CAPITOLUL 25

După ce au luat legătura pentru a-l scoate pe Mac din spital și au primit documentele referitoare la vaccinare, Nan și Keith l-au dus pe Mac direct la aeroport. Keith sunase deja pentru a informa pilotul, iar avionul luase legătura cu aeroportul pentru decolare.

- Nu m-am gândit niciodată că voi urca într-un avion privat, a spus Mac uimit.

- Asigură-te că îi mulțumești lui Keith, l-a tachinat Nan, iar Keith a râs.

- Nan, cumpără-mi și mie unul, a glumit Mac. Nan a zâmbit ușor înainte de a arăta spre partea din față a pantalonilor lui.

- Am doar asta. O vrei?, a răspuns Nan, făcându-l pe Mac să roșească.

- Nu o vreau!, a exclamat Mac, simțindu-se jenat.

- Să nu vii mai târziu să o ceri, spunând că o vrei pe asta, a spus Nan din nou.

- Nu ți-e rușine în fața prietenului tău?, a spus Mac, simțindu-se exasperat, iar Nan a ridicat ușor din umeri.

- Keith îmi cunoaște bine firea. De ce ar trebui să fiu jenat?, răspunse Nan. Keith clătină din cap înainte de a se îndepărta de prietenii săi pentru a răspunde la un telefon, în timp ce Nan rămase cu Mac.

- Îmi pare rău că nu sunt la fel de bogat ca iubitul lui Keith, spuse Nan glumeț, făcându-l pe Mac să se uite imediat la iubitul său.

- Glumeam doar, bine? răspunse Mac. Nan zâmbi ușor înainte de a-l ajuta pe Mac să-și fixeze centura de siguranță, în timp ce pilotul anunță că sunt pe punctul de a decola.

- Poți să dormi puțin; te trezesc eu când ajungem, spuse Nan. Mac dădu din cap în semn de acord, dar de fapt nu adormi. Stătea și se uita la cer prin fereastra avionului, în timp ce Nan îi trimitea un mesaj lui Wai să-i aștepte la aeroport.

- Nan, crezi că mai e cineva alergic la usturoi ca mine? Mi se pare ridicol să fii alergic la usturoi, spuse Mac cu curiozitate.

- Probabil că da, dar simptomele pot fi diferite, răspunse Nan, iar Mac nu putu decât să suspine ușor.

- Te duci la teren după ce ajungi acasă?, întrebă Mac, deoarece probabil vor ajunge la Bangkok în jurul orei 18:00.

- Nu sunt sigur încă. Să vedem cum merge. Dar mâine dimineață te voi duce să-ți faci vaccinurile, așa cum a prescris doctorul, și apoi putem vorbi despre muncă, a spus Nan.

- Atunci voi rămâne acasă, a răspuns Mac, neavând chef să meargă nicăieri. Nan a dat din cap în semn de aprobare, fără să spună nimic, până când au ajuns la aeroport, unde Wai îi aștepta deja. Între timp, Keith ceruse să se întoarcă cu bodyguardul său.

- Mi-e foame, spuse Mac când ajunseră acasă.

- Avem pește prăjit cu usturoi?, spuse Wai în glumă.

- Păstrează-l pentru tine, răspunse Mac, iar Wai râse.

- L-am pus să-ți cumpere congee.

Mănâncă mai întâi ceva ușor, iar mâine vom decide ce vrei să mănânci, spuse Nan, conducându-l pe Mac direct în bucătărie și încălzindu-i congee-ul. Wai se duse să verifice terenul în locul lui Nan, deoarece Nan spusese deja că nu va intra.

Ohm sună să întrebe dacă au ajuns acasă în timp ce erau în mașină și spuse că va veni mâine seară la casa lui Nan și că îi va aduce pe Jerry și Jeff să stea la apartamentul lui. Nan a fost de acord. După ce au terminat de mâncat, Mac a luat medicamentele pe care i le-a dat doctorul și s-a dus imediat sus în dormitor cu Nan. Mac a făcut un duș și s-a schimbat de haine, în timp ce Nan a scos planurile proiectate de arhitect pentru a le examina și a lucra în cameră. Mac știa că Nan a rămas cu el chiar dacă nu s-a dus la terenul de competiție.

- În ultima vreme, cei doi, Three și Dew, au fost foarte tăcuți, a spus Mac.

