Capitolul 26 - Trădătorul

Dean se trezi cu mâinile legate cu cătușe metalice dotate cu un mecanism de electroșocuri de înaltă tensiune, capabil să ucidă o persoană obișnuită într-o clipă. Dar pentru Dean, simpla mișcare a unui deget îi provoca șocuri electrice în brațe, făcându-l să se prăbușească la pământ. Încercă să-și controleze respirația înainte de a se concentra asupra împrejurimilor.

Camera era pătrată, cu pereți din beton gol... o celulă?

- Dean. O voce familiară îl strigă. Tânărul soldat clipi încet pentru a-și limpezi privirea înainte de a se întoarce spre sursa vocii.

- Elias.

- Da, eu sunt.

Elias arăta groaznic. Ambele mâini îi erau învelite în bile metalice mari, fața îi era umflată, iar buzele îi erau crăpate, de parcă ar fi fost agresat. Dean se apropie încet de prietenul său din colțul camerei, suprimând durerea provocată de cătușele de la încheieturi.

- Cum am ajuns aici?, întrebă Dean, începând să observe că nu erau singuri în cameră; mai erau câțiva bărbați și femei și, după o inspecție mai atentă, își dădu seama că toți erau supereroi. Mai important, fiecare dintre ei era imobilizat de dispozitive care le puteau suprima puterile.

- O să ne omoare, Dean, spuse Elias, cu ochii stinși și fără viață.

- Cine?

- Gunoiul de la guvern, răspunse Elias, cu lacrimi curgându-i dureros pe obraji. - Acum mai suntem doar câțiva, Dean. Ne-au eliminat unul câte unul. Noi suntem ultimul grup.

Dean nu putea să creadă, dar uitându-se la expresia disperată, confuză și furioasă a lui Elias și la fețele celorlalți supereroi, a înțeles. Câteva clipe mai târziu, s-a auzit un zgomot puternic din afara camerei. Ușa de oțel cu cinci straturi s-a deschis și patru membri ai Alpha Force, echipați cu armuri complete, au intrat. Primii doi au îndreptat cele mai noi arme laser de la The One Corporation către cei din celulă. Dean a încercat să se ridice, dar a fost imediat paralizat, prăbușindu-se din nou la pământ.

Bum!

Corpul unui bărbat îmbrăcat într-un costum greoi a fost aruncat înăuntru înainte ca Alpha Force să plece în grabă și să închidă din nou ușa. Tânărul s-a târât repede pentru a întoarce fața persoanei respective și a vedea cine era.

- Kim.

Fața lui Kim era vânătă, ochii umflați. Auziți-l pe Dean strigându-l pe nume, Elias se repezi înăuntru, împingându-l pe Dean din cale și lovind cu mâinile încătușate repetat corpul lui Kim, furios.

- Nenorocitule! Trădătorule! Vierme împuțit!

Dean fu șocat să-și vadă prietenul în starea aceea și se repezi asupra lui Elias, doborându-l la pământ și așezându-se deasupra lui.

- De ce mă oprești, Dean? Kim ne-a trădat! Ne-a trădat, la naiba! a țipat Elias în timp ce se zbătea, în timp ce Kim zăcea acolo plângând, nimeni neinteresându-se să-i șteargă sângele care îi curgea din gură. Ceilalți oameni din cameră îl priveau cu ură. Așadar, Dean și-a adunat încet gândurile și și-a folosit puterile psihice pentru a sonda amintirile lui Kim.

Fața frumoasă a lui Kim era palidă în timp ce începea încet să se îndepărteze de Elias.

- De ce faci asta, Kim?

Persoana întrebată nu a răspuns... era epuizat atât fizic, cât și emoțional, simțindu-se vinovat pentru greșeala comisă.

