui Kim și Elias că nu voi mai putea participa la petrecere. Mulțumesc... pentru prietenia frumoasă... După ce a spus asta, Isaac a apucat dispozitivul de teleportare, l-a activat și l-a împins înapoi în mâna lui Dean, folosindu-și ultimele puteri pentru a-l împinge pe Dean mai departe.

- La revedere... dragul meu prieten.

Dean dispăru înapoi în aeroglisor chiar în momentul în care sistemul de decontaminare îl stropi cu dezinfectant. Tânărul se prăbuși la pământ, chiar dacă ușa se deschisese pentru ca el să meargă să-i caute pe ceilalți membri ai echipajului.

- Dean... Dexter se apropie de fiul său, urmat de Elena și Elias.

- Unde e Isaac?, întrebă tânăra când văzu că Dean se întorsese singur.

Dean înghiți în sec înainte de a-și scoate costumul de protecție. Ochii lui albaștri erau roșii și străluceau când zări ochelarii prietenului său ascunși în buzunarul lateral al taliei. Îi luă și îi ținu în mână în tăcere, în timp ce sunetul exploziilor răsuna de jos.

- Oh, nu! Elena își acoperi gura înainte de a izbucni în lacrimi, în timp ce Elias, incapabil să-și stăpânească propriile lacrimi, o mângâie pe spate pentru a o consola.

- Ar fi trebuit să te ascult, tată..., plângea Dean. Cu puțin timp în urmă, ori de câte ori făcea o greșeală, Dexter îi spunea pur și simplu să învețe din ea și să nu mai repete aceeași greșeală, cu o voce severă. Dar de data aceasta, Dexter se apropie și își îmbrățișă fiul.

- E în regulă, Dean... E în regulă.