- Am auzit că Three îl ajută pe Dew la magazinul lui, a spus Nan.

- Apropo, ce s-a întâmplat cu puștiul ăla, Anop? Ai auzit ceva despre el?, a întrebat Mac când și-a amintit.

- Păi, probabil că lucrează la casa fratelui lui Three. Nu-ți face griji, familia aia e formată din oameni foarte buni, a răspuns Nan, iar Mac a dat din cap în semn de aprobare.

- E vreo problemă pe teren în momentul de față?, întrebă Mac pentru a continua conversația, dar căscă și el.

- Dacă ți-e somn, dormi. Nu mai vorbi atât, îl tachină Nan.

- Vreau doar să știu, bine? Bine, atunci o să dorm, se plânse Mac în șoaptă, parțial din cauza medicamentelor. Mac se uită la Nan pentru o vreme, înainte să adoarmă.

Nan își luă privirea de la planul cu cortul din mașină și se ridică să-l acopere pe Mac cu o pătură. Nan se așeză pe marginea patului și se uită cu ochi tandri la iubitul său adormit. Nan întinse ușor mâna să-i mângâie părul lui Mac, fără să vrea să-i tulbure somnul, gândindu-se în sinea lui că, dacă l-ar pierde pe Mac, ar înnebuni cu siguranță. Nimeni nu poate spune că Nan este nebun pentru că își face griji pentru alergia lui Mac; el a acceptat asta pentru că, dacă altcineva ar fi în locul lui, nu ar înțelege niciodată ce înseamnă să pierzi pe cineva drag. Nan pierduse deja doi oameni dragi: tatăl și mama lui.

Chiar dacă știe bine că nu poate preveni moartea, tot nu este pregătit să-l piardă pe Mac în curând.

- Dacă aș putea să merg să am grijă de tine acolo, aș vrea să merg, murmură Nan încet.

- Așa că grăbește-te și termină-ți studiile, apoi vino înapoi să fii cu mine, spuse Nan din nou, înainte de a se așeza și de a privi pentru o vreme chipul adormit al lui Mac, apoi se întoarse la treaba lui.

........

- Chiar ai de gând să ieși să discuți despre muncă după ce mă lași acasă?

Întrebă Mac când Nan îl duse dimineața la doctor, la spital. După ce i se făcu injecția, se întorceau acasă.

- Da, trebuie să clarific niște cheltuieli și să comand niște provizii astăzi, răspunse Nan. Mac încuviință încet din cap. Chiar dacă voia să iasă cu iubitul său, se gândi că, dacă ar fi făcut-o, Nan s-ar fi îngrijorat cu siguranță pentru el.

- La ce oră te întorci?, întrebă Mac apoi.

- Probabil pe la trei sau patru după-amiaza, răspunse Nan.

- Și când se vor întoarce prietenii tăi? Vin sau nu?, întrebă Nan din nou. Mac scutură din cap.

- Nici eu nu știu. Îl voi suna pe Ohm mai târziu, dimineața, să-l întreb, răspunse Mac. Nan nu mai întrebă nimic. Îl lăsă pe Mac acasă, amintindu-i să mănânce și să-și ia medicamentele înainte de a pleca la serviciu.

Mac se duse în camera lui, dar după ce se întinse puțin, se plictisi și coborî la etajul inferior al casei.

- Să-i spun lui Hia Nan acum sau să aștept să se întoarcă mai întâi? Vocea subordonatului lui Nan se auzi din afara casei, determinându-l pe Mack să iasă și să vadă.

- Cred că ar trebui să așteptăm să se întoarcă, răspunse altul. Mac se încruntă imediat când auzi asta.

- Ce se întâmplă, Tan?, i-a întrebat Mac pe cei doi subordonați ai lui Nan care vorbeau, făcându-i pe amândoi să tresară. Când s-au întors să-l vadă pe Mac, expresiile lor s-au relaxat.

- P'Mac, credeam că ai ieșit cu Hia Nan, a spus Tan.

- Nu am ieșit. Apropo, ce se întâmplă?, a întrebat Mac cu curiozitate, iar cei doi au schimbat priviri pentru o clipă.