Voia doar să-și recâștige reputația, să câștige din nou încrederea autorităților. După ce s-au întors din vacanță, Kim și Elias au fost chemați de o persoană anonimă pentru a discuta despre Proiectul Celeka. Elias a refuzat, așa că amintirile lui au fost șterse. Dar Kim s-a prefăcut că este interesat și a profitat de ocazie pentru a transmite informații ofițerului care era asistentul său. Cu toate acestea, au trecut trei zile și nu s-a întâmplat nimic.

Apoi, brusc, în această dimineață, a fost prins într-o ambuscadă de către Forța Alfa dintr-o vilă luxoasă și dus pentru a înregistra un videoclip în care explica Proiectul Celeka, unde a fost forțat să declare că cei cu superputeri doreau să părăsească Pământul.

Nu era adevărat... În timp ce Kim era forțat să citească scenariul, aproape o sută de supereroi din întreaga lume care refuzaseră călătoria au fost adunați în baza secretă de comandă din Deacon City pentru a fi supuși unei execuții în masă.

Și în acest moment, peste optzeci de supereroi muriseră deja.

Ultimul grup rămas era al lor, închis în această celulă.

- Cine se află în spatele acestui lucru, Kim? Ce altceva mai știi?

Kim clătină din cap.

- Și Elena?! Fața lui Dean păli când își aminti problema crucială, în timp ce Elias își strânse buzele cu putere.

- A fost dusă în camera aceea înaintea noastră, Dean.

Soldatul se prăbuși, picături de sudoare formându-se pe fruntea lui de culoarea mierii. - Unde a fost dusă?

- La spital, acum trei ore, suspină Kim, deși încercă să-și mențină vocea joasă.

Tăcerea se așternu treptat în camera de detenție, umplută de disperare. Dean nu știa ce să spună. Voia să plângă, dar lacrimile nu-i veneau. Trecuse aproape o jumătate de oră când Forța Alfa a dat buzna pe ușă.

Au folosit lanțuri electrice pentru a lega pe toți cei din cameră și a-i alinia. Indiferent cât de tare se luptau, acești oameni puteau exploata slăbiciunile care fuseseră raportate autorităților. Dean era șocat și, în același timp, forțat să inhaleze substanțele chimice dintr-o bombă Neronia, care îl lăsau amețit și confuz.

Toți au fost târâți afară ca niște prizonieri, înainte de a se opri în fața unei uși mari de oțel, unde un simbol în formă de craniu purtând o mască îi batjocorea și îi ridiculiza pe supereroi.

- Locotenent Meredith, salută o voce familiară.

- General Carlos, îl strigă Dean pe bătrânul din fața lui, cu vocea plină de furie. Acest om fusese odată apropiat de Luke Meredith, bunicul său, și era respectat de Dexter, tatăl său. Prezența lui aici arăta clar că el era comandantul acestei operațiuni.

- În timp ce aștepți runda precedentă, vrei să stăm de vorbă? Te aștept de mult timp să vii aici.

Unul dintre ofițeri îl scoase pe Dean din rând și îl conduse în biroul generalului Carlos.

- Te rog, ia loc. Bătrânul îi făcu semn să se așeze pe un scaun de lemn.

- Ai venit să-mi spui ultimele cuvinte înainte să mor?

Generalul îmbătrânit chicoti la sarcasmul îndreptat spre el.

Dean nu crezuse niciodată cu adevărat ceea ce îi spusese Isaac în dimineața aceea. Încercase să rămână deschis la minte. Avea încredere în autorități și era sigur că nu va avea loc nicio trădare, dar totul mersese prost. Dean se simțea vinovat că era nemulțumit de Isaac și îi mulțumi în tăcere tatălui său că îi interzisese să-și dezvăluie puterile psihice.

Dean se așeză încet, fără să pătrundă încă în mintea bătrânului, lăsându-l să spună mai întâi ce voia.

- Aștept să-mi spui.

- E o chestiune delicată, Dean. Te consider ca pe un nepot.

Dean simțea că îi vine să vomite, și nu doar din cauza mirosului bombei Neronia care îi rămăsese în nas.