- Păi... aseară, când verificam zona la ora 2 dimineața, am văzut un grup de adolescenți care păreau să vândă droguri în secret. Dar înainte să apucăm să investigăm, au plecat. Așa că

ne-am gândit că ar trebui să-l anunțăm pe Hia Nan. Nu i-am spus aseară pentru că am fost prins cu una, cu alta și am uitat. Discutam dacă să-l sunăm sau să așteptăm să se întoarcă el mai întâi, îi explică Tan lui Mac, știind că Mac era și el unul dintre proprietarii localului. Mac se încruntă imediat când auzi asta.

- Mai bine așteptăm să se întoarcă Nan mai întâi, spuse Mack, gândindu-se că iubitul său era probabil ocupat în acel moment și nu voia să-l supere pe Nan în timp ce lucra.

- Bine, a răspuns Tan înainte de a-l invita pe celălalt să continue să lucreze. Mac a scos un mic suspin. Știa că uneori era inevitabil să se confrunte cu situații de genul acesta. Pista de curse a lui Nan era o afacere dubioasă, servind ca punct de întâlnire pentru adolescenți de diferite vârste, și era imposibil să-i scanezi pe toți pentru a vedea cine era bun și cine era rău. Nu știa cine s-ar fi putut furișa pentru a folosi locul în scopuri ilegale, așa că trebuiau să-l supravegheze periodic. Uneori, câteva lucruri le puteau scăpa din vedere.

- Ugh, vreau doar ca lucrurile să fie liniștite măcar o dată, se plânse Mac obosit.

......

Ora patru după-amiaza

Ohm și prietenii lui Mac se întorseseră acasă. Ohm sunase să le spună când vor ajunge la teren, așa că Mac îi ceru subordonatului lui Nan să aștepte și să-i ia mai întâi de acasă. Pe drum, Wai îi condusese. Mac se uită la Jerry, care avea o parte a feței umflată de la palma lui Nan, și nu putu să nu-i fie puțin milă de el. Dar apoi se gândi din nou că, dacă i s-ar fi întâmplat ceva, nici Jerry nu ar fi putut să compenseze, așa că Mac nu voia să-i spună nimic tânărului.

- Dar Nan?, a întrebat Ohm, în timp ce Jeff și Jerry s-au dus să-și strângă lucrurile din cameră, pentru că Ohm urma să-i ducă să stea la apartamentul lui.

- A plecat la o întâlnire de afaceri de dimineață și încă nu s-a întors, a răspuns Mac, dar Nan continua să-l sune pe Mac din când în când.

- Bine, îi iau pe cei doi cu mine. Ceilalți trei vor rămâne aici, iar mâine își vor continua călătoria spre nord, a împărtășit Ohm planul.

- Și tu?, a întrebat Mac.

- Probabil voi merge cu ei.

Mâine voi trece să-i iau eu însumi, a răspuns Ohm. Mac a dat din cap în semn de aprobare. Jonathan, Frank și Danny s-au dus să facă un duș și să se odihnească în cameră, în timp ce Jeff și Jerry, care terminaseră de împachetat, au ieșit să-l caute pe Ohm în fața casei. Jerry a evitat ușor să-l privească pe Mac în ochi.

- Mac, îți mulțumesc că ne-ai lăsat pe mine și pe fratele meu să stăm aici și îmi pare rău pentru tot, a spus Jeff.

- Și eu... îmi pare rău, spuse Jerry încet.

- Nu-i nimic. Veți călători împreună spre nord, nu-i așa?, întrebă Mac, pentru că nici el nu voia să-și piardă prietenii.

- Hmm, răspunse Jeff scurt, chiar în momentul în care Nan ajunse acasă. Nan intră cu o expresie severă. Jerry se mută repede în spatele fratelui său. Nan nu intenționa să facă nimic.

- O să fac un duș mai întâi, îi spuse Nan lui Mac. Mac încuviință din cap, iar Nan se îndreptă imediat spre scări. Unul dintre motive era că Nan nu voia să vadă fețele celor doi frați în acel moment.

- Distracție plăcută, îi spuse Mac lui Jeff încă o dată, înainte ca Ohm să-i scoată imediat pe Jeff și Jerry din casa lui Nan. În ceea ce-l privește pe Mac, se îndreptă spre cameră să vadă ce fac ceilalți trei prieteni.

Cei trei au cerut să se odihnească puțin, deoarece erau obosiți de la călătorie. Așadar, Mac i-a lăsat să se odihnească, apoi s-a dus direct în dormitorul său. Odată intrat, a auzit sunetul unui duș, așa că s-a așezat la capătul patului să o aștepte pe Nan. După un timp, Nan a ieșit cu un prosop înfășurat în jurul taliei.