- Acei... superoameni au provocat prea mult haos, Dean. Se înmulțesc pe zi ce trece, acum există puteri ale vântului, ale ploii și ale altor elemente. Pur și simplu nu mai putem ține pasul.

Fiecare cuvânt rostit de generalul Carlos arăta o diviziune clară și întărea convingerea lui Dean că Isaac avea dreptate în toate privințele. Ochii albaștri ai lui Dean s-au îndepărtat de fața ridată a bătrânului și s-au oprit asupra unei mese acoperite cu rapoarte despre arme, substanțe chimice și agenți patogeni ciudați, toate purtând logo-ul The One Corporation.

- Este acesta principalul tău sponsor?

Într-o poziție care nu permitea ocolirea subiectului, Dean a întrebat direct. Generalul Carlos zâmbi ușor.

- Da.

- De ce ați ales această companie? Nu ați spus mai înainte că The One Corporation este doar o companie care produce arme biologice, bună doar la copierea muncii Kuche Industries? De ce nu ați ales Kuche Industries ca sponsor?

Dean se pregăti pentru răspuns, dar văzând că bărbatul din fața lui strânse din dinți, se simți triumfător.

- Autoritățile știu deja că Kuche Industries îi susține pe cei cu puteri speciale, fie ele bune sau rele. Dacă le-am fi cerut sprijinul, totul nu ar fi progresat până în acest punct, auzi Dean și scoase un râs mic, știind că nu numai că planul se destrăma, dar Darlon ar putea, de asemenea, să anuleze Proiectul Celeka și să se ocupe mai întâi de acești oameni.

- În plus, The One Corporation este de fapt o companie privată susținută de autorități.

Auzi această afirmație, Dean simți un val de furie. - Și trebuie să recunoaștem că tehnologia de la Kuche Industries are multe aspecte interesante.

Interesante? Mai degrabă copiate, gândi Dean înainte de a începe să bănuiască ceva.

- Dacă statul susține The One... asta înseamnă...

Dean nu îndrăzni să rostească gândul din capul său, deoarece The One Corporation fusese înființată chiar înainte de Kuche Industries.

- Pregătim acest plan de mult timp, locotenente Meredith, dar ne-a luat timp să obținem instrumentele potrivite și a trebuit să ne gândim la modalități de a face planul inteligent, ceea ce a început probabil acum șapte ani. Tânărul soldat s-a ridicat brusc de pe scaun, dar membrii Alpha Force care stăteau în spatele lui au apăsat dispozitivul de șoc electric asupra lui, forțându-l să se așeze la loc.

Presupunerile lui Dean erau reale.

- Deci, virusul C-94 care a scăpat din laboratorul vostru a fost intenționat?

Generalul Carlos zâmbi. - Este un motiv de mândrie pentru The One. În mai puțin de o lună, aproape jumătate dintre cei cu puteri speciale au contractat virusul și au murit. Și oamenii obișnuiți au suferit, dar peste o sută de milioane dintre ei au murit. Era mai brutal și mai rece decât ar fi putut fi vreodată planul lui Darlon.

- Ai ucis oameni nevinovați!

- Nimic nu este gratuit, dragă copilă. Dean era dezgustat de termenul - dragă copilă.

- Dacă ar aduce pace pe termen lung, ar avea sens, nu-i așa? Lumea de dinainte... lumea în care specia ta nu intervenise era destul de pașnică. Uită-te, în ultimii cincizeci de ani, distrugerile au avut loc în mod semnificativ, fără excepție, în fiecare zi. Guvernele din întreaga lume au decis în unanimitate că lucrurile ar trebui să revină la cum erau înainte.

Dean simți cum îi tremură corpul. Era confuz și nu mai știa unde se afla calea de mijloc sau dacă a existat vreodată una. Atât Darlon, generalul Carlos, guvernul cu inimile lor crude, cât și oamenii care voiau să-i alunge pe cei cu puteri speciale stăteau fiecare de partea lor și căutau să-și distrugă adversarii. Era intens și nimeni nu lua în considerare compromisul.