- Cei doi au plecat?, a întrebat Nan cu voce calmă.

- Da, a răspuns Mac. Nan nu a mai spus nimic, pentru că nu voia să se supere pe cei doi frați.

- Nan, în după-amiaza asta, Tan și Big mi-au spus că au văzut niște adolescenți livrând droguri pe câmp aseară. Așa că le-am spus să aștepte să te întorci înainte să spună ceva, a început Mac să explice, făcându-l pe Nan să se încrunte înainte de a se duce să-și ia telefonul și să-l sune pe Wai, care era jos.

- Wai, du-te și spune-le lui Tan și Big să mă aștepte în sufragerie. Mă îmbrac imediat, a spus Nan la telefon și a închis după câteva secunde.

- Cum a fost ziua ta? Ești obosit?, a întrebat Mac, ceea ce l-a făcut pe Nan să se întoarcă și să-l privească cu un zâmbet ușor.

- Obosit, dar văzându-ți chipul... Nan a făcut o pauză.

- M-a făcut să mă simt mai puțin obosit, a continuat Mac.

- Huh, acum sunt și mai obosit, spuse Nan râzând, făcându-l pe Mac să se uite la el cu o încruntare.

- Ești enervant, spuse Mac. Nan chicoti ușor și se apropie pentru a-l săruta pe Mac pe frunte în joacă, apoi se aplecă pentru a-i da lui Mac mai multe săruturi pe buze înainte de a se îndepărta.

- Asta mă face să mă simt mai puțin obosit, spuse Nan cu un zâmbet răutăcios.

- E cald sau ceva? Fața ta e roșie, îl tachină Nan pe iubitul său, știind foarte bine că fața lui Mac era înroșită din cauza afecțiunii sale.

- Ce naiba e atât de cald?, răspunse Mac cu o voce ușor iritată, iar Nan chicoti înainte de a pleca să se îmbrace.

- Te duci jos, nu?, întrebă Mac. Nan confirmă cu un semn din cap.

- Vin cu tine. Vreau să știu ce se întâmplă, a spus Mac din nou. Nan s-a întors să-și privească iubitul pentru o clipă.

- Știi, ești destul de pretențios, l-a tachinat Nan. Mac i-a făcut o față supărată lui Nan.

- Păi, pot să aleg? Problema din domeniul tău?, a replicat Mac. Nan a zâmbit ușor.

- Alege cum dorești, domnule. Terenul meu este la fel ca al tău, răspunse Nan jucăuș. Mac stătu acolo râzând la cuvintele lui Nan până când acesta termină de se îmbrăcat. Cei doi coborâră apoi din dormitor, unde Tan, Big și Wai stăteau deja așezați și așteptau.

- Spuneți, zise Nan imediat, așezându-se pe canapea.

- Noi doi am observat că cineva părea să livreze ceva în fața terenului aseară. Se comportau suspect. Eram ocupați să verificăm un alt grup de clienți și, când ne-am întors, dispăruseră deja, zise Tan.

- Vă amintiți cum arătau?, întrebă Nan. Tan și Big dădură din cap în semn de aprobare.

- Da, răspunseră amândoi.

- Atunci, dacă îi vedeți în seara asta, sunați-mă. Voi verifica din nou înregistrările camerelor de supraveghere, le-a dat instrucțiuni Nan subordonaților săi.

- De asemenea, aranjați ca patrula de securitate să verifice peste tot. Oricine încalcă regulile terenului poate fi dat afară, a adăugat Nan. Subordonații săi au confirmat, iar apoi Nan le-a dat instrucțiuni să se întoarcă la muncă. Doar Mac și Wai au rămas, deoarece Nan avea de discutat cu Wai unele chestiuni legate de muncă.

- Voi merge pe teren în seara asta, a cerut Mac.

- Te simți deja mai bine?, a întrebat Nan pe un ton normal.

- Mă simt mai bine. În plus, nu vreau să stau întins; e plictisitor, a spus Mac. Nan s-a uitat în tăcere la iubitul său, apoi a dat din cap în semn de aprobare.

- Bine, poți să te duci, dar nu te plimba pe afară.

Rămâi în birou, bine? insistă Nan, știind că, în ultima vreme, erau oameni care voiau să-i facă probleme și încerca să afle cine erau.