- Datorită proiectului Star Duster sau cum se numește, lucrurile au devenit mai ușoare și, desigur, nu-l vom lăsa să treacă ușor prin atmosferă.

Imediat ce a terminat de vorbit, ușa biroului generalului s-a deschis și Dean a fost tras de pe scaun.

- Camera e goală acum? Dați-i drumul, locotenente Meredith, distrați-vă.

Dean a scuipat pe podea înainte de a fi electrocutat în ceafă și târât afară. Cu toate acestea, un bărbat îmbrăcat într-un costum de protecție chimică sau biologică i-a trecut în viteză pe lângă el și a intrat în biroul generalului Carlos. Dean și-a adunat rapid gândurile și și-a folosit puterile psihice pentru a sonda mintea bărbatului înainte de a auzi cuvintele: - La naiba, Elena Swahen a dispărut.

Un zâmbet mic a apărut pe buzele tânărului.

Tânăra femeie alerga desculță prin pădure, halatul ei de doctor era zdrențuit și murdar. Cerul era întunecat, aproape de amurg, dar asta o făcea să se simtă mai caldă decât lumina intermitentă care o urmărea din

spate. Elena Swahen, sau Lynx, sexy catgirl, era acum fără gheare și colți; voia doar să scape din locul acela.

Cu toate acestea, un fascicul laser a trecut pe lângă ea, zgâriindu-i brațul și împroșcând sânge. Elena s-a prăbușit la pământ înainte de a încerca să se ridice pentru a fugi, dar a fost prinsă într-o plasă metalică care îi acoperea întregul corp.

- Am prins pisica!, a strigat unul dintre soldații din unitatea tactică în timp ce sărea din camionul blindat, urmat de membrii echipei care au deschis ușa și au ieșit. Au râs, dar ochii lor au rămas ațintiți asupra Elenei, care zăcea sub plasa metalică grea, fără niciun fel de acoperire.

- E atât de sexy, păcat că trebuie să moară.

- Dar, din moment ce oricum va muri, de ce să nu ne distrăm puțin cu ea mai întâi? Consideră-l un mic petrecere de milă înainte să dea colțul.

Auzind discuția celor doi soldați, Elena a dat din picioare în încercarea de a-i lovi, dar nu a putut să ridice picioarele foarte sus.

- Lăsați-mă în pace! Câini servitori!

- Uau, ce pisică agresivă, o mână aspră a încercat să-i apuce coapsa albă, dar brusc un cuțit karambit a zburat și i-a tăiat mâna. Țipătul frenetic al bărbatului a răsunat înainte ca acesta să fie împușcat în cap cu un glonț magnum, prăbușindu-se mort pe loc. Un alt soldat era pe punctul de a chema întăriri, dar nu a apucat să o facă, deoarece un alt cuțit karambit i-a străpuns mâna, distrugând în același timp stația radio.

- Cine ești?, întrebă soldatul, în timp ce un bărbat înalt, îmbrăcat în echipament tactic negru, se apropia. Când păși mai aproape de lumina farurilor camionului, toată lumea îl recunoscu pe acest bărbat.

- Este comandantul Joe? Forța Alpha l-a capturat deja!, exclamă Elena șocată, îngrijorată pentru teritoriul ei, dar când se uită la bărbatul mare din fața ei, era tot el, nu-i așa?

- Aceasta este a treia versiune.

În ceea ce mă privește, eu sunt a doua versiune. Cu aceste cuvinte, mâna mare ridică o armă și împușcă soldatul din fața lui în frunte, ucigându-l instantaneu.

- Unchiule Dexter?, întrebă Elena, în timp ce Dexter îi aplica un ser vindecător pe răni și îi scoase cu mâinile plasa metalică de pe ea. O ridică la pieptul lui și, când lumina străluci în fața lor, Dexter sări imediat în ea împreună cu Elena.