- Bine, pot să-i invit și pe cei trei prieteni ai mei să vină cu mine? întrebă Mac despre cei trei prieteni ai săi care încă se odihneau în cameră.

- Dacă nu au planuri să meargă nicăieri, pot veni să bea ceva la birou, răspunse Nan.

Mac a dat din cap în semn de aprobare, apoi Nan s-a așezat să discute despre muncă cu Wai, în timp ce Mac a ascultat până la ora 18:00.

Mac s-a dus să-și verifice prietenii din cameră înainte de a-i spune lui Danny să-l urmeze la pista de curse a lui Nan, odată ce terminase ce avea de făcut, deoarece Mac urma să meargă mai întâi cu Nan. Prietenul său a fost de acord, deoarece Frank încă dormea. Odată ce Mac a fost gata, s-a dus la birou cu Nan și Wai. Când au ajuns, Nan s-a dus să revadă imaginile de pe camerele de securitate de la intrare, unde personalul său văzuse pe cineva comportându-se suspect, cu Mac așezat lângă el.

- Ăsta e tipul? Mac a arătat spre ecranul computerului, care arăta doi adolescenți stând și vorbind, aparent schimbându-și ceva discret. Nan a mărit imaginea înainte de a-l chema pe Tan să intre.

- - Cu siguranță ei sunt, Hia, a spus Tan, care îi ținea bine minte.

- Bine, atunci dacă îi mai vezi pe cei doi, adu-i la mine, a ordonat Nan cu fermitate. Tan a confirmat ordinul înainte de a ieși, în timp ce Nan s-a ridicat pentru a se duce la un alt birou. Mac a continuat să urmărească imaginile de securitate online.

- Prietenii tăi vor mânca ceva sau să aduc niște băuturi? Pot să comand pe cineva să le cumpere, a întrebat Nan, amintindu-și.

- Adu doar niște băuturi și gustări. Probabil că nu vor mânca nimic prea greu, răspunse Mac. Nan trimise apoi personalul să cumpere băuturi și mâncare, asigurându-se că comandă și niște orez pentru iubitul său. Mac continuă să urmărească imaginile de pe ecranul computerului până când prietenii lui sosiră. Nan îi invită să ia loc și să bea ceva în biroul său.

- Nu bei cu noi, Mac?, întrebă Frank. Mac scutură din cap.

- Trebuie să iau o pauză, răspunse Mac.

- Apropo, ce te uiți? Ești lipit de ecranul ăla de când am ajuns aici, întrebă Jonathan, în timp ce Nan ieși să verifice lucrurile cu Wai în alte zone.

- Aștept să văd dacă tipii ăia de acolo sunt suspicioși că introduc droguri în incintă, îi informă Mac pe prietenii săi.

- Serios? Există și astfel de oameni la pista de curse a lui Nan?, întrebă Danny, surprins.

- Da, știți că în afaceri necurate, uneori există concurenți și dușmani. Anterior, cineva a încercat să introducă droguri pentru a determina poliția să închidă acest loc, dar Nan a reușit să se ocupe de asta.

Sunt sigur că se va descurca și în această situație, a răspuns Mac.

- Nu știam că voi aveți de-a face cu astfel de lucruri. Serios, Mac, nu ți-e frică niciodată? Te-ai gândit vreodată că duci o viață riscantă? Nu spun că afacerea lui Nan e rea, vreau doar să știu, a întrebat Frank. Mac a zâmbit ușor.

- Recunosc, și eu mi-a fost frică la început. Dar pentru că este vorba de Nan, sunt sigur că totul va fi mai ușor, a spus Mack cu un zâmbet blând.

- Recunosc că Nan este foarte talentat. Este încă tânăr, dar a reușit să ajungă în această poziție, cu atât de mulți subordonați sub comanda lui. Noi cu siguranță nu am fi putut face asta, a spus Jonathan, făcându-l pe Mac să fie mândru în secret de iubitul său.

- Dar pentru Nan nu a fost ușor să ajungă în acest punct. A trecut prin mult mai multe decât știți voi. Viața nu a fost întotdeauna bună pentru el; a întâmpinat multe greutăți înainte de a ajunge în acest punct. De aceea nu mi-e teamă să fiu cu el, spuse Mac, cu un ton serios, făcându-i pe cei trei prieteni să se privească și să zâmbească ușor.

- Ei bine, vă dorim ca totul să meargă bine pentru voi doi, a spus Danny zâmbind. Mac i-a mulțumit înainte ca ochii lui să zărească pe camera de supraveghere tânărul pe care îl căuta. Mac a luat repede telefonul pentru a-și suna iubitul, deoarece era îngrijorat că, dacă ar fi ieșit să-l caute, l-ar fi ratat.

- Nan, l-am găsit pe puști! E în parcarea de lângă ușa A, a spus Mac, dându-i iubitului său locația. Nan a confirmat înainte de a închide. Mac a continuat să urmărească camera până când l-a văzut pe Nan și pe subordonații săi mergând spre tânăr. Se părea că a avut loc o scurtă discuție înainte ca subordonatul lui Nan să-l imobilizeze pe tânăr și să-l aducă direct aici. Mac s-a ridicat repede să aștepte și nu a durat mult până când Nan a deschis ușa și a intrat. Prietenii lui Mac s-au întors imediat să se uite.

- Îmi pare rău că v-am speriat, a spus Nan, dând din cap subordonatului său să-l ducă pe tânăr într-o cameră mică.

- Hei, unde mă duceți?, a strigat tânărul.

- Nu am de gând să te omor, vreau doar să vorbim, a spus Nan calm, în timp ce subalternul său l-a dus imediat pe tânăr.

- Pot să vin cu tine?, a întrebat Mac, dar Nan a dat din cap în semn de refuz.

- Rămâi cu prietenii tăi. O să te anunț cum merge, a răspuns Nan, deoarece nu voia ca Mac să se implice în ceva rău. Mac a încruntat ușor sprâncenele, dar a dat din cap în semn de acord.

Apoi Nan intră imediat în camera mică.

- Ce va face Nan, Mac?, întrebă Danny curios.

- Probabil că doar îl va interoga pe puștiul ăla. Nu e nimic grav, spuse Mac pentru a-și liniști prietenii. Mac urmărea cu atenție când va ieși Nan. După un timp, subordonatul lui Nan îl aduse înapoi pe același tânăr. Mac a răsuflat ușurat când a văzut că tânărul nu avea semne de rănire, doar o expresie de teamă. Apoi Nan a ieșit după el și s-a așezat lângă Mac pe canapea. Mac a ridicat repede paharul cu lichior pe care îl pregătise pentru Nan. Nan l-a luat, a băut și s-a uitat la Mac înainte de a zâmbi.

- Pari foarte curios, a spus Nan.

- Desigur, a răspuns Mac imediat.

- Nu e mare lucru, doar câteva întrebări despre dacă chiar livrează droguri și de unde le procură, a spus Nan cu nonșalanță.

- Și?, a întrebat Mac, iar Nan a zâmbit ușor.

- Idiotul ăla, vechiul tău prieten, a răspuns Nan. Mac părea confuz.

- Boy. El a trimis puștiul ăla să caute clienți aici?, a dezvăluit Nan, ceea ce l-a făcut pe Mac să-și încrunte și mai mult sprâncenele.

- Nenorocitul de Boy, zici? La naiba!, a înjurat Mac frustrat, când și-a dat seama că era rivalul său.

- Nu te supăra. Mă ocup eu de asta, a spus Nan cu nonșalanță, după ce a evaluat situația și a constatat că era ușor să se ocupe de Boy.

- Și cum l-ai făcut pe puștiul ăla să mărturisească totul?, a întrebat Mac.

- N-am făcut mare lucru. Doar l-am amenințat că chem poliția și i-am făcut câteva amenințări legate de familia lui. Idiotul de Boy a folosit un laș pentru treaba asta. Puțină intimidare și a mărturisit totul, răspunse Nan. Mac încuviință din cap, înțelegând.

- Și ce ai de gând să faci în privința asta?, întrebă Mac în continuare.

- Trebuie să vorbesc mai întâi cu Sage, răspunse Nan. Mac încuviință din cap, fiind de acord, pentru că, dacă Nan urma să se consulte cu Sage, un prieten care era polițist, se simțea liniștit că Nan nu va face nimic prea extrem.

- E totul în regulă?, întrebă Danny, care nu știa despre ce discutau Nan și Mac, deoarece vorbeau în thailandeză.