Cei doi s-au materializat în interiorul unui vehicul zburător care se putea camufla invizibil în cer. Înăuntru, Isaac, îmbrăcat într-un costum de Watcher, și alți cinci supereroi care fuseseră anterior dați dispăruți sau presupuși morți, îi așteptau. Deși Elena încă nu înțelegea pe deplin ce se întâmpla, a ales să ignore acest lucru și a sărit imediat să-l îmbrățișeze pe Isaac.

- E în regulă acum, Elena, a spus Isaac, mângâind-o pe fată pe spate pentru a o liniști. - Cum ai scăpat de ei?

- Când eram în acel iad, un bărbat mare m-a ajutat, a răspuns Elena, amintindu-și ochii galben-aurii ai acelui bărbat, cu inima frântă la gândul că ar putea fi mort acum.

Dexter deschise un ecran holografic pentru a comunica cu Darlon de la stație. Chipul frumos părea epuizat, incapabil chiar și să stea în picioare și să vorbească. - Fără ajutorul lui Alan, nu mai pot menține această dimensiune, dragă. În două ore, va sosi plecarea programată. Trebuie să ne grăbim.

Dexter dădu din cap și întrebă: - Alan încă nu s-a întors?

- Nu-i simt deloc puterea și nu pot să dau de Frederick, spuse Darlon, părând că e pe punctul de a plânge.

- Calmează-te, mă ocup eu de lucrurile de aici, răspunse Dexter.

Acum trei zile, echipa Anonymous care se dusese să vorbească cu Kim Arcier, sau Phantom, a fost luată prin surprindere. Au fost capturați și forțați să trimită rapoarte false indicând că Kim a refuzat să se alăture misiunii. Apoi li s-a ordonat să fie uciși fără milă, dar o persoană a reușit să scape. Deși lucrurile deveniseră tensionate, cel puțin Darlon a aflat că în atmosferă fuseseră plantați explozibili și că guvernele din diferite țări ale lumii încheiaseră în secret acorduri pentru eliminarea supereroilor.

Acest lucru l-a umplut pe Darlon de o mare frustrare.

Subestimase prea mult oamenii neputincioși. Nu și-ar fi imaginat niciodată că aceștia ar putea elabora un plan atât de inteligent în doar câteva zile. De asemenea, nu s-ar fi gândit niciodată că o companie patetică precum The One Corporation ar putea deveni un astfel de vârf de lance, mai ales având în vedere că, în urmă cu șapte ani, această companie dezvoltase virusul - Mama care afecta supereroii. Dar Darlon a trecut cu vederea acest lucru.

Cei care acceptaseră oferta urmau să fie aruncați în aer, în timp ce cei care refuzaseră să călătorească urmau să fie eliminați în liniște de virus. După aceea, știrile urmau să fie difuzate folosind imaginile lui Phantom, anunțând tuturor că supereroii nu mai doreau să rămână aici, că doreau să abandoneze umanitatea. Dar, din păcate, au murit în masă chiar în aer.

Trebuie să fie o adevărată încântare pentru toți cei de pe planetă, să-și facă probleme unii altora și să găsească modalități de a muri.

- Adu-i pe toți înapoi la stație cu dirijabilul.

- Am înțeles, răspunse Dexter înainte de a închide holograma.

La început, Dexter intenționa să meargă singur, dar Isaac și ceilalți supereroi care erau la curent cu acest lucru s-au oferit voluntari să-l însoțească pentru a-l ajuta. Misiunea era să-i aducă în siguranță pe toți supereroii rămași la stație și să se îmbarce împreună fără condiții.

- Este ceva important acolo. Nu pot să-l las în urmă, spuse ea, aplecându-se să-i șoptească la ureche lui Dexter. Acest lucru îl făcu să-și mărească ochii și să-i ordone rapid lui Ghost – al cărui nume real era Aaron Piper, un fost răufăcător cu puterea invizibilității și un trecut ca membru al mafiei, priceput în folosirea tuturor tipurilor de arme și de statură mare – să o ducă pe Elena înapoi la spital folosind imediat micul vehicul zburător.