- Da, Nan se descurcă, spuse Mac. Prietenii lui dădură din cap în semn de aprobare.

- Îmi pare rău că v-am făcut să vă simțiți inconfortabil, spuse Nan, realizând că prietenii lui Mac probabil nu erau obișnuiți cu acest gen de situație.

- Nu-i nimic. Înțelegem, răspunse Danny zâmbind, înainte ca Nan să înceapă să vorbească despre călătoria lor de mâine în nord, concluzionând că Ohm îi va lua pe cei trei de acasă pentru a merge împreună la aeroport.

- Sunteți siguri că nu veniți cu noi?, întrebă Frank din nou, pentru a se asigura.

- Da, nu vă veți distra dacă venim și noi, răspunse Nan. Toți înțelegeau ce voia să spună.

- În ceea ce mă privește, vreau să-i ajut pe Nan și pe tatăl meu cu munca lor, spuse Mac.

- Bine, înțeleg. Atunci o să vă cumpăr niște suveniruri, spuse Jonathan zâmbind și continuă să bea în mod relaxat până în jurul miezului nopții. Nan le sugeră tuturor să se întoarcă acasă, dar tocmai când erau pe punctul de a părăsi biroul, au auzit o agitație venind de la pista de curse auto.

Nan a trebuit să meargă să vadă ce se întâmplă, iar prietenii lui Mack au vrut să-l urmeze. Au văzut două grupuri de adolescenți care se băteau, iar alții stăteau în jur și îi încurajau. Subordonații lui Nan încercau să-i despartă, iar când l-au văzut pe Nan apropiindu-se, bătaia s-a oprit brusc, dar adolescenții încă se priveau cu resentimente.

- Parcă Nan a oprit timpul, i-a șoptit Frank lui Mac cu un chicotit, observând felul în care adolescenții îl priveau nervos pe Nan.

- Nu înțeleg. Copiii ăia se tem de Nan, dar totuși se bat în fața lui, știind că se va supăra, s-a plâns Mac, simțindu-se exasperat.

- Așa sunt adolescenții. Sunt impulsivi. Și noi eram așa, nu-i așa?, interveni Jonathan. Mac zâmbi ușor și își privi iubitul.

- Cum să vorbesc cu voi?, întrebă Nan cu voce calmă, privind cele două grupuri de băieți cu o expresie severă, înainte ca un zâmbet ușor să-i apară pe față, gândindu-se la ceva.

- Bine, de data asta vă las să scăpați.

Dar dacă vreți să vă bateți din nou data viitoare... veniți să-mi spuneți. Vă voi pregăti un loc unde să vă bateți, spuse Nan, ceea ce îi făcu pe mulți să privească confuzi. Apoi făcu un semn cu mâna subordonaților săi să-i tragă pe ambii grupuri de băieți afară. Nan se întoarse apoi la Mac.

- Haide, să mergem acasă, spuse Nan. Mac se uită surprins la iubitul său, dar acceptă să se întoarcă cu Nan și prietenii lor.

- La ce te gândești?, a întrebat Mac curios, observând că Nan mergea cu o expresie de parcă plănuia ceva.

- Um, crezi că ar trebui să amenajez un ring de box? Le-ar oferi celor care vor să se bată șansa de a o face într-un loc adecvat, iar eu aș putea percepe o taxă pentru utilizarea ringului. Aș putea chiar să deschid și o tabără de box, a sugerat Nan, lăsându-l pe Mac șocat în timp ce se uita la iubitul său.

- Nan, hai să o luăm pas cu pas. Acum, concentrează-te mai întâi pe păstrarea în siguranță a cortului tău auto. Ne putem gândi la ringul de box mai târziu, răspunse Mac. Nu că nu credea în abilitățile iubitului său, dar nu voia ca Nan să se epuizeze. Nan chicoti ușor.

- Chiar vreau să o fac, insistă Nan din nou.

- Mai întâi ia o pauză, continuă Mac să argumenteze, ca de obicei.

- Să iau o pauză? Mama spune că ar trebui să te odihnești. Ești încă tânăr și ai toată viața înainte; nu te grăbi, spuse Nan și începu să cânte, făcându-l pe Mac să-și rotească ochii în sus și în jos.

- Iar începe muzica!, se plânse Mac, în timp ce se îndreptau spre casă, în mijlocul râsetelor lui Nan și al confuziei celor trei prieteni ai lor.